Marea evanghelie a lui ioan

Ev. 04 Capitol 097

01] (Domnul:) “Eu văd acum în unii dintre voi ridicându-se un gând rău, pe care vi l-a şoptit în secret Satana în inimă! Gândul sună astfel: Pe voi v-a costat osteneala şi multă muncă, că aţi ajuns la aurul vostru pentru voi şi pentru urmaşii voştri şi acum îl risipiţi către asemenea inşi, care şi-au cheltuit viaţa lor în tot felul de trândăvii?! Lăsaţi-i să muncească şi să-şi câştige de la voi pâinea lor, pe care doriţi să le-o măsuraţi mereu sărăcăcios, potrivit cu meritul lor! Cine nu poate şi nu vrea să muncească, acela să piară ca un câine în mijlocul străzii!

02] Oh, Eu v-o spun, acesta este un gând rău, care v-a fost pus în inimă! Cum să muncească un orb? Şi totuşi este el fratele vostru, care are acelaşi drept de a trăi ca şi voi, care vedeţi şi auziţi şi care aveţi membre drepte. Cum să poată lucra moşnegi săraci şi copiii slabi ai unor părinţi sărăciţi, cărora le lipseşte puterea necesară pentru acest fapt? Cum să lucreze paraliticii şi infirmii pentru leafa lor, pe care vreţi să le-o acordaţi cât se poate de sărăcăcios?

03] Cum să lucreze acei oameni, care caută de lucru dintr-o zi într-alta alta şi nu găsăsesc niciunde un loc de muncă? Pentru că la oricine ajung ei, aceia îi resping mai departe cu argumentul, că n-ar avea în această vreme nici o muncă pentru ei. Şi totuşi îl alungă gândul vostru rău spre scopul de a căuta de muncă, pe care o poate găsi altundeva tot aşa de puţin ca la voi. Din acel om devine în sfârşit un cerşetor; pe acela îl defăimaţi atunci şi îl numiţi un leneş hoţ de zi. Dintr-altul se face un hoţ; pe acela îl prindeţi ca pe un animal sfâşâietor, îl bateţi şi îl aruncaţi în temniţă. Dintr-un al treilea se face chiar un tâlhar ucigaş sau cel puţin un hoţ de temut. Dacă îl prindeţi pe acela, va fi el condamnat, aruncat într-o temniţă şi la scurt timp după aceea, ucis într-un mod plin de chinuri.

04] Vedeţi, acestea sunt cel mai adesea succese ale gândurilor voastre rele, pe care vi le-a insuflat foarte în secret cavalerul întunericului în inimă, în toate timpurile. Dar de acum încolo să nu mai fie aşa! Asemenea gânduri aparţin iadului, - dar în inimile voastre să nu se mai petreacă ele niciodată.

05] Nu se cere, ca voi să împărţiţi de aceea săracilor toată avuţia voastră, pentru că sunteţi ucenicii Mei; dar iconomi înţelepţi ai avuţiei vouă încredinţată, să fiţi voi, ca să nu doriţi să lăsaţi cei deveniţi săraci fără vina lor să ducă lipsă şi să sufere foame şi sete, când vor veni la porţile voastre!

06] Priviţi aici la prietenul Ebahl din Ghenizaret! Acesta a adăpostit, de când este hangiu, mii de săraci băştinaşi sau săraci din lume şi aceasta niciodată cu silă sau dintr-un fel de teamă din pricina celor ai săi, - şi totuşi n-a fost subţiată cu nimic avuţia lui! El posedă din contră atât de multe şi mari bogăţii pământeşti, că şi-ar putea cumpăra în schimb un regat mare; dar el pune de aceea o valoare pe toate aceste comori, pentru că este pus prin acestea cu atât mai mult în situaţia de a putea ajuta din răsputeri mai mulţi săraci. El nu se gândeşte la toată casa lui şi la copiii lui, ca ei toţi să devină tari şi puternici în recunoaşterea unicului şi singur adevăratului Dumnezeu; dar, în schimb, Mă îngrijesc Eu pentru toate celelalte ale casei sale şi Eu vă stau chezaş pentru că, casa lui nu va suferi niciodată în nimic vreo lipsă!

07] Dar celor fricoşi le las în seama lor grija pentru casa lor şi nu mai vărs niciodată în jitniţele lor un belşug de grâu şi alte cereale şi din burdufurile lor să nu curgă vinul peste. Pomii grădinilor lor să nu fie pline de greutatea binecuvântării Mele şi bălţile lor să nu fie prea tare tulburate de o grămadă prea mare de peşti preţioşi şi turmele lor să nu fie cele mai îngrăşate din ţară! Pentru că, aşa cum încoace tot aşa şi înapoi, - şi niciunde nu este de aşteptat un câştig prea mare! Cine MĂ zideşte într-un mod slab încrezător, acela să şi secere după încrederea lui! Eu îi voi da fiecăruia după încrederea lui şi după credinţa lui, care este mereu un rod al dragostei către Mine şi către aproapele.

08] Fiţi de aceea necontenit şi totdeauna milostivi şi veţi găsi la Mine totdeauna milostivire! Aşa cum vă veţi purta faţă de fraţii şi surorile voastre sărace, tot aşa Mă voi purta şi Eu faţă de voi. Eu v-o spun şi vă sfătuiesc pe voi pe toţi: Fiţi între voi plini de faptul de a servi, întreceţi-vă în fapte binefăcătoare, iubiţi-vă cu adevărat între voi, tot aşa cum vă iubesc şi Eu, căci aşa veţi arăta întregii lumi, că sunteţi cu adevărat ucenicii Mei şi în duhul vostru, pe deplin adevăraţii Mei copii.

