Marea evanghelie a lui ioan
|
|  Yüklə 3.17 Mb.
|
EV. 062. Capitol. 01] (Domnul): Aici protejezi tu bineînţeles sărăcia ta şi a mai multor alţi oameni şi vrei să ai cât mai multă dreptate cu legea de protejare a bunurilor, ca tu să poţi lua atunci când eşti însetat şi înfometat, adică în cazuri de urgenţă atât, cât să nu reprezinte un păcat faţă de acea lege, ca tu să te poţi sătura. Eu pot însă să-ţi spun din sursă sigură, că Iehova, atunci când El a dat poporului israelit prin Moise acele porunci, s-a gândit foarte bine la această necesitate şi tot aşa le-a spus oamenilor această lege: ‘Măgarul, care lucră pe câmp, să nu-l împiedici, să se servească acolo cu mâncare şi boului, care trage plugul, să nu-i legaţi gura! Dar atunci când îţi duci recolta în şură, atunci lasă câte ceva din acestea înapoi pe câmp, ca cei săraci să poată strînge şi ei câte ceva pentru necesităţiile lor! Fiecare însă să fie tot timpul pregătit să-l ajute pe cel sărac şi cine va spune : ‘îmi este foame!’, pe acela să nu-l lăsaţi să plece mai departe, până când nu va fi sătul!’ Iată şi aceasta este o lege a lui Iehova şi Eu sunt de părere, că şi pentru cei săraci a gândit El. 02] Dar pentru că nu poate fiecare om care se naşte pe acest pământ să fie un proprietar, se află cât se poate de limpede în natura lucrurilor. Primii şi puţinii oameni s-au putut bineînţeles împărţi între ei cu uşurinţă pământul, căci pe acea vreme încă tot pământul nu a avut vreun conducător; dar acum pământul este locuit, mai ales in locurile roditoare, de foarte mulţi oameni şi printre aceştia există doar familii, care deja de multă vreme au lucrat acel pământ şi l-au udat cu sudoarea lor şi prin acele multe primejdii prin care au trecut l-au purificat şi l-au făcut prosper, iar acestora nu li se va mai putea lua pământul, ci ei trebuie ajutaţi şi susţinuţi spre binele tuturor, ca acelora, care au binecuvântat pământul prin hărnicia lor, să nu li se ia bucata bine meritată, pentru că ei nu trebuie să lucre doar pentru persoana lor, ci pentru mai multe sute de oameni anual, care nu pot poseda pământ. 03] Cine are o mare parte de pământ acela trebuie să aibă mulţi lucrători şi aceştia trăiesc cu toţii, la fel ca şi proprietarul, din tot acelaşi lucru şi pământ. Ar fi bine pentru acei slujitori, dacă li s-ar da fiecăruia o bucată tot atât de mare de pământ? Ar putea un singur om să-l lucreze?! Şi chiar dacă ar putea face acesta un anume timp, - ce s-ar întâmpla atunci, când acesta s-ar îmbolnăvi sau ar fi mult prea slăbit? Nu este pe departe mai bine şi mai inteligent, dacă puţini oameni posedă ceva stabil şi au multe cămări şi provizii, decât dacă toţi oamenii, da, chiar şi copiii nou născuţi nu ar fi nimic altceva decât nişte proprietari, iar la această rânduială la sfârşit nu ar avea cu siguranţă nimeni nici un fel de rezerve sau provizii puse deoparte?! 04] Mai departe întreb Eu, mintea ta matematică: dacă în societate omenească nu ar exista legi de protejare a proprietăţii, atunci aş vrea Eu să văd, ce poziţie vei ocupa tu, dacă ar veni la tine alţii, cărora niciodată nu le-a prea plăcut să lucre şi aceştia ţi-ar lua proviziile tale, pentru a se sătura! Nu ai striga tu către ei spunându-le: ‘De ce nu aţi lucrat şi aţi adunat şi voi?!’ şi când îţi vor răspunde: ‘Noi nu am avut chef şi am ştiut mult prea bine, că vecinii noştri lucrează!’ atunci ţi s-ar părea o astfel de lege foarte folositoare şi ai dori ca astfel de oameni să fie pedepsiţi printr-o judecată, pentru a lucra şi a sluji în sfârşit o dată şi nu ţi-ai dori tu atunci, ca acele provizii furate să-ţi fie înapoiate? Iată, toate aceste lucruri cere mintea sănătoasă a omului! 