Marea evanghelie a lui ioan

VOLUMUL 4

Ev. 04. 001 capitol

01] Atunci când M-am sculat Eu în picioare şi toţi care au dormitat cu Mine destul de dulce peste trei ore, îi chem de îndată pe cei trei la Mine şi îi întreb, de ce nu s-au dedat şi ei somnului întăritor în decursul celor trei ore.

02] Spune Matael: “Doamne! Tu Minunatule, Tu Cel mai înţelept! Cine poate dormi, dacă a primit, prin cuvântul Tău, oricum deja întărirea puternică! Noi toţi trei suntem aşa de întăriţi de parcă am fi dormit foarte bine noaptea întreagă! Dar noi am folosit cele trei ore în numele Tău – atât de bine pe cât ne-a fost posibil – şi prin mijlocirea îngăduinţei Tale foarte milostive am aflat lucruri, despre care n-a visat într-adevăr încă nici un muritor vreodată ceva. Pentru care lucru îţi şi aducem, însă, acum mulţumirea cea mai caldă şi adâncă; Tu eşti Domnul şi pretutindeni eşti Tu singur totul întru toate; Ţie singur, însă, de aceea şi toată dragostea noastră şi cea mai înaltă cinstire!”

03] Spun Eu:"Bine deci, Eu ştiu tot ce aţi discutat şi aţi aflat înainte de timpul fixat pentru voi! Dar, deoarece aţi aflat asemenea lucruri, de aceea reţineţi acestea, deocamdată, pentru voi şi nu faceţi nici după aceea vreo folosire nedreaptă de acestea; pentru că un asemenea lucru nu-l înţeleg copiii acestui pământ; pentru că ei nu sunt de acolo, de unde sunteţi voi. Dar voi veţi afla lucruri încă mult mai măreţe; atunci când va veni Duhul Sfânt peste voi, pe Care îl voi vărsa o dată din ceruri peste voi, Acela vă va conduce de-abia în tot adevărul! Acela va fi Duhul dragostei, Tatăl Însuşi, Care vă va educa şi vă va învăţa, ca voi să ajungeţi toţi acolo, unde voi fi Eu.

04] Pentru că adevărat vă spun vouă: Nimeni nu va veni la Mine, dacă nu-l va trage Tatăl la Mine! Voi trebuie toţi să fiţi învăţaţi de Tatăl, deci, de către iubirea veşnică din Dumnezeu, dacă vreţi să veniţi la Mine! Voi toţi trebuie, să fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl din ceruri desăvârşit este! Dar multa cunoaştere, precum şi experienţa foarte bogată nu vă va aduce acolo, ci doar dragostea vie către Dumnezeu şi în aceeaşi măsură, faţă de aproapele; în aceasta constă secretul mare al renaşterii duhului vostru din Dumnezeu şi în Dumnezeu.

05] Fiecare, însă, va trebui să păşească mai înainte cu Mine prin poarta strâmtă a celei mai depline abnegaţii, până ce va fi el, cum sunt Eu. Fiecare trebuie să înceteze de a fi ceva pentru sine, pentru a putea deveni toate întru Mine.

06] Să-L iubeşti pe Dumnezeu mai presus de toate, înseamnă: a se isprăvi şi a se dizolva pe deplin în Dumnezeu, - şi să-ţi iubeşti aproapele, înseamnă de asemenea: a se isprăvi pe deplin în aproapele, căci altfel nu poţi să-l iubeşti niciodată cu desăvârşire; o iubire pe jumătate, însă, nu-i foloseşte nici aceluia care iubeşte, nici aceluia care este iubit.

07] Dacă tu vrei să ai de pe un munte înalt vederea deplină înspre toate părţile, atunci trebuie să te urci în orice caz pe cel mai înalt vârf al acestuia; pentru că de pe un punct înalt de mai de jos îţi va rămâne acoperită mereu o parte bună din priveliştea deplină. Aşa trebuie, deci, să se întâmple totul şi în dragoste şi partea cea mai exterioară să reiasă din partea cea mai interioară, ca roadele ei să devină evidente în privinţa voastră.

