Marea evanghelie a lui ioan

02] După un timp a spus el (Zorel), uitându-se cu ochii la Mine: >Zinka, acel om, de acolo, mi se pare foarte cunoscut! Eu probabil că l-am mai văzut undeva! Cine este oare el şi cum îl cheamă? Cu cât mai mult mă uit la el, cu atât mai mult mi se pare, că l-am văzut într-adevăr undeva! Zinka, eu te simpatizez acum enorm de mult, - de aceea dezvăluieşte-mi şi mie, cine este acel bărbat!>

03] Spune Zinka:

04] Spune Zorel mai în şoaptă către Zinka: < Eu îţi mulţumesc pentru tot ceea ce mi-ai spus, cu toate că încă nu ştiu, cum şi în ce poziţie mă aflu eu; căci eu nu pot să-mi explic motivul pentru care acel bărbat mi se pare atât de cunoscut! Mie mi se pare acum, de parcăm o dată aş fi făcut cu el o călătorie mare! Eu am călătorit şi aceasta s-a întâmplat pe apă şi pe uscat şi am avut companii, dar eu nu mai îmi aduc aminte, să fi văzut sau să fi vorbit vreodată cu un astfel de bărbat; şi totuşi mi se pare, cum am mai spus, de parcă aş fi avut mult de-a face cu el într-o călătorie de-a mea! – Explică-mi, cum pot eu pricepe aceasta mai bine!>

05] Spune Zinka: <În cel mai natural fel de pe lume! Tu ai avut o dată un vis cât se poate de viu, de care tu îţi aduci aminte doar foarte puţin şi acesta este cu siguranţă motivul sentimentului tău actual!>

06] Spune Zorel:

07] Dar acum mai încă ceva, drag prieten! Iată, eu am venit, să primesc de la înaltul guvernator acea pomană. Ce crezi tu, se va putea obţine ceva de la el? Dacă nu ar fi nimic de sperat, atunci ai putea tu să te adresezi în numele meu persoanei sale, ca eu să pot pleca liniştit acasă. Căci ce aş putea face eu aici? Nu dau nici o iotă pe toate aceste lucruri filozofice teoptiste şi înţelepte. Religia şi filozofia sunt scurte: Eu cred în ceea, ce pot vedea, adică în natură, care din veci se reface tot timpul. Pe lângă aceasta eu mai cred că mâncarea şi băutura sunt cele două lucruri importante pentru viaţă; dar în altceva cu uşurinţă eu nu pot avea încredere.

08] Există unele lucruri ciudate în această lume, cum sunt tot felul şi soiuri de magie şi alt fel de arte sau chiar şi ştiinţa. Dar între acestea şi mine este o relaţie ca şi între foc şi mine: atâta vreme cât nu mă arde, nu suflu! Eu nu simt nici o presiune în mine, să ştiu sau să înţeleg mai multe, decât ştiu şi înţeleg eu acum; şi de aceea ar fi prosteşte din partea mea, să mai rămân aici, pentru a prinde o învăţătură înţeleaptă greu de priceput, ca eu să pot după aceea să mă laud în faţa unor indivizi mult prea proşti.

09] Tu vezi în mine un om al naturii, căruia îi sunt groaznice toate acele instiuţii şi legi , aşa zise înţelepte, ale oamnilor, pentru că libertatea, de obicei înnăscută, o limitează de multe ori în feluri mult prea dure şi acest lucru se întâmplă doa de aceea, ca unii să devină doar foarte bogaţi, măreţi şi să fie priviţi cu respect, iar în schimb multe milioane pot să se prăpădească în suferinţă. Dacă aş înţelege mai multe decât înţeleg acum, atunci m-aş uita eu şi mai profund la baza acestor nedreptăţi, ceea ce cu siguranţă nu m-ar face mai fericit; dar aşa, în prostia mea sunt scutit de multă tristeţe, pentru că nu po înţelege răutăţiile oamenilor din fundament.