05] Dar dacă tu priveşti ca fiind cea mai bune din lume baza ta matematică, atunci călătoreşte tu o mie de drumuri de ţară spre est; acolo vei găsi tu o grămadă de pământ nelocuit în munţii înalţi şi mari! Acolo poţi tu fără probleme să intri în posesia unui teren mare şi lat de câteva ore şi niciodată un om nu va încerca să ţi-l ia. Tu ai voie chiar să iei cu tine mai multe femei şi mai mulţi slujitori şi vei putea să înfiinţezi în acea regiune muntoasă un adevărat stat şi nici în o mie de ani nu te va deranja vreun om în proprietăţiile tale; doar câţiva urşi, lupi şi hiene trebuie ca tu să le dai mai întâi deoparte, pentru că altfel aceste animale ar putea să te neliniştească pe timp de noapte. În acest fel ai începe tu să cunoşti şi să recunoşti toate acele greutăţi, cu care au trebuit să se lupte proprietarii pământurilor, până când terenul a fost adus în stagiul actual roditor! Dacă tu vei încerca toate acestea, atunci ai înţelege şi tu, cât de nedrept ar fi, să li se ia proprietarilor de drept terenul lor din stromoşi şi să li se ofere acelor hoţi leneşi şi înfricoşaţi de muncă. 06] Iată. Pentru că tu nu eşti un prea mare prieten al lucrului şi nici al rugatului, te-a jenat foarte tare acea lege veche a proprietăţii şi de aceea tu ţi-ai luat de la sine dreptul, să iei peste tot ce apucai, dacă nu te vedea şi nu erai pedepsit pentru acest lucru! Acei doi ari de pământ împreună cu casa i-ai cumpărat, dar nu cu banii, pe care i-ai câştigat prin lucru, ci ai furat de la un negustor cinstit în Sparta acesta sumă de bani! Deci, în Sparta a fost permis o dată furtul, dacă acesta se întâmpla într-un fel ştrengăresc; dar acum în Sparta sunt valabil tot aceleaşi legi de proprietate ca şi aici şi de aceea tu l-ai furat pe acel negustor şi l-ai uşurat de aceea cu mai multe livre de aur. Şi cu acei bani ai cumpărat aici acea căsuţă împreună cu pământul ca fiind un refugiat; şi tot restul, ce ai avut tu, ai strâns din furturi din Cezarea lui Filip şi din împrejurimi! 07] Dar vai de acela care ţi-ar fi luat ceva; aceluia i-ai fi spus de sute de ori legea de protejare a bunurilor şi cu siguranţă nu ai fi făcut cu aceasta de ruşine vreun funcţionar roman a legii! Sau ţi-ar fi fost pe plac, dacă roadele de pe câmp ar fi fost culese de vreun alt om, doar pentru că acela are chiar foarte sărac?! Iată, ceea ce nu-ţi place ţie, nu-i va fi nici altuia pe plac, dacă tu vei încerca să-l furi cu principiile tale drepte matematice şi de viaţă! Dar dacă lucrurile stau aşa, cum ţi-am explicat Eu mai înainte, crezi tu că principiile tale sunt drepte şi cât sde poate de adevărate?> 08] Aici rămâne pe gânduri Zorel, deoarece vede că este întredcut şi înfrânt. EV. 063. Capitol. 01] Zinka însă vine din spate la el, îi bate pe umăr şi spune: 02] Spune după o vreme Zorel: 03] Spune Zinka: 04] Aici pică de îndată Zorel în faţa Mea în genunchi şi Mă roagă să îi dau o învăţătură, iar Eu îl trimit la apostolul Ioan. Zorel însă Mă întreabă plin de teamă, de ce nu îi voi spune Eu în continuare învăţătura cea dreaptă. 05] Eu spun: 06] După aceste cuvinte se ridică Zorel şi merge repede la Ioan. Când ajunge la acesta, vorbeşte aceste cuvinte către el: 07] Spune Ioan: 08] Zorel a rămas cât se poate de uimit, din pricina faptului că Ioan cuoştea atât de bine situaţia, cu toate că el nu a povestit aceste lucruri nimănui din motive mult prea evidente; dar el nu ştia încotro s-o apuce, deoarece a auzit aceste cuvinte din gura unui om, despre care nu putea crede nimic altceva, decât că acesta a fost o dată în Grecia şi ştia totul ce s-a petrecut şi se petrece în continuare acolo. 09] De aceea Zorel îl întreabă grăbit pe Ioan, spunând aşa: 10] Spune Ioan: 11] Prin aceasta tu poţi vedea, că pentru a deveni desăvârşit, nu contează numai persoana, ci trebuie ocolit chiar şi acea mică licărire a răului, fără care îi va fi greu fiecăruia să fie de folos aproapelui său, ceea ce trebuie să fie la sfârşit slujba de bază a fiecărui om, căci cu lipsa acesteia nu se poate gândi nimeni, nici măcar o clipă la o companie plăcută!
