Prin urmare este cea mai veche carte din lume. Din anul 3500 pînă la lisus Hristos sunt 2008 ani, iar de la li sus Hristos pînă la noi sunt 2005 ani, adunaţi fac 4013 ani de circulaţie

Ca după mutare în veci să-L slăvim, Să zicem cu toţii cu un glas: Amin.
SFÎRŞITUL HRONOGRAFULUI

şi lui Dumnezeu Sîavă.

Pentru începutul poporului slavon şi pentru începutul Kievului şi a Cnezilor Rusiei şi pentru oarecare întîmplări în Rusia, după cum năvălirea lui Batie şi războiul lui Dimitrie cu Mamae. Ce este tipărit în Hronograful Sfîntului Dimitrie al Rostovului cu blagoslovenia Sinodului şi are numire de al treilea

Tom( Volum).

Pentru începutul neamului slovenilor
Noe marele între Patriarhi şi plăcut Părintelui celui fără de început şi rădăcină şi strămoş neamului omenesc după trup (Facere 9), după Potop celor trei feciori ai lui, ca o viaţă în lumea aceasta în trei părţi împărţind-o şi fiecăruia deosebi le-a împărţit şi le-a hotărît: Lui Sem cinstea Preoţiei; lui Ham jugul robiei; lui lafet vrednicia împărătească, vitejia oştilor şi lăţimea seminţiilor după numele lui. Că lafet se tîlcuieşte „lărgime sau lăţime" (Stric, Cartea 1). La fel şi pămîntul le-a împărţit lor în trei părţi, din care parte cea dintîi se cheamă Asia, a doua Africa, a treia Europa (Stric, fila 30).

Lui Sem i-au venit părţile care caută spre răsărit, în Asia cea mare unde sînt acum Perşii şi Asirienii.

Lui Ham i-a căzut sorţul la amiazăzi la Africa, unde este acum Egiptul, pămîntul Miromului.

Iar lui lafet i-au rămas părţile spre apus şi miazănoapte ce sînt Europa (Stric, fila 9).

Acest lafet este strămoş şi tată tuturor mai ales poporului creştin ce locuieşte în Europa .(Cont. Belarmin, fila 6). Că precum a luat binecuvîntarea lui Noe tătîne-său, la fel şi numele lui cu bună norocire întru înmuîţimea neamului său a crescut, atîta cit nu numai prin părţile cele dinspre miazănoapte şi la apus, ci şi la răsărit s-a lărgit (Conf. lust Cartea 44). Şi de acolo cu adevărat se cade a şti: Ruşii sloveni neamul cel creştinesc au începerea neamului lor chiar de la

