Marea evanghelie a lui ioan

02] Vezi, deci, tu al Meu Cireniu, în aceasta ai tu tot ce ai considerat mai devreme, ca un rău al lumii greu de înfrânt! Fireşte că este, într-adevăr, greu de luptat împotriva unei minciuni care a prins rădăcini în lume, printre oameni, pentru că ea este o boală grea din temelie a sufletului; dar se poate înfrunta uşor minciuna prin adevărul care reiasă din dragoste, precum lumina din flacără. Dar dacă ai tu nevoie doar de lumină, pentru a ilumina o încăpere întunecată, te va lăuda cineva că eşti înţelept, dacă ai da mai degrabă foc încăperii şi ai distruge-o astfel? De aceea, să nu fie propovăduit cu sabia mai departe cuvântul Meu şi învăţătura Mea!

03] Dacă vrei tu să vindeci pe cineva care este chinuit de o rană, atunci nu trebuie tu să-i pricinuieşti una proaspătă şi încă de zece ori mai rea pe lângă cea de vindecat; pentru că dacă ai face aceasta, atunci ar fi mai bine, să-i fi lăsat nevindecată rana veche a celui rănit!

04] Cu adevărat, cine va răspândi cu sabia în mână cuvântul Meu şi învăţătura Mea, acela nu va primi peste el nici o binecuvântare de la Mine pentru râvna lui, ci va fi el însuşi alungat afară, în întunericul cel mai mare! Dacă iluminezi tu o încăpere pe timp de noapte cu lămpi de untelemn curat, atunci vor avea toţi care sunt în aceasta o lumină îmbucurătoare; dar dacă aprinzi tu întreaga încăpere, atunci vor începe toţi să te blesteme şi vor fugi de tine, ca de un nebun furios.

05] Cine predică aici spre vindecarea sufletelor, acela să poarte într-adevăr un cuvânt receptibil, dar, în schimb, totuşi blând şi să nu urle ca un nebun, care spumegă de mânie şi furie; pentru că un om spumegând de furie nu îndreaptă pe nimeni cu strigătul său sălbatic! El ori face ca ascultătorii să-l batjocorească şi să râdă de el şi la sfîrşit, dacă el o întinde încă mai rău cu urletul lui, îl vor alunga chiar cu bâte şi pumni din societate.

06] De aceea să nici nu vorbească cineva un cuvânt de împăcare către fratele său, dacă simte el în pieptul propriu ghimpele mâniei; pentru că la sfârşit se convinge el însuşi în râvna lui mânioasă, devine revoltat şi nu numai că nu l-a preschimbat prin aceasta pe fratele său spre împăcare, ci l-a întărâtat încă mai mult către contrariu şi a împins înapoi, departe în planul de fond, scopul bun pus înainte!

07] Da, voi să faceţi la răspândirea învăţăturii Mele mereu o faţă prietenoasă; fiindcă cu învăţătura Mea veniţi voi doară cu o veste foarte prietenoasă şi foarte plină de fericire din ceruri la oameni şi trebuie să le-o propovăduiţi şi cu cea mai prietenoasă şi fericită mână!

08] Dar ce ţi-ar spune cineva, la care ai veni şi l-ai invita la un ospăţ de bucurie, dar invitaţia ai spune-o în felul următor:

09] Spune-Mi, ce mână ar face cel invitat la o asemenea invitaţie şi dacă ospăţul de bucurie determinat va fi pentru el, într-adevăr şi un ospăţ de bucurie! Eu sunt de părere, pentru o asemenea ivitaţie va mulţumi oricare om încă cât se poate de prost! El va veni, într-adevăr, dacă se simte slab, pentru a înlătura astfel de pe pielea lui urmările rele ameninţate; dar dacă se simte el destul de puternic, atunci îl va apuca pe cel mojic care a făcut invitaţia şi îl va arunca din casa lui. Şi că el nu va primi, cu siguranţă, o asemenea invitaţie, se lasă uşor înţeles de la sine.

10] Tocmai de aceea este la răspândirea învăţăturii Mele, care este de asemenea o invitaţie adevărată din ceruri la ospăţul de veselie, acest lucru mai înainte de toate de luat în consideraţie, ca toţi care vor răspândi învăţătura Mea printre oamenii pământului, să apară printre oameni plini prietenie şi dragoste, ca adevăraţi mesageri din ceruri şi să propovăduiască aşa Evanghelia. Pentru că ceva foarte îmbucurător şi bun doară nu poţi totuşi să propovăduieşti cu o trăsătură a feţei înfocată, ca de furia cea mai violentă. Şi dacă ar face cineva acest lucru, atunci ar fi el ori un nebun sau un caraghios şi fiind astfel, este el pe deplin nepotrivit pentru răspândirea cuvântului Meu. – Ai înţeles tu şi de asemenea, voi toţi ceilalţi, într-adevăr, credincios aceste spuse acum de către Mine?”

