Marea evanghelie a lui ioan
|
|  Yüklə 3.17 Mb.
|
EV. 074. Capitol. 01] Spune Zorel: 02] Spune Ioan: 03] Spune Zorel: 04] Spune Ioan: 05] Singurul şi adevăratul Dumnezeu în Sine este un Duh pur şi veşnic de la El, dotat cu cel mai mare grad al recunoaşterii, cu înţelepciunea profundă şi luminoasă şi cu acea voinţă de neclinti, căruia nu-i este nimic imposibil.
06] Dumnezeu în Sine este cuvântul şi cuvântul însuşi este Dumnezeu. Acest cuvânt veşnic însă s-a înfăşurat în carne, a venit în lume la ai Săi şi aceştia nu recunosc lumina, care a venit aşa în lume. De aceea li se va lua acestor copii lumina şi li se va dărui păgânilor (necredincioşilor). Căci păgânii caută acum adevărul, dar copiii luminii fug de aceasta, aşa cum cei mai mari criminali fug de judecată. De aceea li se va lua copiilor şi li se va da păgânilor, aşa cum este cazul şi se şi întâmplă. 07] Deoarece în Ierusalim locuiesc copiii neamului străvechi al luminii, iar aceştia resping adevărul din Dumnezeu şi se agaţă din ce în ce mai mult de noapte, de minciună şi de faptele lor oribile. Dar păgânii străbat lumea şi caută adevărul şi atunci când îl găsesc, se bucură şi încep să laude şi să slăvescă peste măsură pe cei, care le-au dăruit lumina, în inmă şi cât şi prin fapte.
08] Uită-te împrejur şi tu poţi vedea un număr considerabil de oameni! Cei mai mulţi sunt păgâni, care au căutat lumina din ceruri. Ei au găsit-o şi se bucură de aceasta; dar Ierusalimul, oraşul Domnului, a trimis oamenii săi, care să poată stârpi această lumină! Dar cei care au fost trimişi, au fost mai deştepţi decât aceia de care au fost trimişi; ei au venit din întunericul lor la lumină, s-au bucurat de aceasta şi au rămas. Ei au primit lumina, dar nu pentru temniţele din Ierusalim, ci pentru ei, pentru inimile lor şi acum sunt fraţii noştri în lumina din Dumnezeu şi se bucură de aceasta şi de Acela, de unde provine acea lumina. 09] Tu ai venit ca păgân aici, însă nu pentru a găsi o lumină pentru întunericul vieţii tale, ci ai venit aici pentru aur şi argint. Dar cine vine din închisorile întunericului la lumina soarelui, acela cu greu se va putea proteja, ca să fie luminat. Şi aşa se întâmplă şi cu tine. Chiar dacă nu ai căutat lumina, începi să te luminezi, deoarece te-ai apropiat de soare, adică nu de lumina soarelui natural, care acum atinge orizontul spre a apune, ci lumina soarelui spiritual, care luminează spaţiul nemărginit cu înţelepciune, ca toate fiinţele, care sunt capabile să gândească, care din această lumină vor şi pot să gândească, aşa cum este pe acest pământ şi pe toate celelalte pământuri nenumărate, cu care este umplut spaţiul nemărginit din Dumnezeu.
10] Lasă-te de aceea luminat de această lumină ca tu să începi puţin să observi, cum îţi străluceşte prin toate măruntaiele şi prin această mică scânteie a acestei lumini să devi puţin mai fericit, decât te-ai simţi tu dacă te-ai afla în proprietatea a tuturor comorilor de pe acest pământ. Caută tu însuţi împărăţia adevărată a adevărului şi totul ţi se va dărui după aceea, iar tu nu vei simţi nici un fel de lipsuri!> 02] Cireniu îl cheamă pe unul dintre slujitorii săi şi spune: < Du-te acolo, unde sunt lucrurile noastre şi caută o cămaşă mai bună, o togă şi o mantauă greacă!> 03] Slujitorul merge şi aduce ceea ce i s-a cerut.