- . " . ' ν.
lafet feciorul lui Noe, care cu cinste şi cu bună norocire s-au născut dintr-însul. Din care ca de la un tată spre feciorii săi ieşind din neam în neam ca o cunună cu oarecare flori a slavei pururea înflorind, îi înfrumuseţează şi-i măreşte.
Pentru limba şi numele slavonilor Acelaşi popor (sau neam a lui lafet) lăţindu-se spre părţile miezii-nopţi şi la răsărit şi la amiazăzi şi la apus, mai mult decît ceilalţi, cu puterea, cu vitejia şi bărbăţia au întrecut şi înfricoşaţi şi slăviţi peste toată lumea au fost (precum mărturisesc toate Letopiseţele cele vechi şi vrednice de crezut). Că cu nimic cu alt nu se zăbovea, fără numai în meşte­şugul ostăşirii şi de acolo era hrana şi toată trebuinţa lor îşi plineau. Şi pentru lucrurile lor cele slăvite, iar mai vîrtos de a ostăşirii slavonii, sau slăviţii au început a se chema. (Stric, fila 101 şi 102). La fel şi limba slavonească una din cele 72, de la facerea Turnului după amestecarea limbilor au ieşit, pe care a dat-o Dumnezeu neamului lui lafet s-o grăiască şi din slava numelui slavonilor slăvit fu chemat. Pentru aceasta întru po­menirea slavei poporului slavonesc şi domnii cei vechi ai Rusiei numele feciorilor lor tinzîndu-l spre slavă, le da aşa nume, precum Sviatoslav - „sfîntă slavă", sau Svetoslav - „cel luminat cu slava", sau laroslav - „cei ce apucă slava" sau Mestislav -„izbînditor de slavă", sau Mecislav - „slăvit din sabie" şi altele asemenea acestora.
Pentru slobozenia sau vitejia slavonilor Slavonii ia război şi la vitejia lor din zi în zi tare nevoindu-se au făcut război încă şi împotriva grecilor celor vechi şi Cezarilor de la Roma, şi totdeauna luîndu-şi slăvită biruinţă întru toată viaţa erau slobozi, l-au ajutat la oaste şi marelui împărat Alexandru Macedon şi tătîne-său Filip de a supus sub stăpînirea lui toată lumea. Pentru aceea Alexandru împărat pentru slăvite lucrurile lor cele vrednice de oaste şi nevoinţa la război, le-a dat slavonilor Hrisov şi Pergament scris cu slove de aur în Alexandria, întărind cu vitejia pămîntul lor, mai înainte de Naşterea lui Hristos cu 310 ani. încă şi August Cezarul, întru a cărui împărăţie s-a născut împăratul Slavei Hristos Domnul, nu cuteza cu slavonii cei slobozi ca să facă război cu dînşii. Măcar că unii îl sfătuiau să se bată cu dînşii. iar el la sfătuirea lor aşa le răspundea celor ce-l îndemnau pe dînsul, zicînd: „Mie nu mi se cade cu undiţă de aur să prind peşte", ca şi cum ar fi zis: Nu vreau mai mult să mâ păgubesc decît să cîştig. Şi a scris August Cezarul către unul din

349

hatmanii săi anume Lentulie poruncindu-i nicidecum să nu cuteze a întărită ia război pe slavoni. Şi se află în Letopiseţele cele leşeşti cum că stăpînirea slavonilor Rusiei şi la Roma a ajuns. Şi un cneaz al slavonilor Rusiei, anume Atanaric, a ajuns cu oaste pînă la Roma ţinînd Roma sub stăpînirea sa 13 ani. Şi slavonii împrăştiindu-se şi sălăşluindu-se în feluri de ţări, cu multe feluri de numiri s-au numit. Pentru care şi jos se va pomeni. Iar aici se pune pentru cele trei părţi ale lumii pentru ştiinţa, unde şi în care parte ce fel de împărăţii şi popoare se află, iar mai ales unde slavonii şi ruşii şi celelalte popoare trăiesc.
Pentru cele trei părţi ale lumii ce se cheamă:

Asia, Africa şi Europa şi înştiinţare în scurt pentru Asia Asia este partea cea mai mare a lumii şi aleasă (Conf. Boter, Cartea 2). Mai mare pentru că aceasta o întrece pe Africa şi pe Europa mult măi mult cu mărimea. Şi mai aleasă pentru aceasta, că Dumnezeu a sădit Raiul într-însa, pe om i-a făcut şi lege i-a dat, întru care este şi pămîntui făgăduinţei şi Hristos S­a născut, a vieţuît şi a murit şi a înviat. Pentru că din ea au ieşit cei dintîi vieţuitori, adică oameni peste tot pămîntui şi mari numărători de stele şi alte învăţături. De acolo sînt aromatele, tămîia, buruienile cele mirositoare adică rădăcina cea cu miros bun, florile şi scorţişoarele, pietrele cele mai scumpe şi de mare preţ. Acea maică a tuturor domniilor şi împărăţiilor celor tari s-a chemat încă de demult pentru mărimea sa şi văzduhul cel măsuratec şi pentru isteţimea minţii omeneşti, pentru bogăţia cea multă şi îndestularea a tot felul de bunătăţi. Acolo împărăţiile au înflorit, Sirienilor, Mezilor, Perşilor, Părţilor, acolo Tartaria, Cataia, China, Persia, Arabia, Idumeea, Siria, Fenicia, Asiria, Celesiria, Capadochia, Paflagonia, Bitinia, Troada, lonia, Caria, Lichia, Pamfilia, Cilicia şi tătarii (Conf. Boter, Cartea 3). Dintru carele viteazul şi marele împărat şi Cneaz al Moscovei loan Vasilievici pe multă mulţime către ortodoxa credinţă a întors şi a cîştigat şi împărăţia Astrahanului şi a Cazanului, care şi pînă azi împreună cu celelalte domnii sînt sub cea mare stăpînire a Moscovei, cu bunăstare. Şi s-a dat către aceasta Asia cea mare, şi cea mai mică Asia a doua, întru care se încheie toate părţile care sînt, între Eufrat şi către Marea ce se cheamă Egee, împărţite de turci în patru părţi, Frigia, Lidia şi Licaonia, Armenia, Iviria sau împărăţia gruzilor şi celelalte.