11] Spune Cireniu, foarte zdrobit de adevărul unei asemenea avertizări ale Mele: “Doamne, Tu singur Adevăratule, eu am înţeles toate acestea bine şi în ceea ce mă priveşte, mă voi ţine sever de acestea în toate şi în orice! Bineînţeles că nu pot da nici o garanţie pentru toţi ceilalţi; dar eu sunt de părere că ei toţi Te-au înţeles aşa de bine ca mine. Dar, totodată admit acum, cât mult şi cât de des am păcătuit extrem de grosolan împotriva omenirii la cunoaşterea, conştiinţa, voia şi vrerea mea cea mai bună posibilă! Cine va îndrepta iarăşi asemenea păcate ale mele faţă de aceia, împotriva cărora am păcătuit eu?”

12] Spun Eu: “De aceasta nu te mai îngriji, ci numai de cele viitoare! – Dar, acum, se va întâmpla imediat ceva nou!”

02] Spun Eu:" O, da, cu multă plăcere, pentru că această acţiune spre restabilirea sănătăţii trupeşti şi de asemenea şi a celei sufleteşti pierdute este una obligatoriu necesară! Pentru că o dată alinată punerea pură a mâinilor chiar şi durerea cea mai vehementă a trupului şi în plus, reiasă cel mai adesea ca urmare, că omului, căruia i-ai pus cu credinţă tare mâinile peste, cu voia puternică de a-l ajuta, devine vizionar şi poate el însuşi să-şi determine atunci un leac potrivit, care, folosită fupă indicaţia lui, trebuie să-i aducă deplina însănătoşire. Fireşte, dacă cumva, împotriva indicaţiei sale, au avut loc cazuri potrivnice, atunci nu va merge bine cu vindecarea deplină; dar dacă a rămas îndicaţia în tratarea nederanjată, atunci urmează cu totul sigur vindecarea deplină.

03] Dar dacă la această tratare de vindecare a ajuns o oarecare persoană omenească în somnul prezicător, atunci să nu fie ea deranjată şi slăbită prin tot felul de întrebări nefolositoare, ci să fie întrebată numai despre ceea ce este necesar în acel caz.

04] Dar cine înfăptuieşte cuiva punerea mâinilor, acela trebuie s-o facă în numele Meu, altfel tratarea lui n-ar aduce nici un folos şi n-ar înfăptui nimic.

05] Este nevoie la aceasta de o credinţă tare, de nezdruncinat şi de o voinţă tot aşa de tare, de nezdruncinat.

06] Din cea mai adâncă temelie a inimii trebuie să provină o asemenea râvnă şi trebuie să reiasă din adevărata dragostea către semeni, atunci umple o asemenea putere a iubirii mâinile celui care înfăptuieşte punerea mâinilor şi ea pătrunde atunci prin vârfurile degetelor acestuia şi curge ca o rouă blândă în nervii bolnavului şi vindecă durerea adeseori împungătoare şi adeseori arzătoare.

07] Dar acest lucru este bine de memorat, că este nevoie de mai mult de a transpune un bărbat în somnul încântător decât la o femeie! În anumite cazuri ar putea să fie şi un bărbat transpus în somnul de încântare de către o femeie; dar femeii evlavioase să-i reuşească o asemenea tratare numai cu ajutorul unui înger nevăzut care-i stă alături, pe care şi l-a făcut ea îndatorat să-i servească, prin rugăciune şi prin curăţia inimii ei.

08] Asemenea femei evlavioase le-ar produce, mai ales celor care nasc adeseori greu şi cu dureri mari, o alinare mare. Acest lucru ar fi mai bine, decât, ca de obicei, moaşa să călătorească la Betleem şi să înveţe acolo arta, cum îi este de ajutat uneia care naşte, la care o grămadă întreagă de tot felul de mijloace de superstiţie care dăunează mai mult decât folosesc, sunt puse în cea mai proastă aplicare.