10] Acolo unde acei oameni răi, care vor să fie înţelepţi nu au putut să scormonească singuri atâtea legi chinuitoare pentru săraca omenire, au apelat la nişte minţi şirete şi inventive, care, plimbându-se cu nişte chipuri extaziate, au ieşit la iveală cu unele legi din partea zeilor, cu siguranţă neadevărate şi au început să necăjească şi şi chinuie omenirea din nou sub tot feul de ameninţări ridicole despre pedepsele groaznice şi veşnice şi despre vestiri de răsplată mari, dar aceasta bineînţeles doar după moartea trupească, pentru că cei morţi nu mai necesită nimic.

11] Nu au aşteptat moartea trupească, au apelat la zeii lor de nimic şi inventaţi şi au pedepsit pe cei care au încălcat legea zeiilor aici, ca nu cumva în cealaltă lume să nu se mai întâmple acest lucru şi să nu se mai înfăptuiască pedeapsa cea rostită. Doar răsplata se poate aştepta în întregime după moarte de cei credincioşi; în aceasta viaţă nu iese la iveală o răsplată anticipată, doar dacă te laşi pur şi simplu omorât în bătaie pentru un om! Tot ceea ce există în instituţii omeneşti, este condus spre intersele omeneşti, ca fiecare, care gândeşte destul de limpede, să poată vedea din prima clipă motivul, pe care este bazat; legile zeilor şi societatea omenească elementară!

12] Prietene! Dacă unul singur vrea să trăiască ca şi un domn a minunăţiilor pe acest pământ, atunci bineînţeles că trebuie tot restul omenirii slabe şi fără voinţă să plângă împreună cu pământul, pe care se află! Pentru cei care domină omenirea, pentru acei tirani fără inimă ar fi bineînţeles pe placul lor o răsplată în lumea de apoi; dar cine va face acest lucru!? Pe scurt, nu există nimic! Este un joc de păpuşi pur şi inexistent!

13] Cine poate să se folosească de ceilalţi, adică de omenirea cea prostă, face bine şi are dreptate; căci un om prost nu valorează mai mult decât un câine prost! Cel care este mai puternic şi mai şiret să-l doboare, să ia de la el toate bogăţiile sale şi să încerce după aceea pe viaţă şi pe moarte şi în toate felurile să le ocortească de mâini străine! Dacă reuşeşte aşa ceva, atunci devine el în scurt timp un domn mare şi bine privit; dacă însă nu poate face aceasta, atunci nu i se întâmplă o nedreptate, pentru că a înfăptuit ceva, care ca fiind un om înţelept ar fi putut anticipa cu mult înainte, că acest lucru nu va fi încoronat de succes. Pe scurt, pentru cei proşti nu este nimic mai bun decât nimicirea; dacă ei nu mai există, atunci s-a terminat pentru ei pe veci toate legiile, urmăririile şi toate acele pedepse groaznice! Doar să nu exişti atunci când eşti nenorocit; o oră de mizerie adevărată nu se poate compensa prin zece mi de ani de fericiri depline!

14] Drag prieten Zinka, iată, aceasta este credinţa mea simplă, faţă de care cu greu poate spune cineva ceva contrar. Este adevărul, care niciunde nu se vrea auzit; toţi îşi cântăresc existenţa prin tot felul de fantezi mincinoase şi pe lângă aceasta se mai laudă că sunt şi fericiţi! Să continue! Fiecare să scormonească în împărăţia minciuniilor şi să caute alinarea în fantezia fantastică, atunci când mizeria începe să-i zdrobească gâtul cu călcâiul de fier!

15] Ameţiţi-vă cu toţii, voi săracilor, cu otrava minciunii şi dormiţi atâta vreme cât trăiţi sub presiunea dulce a nebuniei şi fiecăruia i se întâmplă ceea ce este drept şi bine, dacă îl face fericit; doar mie mi se face nedreptate, pentru că eu trebuie să mă simt fericit sub crengile adevărului, chiar dacă de la înălţime eu pot vedea, simţi şi calcula încontinuu căderea mortală, care mă aşteaptă pe mine şi pe alţii în situaţia mea! Cine mă va scăpa de la acea cădere, dacă acea fâşie uşoară de prostie, cu care eu sunt prins deacel trunchi de pom, se rupe?!