12] Căci la ce ar folosi o companie de oameni, chiar dacă fiecare dintre aceştia ar fi în sine un om desăvârşit, dar acesta s-ar ascunde în permanenţă de vecinul său? Unul ar începe să-l bănuiască pe celălalt şi acolo unde o muscă ar zbura în jurul capului nevinovat al unui vecin, s-ar vedea imediat tot felul de elefanţi şi balauri zburând! Dar dacă toţi te vor cunoaşte acum, cine şi cum ai fost tu înainte, ce ai făcut şi cum ai trăit şi dacă tu te vei îndrepta şi vei deveni un om mai bun în faţa ochilor şi a urechilor lor, un om care îşi recunoaşte greşelile făcute în trecut şi care le va dispreţui cu sinceritate pe acestea, atunci fiecare om te va înconjura cu bunătate şi încredere, te va iubi exact aşa cum un frate îl iubeşte pe celălalt frate. De aceea trebuie ca totul să se ştie despre tine, înainte ca tu să te converteşti spre o altă învăţătură 13] Multe au ieşit acum la suprafaţă, dar nu chiar totul şi pentru că ţie ţi se pare foarte greu să mărturiseşti, te ajut eu prin faptul, că voi povesti în locul tău, cât se poate de adevărat, ceea ce îmi este cunoscut mie cât se poate de bine din viaţa ta!>
14] Întreabă Zorel: 02] Cea mai rea trăsătura a fiinţei tale este faptul că ai fost în secret un negustor de sclavi, care în ultimul timp a negociat cu fetiţe din mica Asie cu vârste cuprinse între doisprăzece şi paisprăzece ani, pe care le-ai trimis spre Egipt sau Persia, iar unele dintre aceste fete nobile au picat în mâini rele şi doar foarte puţine în mâini bune. Astfel de fete au fost batjocorite în ultimul hal de cel care le-a cumpărat, acest lucru sper că este limpede în faţa ochilor tăi. Dacă s-ar fi rezumat treaba doar la împerecherea naturală, nu ar fi vina chiar atât de mare; dar unele din Alexandria, Cairo, Theben şi în Memphis au fost pur şi simplu maltratate! Şi încă mai sunt! Dacă ai vedea o astfel de fată săracă, cum este pur şi simplu biciuită de stăpânul ei demn spre a fi un diavol doar pentru satisfacţia sa, atunci chiar tu însuţi, cu sentimentul tău minuscul de dragoste pentru aproapele tău, te-ai blestema, că ai lăsat un om să trăiască un asemenea calvar doar din pricina faptului că tu ai vrut să câştigi! 03] Câte mi de blesteme şi înjurături au fost azvârlite spre tine, câte sute ori sute de mi de lacrimi au curs din pricina ta deoarece maltrataţile au fost prea mari! Câte astfel de fete finuţe au murit ca urmare a unor chinuri insuportabile! Şi iată, toate acestea, le ai pe conştinţă, blestemându-te! Deoarece tu ai făcut aceste lucruri timp de trei ani şi numărul celora, pe care i-ai nenorocit a devenit mare şi cuprinde cu aproximaţie aproape opt mi de capete! Întrebarea este însă aceasta: Cum vei fi tu în stare să îndrepţi aceste lucruri? Ce ţi-au făcut acele fetiţe, ca tu să le nenoroceşti atât de tare? Vorbeşte şi dă o explicaţie!>