09] Ce ceremonii foarte prosteşti şi ridicole sunt întreprinse adesea mai ales la naşterea a primului copil! Dacă este o fetiţă mai întâi născută, atunci trebuie intonate tot felul de cântece prosteşti de jale şi trebuie să se suspine jalnic şi să se plângă mult şi tare trei zile la rând. Dacă se naşte un băieţel, atunci trebuie tăiate vite mici şi miei şi trebuie să se coacă pâini mici şi toţi cântăreţii, fluierătorii şi cântăreţii din instrumente trebuie să vină laolaltă şi să facă o gălăgie asurzitoare în decursul întregii zile, ceea ce este presupus să-i creeze celei care naşte o ameliorare a durerilor facerii ei! Deci, în loc de o asemenea prostie, ar fi ajutorul la naştere mai înainte menţionat totuşi desigur foarte oportun!”

10] Spune Corneliu: “Ha şi încă cum! Dar ajunge o femeie la o asemenea evlavie?”

11] Spun Eu:" Foarte uşor! Mai întâi este nevoie la aceasta de o educaţie bună şi apoi de o învăţare temeincă a unei fecioare devenite pe deplin matură! Dar învăţarea nu are voie să se acorde unei fecioare încă cât se poate de mature, înainte de evlavia adevărată, încercată a inimii.

12] Dar şi bărbaţi pot să-i ajute unei femei care dă naştere şi să-i creeze o atenuare mare prin punerea mâinilor!”

02] Spun Eu:" De acum încolo, nu te poate necurăţi nimic decât gânduri, lăcomii şi dorinţe rele şi necurate, defăimări rele, minciună şi bârfă, discreditare şi calomniere. Acestea sunt lucruri care necurăţesc omul; toate celelalte nu necurăţesc omul, ori absolut deloc, sau, cel mult, numai în exterior, pe piele şi în plus, are el apă îndeajunsă, pentru a se spăla de o necurăţie exterioară.

03] Moise le şi dăduse evreilor asemenea recomandări numai în cea mai mare parte din pricina pornirii lor mari spre necurăţie în toate lucrurile lor exterioare; pentru că oameni, care devin deja în exterior adevăraţi porci, devin aceasta atunci de asemenea cu atât mai uşor în inimă. De aceea le poruncise Moise evreilor cu totul într-un mod deosebit curăţirea exterioară.

04] Dar curăţirea propriu zisă a oamenilor se întâmplă de-abia printr-o adevărată ispăşire, prin căinţa în privinţa unui păcat comis faţă de semen, prin angajarea fermă de a nu mai păcătui şi prin îndreptarea vieţii astfel deplină.

05] Dacă nu se întâmplă asemenea fapte, atunci puteţi stropi cu sânge o sută de mii de ţapi, să-i blestemaţi şi să-i aruncaţi în Iordan în locul păcatelor voastre, căci aşa rămân inimile şi sufletele voastre în faţa lui Dumnezeu încă tot atât de necurate şi necurăţite, cum au fost ele mai devreme! Cu apă se curăţeşte trupul şi cu o voinţă fermă, tare şi în toate devotată lui Dumnezeu inima şi sufletul.

06] Asemenea suflete întărite pot să pună atunci mâinile peste un bolnav în numele Meu, în mod duhovnicesc de asemenea, în cea mai mare depărtare şi va fi mai bine cu el.

07] Dar cine mai este slab în desăvârşirea inimii sale şi a sufletului său, acela să recurgă la trasările de linii mai înainte menţionate în cuvântarea Mea principală şi el îi va creea unui bolnav trupesc de asemenea o alinare mare a suferinţelor lui. El îl va aduce de asemenea în somnul încântător şi cel tratat va prezice în somn, ceea ce îi poate ajuta. Prezicerile trebuie atunci puse foarte temeinic în aplicare şi într-un timp oarecare îi va şi merge atunci bolnavului mai bine, dar fireşte într-adevăr nu aşa de repede, ca şi cum dacă un om duhovnicesc desăvârşit i-ar fi pus peste mâinile pline de binecuvântare, prin care vindecarea poate şi trebuie să se înfăptuiască într-o clipă.

08] Aşa se poate convinge oricine, că în somnul încântător poate proorocii şi sufletul, altfel foarte prost, chiar şi al unui copil, pentru că el este pus în legătură pentru moment cu germenele de viaţă cel mai duhovnicesc al lui. Dacă după trecerea somnului de încântare este adus germenele cel mai interior de viaţă iarăşi în locaşul său de odihnă, atunci se trezeşte sufletul iarăşi în carnea lui şi despre toate cele întâmplate şi din sine însăşi rostite nu mai ştie el atunci absolut nimic. Dar aceasta adevereşte tocmai că un oarecare suflet nu poate fi niciunde aşa de tare stricat, ca el să nu mai poată fi vindecabil.”