16] Oameni! Lasaţi-mă ca eu să pot savura în linişte prada mea, eu nu vă fac nici un rău; daţi-mi din beşugul vostru doar atât, ca eu să pot să-mi procur ceea ce mi s-a luat printr-o coincidenţă nefavorabilă şi voi nu veţi vedea în mine un cerşetor nemulţumit! Dar dacă după obiceiul vostru normal nu vreţi să daţi nimic, atunci măcar lăsaţi-mă să merg în linişte mai departe, ca eu, ca un sărac om, să strâng atâta lemn, pentru a-mi putea construi o căsuţă, cel puţin aşa una cum îşi construieşte castorul, dar aceasta bineînţeles nu pe drumurile legii! Din aceste două rugăminţi, una îmi veţi îngădui; dar să mă faceţi şi mai nenorocit, decât sunt eu acum, acest lucru sper ca voi să nu-l faceţi! Dar dacă aveţi cu mine de gând aşa ceva, atunci omorâţi-mă mai bine pe loc! Căci mai nenorocit decât sunt eu acum, nu vreau să devin şi nu vreau să fiu! Căci dacă voi nu mă omorâţi, atunci ştiu eu ce am de făcut! Eu voi ştii să mă omor singur!>

17] Spune Zinka:
EV. 060. Capitol.
01] Spune Zorel:

02] Că undeva există o putere de veci inteligentă, de la care provin cel puţin seminţele de veci sau cel puţin primele reguli, nu poate fi negat de vreo inteligenţă; căci acolo unde există o dată un doi, acolo a trebuit să existe mai înainte un unu. Dar cât de prostesc este din partea omenirii nebune şi oarbe, dacă o astfel de putere de veci – care în tot spaţiul nemărginit trebuie să fie la fel împărţit, pentru că efectul de bază trebuie să se simtă în tot spaţiul nemărginit – să se gândească la ea într-o anumită formă şi chiar într-una omenească, da, câteodată şi într-una bestială!

03] Evreii, dacă ar fi rămas la învăţătura lor de veci, ar fi avut în fond cea mai sănătoasă imaginaţie despre puterea de veci în sine, pe care ei o numesc ‚Iehova‘; căci la ei sună o propoziţie aşa: ‚tu nu trebuie să ţi-l imaginezi pe Dumnezeu într-o oarecare formă şi nu ai voie să îţi faci o imagine în lemn despre El!‘ Dar ei au renunţat la aceasta şi în templele şi sinagogile lor toţi pereţii sunt plin de imagini şi de obiecte de decoraţie şi pe lângă aceasta ei cred cele mai trăznite lucruri, iar preoţii pedepsesc pe acei oameni, care nu cred ceea ce ei învaţă. Ei se numesc slujitorii lui Dumnezeu şi de aceea se lasă cât se poate de tare respectaţi; dar în schimb ei chinuie săraca omenire cu tot felul de lucruri pe care ei le pot inventa. Să devin eu sub astfel de împrejurări un evreu? Nu, departe să fie de mine acest gând!

04] Se spune într-adevăr, că ei au aceste legi direct de la Dumnezeu, pe care El le-a dat lor prin învăţătorul de bază Moise pe muntele Sinai. Legile sunt în sine foarte bune, dacă fiecare s-ar ţine de ele şi ar fi pentru toţi o regulă de viaţă; dar la ce foloseşte, dacă oamenilor săraci li se interzice furatul şi înşelatul în cel mai strict fel, dar toţi ceilalţi, care se află ca nişte minunaţi pe scaunul puterii, fură şi înşeală la fiecare ocazie omenirea care le este supusă, în orice fel şi chip şi ei nu-şi încarcă deloc conştiinţa din pricina legiilor date de Dumnezeu! Spune-mi tu mie, în ce fel de lumină se află pentru unul care gândeşte limpede legea şi cei care o păzesc pe aceasta!

