Marea evanghelie a lui ioan

Ev. 04. Capitol 095

01] (Domnul:) “Prin slujire este smerenia cel mai mult încurajată, cu cât mai subordonată apare o slujire, cu atât mai potrivită este ea pentru adevărata dezvoltare a vieţii. Dar smerenia însăşi nu este nimic altceva decât condensarea tot mai multă şi mai tare a vieţii în sine însăşi, în timp ce înfumurarea este o dezvoltare tot mai destrăbălată şi o risipire în toate părţile către nemărginit şi la sfârşit, o pierzanie a vieţii aproape completă, ceea ce vrem s-o numim moartea a doua sau moartea cea duhovnicească.

02] În înfumurare a luat toată slujirea un sfârşit şi cu aceasta şi toată dezvoltarea şi evoluţia în continuare a vieţii. Dacă dezvoltarea vieţii ar fi condiţionată în domnirea plină de înfumurarea asupra celorlalţi, atunci ar fi fost stabilită, cu siguranţă, o asemenea ordine de către Mine, ca fiecare om şi înger să fi avut un oarecare drept neîngrădit de domnie; dar deoarece aceasta este împotriva ordinii Mele veşnice, de aceea trebuie fiecare om şi înger să se acomodeze cu slujirea şi la sfârşit să găsească cea mai mare fericire şi mântuire tocmai în slujirea veşnică, tot mai multă şi ramificată.

03] Fără slujire nu există de fapt absolut nici o viaţă, nici o durabilitate solidă a aceleiaşi, nici o fericire, nici o mulţumire profundă şi nici o iubire, nici o înţelepciune şi nici o mântuire a vieţii, nici aici, nici în lumea cealaltă; şi cine îşi închipuie un cer plin de lipsă de slujire, plin de trândăvie şi plin de voluptate inutilă, acela se înşeală tare!

04] Pentru că tocmai de aceea primesc cele mai fericite duhuri a celor mai înalte ceruri o putere şi o forţă aproape egală cu Mine, pentru a-Mi putea face Mie şi tuturor oamenilor, aici în această lume de încercare a vieţii, nişte servicii cu atât mai temeinice. La ce le-ar fi într-adevăr altfel de folos posesia unei puteri şi forţe chiar creatoare?! Au, este, într-adevăr, nevoie de o putere şi înţelepciune pentru nici o activitate?! Dacă este activitatea şi slujirea lor de o importanţă nedescrisă deja pentru acest pământ, cât de mare trebuie să fie ea în importanţa ei pentru lumea duhurilor şi din aceasta pentru întreaga veşnicie!

05] Eu doară nici nu am venit de aceea la voi, pentru a face trândavi din voi sau să vă educ doar pentru agricultură, pentru creşterea animalelor şi pentru mai multe asemenea îndeletniciri, ci pentru a face din voi, prin educaţie, lucrători de ispravă pentru via mare a cerurilor. Învăţătura Mea către voi toţi are ca scop acea direcţie, pentru a vă desăvârşi pe voi înşivă, în primul rând, cu adevărat în domeniul vieţii voastre interioare şi în al doilea rând, ca voi să doriţi şi să-Mi fiţi atunci, voi înşivă ca oameni desăvârşiţi, lucrătorii cei mai capabili şi puternici deja aici şi cu totul în special o dată dincolo, în împărăţia Mea.

06] Dacă n-ar fi aceasta intenţia Mea finală şi Eu v-aş spune: , atunci ar trebui să fiu Eu Însumi mai prost decât un oarecare cel mai prost dintre voi. Da, voi veţi avea veşnic de admirat minunăţiile lui Dumnezeu, dar nu fără activitate; pentru că tocmai în activitatea voastră va consta faptul de a înmulţi minunile cerului şi de a le face necontenit mai măreţe şi dumnezeieşti!

07] Eu vreau ca de acum încolo toate gândurile şi ideiile Mele să fie puse prin voi, copilaşii Mei, în aplicarea cea mai deplină, aici pentru sufletul, inima şi duhul fraţiilor şi surorilor voastre, iar în lumea cealaltă în toate realităţile mari din sferele lor duhovniceşti, cele mai interioare de formare, până la dezvoltarea lor cea mai exterioară materială şi de acolo înspre aducerea din nou înapoi în viaţa multiplicată, curată şi pe cont propriu duhovnicească, desăvârşită. Şi pentru aceasta, prietenilor, va fi nevoie de nemărginit de mult timp, răbdare, activitate mare, de înţelepciune şi putere tot aşa de mare şi atoatecuprinzătoare!”

Ev. 04. Capitol 096

01] (Domnul:) “Să nu credeţi cumva că o lume, precum numai acest pământ mic, poate fi creată de azi pe mâine şi poate fi dintr-o dată populată! Sunt nevoie, pentru noţiunile voastre, de neimaginabil de multe miliarde de ani pământeşti. De care timp, pentru voi neimaginabil de lung, este nevoie doar până ce o lume va fi matură pentru zămislirea unui om! Cât de multe soiuri de plante şi animale trebuie să fi fertilizat mai devreme solul pământesc prin fermentarea şi descompunerea lor, până ce pe solul acestuia şi în putreziciunea lumii lui de plante şi animale s-a format acel humus, din care un cel dintâi suflet puternic a putut să-şi ia trupul lui şi să şi-l rânduiască după ordinea dumnezeiească în aşa fel, ca acesta să fie nevoit să-i devină utilizabil sufletului şi capabil spre zămislirea în continuarea aceloraşi urmaşi, aşa încât sufletelor finite şi libere, dar încă netrupeşti să nu le fie necesar să-şi condenseze un trup din aburi de-a lungul secolelor, ci pe acelaşi să şi-l producă pe o cale mult mai scurtă, într-un pântece de mamă deja pe deplin înzestrat cu toate cele necesare pentru acest fapt.