02] Spune Cireniu: “Doamne! Atunci mă bucur eu deja foarte mult de acest lucru; pentru că în acest caz se vor putea iarăşi învăţa şi afla foarte multe! Este acel anumit om cumva deja pe calea încoace?”

03] Spun Eu:" Într-adevăr; el te caută şi te va ruga foarte necioplit pentru o susţinere, pentru că a pierdut, la ocazia focului, o colibă, două oi, o capră şi un măgar. Dar el a aflat că tu te afli aici şi rânduieşti, ca celor păgubiţi să li se ajute şi omul, altfel destul de rău şi prost, s-a pus de aceea pe drum, pentru a fi despăgubit iarăşi pentru paguba suferită. Dar el nu este de fapt, chiar dacă este el un prostănac sărac, chiar atât de păgubit; pentru că cele două oi le-a furat el cu două zile înainte, înainte ca focul să se fi produs, de la altcineva şi măgarul şi capra le-a adus înainte cu un an în acelaşi mod în posesia lui.

04] Tu vezi deci din cele făcute acum cunoscute ţie, că noul nostru venit este un ticălos destul de rău, dar totodată şi destul de prost ca noaptea, ceea ce provine la asemenea oameni din lăcomia de avuţie animalic oarbă. El şi-ar fi putut salva foarte uşor coliba sa împreună cu avutul modest al său; dar, în timpul focului, s-a furişat mereu peste tot prin prejur, pentru a-şi însuşi, pe o cale nelegiuită, aşa unele bogăţii găsite. Aşadar, el n-a găsit însă nimic şi atunci când a venit el foarte indispus acasă, şi-a găsit coliba în cele mai frumoase flăcări şi cele patru animale ale sale au fost deja arse până la oase.

05] Până astăzi plânge el după coliba lui; dar atunci când a aflat înainte cu o oră, că tu te afli aici din motive mai sus menţionate, a hotărât el, după nu chiar prea multă cugetare, să vină încoace să verifice, dacă ai fi tu într-adevăr aici şi dacă ai şi despăgubi cu adevărat pagubele.

06] Ca tu să ştii acum dinainte, cu ce fel de om vom avea de-a face aici foarte curând şi cum vei avea tu să te comporţi, cel puţin la început, ţi l-am descris puţin dinainte; cele mai bune lucruri le vei afla după aceea deja de la el însăşi.”

07] Întreabă Cireniu: “Să rânduiesc să-i revină, într-adevăr, o oarecare despăgubire?”

08] Spun Eu:"Deocamdată nu, pentru că în acest caz trebuie să-l interoghezi într-un mod foarte autentic roman; de-abia după tratare, când va accepta el o gândire ceva mai omenească, se vor lăsa găsite celelalte lucruri! Zinka, însă, să întreprindă tratarea în privinţa lui; pentru că el posedă multă putere pentru acest lucru. Eu voi aplica dinainte punerea mâinilor Mele peste Zinka, ca el să câştige cu atât mai multă putere şi ca să-i reuşească mai bine tratamentul.”

09] Dar Zinka, care era necontenit, ca nu cumva să piardă o silabă, în jurul Meu, a ieşit în faţă şi a spus: “Doamne, cum voi putea reuşi într-adevăr un asemenea lucru, deoarece sunt mult prea puţin familiarizat cu forma tratării?”

10] Spun Eu:"Pune mâna dreaptă pe frunte şi cea stângă pe stomac şi el se va afunda de îndată în somnul discutat şi va şi începe acuşi să vorbească, dar cu o voce mai slabă ca în starea naturală! Dacă vrei să-l trezeşti atunci trebuie să pui tu mâinile tale doar în ordinea inversă, ţinându-le aşa câteva clipe. De îndată, însă, ce se va trezi el, tragi tu mâinile tale înapoi şi tratarea a luat sfârşit!”

11] Zinka este acum cu totul de acord şi este şi plin de credinţa cea mai tare, că toate îi vor reuşi astfel şi aşteaptă acum el însuşi cu dor omul lui, - Mă întreabă însă totuşi, dacă să întreprindă el tratarea de îndată la sosirea aceluia sau să aştepte un semn.