Pentru Africa

Africa la fel este o parte a tot pămîntul şi s-a numit aşa de la Afra unul, din seminţia lui Avraam (Conf. Boter, Cartea 3). Alţii spun că s-a numit Africa, cum că ar fi Aprica, după tîlcuirea leşilor, adică deschis, căci este deschisă şi mai vîrtos decît altele întoarsă către Soare şi în formă cu trei unghiuri. Dinspre miazănoapte se hotărăşte cu Marea Voloschiei, dinspre apus şi dinspre miazăzi cu Oceanul, dinspre răsărit cu Marea Roşie. Acolo este Egiptul, Etiopia, Cafraria ţara arapilor, Mauritania, Nubia, Libia, Barbaria şi împărăţia Fesinului, Marochinul, Monoghemugov, Monopatapov, Adel, Congo şi altele.



' »',■■


mm

Pentru Europa
Europa este partea crugului pămîntului, care merge în lung dinspre hotarul Portugaliei, pînă la Apatanais sau Donul, iar în lat dinspre Arhipelag adică dintre marea pămîntului pînă la Oceanul îngheţat, şi cuprinde în ea preaslăvite şi puternice împărăţii, bogăţii şi mulţime multă de popor viteaz, puternici şi înţelepţi şi spre locuit este sănătos şi bun întru care este Grecia, Tracia unde-i şi Constantinopolul, Slavonii, Ruşii. Mos­cova, Polonia, Lituania, Mazovia, Jmud, Chirliandia. Liflianti sau Livonia, Prusia, Cehii, Slenschii, Morava, Hengherii (sau

351

ungurii), Volohii (sau Muntenii), Moldavia, Serbia, Bolgaria şi ţara Bosnii, Dalmaţia, Albania, Ahaia, Ispania, Arragonia, Castilia, Franţia, Britania sau Anglia, Lotaringia, Burgundia, Italia, Germania, România, Niderland, Brabantia, Gollandia (Olanda), Bavaria, Svevia (Suedia), Saxonia, Dania, Goţii, Svedii, Lipiia, Botnia, Finlanda, Tartaria cea mică sau Crîmul tătăresc şi Parescopul şi altele care nu este lesne cu amănuntul a le scrie cu totul, ci în scurt.

încă mai este şi a patra parte a lumii, America ce se cheamă lumea cea nouă, ci însă fiindcă aceasta s-a aflat mai pe urmă şi mai nouă decît celelalte, pentru aceasta se lasă fără de scrisoare pentru cele puţine întîmplări într-însa.
Pentru poporul Rusiei sau firea rusească, şi pentru