02] Vedeţi, la toate acestea este nevoie de mult timp şi multă înţelepciune, de multă răbdare şi de o putere nemărginită! Dar deoarece nici voi şi mai puţin Eu, vom înceta vreodată să gândim şi să formăm idei, de aceea şi faptul de a crea, dăinuie veşnic; pentru că a gândi în gol, nu pot Eu şi nu puteţi nici voi! Dar aşa cum gândul este o dată simţit ca un ceva, aşa trebuie să existe el aici ca o formă; dar dacă există el o dată aici ca o formă şi este el deja duhovniceşte împrejmuit cu piele, se află în faţa noastră ca obiect capabil de a primi lumină, căci altfel nu l-am putea percepe ca fiind un ceva format. Prin urmare, atâta timp cât Eu voi gândi şi voi cuprinde idei din Mine şi voi din Mine, atâta timp nici nu este posibil ca creerea să înceteze. În privinţa spaţiului nu va îndura nemărginirea veşnic niciodată vreo nevoie şi pe noi nu ne va supăra niciodată o plictiseală de inactivitate.

03] Dar unde sunt multe de făcut, acolo există multe slujbe, după gradele capacităţii de slujire a acelora cărora le este încredinţată o slujbă. Cine şi-a însuşit multe calităţi în ordinea Mea, acela va fi pus de asemenea peste multe; dar cine şi-a însuşit numai foarte puţine calităţi, acela va fi pus de asemenea numai peste foarte puţine. Cine nu-şi va însuşi aici absolut nici o capacitate, acela va trebui să zacă şi să rabde acolo cu siguranţă atâta timp în noaptea deplină, până ce s-a împuternicit în aşa măsură, prin aspiraţiile sale interioare, libere şi pe cont propriu, pentru a intra într-o oarecare slujbă, chiar şi cea mai de jos. Dacă îndeplineşte el bine slujba cea mai de jos, va fi pus într-una mai însemnată; dar dacă o îndeplineşte rău, va pierde şi ceea ce şi-ar fi putut însuşi foarte uşor, cu capacităţile sale, chiar dacă cele mai neânsemnate.

04] Cine are aici, aceluia îi va fi mai mult dat, ca el să aibe atunci din belşug; dar cine nu are, aceluia i se va lua şi ceea ce avusese el deja; (Mt. 13, 12; Mt. 25, 28f; Mc. 04, 25; Lc. 08, 18; Spr. 09, 09) şi iarăşi va fi destinul său noaptea, întunecimea, foamea, sărăcia şi tot felul de nevoi, atâta timp până ce va accepta să devină activ mai întâi în sine însuşi, pentru a ajunge prin aceasta la o oarecare capacitate de slujire de mai departe.

05] De aceea fiţi voi toţi aici cu străduinţă şi nu vă lăsaţi orbiţi de comorile acestei lumi, care vor trece ca formă de materie actuală a acestei creaţii întregi, vizibile ochiului de carne; dar adunaţi-vă în schimb cu atât mai multe comori duhovniceşti, care vor dăinui pentru întreaga veşnicie! Fiţi economi şi gospodari deştepţi în casa sufletului vostru; cu cât mai multe comori ale duhului veţi aduna aici înăuntru, prin tot felul de fapte bune, cu atât mai bine vă va merge dincolo! Dar cine este aici zgârcit şi habsân, acela va avea să-şi treaca o dată în viitor pe socoteala proprie, când îşi va găsi cămara de provizii a inimii lui pe deplin goală.

06] Aici este uşor a strânge; pentru că aici, tot ce face cineva de bunăvoie, din dragoste către Dumnezeu şi către aproapele, va fi acceptat ca cel mai solid şi curat aur; dar, în lumea cealaltă, va trebui el să-şi dobândească şi să-şi plătească totul cu aurul cel mai curat al activităţii proprii interioare şi celei mai pure, din sine însuşi şi în sine însuşi. Şi aceasta, prietenii Mei, merge puţin cam greu în acea împărăţie, unde nu există mine exterioare de aur şi de argint!

07] Aici puteţi face voi aur din gunoiul de stradă cel mai obişnuit şi vă puteţi cumpăra cerul cu acesta, dacă inima voastră a fost prezentă în tot adevărul la cumpărare; în lumea cealaltă, veţi putea produce în voi înşivă ceea ce este preţios numai din ceea ce este cel mai preţios şi aceasta va fi mai greu, decât a face aici aur din pietrele cele mai obişnuite. Dar cine a produs aici o masă şi grămezi mari de aur, prin faptele sale alese şi bune, acela nu va duce nici o lipsă în acest sens în lumea cealaltă; pentru că dintr-un grăunte de nisip al acestui metal duhovnicesc preţios va deveni, în lumea cealaltă, o bucată mare cât e lumea şi aceasta dă deja o provizie mare.”