12] Spun Eu:" Eu îţi voi indica, când are aici ceva a se întâmpla. Mai înainte trebuie voi doară să cunoaşteţi totuşi prostia şi necioplirea lui, asta înseamnă, starea însemnată de boală a sufletului său. Când va fi el în această privinţă îndeajuns de cunoscut vouă, va veni abia atunci timpul de a considera sufletul său în starea sănătoasă şi de a recunoaşte din acesta, că de către voi, oamenii, nu este de judecat şi de afurisit în deplina stricăciune nici un om părând cât se poate de ticălos, pentru că fiecare suflet conţine în sine încă un germene sănătos al vieţii. – Dar, pregătiţi-vă şi fiţi cu băgare de seamă; el va fi acum de îndată aici!”

02] Eu i-am indicat lui Iuliu, ca el să meargă acolo şi să-l întrebe, ce vrea acesta şi ce caută el aici după amiaza. Şi Iuliu merge cu o mimă foarte serioasă la el şi face ceea ce l-am sfătuit Eu.

03] Şi Zorel se prezintă şi spune cu o voce puternică: “Eu sunt un cetăţean pe deplin sinistrat din oraş şi am aflat de-abia astăzi, că marele Cireniu se află aici, pentru a le ajuta celor sinistraţi de către foc prin mijloace bogate. Eu am cuprins curaj, aşadar şi am venit încoace, pentru a vedea în primul rând, dacă Cireniu ar fi într-adevăr aici şi dacă ar face el cu adevărat ceva spre alinarea celor nenorociţi. Dacă face el ceva potrivit cu obiceiul ales al romanilor, atunci nu voi fi făcut nici eu, cu siguranţă, calea mea în zadar; dar dacă nu face el nimic dintr-un motiv oarecare, na, atunci nu va face el desigur nici o excepţie cu mine în ceea ce priveşte inactivitatea sa în această treabă! Spune-mi de aceea, tu roman ales, dacă este Cireniu aici şi dacă ar exercita el fapte de caritate într-adevăr într-un asemenea fel, cum am auzit eu, ca eu să mă duc la el şi să-l implor pentru aşa ceva!”

04] Spune Iuliu: “Da, el este aici şi înfăptuieşte binefaceri însemnate, - dar numai în privinţa acelora, căruia îi sunt cunoscuţi cu un renume pe deplin ireproşabil! Dacă şi este la tine cu siguranţă cazul acesta, atunci nu te vei reîntoarce fără nimic acasă! Dincolo, la acea masă lungă, pe care o umbresc chiparoşii şi cedrii înalţi, şade el acum şi face audienţe înspre toate părţile. Du-te acolo şi înfăţişează-te lui! Dar stăpâneşte-te numai straşnic; pentru că el este cu o vederă atât de ageră ca o acvilă şi descoperă caracterul unui om adesea la prima vedere! Ceea ce recunoaşte el, este aşa de mult ca un adevăr autorizat şi vai aceluia, care îl contrazice! El nu este niciodată mai critic, decât atunci când împarte binefaceri!”

05] Zorel se gândeşte bine la această cuvântare de introducere, ce să facă în circumstanţe atât de iscusite. Dar, după un timp scurt, se decide el, să şchiopăteze totuşi până la Cireniu, ceea ce este de fapt o prefăcătorie prostească din partea lui. Ajuns la Cireniu, face el trei închinăciuni, aplecându-se cu capul până la pământ. Atunci când ajunsese el la sfârşit cu a treia închinăciune, spune el cu o voce cutremurător de ascuţită: “Înaltule domn şi cel mai sever stăpân! Eu, Zorel, fost cetăţean neînsemnat din Cezarea lui Filip arsă din temelie, rog severitatea voastră cea mai înaltă romană de a-mi ajuta mie săracului desfrânat de om sinistrat cu ceva puţin, chiar şi cu cel mai obişnuit mărunţiş şi cu ceva îmbrăcăminte, pentru că nu posedez nimic altceva decât aceste zdrenţe.

06] Eu am fost proprietarul cinstit al unei colibe mici cu o parte de pământ de două pogoane de ogor slab agricol. Eu am şi avut o soţie, pe care dumnezeii mi-au primit-o acum doi ani desigur de îndată în eliseum. Copii n-am avut, dar într-adevăr o slujitoare, cu care mai trăiesc încă, dar de asemenea fără copii. Proprietatea mea ambulantă consta în două oi, o capră şi un măgar şi în câteva unelte vechi de arat şi în ceva îmbrăcăminte. Totul a fost, în timp ce eram ocupat cu stingerea altor case, o pradă a flăcărilor.