05] Dacă pe un sărac l-a împins sărăcia să ia ceva, de unde a văzut că este din beşug, atunci acesta este tras la răspundere cu stricteţe şi este de îndată pedepsit şi iarăşi pedepsit; dar cel ce ocroteşte legea, care în fiecare zi şi la orice ocazie fură, omoară, înşală şi se serveşte cu ceea ce doreşte, se află deasupra legii, nu ţine deloc cont de aceasta şi în sine nu crede în nimic, în afară de avantajele îmbelşugate ale acestei vieţi! Poate să fie aceasta un aranjament dumnezeiesc, care cu cererile minore faţă de săraca omenire se află într-un astfel de contrast ţipător?! Ce inteligenţă cât de cât sănătoasă poate să accepte astfel de împrejurări?!

06] Ceea ce mie îmi este pe plac, ca să mi se întâmple, la acest lucru trebuie să mă gândesc şi la aproapele meu, ca nici pe el sa nu îl deranjeze, dacă eu voi face cu el ceea ce doreşte în limitele bunului simţ! Dar dacă eu mă aflu până peste urechi în sărăcie, nu am nici un ban, să-mi procur nici chiar strictul necesar şi mă duc, caut şi mă rog, iar la acele rugăminţi nu primesc de la nimeni nimic şi la sfârşit îmi iau ceea ce am nevoie, - poate atunci o lege să mă condamne?! Nu am eu chiar nici un drept, să iau în posesia mea ceea ce îmi este strict necesar, deoarece strămoşii puternici nu au comis un păcat, atunci când au ocupat ţări întregi?!

07] Da, dacă din pricina fricii de lucru ar trebuie să fur şi să fur, atunci nu s-ar putea simţi jignită vreo inteligenţă, dacă m-ar trage cineva la răspundere; dar dacă doar în cazuri extreme iau în posesia mea ceva de ce am nevoie, atunci să nu încerece şi să nici un mă tragă la răspundere vreun Dumnezeu, - dar să nu mai vorbim de un om slab şi egoist, care în unele lucruri comite mai multe nedreptăţi într-o singură zi decât eu într-un an întreg! Eu nu vreau să mă exprim urât faţă de legea proprietăţii dumnezeieşti; dar mai bună şi mai blândă nu face omenirea pin stricteţea ei, ci doar rece şi fără pic de dragoste!>

08] Tot aşa de crudă este aruncată legea bunei cuviinţe, fără pic de pardon faţă de natură, timp şi puterea omului. Să ne gândim peste câte obstacole trebuie să treacă un om -, indiferent dacă el este bărbat sau femeie! De multe ori nici un fel de educaţie, de multe ori însă una, care este cu mult mai rea decât nici una! El savurează de multe ori mâncăruri şi băuturi, care agită sângele său; de multe ori găseţte o ocazie ideală, să-şi satisfacă dorinţele naturale şi le şi satisface. Dar povestea se află şi el este pedepsit fără regrete ca fiind cel mai mare păcătos, căci el a încălcat – doar o lege dumnezeiască.

09] O voi , nebunilor, împreună cu legile voastre dumnezeieşti! De ce nu aţi emis o prelege înaintea celei dumnezeieşti, conform căruia să se sinchisească omul pentru cea mai bună şi adevărată creştere şi de abia după aceea să vă uitaţi dacă mai era nevoie de o altă lege importantă?! Nu este cât se poate de prostesc din partea unui grădinar, care vrea să schimbe direcţia de creştere a unui pom şi începe să tragă de ei cu forţă şi putere, cu toate că acei pomi sunt mari şi au devenit de-a lungul anilor puternici şi de neclintit?! De ce acel grădinar prost nu s-a ocupat mai devreme de acei pomi, deoarece atunci ar fi fost mai uşor sa-i îndoaie fără nici un fel de pericol?! Să se îngrijească un Dumnezeu sau un om, prin a cărui gură să vorbească Dumnezeitatea, mai întâi pentru o natură dreaptă şi binecrescută a omului, o educaţie înţeleaptă şi de abia după aceea să emită legi înţelepte, dacă vreun om binecrescut va mai avea nevoie de ele!