04] Cireniu îl cheamă după aceea pe Zorel şi spune aceste cuvinte: 05] Zorel ia mulţumit acea îmbrăcăminte, merge în spatele casei lui Marcu, se schimbă şi aşa începe să aibă o înfăţişare cu totul schimbată.
06] În câteva clipse se întoarce Zorel la noi şi spune către Cireniu: <Înalt domn! Nu acei zei inexistenţi, ci acel unic şi adevărat şi veşnic Dumnezeu să te răsplătească pentru această faptă! Tu ai îmbrăcat acum un sărac şi dezbrăcat om; şi acesta este o faptă bună şi nobilă, de care eu nu sunt demn! Dar un Dumnezeu înalt, atotputernic şi cât se poate de înţelept există, a cărui copii suntem cu toţii, sau cel puţin făpturile Sale şi cum ne dăruieşte doar lucruri bune, de care noi nu suntem demni şi pentru care noi putem doar să-I mulţumim şi nimic altceva, aşa mă aflu şi eu acum în faţa ta, înalt domn şi guvernator; doar din adâncul inimii îţi pot mulţumi eu şi altceva nu pot face nimic! Dar dacă tu vrei să mă accepţi ca şi pe ultimul dintre slujitorii tăi, atunci îţi dau eu în semn de cadou pământul pe care îl posed!> 07] Spune Cireniu:
08] Spune Zorel: <Înalt domn şi guvernator! Ceea ce vrei, eu fac! Din partea ta totul este o milostivire; dar acum nu mă părăi, ci fă-mi darul de a putea să-ţi slujesc! Aşa cum am dezbrăcat eu zdremţele mele pentru totdeauna, aşa voi dezbrăca eu omul bătrân şi rău şi voi deveni un cu totul alt om! Poţi să mă crezi! Atât de rău cât am fost, aşa de bun vreau eu să devin, deoarce prin restul timpului care mi-a mai rămas pe acest pământ să îndrept, ceea ce am făcut atât de greşit. 09] Dacă aş fi întâlnit vreodată un om, care mi-ar fi aprins o luminat atât de puternică despre răul şi dreptate ca şi acel Ioan de acolo, atunci nu aş fi căzut aşa de adânc în păcate; dar aşa a trebuit ca eu să fiu cel mai deştept om! Dar cât de departe am ajuns cu deşteptăciunea mea, ştii tu şi prin urmare eu nu mai trebuie să repet în faţa voastră ruşinea mea cea mare. De aceea fi de acum înainte cu mine milostiv şi bun; căci pe viitor nu vei mai avea ocazia, să fii nemulţumit de mine. Eu ştiu câteva meserii şi sunt cunoscător al scrisului şi a socotelilor şi istoria popoarele până în aceste timpuri nu-mi este necunoscută. Cunosc toată istoria; chiar şi cea a evreilor, persienilor şi cronica babilonilor îmi este cunoscută. Şi aşa sper că îţi voi putea fi pe undeva de folos.>
10] Spune Cireniu: 02] Spune Zorel: 03] Dar prietene, o întrebare sper că-mi vei permite şi acesta sună aşa: voi sunteţi oameni ca şi mine, aveţi carne şi sânge şi tot aceleaşi simţuri ca şi toată lumea; tu însă mi-ai dovedit o astfel de tărie spirituală, care întrece cu mult tot, ce am întâlnit eu până în prezent! Întrebarea cea mare este, cum ai ajuns tu la acesta! Cine te-a învăţat pe tine şi pe colegii tăi? Cum aţi ajuns voi pe acest drum?>
04] Spune Ioan: 05] Dacă vrei să înveţi să gândeşti trebuie să mergi la un filozof; acela îţi va atrage atenţia asupra efectelor şi a rezultatelor, iar prin acesta vei începe tu să gândeşti şi să deduci, spunând aşa: Deoarece apa este un corp fluid, poate cu uşurinţă să fie agitată; din pricina greutăţii sale trebuie să curgă la vale, pentru că după toate experienţele tot ce este greu, este atras de gravitaţia pământului şi de aceea trebuie să fie pe veci aşa după voinţa de neclintit a Creatorului, care este o lege obligatorie în întreaga natură.
