Marea evanghelie a lui ioan

Ev. 04. Capitol 099

01] (Domnul:) “ se numeşte prin urmare marele cuvânt de ordine prin toate sferele nemărginirii, atât în marea împărăţie a naturii, cât şi în împărăţia nemărginită a duhurilor!

02] Şi locuitorii răi ai iadului se pricep în acest fapt, - numai cu diferenţa imensă faţă de slujirea locuitorilor cerului: În iad vrea de fapt fiecare să fie servit; şi dacă unul slujeşte celuilalt, aceasta este doar o slujire făţarnică, deci un serviciu aparent, interesat de dragostea de sine, prin care unul vrea să-l înşele pe celălalt, pentru a-l aduce, la o ocazie favorabilă, cu atât mai sigur sub ghearele lui şi să tragă foloase pentru sine din cazul aceluia.

03] Un cuget diabolic îl ridică pe cel mai mare al său tocmai din acel motiv, din care, la malul mării, face aceasta o anumită rasă de vulturi cu broaştele ţestoase. Un asemenea vultur slujitor vede o broască ţestoasă mergând de-a valma prin apa puţin adâncă a unei mlaştini. Broasca se osteneşte să ajungă la mal, pentru a căuta ierburi spre domolirea foamei. Vulturul doritor de carne îi face acest serviciu, o ridică mai întâi din mlaştină şi o pune pe pământ uscat, bogat în ierburi. Atunci începe broasca să se ocupe cu căutarea ierburilor ei folositoare. Vulturul se uită o vreme la ea şi face încercări foarte uşoare în privinţa faptului, cât de tare ar fi aproximativ carapacea ei. Dar deoarece ciocul lui ascuţit nu poate să scoată afară nici o bucată de carne din carapace, de aceea lasă el broasca săracă să paşte atâta timp în toată liniştea, până ce scoate capul ei afară din carapace într-un mod mai neînfricat şi îndrăzneţ, lăcomindu-se după ierburi.

04] De îndată ce vulturul observă o asemenea încredere la broască, cuprinde el cu ghearele sale capul moale, cărnos, ridică atunci broasca sus în aer şi o duce acolo, unde observă jos pe suprafaţa pământului un sol pietros. Acolo dă el drumul broaştei astfel ridicate şi acolo începe căderea ei mortală. Ajungând repede ca săgeata pe un sol tare de piatră, se sparge ea în bucăţi şi vulturul, care cu un zbor uşor acompaniase victima lui în cădere într-un mod tot aşa de rapid ca săgeata, este la faţa locului şi începe acum să ia la sine răsplata râvnei sale de slujire de mai devreme şi cu aceasta să umple plin stomacul lui mereu flămând. – Aici aveţi voi o imagine fidelă a naturii în privinţa râvnei de slujire diabolice!

05] Aceasta este într-adevăr o slujire, dar una extrem de egoistă şi astfel este fiecare slujire cumva mai mult sau mai puţin egoistă, pe care şi-o acordă oamenii reciproc, de asemenea mereu mai mult sau mai puţin înrudită cu slujirea iadului şi este imposibil să aibe, întrucât este ea înrudită cu iadul, o valoare în faţa Mea şi în faţa tuturor cerurilor Mele. Numai o slujire curat neegoistă este şi o slujire adevărată şi astfel de asemenea una curat cerească şi are singură, în faţa Mea şi în faţa tuturor cerurilor Mele, o valoare adevărată şi desăvârşită.

06] Când vă slujiţi reciproc, atunci slujiţi-vă în dragoste şi în adevărată frăţie, cum este un asemenea lucru foarte popular în ceruri! Dacă cineva vă cere un serviciu, atunci îndepliniţi-l în toată bucuria şi dragostea şi nu-l întrebaţi de răsplată pe cel care oferă să-i faceţi serviciul, înainte de prestaţie; pentru că un asemenea lucru fac şi păgânii, care nu-L cunosc pe adevăratul Tată din ceruri şi care şi-au luat obiceiurile lor mai mult de la animale decât de la un Dumnezeu! Dovezi pentru acest lucru oferă vechii egipteni încă până în zilele acestea, cărora primul învăţător de şcoală, obligându-i spre o oarecare gândire, le-a fost un taur, căruia ei îi acordă de aceea o divinizare dumnezeiască şi până în zilele noastre.

07] Dar dacă cineva ţi-a făcut un serviciu bun, tu să nu întrebi şi să spui:

08] Când cel care îndeplineşte slujirea va vorbi aşa către domnul său de slujire din temelia adevărată şi adâncă de viaţă a sentimentelor, nu va deveni slujitorul, precum şi cel care oferă spre a i se face un serviciu, adevăraţi fraţi ai cerului?! Foarte sigur şi tocmai prin aceasta va veni la voi adevărata împărăţie a lui Dumnezeu şi vă va conduce într-un mod ceresc, cu sceptrul luminii şi sceptrul a toată milostivirea.”