10] O prietene Zinka! Tu eşti un evreu şi cu siguranţă cunoşti mai bine învăţătura ta decât o cunosc eu; dar din atât cât îmi este cunoscut din greşeală, nu-ţi pot spune altceva, decât ţi-am spus eu până acum şi din acestea tu poţi vedea cu uşurinţă, că eu nu pot lăsa deoparte gândirea mea curată şi bazele matematicii, doar din pricina îngrijirii lui Cireniu cel înalt. La astfel de schimburi refuz eu orice fel de ajutor, apuc mai bine toiagul de cerşit şi trăiesc aşa restul amărât al zilelor mele pe acest pământ; dar ceea ce va dori după aceea să facă natura cu mine, îi va fi tot una unui mort care s-a reîntors la nimic! Vorbeşte tu acum, Zinka, dacă am dreptate sau dacă nu am după părerea ta!”

11] Spune Zinka:

12] Spune Zorel:

13] Zinka vorbeşte aşa:

14] Spune Zorel:

02] Eu sunt un om, care înţelege să facă diferenţa, că doi cu doi nu fac şapte, ci doar patru! Zinka mi-a spus că tu ai fi acel bărbat, care ar putea să-mi aprindă o lumină mai puternică, decât este a mea, că cel puţin prin aceasta să primesc printre colegii mei de credinţă ştampila omenirii; dar eu nu m-am sinchisit prea mult pentru acest lucru şi nici nu vreau să-l dobândesc, dacă tu doreşti să-mi aprinzi o cu totul altă lumina, Zinka mi-a spus, că tu eşti singurul, care poate înfăptui aceassta.

03] Principiile mele cât de cât solide le-ai auzit tu. Pentru mine acestea au fost din păcate un adevăr mult prea crunt; dar dacă tu vei putea să-mi oferi altceva mai bun, atunci fă aceasta şi eu voi lăsa cu drag toate aceste adevăruri să mi se şteargă din inimă! Eu nu ştiu, cu cel fel de titlu de onoare să te salut, - dar eu mă gândesc, că şi tu eşti un om al adevărului şi unor astfel de oameni le este tot una, cu ce fel de titlu li te adresezi. Eu te voi numi ‘înalt învăţător’ şi te voi respecta ca fiind acesta, cu toate că eu te cunosc doar din auzite. Dar dacă mă vei convinge şi cu fapta, atunci tu vei fi adorat de mine!

04]Spune-mi tu acum, dacă ţie ţi-a fost pe plac, cât de aproape am fost eu de adevăr cu principriile mele. Suntem noi mai mult sau mai puţin oameni, decât au fost aceia, care au locuit acest pământ mai înainte ca fiind nişte fiinţe raţionale? Am eu voie, doar pentru că oamenii au inventat o lege a proprietăţii, despre care ei spun, că a fost dată de la Dumnezeu, ca fiind un sărac faun, care de multe ori nu a băgat în gură trei zile nici o înghiţitură şi prin rugări nu a primit nimic, să-mi iau atât din belşugul unui om, pentru a mă proteja de moartea prin înfometare, deoarece fiecare vierme a acestui pământ are dreptul, să se sature dintr-o proprietate străină, fără ca el să trebuiască să cumpere ceva, pentru că din păcate este şi el un locuitor a acestui pământ, deoarece este aşa dat din partea naturii? Sau are un om mai puţine drepturi, să se sature din fructele naturii, doar pentru că nu a avut bani suficienţi să-şi cumpere o bucată de pământ -, iar o pasăre de pe cer, are mai multe drepturi doar că este o adevărate artistă în furtişagui?! Eu te rog ca tu să-mi dai despre toate acestea un răspuns drept şi valabil!>

05] Spun Eu:

06] Dar dacă omul este poate aici din pricina unui scop mai înalt, despre posibilitatea aceasta ţie însă nu ţi-a trecut nimic prin minte, ceea ce cu uşurinţă se poate recunoaşte prin adevărul controversat a necesităţiilor tale, atunci principiile tale matematice se află pe nişte picioare foarte instabile!

07] Dar pentru că un om este aşezat pe acest pământ pentru scopuri mai înalte, ar trebui tu să recunoşti deja din faptul, că fiind un copil nou născut se află cu mult mai prejos decât orice animal şi de abia după câţiva ani de îngrijire intensivă începe să devină om. El trebuie să intre într-o anumită ordine şi trebuie cu chin şi într-o luptă dreaptă să-şi câştige singur pâinea. De aceea a primit legi, ca el să le privească ca pe nişte îndrumători spre un scop mai înalt şi le respecte din propria voinţă liberă din pricina formării proprii şi a menirii, prin care poate să ajungă la capătul cel înalt, - dar niciodată nu va putea ajunge ca un om animal înţelegător, ci doar ca un om de om desăvârşit.