06] Dacă apa din mare a ajuns la un fund cât se poate de adânc, atunci mişcarea acesteia încetează, - dar în sine rămâne totuşi un corp fluid; iar dacă suflă un vânt de furtună peste suprafaţa apei, atunci aduce suprafaţa apei, care de obicei este liniştită, în mişcare şi valurile care rezultă din aceasta pe apă nu sunt nimic altceva decât dorinţa corpului fluid spre a avea linişte. Dar pentru că nimic altceva nu tânjeşte atât de mult după linişte ca şi apa, de aceea acesta poate cel mai repede şi uşor să fie trasă din balanţa liniştii sale. 07] De aici rezultă în sfârşit: cu cât mai fluid este un anume corp, cu atât mai mult tânjeşte după linişte; şi cu cât mai mult arată dorinţa de linişte în corpul fiinţei sale exterioare, cu atât mai uşor poate fi acesta deranjat. Dar cu cât mai uşor poate fi deranjat un astfel de corp elementar, cu atât mai fluid trebuie să fie. Din aceste exemple tu poţi vedea, cum se începe în şcoala filozofilor gândirea şi cum se fac legăturile între cauză şi efect cât şi când este vorba de cazul contrar.
08] Doar că aceste gândiri precise se află în interiorul unui cerc, din care nu se poate găsi vreo ieşire nici acum şi nici mai târziu. Toată această gândire nu foloseşte omului nimic sau poate chiar foarte puţin spre existenţa sa, dorinţele şi gândirea sa spirituală. Dar dacă o arată tu o poţi învăţa doar la un artist, o gândire raţională doar la un filozof, atunci gândirea interioară şi spirituală o poţi învăţa doar de la un Duh, adică doar prin Duhul pătrunzător a lui Dumnezeu în interiorul tău, - acesta înseamnă: doar un Duh poate trezi un spirit; căci un spirit recunoaşte celălalt Duh, aşa cum un ochi recunoaşte alt ochi şi vede că este un ochi la fel ca şi el. 09] Spiritul este vederea interioară a spiritului, a cărui lumină pătrunde totul, pentru că este o lumină interioară şi prin urmare pură. Din aceasta poţi vedea acum, cum stau lucrurile cu diferitele învăţături şi cum trebuie să ai cel mai bun învăţător pentru tot ce vrea omul să înveţe, căci altfel nu ajunge nici cum mai departe; dar atunci depinde foarte mult ca să-ţi găseşti un învăţător bun, ca tu să repeţi şi să exersezi totul cu hărnicie ce ţi-a spus şi ţi-a ordonat învăţătorul tău.
10] Dacă spiritul se trezeşte în tine, atunci vei auzi glasul său ca nişte gânduri luminate în inima ta. Pe acestea trebuie să le asculţi cu atenţie şi trebuie să te ghidezi după ele în întreaga ta sferă de viaţă, aşa vei face rost propriului tău spirit de un loc mai mare de acţionare; aşa va creşte spiritul tău în tine până la statura unui bărbat şi va inunda întregul tău suflet şi îmreună cu el întreaga ta fiinţă materială. 11] Dacă cu tine însuţi ai ajuns la acest nivel, atunci eşti capabil aşa cum suntem noi, să observi nu numai ceea ce pot vedea şi observa oamenii naturali cu simţurile lor, ci tu vei putea observa lucruri, care sunt misterioase pentru alţi oameni, aşa cum tu ai descoperit la mine, că eu, fără să te fi cunoscut sau văzut vreodată, am ştiut să-ţi spun cu exactitate ceea ce tu ai făcut rău pe această lume şi ai ţinut în secret.