Ev. 04. Capitol 100

01] (Domnul:) “O, nu este nici pe departe îndeajuns a şti şi a crede numai ce este bine, drept şi adevărat, după ordinea lui Dumnezeu şi a toate cerurile, ci trebuie să înfăptuiţi potrivit cu aceasta, în toată dragostea şi bucuria inimii, atunci de-abia vine împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui cu adevărat printre voi oamenii şi de-abia aşa vă face să fiţi adevăraţi copii ai lui Dumnezeu!

02] Dar la ce i-ar folosi cuiva toată înţelegerea şi cunoaşterea, dacă el n-ar înfăptui potrivit cu acestea, ci ar rămâne la obiceiul lumesc, vechi obişnuit?! Nu s-ar asemăna acela cu un om nebun, care a primit cadou curat un palat, ca el să locuiască cu ai lui, în mare linişte şi în tot confortul?! Acest om ar avea, ce-i drept, o bucurie mare în privinţa amenajărilor foarte minunate şi confortabile ale palatului; dar el este obişnuit din tinereţile sale cu traiul extrem de neconfortabil din coliba sa veche, îngustă şi murdară şi rămâne, în ciuda recunoaşterii faptului bun şi foarte confortabil al palatului minunat, extrem de încăpător, totuşi în coliba umedă, nesănătoasă şi extrem de neconfortabilă cu ai săi şi se plânge într-una despre marile lipsuri ale locuinţei sale înguste!

03] Da, dacă un asemenea om nu este un om nebun, atunci nu există nici un nebun în această lume! Dar un nebun cu mult mai mare este acela, care are învăţătura Mea şi o recunoaşte ca fiind veşnic adevărată, dar, în schimb, rămâne în toată înfăptuirea sa totuşi mereu un bou bătrân de plug! (Mt. 11, 30) Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară. (Luc. 11, 46; Ioan 01. 05, 03)

04] Eu vă spun vouă tuturor: Foarte blând este jugul Meu pus vouă pe ceafa de slujire şi foarte uşoară povara impusă vouă spre cărat. Cine o va căra, va avea o osteneală uşoară. Dar cine nu o va căra, acela va avea să-şi treacă pe socoteala proprie, dacă îi va merge rău şi amarnic şi jalnic. Dovediţi-vă reciproc o dragoste dreaptă, căci aşa vă veţi odihni în perini blânde şi peste măsură de moi! Dar dacă vreţi să aveţi cu mai multă plăcere pietre sub căpătâiul vostru, atunci să le şi aveţi; dar atunci să nu cumva să se plângă cineva în dimineaţa vieţii, că, capul lui s-ar fi rănit şi l-ar durea din pricina pietrei!

05] Dacă ai tu un slujitor fidel şi unul nedevotat, nu eşti tu un măgar mare cât un uriaş, dacă îl îndepărtezi de aceea de la tine pe slujitorul fidel, pentru că este cu mult mai cinstit în casa ta decât acel adevărat nemernic bătrân, care te-a înşelat la fiecare ocazie într-un mod nemăsurabil?! De aceea trebuie să dispară de la voi pe deplin toată slujirea veche; pentru că ea nu se potriveşte cu învăţătura curată din ceruri şi această învăţătură nu este numai un petec nou spre lipirea unei haine vechi, pe deplin rupte, ci ea este pentru sine o îmbrăcăminte cu totul nouă, gata făcută, căreia haina veche şi rea trebuie să-i facă loc pe deplin!

06] Dar să nu cumva să credeţi că Eu înţeleg prin noţiunea hainei învechite, Moise şi proorocii – pentru că aceştia sunt un cel mai curat aur din ceruri -, ci obiceiurile voastre omeneşti le înţeleg Eu prin pilda hainei vechi, rupte. Din acestea şi din obiceiurile templului nu mai este nimic de făcut; pentru că şi dacă am pune acolo un oarecare petec cu totul nou pe o ruptură larg crăpată, n-am putea să-l coasem, pentru că stofa hainei vechi, devenită prea putredă n-ar mai suporta nici o împunsătură.

07] Moise i-a dat, ce-i drept, poporului israelitean pentru timpul de atunci un pachet de legi pentru întreaga gospodărie şi pentru toate necesităţile şi nevoile omenirii; dar acesta a fost pe deplin răstălmăcit şi nu se mai potriveşte nici în starea de tălmăcire corectă la această învăţătură a Mea. Pentru că dacă ari, nu poţi să ţii secerişul; dar dacă sămânţa de grâu semănată s-a copt, tocmeşti acolo secerători şi plugul nu se mai potriveşte atunci printre secerători. Moise a arat, proorocii au semănat şi acum a sosit timpul secerişului şi a recoltei, în care de Moise, cu plugul în mână, nu se mai poate avea nevoie. Noi vom ţine acum într-adevăr secerişul şi vom aduce în jitniţele noastre, tot ce este aici deja copt; dar după seceriş, vi se va da iarăşi plugul lui Moise în mână, spre noua destindere a solului pământesc şi spre noua semănare a unui grâu extrem de curat din ceruri şi acolo vor fi chemaţi îngrijitori, care vor avea atunci bine grijă, ca să nu vină nici un duşman şi să semene neghină printre grâul cel mai curat!”