Marea evanghelie a lui ioan

Ev 04. 002 capitol

01] (Domnul:) “Vedeţi, Eu am rânduit de aceea deja, ca localităţile pe care le vizităm acum, deja să nu mai fie aici, în o sută de ani, ca să nu se înfăptuiască cu ele în timp nici o idolatrie prea dură !

02] Nazaretul Meu nu se va mai găsi, dar, într-adevăr, un altul peste munţi, de aici către apus (seară = vest). Ghenizaret se va stinge, numai Tiberiada pe partea aceasta a mării va rămâne. Cezarea lui Filip, unde suntem noi acum, s-a stins deja, dar va rămâne una mai sus de (lacul) Merom, de unde vine Iordanul şi una către apus, nu departe de marea sărată, în apropierea Tirului şi a Sidonului. Ţara Samariei, însă, va rămâne numai în acea parte, de aici către miazăzi (sud), până la Marea mare, partea mică, care se află mai mult către răsărit, cu adevăratul Sihar şi cu adevăratul munte Horeb, va fi ştearsă şi urmaşii târzii o vor căuta şi o vor găsi nu departe de Marea mare; dar va mai fi încă numai numele şi un munte abrupt, dar nu şi adevărul. Şi aşa se va întâmpla şi cu Ierusalimul şi cu încă foarte multe localităţi ale pământului făgăduinţei, care va fi transformat multiplu într-un deşert.

03] Reţineţi bine toate acestea; pentru că se va întâmpla astfel, ca oamenii să nu treacă prea tare cu vederea vocea fraţilor lor săraci şi a surorilor lor sărace cu idolatria acestor localităţi! Ei să devină toţi zăpăciţi de acest fapt! Ei să caute casa Mea în Nazaretul greşit şi să devină proşti; pentru că Nazaretul adevărat va fi distrus de pe solul acestui pământ, imediat după ce Mă voi fi suit sus, în împărăţia Mea.

04] Cine va cerceta aici după înfumurări, acela va şi găsi înfumurări şi va muri din pricina acestora; dar cine va căuta adevăratul Nazaret în inimă, îl va găsi în orice frate sărac şi un adevărat Betleem în orice soră săracă!

05] Vor veni vremuri în care oamenii vor călători încoace din mari depărtări şi vor căuta aceste localităţi. Numelele vor rămâne într-adevăr, - dar nu şi localităţile! Da, popoarele din Europa vor purta războaie pentru posesia acestor locuri şi vor fi de părere şi vor crede, că Îmi fac cu aceasta un serviciu bun; dar acasă vor lăsa ei femeile şi copiii şi fraţii şi surorile lor să piară în sărăcie, nevoie şi mizerie!

06] Dar, atunci când vor veni ei dincolo, la Mine, pentru a căpăta răsplata presupusă pentru osteneala şi jertfirea lor de sine, atunci voi lăsa să li se releveze marea lor nebunie şi le voi arăta, ce nenorocire au pricinuit ei printre oameni, prin nebunia lor de Mine niciodată poruncită şi în primul rând printre aceia, care şi erau încredinţaţi în primul rând îngrijirii lor, precum sunt aici femeile sărace, slabe, copiii şi alţi casnici care au nevoie de ajutorul lor! Şi li se va arăta desluşit că nu vor ajunge mai degrabă la lumina milostivirii Mele, pâne ce vor fi îndreptat pe deplin tot răul pricinuit de către ei, - ce le va merge foarte greu, deoarece vor poseda ei pentru aceasta numai mijloace foarte sărăcăcioase în lumina slabă de amurg a împărăţiei duhurilor, peste şi sub pământ.

07] Eu v-o spun: Din pricina marii nebunii a oamenilor vor fi încredinţate aceste localităţi unui popor păgân. Şi Eu voi rândui, ca, prin acei păgâni, să fie pedepsiţi mărturisitorii mincinoşi ai învăţăturii Mele în răsărit şi în apus, în miazăzi şi în împrejurimile de miazănoapte.

08] Râvniţi de aceea, ca nu nebunia şi superstiţia oarbă să apuce loc în mijlocul învăţăturii Mele de viaţă şi a adevăratei recunoaşteri de Dumnezeu pe singura cale a iubirii active; aceasta îi va da fiecăruia lumina adevărată şi privirea potrivită şi nemărginită a tuturor lucrurilor din lumea naturală şi duhovnicească! Aceasta este şi rămâne pe veci singura cale adevărată şi eficientă către Mine şi în împărăţia Mea veşnică.

09] Eu, ca iubirea din veşnicie, sunt singur lumina, calea, poarta şi viaţa veşnică; cine vrea să pătrundă pe altundeva în împărăţia Mea de lumină, este asemeni unui furt şi unui tâlhar şi va fi alungat în afară, în întunericul cel mai exterior, deja în această lume şi abia încă mai mult o dată în lumea de dincolo. – Acum ştiţi voi, ce aveţi de făcut şi ce este drept în faţa Mea. Faceţi potrivit cu acestea şi voi veţi merge pe calea adevărată!

10] Dar, acum, vrem noi să mergem la cei nouă înecaţi şi tu, Marcu, rânduieşte să fie dus vin acolo; pentru că de acesta vom avea nevoie!”