12] Acum ţi-am spus câte ceva despre acest lucru ca tu să poţi vedea şi înţelege, cum stau lucrurile cu aceste lucruri spirituale. Dar cu toate acestea tu eşti deloc sau foarte puţin ajutat; tu trebuie să afli acum ce trebuie să faci spre trezirea spiritului tău. Dar mie nu-mi este îngăduit să-ţi desenez exact toate aceste etape, ci doar unuia, care se află printre noi şi a cărui fiinţă este umplută întru totul de Duhul dumnezeiesc. Acela îţi va arăta drumul cel drept şi prin carnea ta va striga spiritului tău ca fiind Duhul tuturor duhurilor: ‘Trezeşte-te în dragoste pentru Dumnezeu şi prin aceasta pentru fraţii tăi în numele Celuia, care este pe veci adevărat şi va fi aşa!’ – Şi acum spune-mi, ce părere ai despre aceste cuvinte rostite de mine!> 02] Acesta este singurul motiv real prin care eu vreau să ajung la desăvârşirea dobândită de tine. Cererea poate să conste în ceea ce doreşte în viaţa mea, căci eu o voi urma; dacă doresc ceva, nu-mi este nici un fel de sacrificiu prea mare! Se va rezolva, chiar şi cu preţul acestei vieţi trupeşti! Căci ce valoare poate avea o viaţă, dacă este ansamblată din tot feul de părţi nedesăvârşite?! Cu imperfecţiunea nu se poate dobândi nimic desăvârşit, - şi ceea ce este nedesăvârşit nu mă mai atrage chiar deloc! 03] Tu însă ai spus, că ceea ce va trebui să fac. Mă va învăţa un om, care este plin de Duhul lui Dumnezeu; tu îl cunoşti, - arată-mi-l, ca eu să mă pot apropia de el şi să-l rog pentru mijloacele prin care poate să-mi trezească spiritul!>
04] Spune Ioan: 05] Spune Zorel: < O voce interioară mi-a spus deja de la trezirea mea, că acest fiu al unui dulgher din Nazaret, cunoscut dinainte, trebuie să fie ceva mai mult decât doar un om. În sfârşit apare adevărul, că până acum am bănuit doar în întuneric! Este şi aşa cât se poate de ciudat, că acel om mi se pare atât de cunoscut! Dar cum a ajuns el la o astfel de desăvârşire? Nu ştii tu nimic mai îndeaproape?>
06] Spune Ioan: 07] Dar dacă aşa stau lucrurile, atunci nu se mai poate pune întrebarea, cum a ajuns El la o astfel de desăvârşire totală! Ceea ce este El acum şi va fi pe veci, a fost El daja în pântecul mamei Sale. El trece prin tot ceea ce este omenesc, în afară de păcat, pentru că El este deja din veci desăvârşit. El desăvârşeşte acum şi în trecut toate acestea doar ca toţii oamenii să aibă o imagine perfectă prin El, pentru a-l urma ca învăţător şi motiv de veci a întregii existenţe şi viaţă.