02] Du-te tu în regiunea micii Asia şi tu vei găsi acolo mase de oameni şi de copii, iar la sfârşit îţi vei pune tu însuţi întrebarea ca fiind un om înţelept, de unde se pot menţine şi hrăni acei oameni, fără ca ei să trebuiască să se mânânce reciproc! Eu pot să te asigur, că de fiecare dată când am călătorit în regiunea Asiei mici am fost pur şi simplu asaltat cu copii de locuitorii din acea regiune. Pentru mai multe pâini am primit eu din belşug fete şi băieţi; şi copiii au fugit spre mine bucuroşi şi nu mai dorerau să se despartă de mine. Dacă cumpăram o sută, mai primeam în plus patruzeci sau cincizeci de fetiţe. Mulţi au fost cumpăraţi de esseni, aproape toţi băieţii, indiferent de vârstă; şi fete cumpărau deseori de la mine. Egiptenii au cumpărat doar fetele mai mari, în mare parte pentru lucru, în parte probabil şi spre satisfacerea lor. Probabil că au existat printre ei şi unii desfrânaţi, care batjocoreau o sclavă, (acest lucru nu vreau să neg), dar mulţi nu au existat din acest soi. 03] După cunoştinţele mele nu au mers mulţi în Persia, iar cei care au mers, au fost cumpăraţi de negustori sau de artişti persieni, unde au fost folosiţi la tot felul de lucruri şi treburi folositoare. Pentru aceasta există în Persia de mult timp o lege cât se poate de înţeleaptă, conform căruia fiecare sclav şi fiecare sclavă dobândesc libertatea deplină, dacă s-au comportat bine timp de zece ani de zile şi ei pot face atunci ceea ce doresc. Ei pot rămâne acolo, pot să înceapă să-şi facă ceva sau pot pur şi simplu să plece înapoi acasă. Deci, cei care au fost vânduţi în Persia nu pot vorbi despre un dezastru! Bine, poate unora în Egipt nu le va merge chiar strălucit, acest lucru nu pot şi nu vreau să-l neg; dar să mergem noi în ţara lor natală şi acolo vom găsi mulţi, care nu o duc nici în libertate mai bine decât acei necăjiţi în Egipt! Deoarece în primul rând nu au aproape nimic de mâncare şi mulţi dintre ei se hrănesc cu rădăcin crude, care le strâng din păduri, iar alţii din pricina lipsei de îmbrăcăminte umblă vara cât şi iarna dezbrăcaţi şi cerşesc, fură şi încearcă să prezică viitorul. Unii dintre ei cerşesc sau fură câteva zdremţe; dar majoritatea nu reuşesc aceasta şi de aceea umblă goi şi de fiecare dată cu foarte mulţi copii după ei.
04] De la aceşti oameni am cumpărat eu şi cu colegul meu marea majoritate de copii şi în acest fel m-am ocupat de ei. Locuitorii stabili ai Pontusului îi numesc ‘Zagani’ ceea ce înseamnă atât cât ‘alungaţii’. Există nenumăraţi astfel de oameni; multe triburi umblă fără a avea vreun acoperiş sau casă şi nici vreun pământ sau un mic teritoriu. Peşteri, găuri şi trunchiuri goale de copaci sunt casele lor; şi eu te întreb acum, dacă acestor oameni nu li se face un mare bine, dacă li se iau copiii fără a plăti nimic pentru ei şi sunt trimişi undeva spre a fi îngrijiţi, dar să nu mai vorbim de faptul că ei sunt cumpăraţi pentru bani, îmbrăcăminte şi o pâine mai bună? 05] Dacă acestea sunt puse laolaltă în gândirea pe care eu am avut-o mai înainte, cum unii dintre aceşti oameni au fost din păcate sclavii sărăciei şi după aceea au devenit prin mine nişte sclavi destul de bine ingrijiţi de unii oameni, atunci cu uşurinţă se va putea înţelege, că nenorocirea, pe care le-am pricinuit-o acestor oameni prin relatarea ta, nu este chiar atât de enormă, cum îţi imaginezi tu. Dar nici acesta nu aş fi făcut cu ei, dacă aş fi gândit atunci aşa cum gândesc acum.
