Marmota alpină
|
|  Yüklə 44.5 Kb.
|
| Marmota
Marmota alpină (Marmota marmota) este o specie de marmotă care trăieşte în zonele muntoase din centrul şi sudul Europei, la înălţimi cuprinse între 800 şi 3200 m, mai ales în regiunile vestice şi centrale ale Alpilor, precum şi în Carpaţi. A fost introdusă în unele regiuni din Alpii Orientali, în Pirinei şi în Munţii Pădurea Neagră. Marmota alpină îşi poate săpa galerii şi în solul pe care omul nu îl poate pătrunde nici cu un târnăcop. O marmotă alpină poate cântări între 4 şi 8 kg şi are o lungime cuprinsă între 42 şi 54 cm (fără coadă, care măsoară în medie 13-16 cm).Marmota alpină se hrăneşte cu plante cu tulpină moale, frunzele şi florile ierburilor, dar şi cu insecte, păianjeni şi viermi. Consumă cantităţi mari, pentru a-şi depozita grăsime suficientă pentru lunga perioadă de hibernare. Pentru a se hrăni, iese din viziuna sa în dimineţile şi în după amiezele reci. Nu suportă căldura, iar în zilele fierbinţi de vară nici nu se hrăneşte. Caută plantele cele mai tinere şi mai suculente, pe care le ţine apoi cu labele anterioare, până le ronţăie.Pentru a-şi construi vizuina, sapă cu labele anterioare şi împinge pământul în afara galeriei cu membrele posterioare. Dislocă pietrele mai mari cu dinţii. În regiunile stâncoase îşi sapă vizuina sub stânci.În fiecare vizuină trăieşte o singură familie. Construcţia poate avea şi mai multe încâperi. Încăperile mari de locuit sunt căptuşite cu iarbă uscată, iar capetele galeriilor reprezintă toaletele.Marmota alpină trăieşte în grupuri. Fiecare grup este compus din perechea de părinţi şi puii acestora, ce pot proveni şi din generaţii anterioare. Se presupune că la construirea vizuinilor mai mari cooperează mai multe generaţii.Marmotele alpine sunt foarte defensive împotriva intruşilor şi îi avertizează folosind un comportament de intimidare, prin marcarea teritoriului, lovituri repetate din coadă şi fluierături.Sezonul de reproducere este primăvara, chiar la sfârşitul perioadei de hibernare. Marmotele alpine devin mature sexual la vârsta de 2 ani. După împerechere, femela duce în vizuină materialele necesare construirii cuibului şi rămâne acolo până la fătare. Perioada de gestaţie este de 33-34 zile. Cel mai uzual, numărul de pui la o fătare este de 3. Puii sunt neajutoraţi, au ochii închişi, iar blana întunecată le creşte în câteva zile. Înţărcarea se produce după 40 de zile, când puii se aventurează în afara vizuinii şi caută imediat hrană solidă. Blana caracteristică animalelor adulte le apare la sfârşitul verii. Ating dezvoltarea completă abia la 2 ani.Durata de viaţă este între 15 şi 18 aniLa sfârşitul verii, membrii mai bătrâni ai grupului cară în vizuină ierburi uscate pentru a căptuşi şi a închide cu acestea intrările. De regulă, în octombrie se retrag sub pământ, pentru a-şi începe somnul de iarnă.Bătăile inimii le scad la numai cinci pe minut şi respiră de doar 1-3 ori pe minut. Temperatura corpului scade până aproape de temperatura din vizuină. Dacă aceasta se apropie de punctul de îngheţ, frecvenţa bătăilor inimii şi a respiraţiei creşte, pentru ca animalele să nu îngheţe.Iarna multe marmote mor dacă nu au rezerve suficiente, în special animalele tinere. Acest lucru se întâmplă în iernile deosebit de grele sau din contră, deosebit de uşoare, când trebuie să îşi consume prea repede rezervele de grăsime. Site-ul:
ro.wikipedia.org/wiki/Marmota_alpină - Fluturele Un fluture este o insecta din ordinul Lepidoptera. Scopul termenului depinde de cât de extins este conceptul de fluture. Ca şi toate Lepidopterele, fluturii sunt de remarcat pentru ciclul lor de viață neobişnuit, cu un stadiu larvar de omidă, un stadiu inactiv de pupă şi o metamorfoză spectaculoasă într-o formă familiară de adult cu aripi colorate. Deoarece cele mai multe specii zboară ziua, atrag de regulă atenţia. Diversele modele formate pe aripile colorate şi zborul lor extravagant şi graţios au făcut ca observarea fluturilor să devină un hobby popular. Originea lor a fost stabilită în peioada cretacică, care s-a încheiat în urmă cu 65 de milioane de ani. Din păcate, există o arhivă foarte limitată de fosile. Cea mai veche fosilă este a unui posibil fluture skipper, nedenumit, din perioada paleocenului superior (cu circa 57 de milioane de ani în urmă), din Fur, Danemarca. Unul dintre cele mai frumos conservate exemplare este un Riodininae din urmă cu 25 de milioane de ani, găsit într-un chiclimbrar din Republica Dominică.
Fluturii sunt distribuiţi în prezent în toată lumea, cu excepţia regiunilor foarte calde şi aride. A fost estimat un număr de 17,500 de specii de fluturi dintr-un număr de 180,000. Fluturii se clasifică în fluturi adevăraţi, fluturi skipper şi fluturi-molii. Fluturii- aparţin arborelui evoluționist al moliilor. Site-ul:
ro.wikipedia.org/wiki/fluture Peșteră
Prin peşteră se întelege orice gol natural aflat în scoarţa Pamântului. Accentuăm că este vorba de goluri naturale, caci omul sapă mine, galerii, puţuri, tunele, dar nu peşteri. În acelaşi sens cu „peştera" se folosesc de multe ori cuvintele „cavernă" si „grotă".Alte definiţii care însă nu s-au impus au fost: golul subteran care are lungimea mai mare de 5 m, sau golul în care încape un om sau care are galerii din care nu se mai vede lumina zilei sau care are lungimea mai mare decât laţimea intrării ... În funcţie de înclinarea galeriilor avem: peşteră - unde majoritatea galeriilor sunt orizontale sau cu înclinaţie mică, aven - în care majoritatea galeriilor sunt verticale sau puternic înclinate. peştera-aven - care începe cu galerii orizontale ca apoi să se dezvolte mai mult pe verticală şi avenul-peştera - cu goluri care încep pe vericală ca apoi dezvoltarea dominanantă să fie pe orizontală. a. Peşterile în roci vulcanice1. Peşterile-geode. În rocile vulcanice, în timpul consolidării topiturilor ce iau naştere în scoartă, se formeazâ bule gigantice de gaze sub presiune. 2. Peşterile de contracţie. Tot în roci vulcanice pot lua naştere goluri prin contractarea magmelor în cura de racire ce lasă spaţii goale.3, Tuburile de lava. O altă modalitate de formare a golurilor în roci vulcanice o oferă curgerea lavelor. . Dacă aportul de lavă fluidă încetează, locul prin care a curs ramâne liber, ca un gol.b. Peşterile în calcar 1. Peşterile recifale iau nastere în calcare recifale, golurile fiind determinate de cresterea inegală a recifului.2. Peşterile în tufuri calcaroase iau naştere în depunerile masive de tufuri calcaroase sau travertinuri, prin faptul că acestea pot forma cascade de calcar în spatele carora ramân spaţii libere. Recorduri şi descoperiri celebre
Site-ul:
www.pestera.ro. |