08] Acum ştii tu, cu cine ai de-a face (prin El). Du-te de aceea la El ca să-ţi arate drumul cel drept spre spiritul tău, care se află în tine prin dragostea curată spre Dumnezeu, adică prin spiritul sau prin dragostea faţă de El, care se află printre noi ca adevăratul salvator a tuturor oamenilor, care au învăţat pe aceste pământ, care trăiesc acum pe acest pământ şi care vor trăi pe viitor. 09] Dar dacă tu vei merge la El, atunci du-te cu dragoste în inimă şi nu cu puritatea minţii tale! Căci doar prin dragoste vei putea şi îl vei câştiga şi îl vei putea înţelege în dumnezeitatea Sa; dar cu mintea nu vei ajunge tu în veci la vreun capăt! Căci doar dragostea curată este capabilă să crească, în vreme ce mintea este îngrădită, peste care în veci nu se va putea sări. Dar dragostea omului pentru Dumnezeu este, cum am mai spus, capabilă să crească, iar cu cât mai mare va deveni dragostea în tine pentru El, cu atât mai luminată va fi întreaga ta fiinţă! Căci dragostea pură pentru Dumnezeu este un foc viu şi o lumină strălucitoare. Cine se va mişca în această lumină, acela nu va vedea în veci moartea, aşa cum a vorbit El Însuşi. – şi acum ştii tu deja destul de multe; trezeşte-ţi inima şi du-te spre El!>
10] Zorel însă nu ştie de frică ce să facă sau să gândească după această ştire măreaţă. Căci această ultimă învăţătură îi înlătură toate dubiile, că Eu port în Mine din belşug dumnezeitatea, iar de aceea el devine din ce în ce mai speriat şi mai nesigur şi după un timp de gândire el începe să vorbească aşa: 11] Spune Ioan: 12] După aceste cuvinte îşi găseşte Zorel cât de cât liniştea necesară în interiorul său, dar se gândeşte totuşi, cât de bine şi de minunat ar fi, să păşeşti în faţa Sfântului fără nici un păcat în inimă. 02] Ei se aseamănă cu doctorii, care sunt complet sănătoşi şi de aceea le este frică să meargă acolo, unde un bolnav le cere ajutorul, din teamă, ca nu cumva să se îmbolnăvească chiar ei. Nu este mai bun şi mai admirabil un doctor, căruia nu-i este frică de nici o boală şi care fuge la fiecare bolnav, care îl strigă?! Chiar dacă uneori a fost atins de vreo boală, nu se supără şi ajută cu tot ce poate bolnavii cât şi pe sine. Şi aşa este drept! 03] Vino de aceea la Mine şi Eu îţi voi arăta, ce nu a putut să-ţi arate ucenicul Meu, adică singurul drum adevărat al vieţii şi a dragostei şi a înţelepciunii din aceasta!>
04] După aceste cuvinte prinde Zorel curaj şi vine cu paşi mărunţi către Mine. 05] Când a ajuns la Mine, am început Eu să spun aşa: 06] Cine te roagă să-i faci vreun serviciu sau să-i dăruireşti ceva, aceluia nu-i refuza, doar dacă, ceea ce te-a rugat este împotriva poruncilor lui Dumnezeu sau împotriva legilor statului, iar în această situaţie tu ai fi capabil să decizi singur. 07] Dacă te roagă cineva să-i dai o haină, atunci dă-i toată îmbrăcămintea, ca el să recunoască, că eşti un ucenic din şcoala lui Dumnezeu! Dacă va recunoaşte aceasta, îţi va lăsa îmbrăcămintea; dar dacă o va lua, atunci recunoaşterea sa încă este slabă, iar ţie să nu-ţi pară rău după îmbrăcăminte, ci doar de faptul, că fratele tău nu a observat încă apropierea împărăţiei lui Dumnezeu.
08] Cine te roagă se mergi o oră cu el, cu acela du-te două, că să devină acceptarea ta mărturie, din ce şcoală provine acela, căruia îi este posibil o astfel de abnegaţie la cel mai mare nivel! În acest fel chiar şi cei surzi şi orbi vor avea semne sigure, că împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat. 09] La faptele şi cuvintele voastre se va recunoaşte, că voi sunteţi, cu toţii, ucenicii Mei! Căci mai uşor este să predici decât să acţionezi drept. Dar la ce foloseşte cuvântul gol, dacă nu primeşte viaţă prin fapte?! La ce îţi folosesc cele mai frumoase idei şi gânduri, dacă îţi lipsepşte averea, prin care să le poţi pune în practică?! Tot aşa nu folosesc nici cele mai frumoase cuvinte la nimic, dacă nu cunoşti nici măcar voinţa, să le pui în practică înaintea tuturor?! Doar fapta în sine are valoare; gânduri, idei şi cuvinte sunt fără valoare, dacă nu pot fi puse în practică. De aceea fiecare care predică bine, trebuie să acţioneze ca atare, - căci altfel nu valorează predica sa cu nimic mai mult decât o nucă goală!>
01] (Domnul:) <În lume există multe pericole pentru suflet. Pe de o parte există sărăcia; sensurile a ceea ce este al meu şi al tău devin mai slabe, cu cât mai mult este un om apăsat de ea. De aceea fiţi atenţi ca sărăcia să nu devină prea mare printre oameni, dacă vreţi să mergeţi pe drumul cel sigur! 02] Dar cine este deja sărac, acela să roage pe semenii săi bogaţi pentru a-i oferi pomana necesaă; dacă dă de nişte inimi de piatră, atunci să se adreseze câtre Mine şi aşa el va fi imediat ajutat! Sărăcia şi nevoia nu scuză furtul şi înşelăciunea şi cu atât mai puţin moartea violentă a celui care a fost furat! Cel care este sărac, acela ştie acum, cui trebuie să i se adreseze.