06] Dar pe lângă aceasta îţi spun eu în particular, cu toate că eu mă mir de înţelepciunea ta credincioasă şi plină de Dumnezeu, că dacă undeva există un Dumnezeu milostiv, dacă El intervine printre oameni, este totuşi puţin ciudat, că un număr mare de oameni arătoşi îi lasă să se târâie pe pământ la fel ca nişte animale sălbatice! Atât lucru ar putea face un Dumnezeu atotputernic, ca astfel de oameni să găsească totuşi un acoperiş mai bun deasupra capului lor pe acest pământ frumos! 07] Pentru un om care gândeşte este totuşi cât de cât ciudat, când vede sute de mi de oameni care sunt plăcuţi la înfăţişare, dar totuşi sunt în mare măsură neîngrijiţi, înfometaţi şi complet dezbrăcaţi şi totuşi nu pot să fie ajutaţi nici cu cea mai bună voinţă de pe acest pământ! Ar fi oare un miracol, prietene, dacă la privirea existenţei unor astfel de oameni ar începe cineva să aibă dubii referitor la un Dumnezeu bun şi blând?! Şi remarca mea anterioară despre legea proprietăţii dure nu este chiar atât de greşită la priveliştea nenumăraţilor nenorociţi!
08] Deci, dragul meu prieten, aici ai răspunsul şi apărarea dorită la reproşurile făcute de tine; fă acum ce vrei, dar să nu uiţi niciodată, că în faţa ta se află un Zorel cunoscător cu arcul pregătit, chiar dacă este el învelit în zdremţe, iar lui nu-i este nici măcar puţin teamă de orice fel de înţelepciune! Dar dă-mi motive mai bune, că tot ce există, există după înţelepciunea lui Dumnezeu şi totul este aşa cum este, tot din pricina Lui, iar eu te voi asculta cu atenţie şi cu o suflare uşurată! Căci tu trebuie să pricepi la fel de bine ca şi mine, că pe acest pământ există prea mulţi oameni nenorociţi şi mult prea multe chinuri pe lângă bunăstarea a câtorva oameni! De ce are unul chiar totul – şi o sută de mi pe lângă el nimic? Pe scurt, explică-mi mizeria zaganilor din Asia cea mică! Cine sunt ei, de unde provin şi de ce trebuie să îndure ei astfel de chinuri?> 03] Spune-mi, prin ce poţi scuza tu, persoana ta, nnumăratele maltratări ale fetiţelor! Nu găseşti şi aici un motiv întemeiat, faţă de care tu ai încălcat, nu legea dată de Dumnezeu prin Moise, ci legea romană de stat, care este cât se poate de strictă faţă de maltratarea şi chinuirea fetelor minore?! Te-au mişcat vreodată ţipetele de groază şi de spaimă ale unei fetiţe, care se afla în faţa dorinţei tale?! Şi cinci dintre ele, chiar dacă aceasta s-a întâmplat cu mult timp în urmă, au fost maltratate îngrozitor, cu toate că au fost fetiţe foarte arătoase şi au murit în cel mai jalnic fel pe acest pământ?! Cumpatul tău ţi-a arătat paguba financiară, care aţi făcut-o, căci acele fete de doisprăzece până la paisprezece ani aţi fi putut cu uşurinţă să le vindeţi în Cairo pentru cinci sute de livre de argint, deoarece au fost foarte frumoase. Pe tine te-a durut pierderea cea mare şi de multe ori ai blestemat firea ta desfrânată; dar nu ai blestemat-o niciodată, că prin ea ai devenit ucigaş a cinci fetiţe drăgălaşe! 04] Acum pune tu totul laolaltă şi spune-mi, cum te simţi ca om între oameni şi dacă măsura înţelegerii tale va mai găsi şi acum un motiv de scuză pentru faptele tale! Cu acestea, ai fi un om al naturii sălbatic şi crud, care de abia poate ceea ce este rău să deosebească de bine, iar prin aceasta tu nu te vei putea scuza; căci mai înainte mi-ai descris cât se poate de limpede, în ce sărăcie trăiesc zaganen şi cum o astfel de neglijenţă a unui întreg popor nu-i aduce chiar lauda lui Dumnezeu Domnul, a dragostei şi a înţelepciunii Sale. Da, tu chiar m-ai aţâţat, să-ţi arăt motivul dumnezeiesc, de ce Dumnezeu lasă un popor să trăiască într-o astfel de mizerie! Prin urmare tu ai un sentiment ascuţit al dreptăţii şi cunoşti pe deplin binele şi răul. Cum ai putut de aceea să te comporţi atât de neomeneşte cu acele fetiţe? După aceea tu le-ai îngrijit cât se poate de rău medical, după cunoştinţele tale sumare şi prin aceastea le-ai dăunat şi mai mult decât prin desfrânarea ta! – Vorbeşte acum şi spune-ţi motivele în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor!> |