08] Inima voastră este un ogor şi dragostea activă este sămânţa vie de răsad; iar fraţii săraci sunt îngrăşământul pentru ogor. Cine va pune dintre voi multe seminţe de răsad în ogorul bine îngrăşat, acela va şi avea o recoltă deplină. Cu cât mai muţi săraci veţi îngrăşa ogorul, cu atât mai puternic va fi el; şi cu cât mai multe seminţe bune de răsad veţi pune în acesta, cu atât mai bogată va fi recolta. Cine va semăna aici din belşug, acela va şi recolta din belşug; dar cine va semăna economic, acela va şi recolta economic.

09] În aceasta, însă, constă înţelepciunea cea mai înaltă, ca să deveniţi înţelepţi prin iubirea cea mai vie. Dar toată cunoaşterea nu foloseşte la nimic fără iubire! De aceea nu vă îngrijiţi aşa de mult de o cunoaştere multă, ci ca să iubiţi mult, căci atunci vă va da iubirea, ce nu vă poate da vreodată nici o cunoaştere! Este foarte bine, că voi trei aţi folosit foarte harnic aceste trei ore, spre îmbogăţirea multiplă a cunoaşterii voastre şi a experienţei voastre; dar toate acestea pentru sine ar fi de puţin folos sufletului vostru. Dar, dacă veţi jertfi timpul, în viitor, atât de harnic pentru dragostea către aproapele, atunci vă va fi o zi deja de un folos mai mare pentru sufletul vostru!

10] Ce v-ar folosi în faţa Mea, dacă aţi dori să vă dizolvaţi aproape de mirare în privinţa puterii, mărimii şi măreţiei Mele niciodată de pătruns, dar, în afara casei voastre, ar plânge fraţi săraci şi surori sărace de foame, sete şi frig? Cât de mizer şi la absolut nici un folos ar fi un strigăt tare de jubilare şi de slavă, spre cinstea şi slava lui Dumnezeu, cu care s-ar trece cu vederea peste starea mizeră a fratelui sărac! La ce folosesc toate jertfele bogate şi tare împodobite, în templu, dacă în faţa porţii acestuia zace un frate sărac de foame?

11] De aceea, să fie cercetarea voastră îndreptată mai ales către starea mizeră a fraţilor voştri săraci şi a surorilor voastre sărace; acestora aduceţi-le iubire şi alinare! Atunci, veţi găsi mai mult într-un frate pe care l-aţi ajutat, decât dacă aţi fi călătorit pe toate stelele şi M-aţi fi slăvit cu limbi de Serafimi!

12] Cu adevărat, Eu v-o spun, toţi îngerii, toate cerurile şi toate lumile cu toată înţelepciunea lor nu vă pot da în veşnicie, ce puteţi dobândi, dacă i-aţi ajutat cu adevărat unui frate, care a fost în sărăcie, potrivit cu toată puterea voastră şi potrivit cu toate mijloacele voastre! Nimic nu se află mai sus la Mine şi mai aproape de Mine decât doar şi numai dragostea adevărată, activă!

13] Dacă te rogi la Dumnezeu şi nu auzi, atâta timp cât te rogi, vocea de jale a fratelui tău sărac, care a venit la tine pentru ajutor, în ora ta de rugăciune, atunci să fie blestemat plânsul tău gol! Pentru că cinstea Mea constă în dragoste – şi nu în plânsul înfumurat al gurii tale!

14] Voi să nu fiţi aşa cum Isaia a strigat: , ci atunci când vă rugaţi la Mine, faceţi aceasta în Duh şi în tot adevărul! Pentru că Duh este Dumnezeu şi poate fi divinizat numai în Duh şi în adevăr.

15] Rugăciunea adevărată, Mie singura bineplăcută în Duh nu constă prin urmare în mişcarea limbii, a gurii şi a buzelor, ci doar în exercitarea activă a iubirii. La ce îţi foloseşte, dacă ai împodobit cu multe livre de aur mormântul unui prooroc, dar ai trecut de aceea cu vederea vocea unui frate în suferinţă?! Eşti tu de părere că Eu voi avea o bine plăcere la aceasta? Nebunule! Cu ochi mânioşi vei fi tu privit de către Mine, pentru că ai trecut cu vederea vocea unui om viu din pricina unui mort!”