numirea lor sau porecla Ruşii sau mai vîrtos poporul cel rusesc, aceia sînt slavonii, că din fire sînt feciorii lui lafet, şi a aceluiaşi limbă, căci slavonii sînt din lucrurile lor cele slăvite, din început şi-au dobîndit loruşi nume slavonesc şi după lăţimea neamului lor ce s-a împrăştiat în multe părţi, s-au chemat Ruşi, alţii pentru o cetate ce se cheamă Roşi care nu este departe de Novgorod cel Mare, alţii iarăşi s-au chemat ruşi, pentru o apă ce se cheamă roşi, alţii pentru părul lor cel plăvos precum şi acum mai toţi ruşii sînt plăvoşi. Ci mai vîrtos se cade să credem, că mai mult se cheamă pentru lăţimea pămîntului lor, că acest nume de roşi de multă vreme şi l-au cîştigat lor şi s-au lăţit în partea lumii prin multe părţi de pămînt, unii pe lîngă Marea Neagră (în luciul Euxiniei) (Conf. losif Ostar). Alţii pe lîngă Tanais sau Don şi pe lîngă apa Volgăi (Conf. Stric). Alţii pe lîngă Dunăre printre Nistru şi printre Dnipru şi pe lîngă ţărmurile Desnii, cu multe sate s-au lăţit, că aşa mărturisesc cele vechi Letopiseţe greceşti, ruseşti, romane şi polone şi mai vîrtos din Dumnezeiasca Scriptură, din proorocia lui lezechiil cap. 38 şi 39. Arată cu cuviinţă acel nume Roş, numind pe Meşeh domn Rusiei şi celelalte. Şi aşa din lăţimea for s-au chemat ruşi, iar slavonii se osebcsc numai cu numele, iar cu neamul tot unul sînt, unul şi acelaşi popor slavonesc se cheamă slăvit al Rusiei sau cu mărirea Rusiei.
Pentru poporul Sarmaţiei şi pentru numirea lor Savromaţie sau Sarmaţia este o ţară tot în Europa, a treia parte a lumii sorţul lui lafet, însă îndoită este; una a Sciţilor, unde şi acum locuiesc Sciţii şi tătarii, iar al doilea unde-i

Moscova, Ruşii, Leşii, Lituania, Prusii şi alţii care se află (Conf. Bilisc. Stric, fila 39).

Sarmaţia se cheamă pe limba grecească, după poporul ce are asemănarea năpîrcii (şopîrlei), sau cu ochi de şopîrlă. Că şopîrla se cheamă greceşte „Savros", iar ochiul se cheamă „Omma". însă cu acest nume strein numiţi, nu-i cu adevărat după firea ochilor, ci mai vîrtos frica şi vitejia asemănarea acelui popor a Sarmaţilor se închipuieşte. Pentru că mai întîi de la acest popor s-a înfricoşat tot pămîntul, alte Letopiseţe neamul lui Sarmat îl scot de la Âsarmata sau de la Sarmofa, strănepotul lui Arfaxad feciorul lui Sem (Conf. Cromer, Stric, fila 86 losif). Alţii de la Rifad nepotul iui lafet, pentru aceasta că împreunîndu-se neamul lui Asarmor şi a lui Bifad trăiau împreună. Dintru care sub acel nume Asarmaţii toţi strămoşii noştri, Slavenoruşi, Moscovoruşi, Leşii, Lituanii cei de lingă Mare, Volinţii şi alţii se încheie. De vreme ce şi sarmaţii la fel ca şi ruşii din loc în loc mutîndu-se şi iăţindu-se se lăţeau. Şi Letopiseţele cele vechi greceşti cu a ruşilor şi cu a altora ia această numire se unesc la un cuvînt.
Pentru poporul Raxolianilor şi porecla lor Pentru aceeaşi aşezare a Sarmaţilor, a Slavenoruşilor, acelaşi popor al ruşilor a ieşit, dintre care unii se numeau ruşi, alţii aleani, iar după aceea s-au chemat raxoliani, ca şi cum ar fi ruşi şi aleani fiindcă toate Letopiseţele, pe popoarele acelea zise mai înainte, numai cu numirea mai mult decît cu firea îi deosebesc, spunînd a fi mai multă seminţia lui lafet, numind strămoş şi pe Meşec fiul lui Sarmat. Că aceleaşi popoare şi slavenoruşii, după vremuri s-au înmulţit şi în feluri de locuri s­au aşezat încă şi cu multe feluri de nume, de pe ape, de pe codri, de pe cîmpii, de pe semne, de pe lucrurile lor şi de pe numele domnilor lor şi-au luat nume şi porecle. Precum Bulgarii şi Volinţii de pe apa Volgăi şi ceilalţi asemenea (Conf. Stric, fila 114).
Pentru Meşec strămoşul Slavenoruşilor şi pentru