Ev. 04. 003 capitol

01] Aici ne-am dus repede la cei nouă şi Eu am rânduit ca ei să fie puşi cu feţele privind în sus şi cu capetele la deal. Atunci când au fost puşi astfel, i-am spus Eu lui Marcu: “Dă-i fiecăruia câţiva stropi de vin în gură!” Un asemenea lucru a fost uşor de înfăptuit, pentru că toţi aveau gura deschisă. Atunci când a fost realizat un asemenea fapt, le-am spus tuturor celor prezenţi: “Mergeţi să cerceteze fiecare puţin credincios dintre voi, dacă cei nouă nu sunt morţi cu desăvârşire!”

02] Era, însă, printre cei treizeci de farisei convertiţi şi un medic, care se pricepea bine, dacă un trup era pe deplin mort sau nu. Acesta a păşit, alăturându-se şi a spus: “Nu de parcă aş avea numai cel mai neînsemnat dubiu în privinţa morţii a acestor înecaţi, păşesc eu aici pentru a-i examina, ci pentru a vă da dovada pe deplin valabilă, ca cunoscător şi priceput în specialitate, că aceşti nouă sunt pe deplin morţi.” Atunci, i-a pipăit el pe cei nouă, s-a uitat la ochii lor, nasul ipocratic, ca un semn sigur al morţii depline şi a stării de stingere deplină a tuturor duhurilor fizice de viaţă.

03] Medicul, după cercetarea cea mai exactă, precum şi după mărturia adăugată a tuturor, care considerau recunoaşterea lui ca fiind reală şi valabilă şi adevărată, şi-a dat opinia lui cu voce tare în acea direcţie şi a mai adăugat încă: “Nu acum, ci deja ieri, după o oră, după ce au ajuns în apă, au fost ei pe deplin morţi, cum sunt ei acum! Judecând după nas şi după miros, au intrat aceştia deja şi în putrefacţie. Nici o ştiinţă omenească, putere şi stăpânire nu-i mai cheamă pe aceştia nouă la viaţă! Aceasta îi poate fi numai Aceluia posibil, Care va chema la viaţă, în ziua judecăţii de apoi, toţi morţii din morminte!”

04] Spun Eu:"Dar, ca voi, după acest atestat valabil al medicului, să recunoaşteţi cu totul bine măreţia Tatălui în Fiul Omului, de aceea strig Eu tare către Tatăl şi spun: ”

05] Aici au auzit mulţi ca un vuiet de multe tunete: “Eu L-am preamărit prin Tine, Fiul Meu preaiubit; pentru că Tu eşti Acela, la Care am Eu bineplăcerea Mea adevărată! Pe Tine să Te asculte oamenii!”

06] Mulţi au auzit aceste cuvinte, dar mulţi au auzit numai un tunet pur şi au început să întrebe, cum s-ar fi ivit acum tunetul. Dar aceia, care au auzit cuvinte în tunet, au dat mărturie despre ceea ce auziseră şi ceilalţi s-au mirat din această cauză şi au spus: “Asta este ciudat! Noi am auzit, ce-i drept, numai tunetul, - dar, deoarece mai mulţi dintre voi au auzit aceleaşi cuvinte, de aceea credem un asemenea fapt tot atât de bine, de parcă le-am fi auzit noi înşine. Dar reiasă totuşi din acestea, că acest Învăţător de aici este de fapt numai Fiul şi nu Tatăl Sfânt, Atotputernic, Care locuieşte în ceruri şi pe Care nu-L poate vedea nici un om vreodată, ci poate doar să vorbească cu El numai în clipe sfinţite. Moise a fost prin urmare şi el un fiu al Celui mai de sus, deoarece şi el a înfăptuit semne peste măsură de mari şi ceilalţi prooroci au fost aceasta în aceeaşi măsură; numai că ar putea fi acest Nazarinean într-adevăr cel mai mare dintre toţi proorocii, pentru că el face semnele cele mai mari şi mai numeroase.”

07] Spune Murel, care ascultase acestea cu totul bine: “Nu, aici vă înşelaţi voi; aceasta este o neînţelegere încă foarte imensă din partea voastră! Cine a prevestit un Moise înaintea lui Moise, prin Duhul Domnului, cine un Ilie, cine un Samuel, cine unul dintre cei patru mari prooroci? Ei au fost treziţi ca din întâmplare de către Dumnezeu şi au proorocit! Şi despre cine au proorocit ei cel mai mult? Tocmai despre Acela, Care este acum în faţa noastră! Vocea, care a fost auzită acum ca un tunet puternic, a fost tot aşa de bine cea a Lui foarte proprie, ca aceia cu Care ne vorbeşte El din gura Lui trupească! Diferenţa constă numai în aceasta: Cu gura trupească ne vorbeşte El ca om, dar, prin intermediul vocii de tunet, S-a lăsat El auzit ca fiind Acela, Care a fost veşnic, este şi va fi, - Care a creat totul ce este aici şi Care i-a dat poporului legile pe Sinai cu însoţirea a fulgerelor şi a tunetelor necontenite. De aceea, Îi şi este totul posibil doar Lui singur şi acel fapt că El, din dragostea cea mai înaltă pentru noi, copiii Săi, a putut deveni un om, cum suntem noi, căci, altfel, nu ar fi putut fi veşnic niciodată văzut şi pe deplin recunoscut de către copiii Săi, pe care îi iubeşte mai presus de toate!”