09] Aceasta este vocaţia tuturor copiilor Mei, ca ei să se exerseze necontenit aici pe acest pământ în lucrarea mare din viitor din cerurile Mele; pentru că acolo va avea totul de-a face numai cu dragostea şi doar dragostea va avea de lucru acolo şi orice înţelepciune, care nu provine din lumina flacărei de dragoste, nu va găsi în cerurile Mele pentru totdeauna şi veşnic niciodată o primire şi tocmai tot aşa nici nu va primi nimic de lucru!”

Ev. 04. Capitol 098

01] (Domnul:) “Cine dintre voi are mulţi bani, acela să nu-i împrumute mereu acelora, care îi pot plăti înapoi dobânzi mari şi cu camătă şi care îi pot plăti capitalul înapoi la timpul stabilit, ci şi săracilor, care nu-i pot plăti nici capitalul înapoi, nici dobânzile, căci aşa va avea el banii lui puşi la Mine şi Eu îi voi plăti înapoi capitalul şi dobânzile aici înzecit şi în lumea de dincolo însutit. Dar cine îşi împrumută banii doar şi numai acelora care îi pot plăti capitalul şi dobânzile înapoi la timpul stabilit sau, în anumite cazuri, trebuie să le plătească înapoi prin constrângere judecătorească, acela şi-a luat răsplata lui pe deplin şi nu mai are nici una de aşteptat de la Mine; pentru că el nu Mi-a servit prin aceasta Mie, ci numai lumii şi lui însuşi.

02] Voi veţi zice ce-i drept:

03] La acestea spun Eu: Oricine care are nişte bani şi un prieten are nevoie de aceştia şi vine şi doreşte un împrumut, atunci acesta să-i nu-i fie reţinut fără drept. Cine îi împrumută banii în schimbul a unor dobânzi legale, acela a şi săvârşit deja în privinţa aceluia o faptă bună, care va găsi lauda ei şi în ceruri. Dar este tot aşa de datoria aceluia care a luat cu împrumut de a-i restitui împrumutul împreună cu dobânzile stabilite celui care a dat cu împrumut, nu numai într-un mod extrem de conştiincios, ci şi mai mult; dacă acesta a câştigat mult, să împartă el câştigul de asemenea dintr-un impuls liber al inimii cu cel de la care s-a împrumutat, deoarece a făcut el câştigul doară totuşi numai cu banii aceluia. Dar cel care a dat cu împrumut, să nu ceară cumva acest lucru! Toate acestea le puteţi face voi în toată prietenia, dar de aceea să nu daţi cealaltă parte a problemei pe deplin uitării!

04] Dar dacă vine la acela, care are un ban de dat cu împrumut, un sărac cu desăvârşire, de la care nu este de aşteptat, că ar putea sau ar vrea să folosească o sumă mai mare de bani împrumutată într-un mod rodnic şi aducător de folos, în acest caz nu este din partea Mea nici un om obligat să-i împrumute unui asemenea sărac nişte bani ceruţi de acesta, pentru că în acest fel a aruncat el oarecum zburdalnic banii lui la gunoi, fără să-i fi fost cuiva într-adevăr de folos cu aceştia şi i-ar fi pricinuit săracului care a luat cu împrumut numai o ocazie, prin care ar fi început să se simtă împins către tot felul de desfrânări şi ar şi trebui de asemenea să se simtă astfel, judecând după caracterul lui. O asemenea faptă n-ar fi de numit prin urmare una deosebit de bună, din contră, chiar dacă nu tocmai rea, dar totuşi foarte prostească, - ceea ce n-ar putea fi plăcut nici dragostei Mele şi încă mai puţin înţelepciunii Mele.

05] Ah, cu totul altceva ar fi, dacă ar veni un om sărac, despre care ştiţi că el înţelege bine faptul de a mânui banii şi a devenit sărac numai prin coincidenţe neprielnice şi ar cere de la voi nişte bani cu împrumut; aceluia să nu cumva să-i reţineţi aceştia fără drept, chiar dacă şi fără dobânzi şi fără o perspectivă sigură de a căpăta vreodată capitalul împrumutat iarăşi înapoi! Dacă omul a folosit bine banii, el va ştii de asemenea ca frate al vostru, ce are de făcut după aceea; pentru că el are aceleaşi îndatoriri faţă de voi, precum voi faţă de el.

06] Dar dacă n-ar mai fi el în stare să restituie împrumutul înapoi, atunci să nu fiţi de aceea supărat pe el sau să căutaţi banii voştri la urmaşii lui; pentru că acest lucru ar fi dur şi pe deplin împotriva ordinii Mele. Dar dacă au ajuns urmaşii, mai ales copiii sau primii nepoţi, la o bogăţie, atunci vor face ei foarte bine şi Mie bineplăcut în acea direcţie de a plăti înapoi acea datorie, pe care a făcut-o tatăl sau bunicul lor sărac unui prieten al oamenilor. Dacă se întâmplă aceasta, atunci va şi ştii prietenul oamenilor ce are de făcut cu asemenea bani, din dragostea către Mine şi către aproapele!

07] Prin urmare dacă spun, ca să împrumutaţi banii voştrii şi acelora, care nu v-i pot restitui înapoi, vreau să spun cu aceasta ca să vă purtaţi cu banii voştri sau cu o altă provizie tocmai aşa, cum v-am arătat acum; ceea ce este pe dedesubt sau peste, ar fi ori prostesc sau un rău însemnat, deci un păcat dur împotriva adevăratei iubiri către aproapele!”