03] Sărăcia este într-adevăr un mare chin pentru oameni, dar ea poartă sămânţa nobilă a umilinţei şi a modestiei adevărate şi din această pricină ea va rămâne pe veci printre oameni; dar totuşi, cei bogaţi nu ar trebui să şi-o lase să devină prea puternică, căci altfel ei vor fi în pericol aici cât şi în lumea de apoi. 04] Dacă aveţi printre voi săraci, atunci vă spun vouă, tuturor: voi nu trebuie să le daţi ca să devină şi ei bogaţi; dar la ananghie să nu-i lăsaţi! Cei pe care îi cunoaşteţi şi pe care îi vedeţi, pe aceia ajutaţi-i după dreptate şi nevoie! Dar vor mai exista mulţi pe acest pământ, care vor fi foarte săraci şi vor duce lipsuri crunte. Doar că voi nu-i cunoaşteţi şi nu auziţi strigătul lor disperat; iar de aceea nu-i voi aşeza aproape de inimile voastre, ci doar pe aceia, pe care voi îi cunoaşteţi şi pe cei care vor veni la voi.
05] Care dintre voi va fi un adevărat prieten din inimă faţă de cei săraci, aceluia îi voi fi şi Eu un adevărat prieten şi frate, în prezent şi pe veci, iar el nu va fi nevoit să înveţe înţelepciunea interioară de la o altă fiinţă, ci Eu am să i-o dăruiesc în inimă din abundenţă. Cine îşi va iubi fratele apropiat şi sărac ca şi pe sine şi nu va alunga o soră săracă, indiferent din ce neam face parte sau câţi ani are, la acela voi veni Eu Însumi şi Mă va vedea de fiecare dată. Spiritului său, care este dragostea adevărată, îi voi spune şi acesta va umple întreg sufletul şi gura sa. Ceea ce el va vorbi sau va scrie, acela va vorbi şi va scrie de la Mine şi va fi valabil pentru toate timpurile. 06] Sufletul întărit însă va fi capturat de spirite rele şi acestea îl vor strica şi îl vor face asemănător cu sufletul unui animal, ceea ce va deveni limpede în lumea de apoi.
07] Daţi cu plăcere şi daţi din belşug; căci cum veţi împărţi, aşa vi se va da înapoi! Cine posedă o inimă tare, acela nu va fi pătruns de lumina Mea milostivă şi în el va trăi întunericul şi moartea cu toate relele ei! 08] Dar o inimă bună şi blândă va fi luminată cu uşurinţă de lumina Mea milostivă, deoarece este fină şi cât se poate de blândă şi Eu Însumi Mă voi muta în această inimă cu tot belşugul dragostei şi a înţelepciunii Mele.
09] Acest lucru trebuie ca voi să-l credeţi! Căci aceste cuvinte, pe care Eu le rostesc acum în faţa voastră, sunt viaţa, lumina, adevăr şi fapta desăvârşită, a cărei realitate trebuie s-o cunoască fiecare, care se va ghida după aceasta.> |