neamul lor

Meşec al şaselea fecior al lui lafet nepot al lui Noe, ce se tîlcuieşte din limba evreiască şi slavonească, întinzîndu-se şi lărgindu-se dintru întinderea arcului şi din lărgimea lor cea mare şi din mulţimea poporului, aceştia sînt Muscalii Slavoneşti, Leşii, Volnii, Cehii, Bulgarii, Sîrbii, Croaţii şi toţi de obşte cîţi sînt, pe cea slavonească limbă fireşte o folosesc. Că acel Meşec după Potop în anul 131 ieşind din Babilon cu neamul său, îndată în Asia şi în Europa pe lîngă ţărmurile Pontului sau Marea Neagră, pe poporul Muscalilor după al său nume l-a aşezat. Şi de acolo s-a înmulţit poporul, păşind din zi în zi, întru părţile miezinopţii, pe lîngă Marea Neagră şi între Don şi lîngă apa Volgăi, pe lîngă rîu sau pe lîngă Meotis care este un picior de mare s-au aşezat, unde cade Donul într-însui şi pe cîmpii late s-au lăţit cu satele lor, după firea şi tîlcuirea numelui părintelui său Meşec. Că lafet se tîlcuieşte „lărgire" sau „lărgitor" şi asemenea lui se tîlcuieşte şi Meşec, adică „întinzător şi departe lăţitor". Şi aşa din Meşec slavonilor Rusiei după moştenirea lui, nu numai poporul Moscovei, poporul cel mare, ci şi toată Rusia, care s-a zis mai înainte, din ei au ieşit, măcar de s-au şi schimbat în vreo oarecare părţi, în cuvinte ceva mai puţin, dar toţi într-o, limbă cu slavonii vorbesc.
Pentru numirea poporului moscovieesc şi pentru cetatea

împăraţilor

Numirea „Moscova" de la numele strămoşului Meşec a ieşit, deşi acesta era lucru înştiinţat din Letopiseţele cele de demult (Krom. cap. 8) însă în multă vreme rămăsese în tăcere. Deci cînd au fost trei fraţi domni Vareaţi pentru care va fi mai jos zis, şi Cneaghina cea mare anume Olga sau Elena şi Vladimir întîi singur stăpînitor a toată Rusia şi al doilea Monomah, stăpînitorul Rusiei (Conf. Stric, Cartea 4). Atunci Rossami sau Rusacami, de obşte se chema, iar în pămîntul său Rusia între dînşii se numeau Kievleni, Vladimireni, Velikonovogorodeni, Cernîgheni, Galiţeni, Slavoni şi aşa şi cnejii erau numiţi. Că cetatea Moscovei după apa Moscovei numele ei s-a chemat, că dintîi a fost zidită de lemn şi nevestită, pînă la marele cneaz loan Daniilovici, care scaunul Cneziei de la cetatea Vladimir l-a mutat la cetatea Moscovei. Şi aşa cu mutarea Cnejiei din cetatea Vladimir, cu mărime s-a proslăvit de Dumnezeu păzită cetatea aceasta a Moscovei, întru care şi numele strămoşului Meşec în neamul rusesc s-a înnoit, care ca o neveştejită în veci pomenire i-a înflorit şi din mărire în mărire şi din putere în putere, sporind la înalta treaptă a însăşi stăpînitoarei împărăţii s-a suit şi cu bună credinţă şi cu vitejia şi puterea ortodocşilor împăraţi, iar mai ales cu sfinţii făcători de minuni ai Rusiei care prin cele mari minuni pentru faptele lor cele bune, ca alt soare în lume strălucesc, şi mai mult decît în alte părţi luminează.