08] Atâta vreme cât tu te ocupi doar de ceea ce necesită carnea, nu vei ajunge tu prea departe ca om; ah, dar când tu vei ajunge să înţelegi, că în tine mai locuieşte un om, care are cu totul altfel de necesităţi decât trupul tău şi care se află acolo pentru un cu totul alt scop, atunci nu-ţi va mai fi greu să înţelegi, cât de tare sapi tu cu principiile tale în nisip mişcător!

09] Iată, Eu cunosc voinţa ta bună şi cercetările tale pentru a afla adevărul şi după motivele răului, cu care oamenii de pe acest pământ sunt mânjiţi până la urechi! Gândurile tale, prin care ai avut tu tot timpul o plăcere mare pentru a fura, ţi-au descris legea de ocrotire a proprietăţii şi ca fiind o cutie a pandorei; şi pentru că în anii tăi de tinereţe ai fost un mare prieten şi iubitor al femeilor, te-a jenat acea lege a moralei, deoarece ţi-a descris ca fiecărui om că este un păcat adulterul.

10] Da, ca şi un om animal ai dreptate şi cu această părere, cât şi cu faptul, că în faţa celorlalte legi mai trebuie să se afle şi alte prelegi, prin care toţi copiii să primească aceiaşi educaţie, prin ordinea comunităţii, ca în anii de bărbăţie să devină o imposibilitate, să încalce vreo lege, ceea ce bineînţeles ar face un alt rând de legi inutile.

11] Da, iată, această ordine a instalat-o Creatorul lumiilor şi a tuturor fiinţelor la animale! Fiecare animal primeşte în pântec această educaţie cerută de tine în natura sa şi pentru mai târziu nu necesită nici un fel de lege; căci cu educaţia dintâi în pântecul mamei sale, ştie totul, de ce are nevoie pentru întreaga viaţă! Dar Acela, care a creat îngerii, cerul, lumile şi oamenii a ştiut cu siguranţă, de ceea ce este necesar, pentru a face un om să fie liber şi să nu fie un animl judecat şi după aceea să fie crescut.

12] Dacă tu vei analiza mai atent baza ta de viaţă matematică, atunci vei găsi tu imediat, că limba pentru un om este rea, deoarece oamenii se pot învăţa şi antrena prin aceasta în toate lucrurile rele. Nici minciuna nu ar fi apărut printre oameni, dacă aceştia nu ar fi putut vorbi, nici prin semne dar nici prin cuvinte; da, chiar şi gândirea este periculoasă, pentru că oamnii pot ajunge prin aceasta la tot felul de fapte rele şi la înşelăciuni! La sfârşit nu ar fi trebuit ca ei să vadă atât de limpede, să audă bine, să guste şi să miroase; căci toate aceste simţuri în starea lor pură şi clară ar putea să facă pe un om pofticios şi plin de lăcomie, ceea ce poate din greşeală ar fi rău! Acum priveşte tu un om după bazele tale matematice şi întreabă-te singur, dacă între el şi un polip de mare este vreo diferenţă, abstracţie făcând forma!

13] Ce vrei tu atunci pentru scopul cel înalt, pentru care fiecare om este creat, cu un astfel de om? Ce fel de educaţie îi poţi da lui? Când va ajunge un astfel de om la recunoaşterea sa proprie la recunoaşterea adevăratului Dumnezeu, a motivului de veci a tuturor lucrurilor şi a întregii lumini şi a nenumăratelor fericiri? Uită-te la interiorul unui om sănătos, cerecetează totul cu o minte crritică. Şi tu vei găsi, că o astfel de fiinţă înţeleaptă şi echipată prin mare artă trebuie să aibă la sfârşit totuşi un alt scop decât acela, ca în fiecare zi să-şi umple burta, pentru a putea după aceea să elimine cu atât mai multă murdărie!>