07] Eu sunt acum, precum sute împreună cu mine, un cerşetor deplin; chiar şi slujitoarea mea, care a fost singurul sprijin al vieţii mele, m-a părăsit, pentru că nu-i mai puteam oferi nimic, - ceea ce îi va fi însă pus pe socoteală! Pentru că, dacă aş avea norocul extraordinar, să ajung iarăşi la o colibă şi la o posesie altfel înfăţişată, atunci să-mi vină ea numai şi eu voi înţelege într-adevăr să-i indic uşuraticei calea afară din casa mea!

08] În general, voi dispreţui şi voi fugi în timpul următor al vieţii mele de totul ce se numeşte femeie; pentru că nici o femeie nu este de vreo valoare! Se spune, ce-i drept, că eu aş fi un animal prost şi n-aş înţelege absolut deloc să mă port cu o femeie şi soţia mea mi-ar fi murit de supărare! Dacă acesta ar fi fost cazul, atunci n-aş fi jelit după ea aproape un an şi slujitoarea mea n-ar fi rămas la mine cu destul de mult drag până la nenorocirea mea, deşi nu-i puteam da nici o răsplată mare.

09] Este în general o ruşine straşnică, că şi bărbatul trebuie să fie născut din femeie; uneori, ar fi aproape mai onest, dacă mama mea trupească ar fi fost o ursoaică!

10] Dacă dumnezeii au rânduit totul într-un mod înţelept, atunci şi-au dat cu femeile totuşi o slăbiciune mare, care nu le aduce absolut nici o cinste! Dar lui Zeus i se întâmplă pe deplin bine, dacă Iuno îi face în toate clipele o vreme rea! În general, nu pare întreaga masă de dumnezei să fie încă bine experimentată; altfel, i-ar fi imposibil să poată să facă, uneori, asemenea farse proaste ca noaptea, aşa destul de neomeneşti!

11] Eu sunt, ce-i drept, un om credincios şi cinstesc dumnezeii din pricina unor rânduieli înţelepte ale lumii; dar unde miroase ei câteodată straşnic de urât de atâta prostie, acolo nu sunt eu un prieten de-al lor. Ar fi ars oraşul nostru cumva, dacă Apolo n-ar fi comis cumva iarăşi o farsă prostească?! El se îndrăgostise din vedere – cum susţin şi preoţii noştri înţelepţi într-un mod foarte hotărât – într-o oarecare nimfă a pământului aşa potrivit de voluptoasă, probabil i-a făcut chiar o vizită murdară, a lăsat între timp carul ceresc nesupravegheat cu caii curajoşi şi Iuno sau Diana i-au jucat între timp o festă şi noi, săracii desfrânaţi, trebuie, în schimb, să plătim baia frumoasă a dumnezeilor!

12] Că din când în când devine slab un om, de obicei din lipsă de experienţe îndeajunse, acest fapt este de înţeles. Ce vină are trestia slabă, când este ea clătinată de vânturi încoace şi încolo?! Dar dacă cedrii imenşi, ca simboluri ai dumnezeilor noştri dragi, se lasă de asemenea clătinaţi şi aplecaţi de către vânturile mizere ale pământului, asemeni unei trestii, înspre toate părţile, chiar uneori înspre cele mai murdare, atunci este acest fapt de neînţeles şi un om, numai puţin gândind lucid, trebuie doară să considere aşa ceva într-un mod necesar ca fiind foarte prostesc!

13] Dumnezeu încoace sau dumnezeu încolo! Dacă el acţionează într-un mod înţelept, cum se cuvine pentru un dumnezeu, atunci este el demn de toată adoraţia; dar dacă acţionează el uneori slab, tot aşa ca un om muritor şi noi săracii oameni ajungem într-o lezare într-un mod nemeritat, printr-o festă nechibzuită a dumnezeilor, atunci este aceasta neînţelept şi din partea unui dumnezeu şi eu nu-l pot de aceea cinsti şi slăvi.

14] Tu, înaltule domn şi de fapt, tu însuţi aşa puţin ceva ca un om pe jumătate dumnezeu, vei admite acum totuşi, că, în privinţa nenorocirii mele, au fost devină doar dumnezeii – şi anume îndrăgostitul Apolo!? Eu te implor de aceea să-mi înlocuieşti pagubă!”