Marea evanghelie a lui ioan

02] Pentru că cine predică cuvântul Meu în faţa oamenilor, dar nu poate să înfăptuiască nimic prin puterea aceluiaşi, acela mai este un slujitor slab al Aceluia, Care l-a trimis, pentru a aduce popoarelor pământului cuvântul nou a toată viaţa din ceruri.

03] Dar nu vreau să spun cu acestea cumva faptul, de parcă un apostol adevărat al învăţăturii Mele să fie nevoit să se producă mereu şi tot timpul în faţa oamenilor, pentru a-i crea învăţăturii Mele prin acest fapt o intrare la popoarele pământului. Nu, departe gândul de aşa ceva; pentru că adevărul trebuie să mărturisească pentru sine însuşi şi unde nu este el înţeles, acolo să urmeze o explicaţie mai aprofundată şi acest lucru atâta timp, până ce adevărul este înţeles pentru sine! Dar totuşi mai apar tocmai la explicaţie unele cazuri, unde explicaţia singuă nu este îndeajunsă, mai ales la poapoare încă foarte necioplite şi bădărane; acolo este atunci foarte necesar a pune explicaţia însăşi într-o lumină mai bună şi printr-un semn moderat.

04] Dar un semn înfăptuit sau de înfăptuit în viitor nu trebuie niciodată se fie de un fel prea orbitor şi de o impresie prea mare, prin care oamenii ar putea ajunge într-o frică şi teamă mare şi prin acestea şi într-o judecată care îi obligă; fiindcă prin acest lucru, s-ar câştiga puţin sau nimic pentru libera dezvoltare a sufletului din sine însuşi.

05] Un semn de înfăptuit are prin urmare a lua mereu forma unui asemenea caracter, ca, în primul rând, să constee el mereu dintr-o binefacere deosebită şi necontenit în acel fel, de parcă acesta ar urma în consecinţa credinţei a aceluia, căruia i-a fost acordată binefacerea ieşită din comun; şi în al doilea rând, semnul nu trebuie să fie niciodată atât de depărtat de naturalitate, ca nici un aşa numit înţelept lumesc să nu mai aibe în plus vreo cale de explicare a acelui fenomen în mod natural! Pe aşa numiţii înseninaţi lumeşti trebuie semnul să-i lase într-adevăr stupefiaţi, dar niciodată să-i facă să creadă pe deplin în el; pentru că aceştia au deja oricum atât de multă capacitate de înţelegere de a recunoaşte un adevăr şi fără un semn, ca fiind acesta într-adevăr ceea ce este el.

06] Dar în acest timp al magilor şi vrăjitorilor pot să fie semnele prezentate deja aşa destul de puternic şi evident; pentru că unde se înfăptuieşte acum şi un semn, au văzut oamenii mai devreme deja o sută de vrăjitorii ale magiilor persani şi egipteni şi de aceea, un semn înfăptuit de către noi nu face tocmai o impresie deosebită la înţelpţii lumii. În plus, suntem asediaţi şi de către eseeni din toate părţile, care fac tot felul de semne cu uşurinţă în faţa poporului orb, pentru a-l câştiga, cu timpul, pe deplin de partea lor. Şi astfel, semnele noastre apărând mai puternice şi miraculoase fac acum poporul să rămână în general cel puţin stupefiat, chiar dacă ele nici nu conving cu desăvârşire şi aceasta este tocmai măsura potrivită şi n-ar fi poporului spre nici o mântuire, dacă am face mai mare vâlvă cu semnele.

07] Dacă tămăduiesc toate bolile, ba chiar trezesc şi morţii la viaţă, astfel nu face acest lucru în faţa poporului vizavi de eseeni o prea mare vâlvă, - dar, într-adevăr, acest fapt le oferă templierilor o cea mai mare supărare posibilă, dar care au blestemat deja de mult şi ordinul eseenilor care le stă tocmai pe rană. Pentru că de când acesta s-a răspândit şi în Iudea, fariseilor nu le mai aduc tratamentele lor miraculoase nici un venit şi toate acestea le produce trezirea şireată a morţilor de către eseeni, un secret nouă, ce-i drept, foarte bine cunoscut, dar fariseilor total necunoscut.

08] Dar acest fapt este şi o glumă straşnică, deoarece sunt tocmai un şuvoi de apă pe moara eseenilor şi voi veţi mai trăi şi faptul, că vi se va spune, că şi Eu aş fi un ucenic reieşit din şcoala acestui ordin şi că aş munci acum pentru prosperarea acestui ordin, care este acum el însuşi de părerea, că va domina moral acuşi toată lumea. Acest ordin nu-l avem de aceea deocamdată împotriva noastră şi el ne slujeşte şi fără să dorească de fapt să ne slujească; pentru că el ne înblânzeşte semnele noastre cel mai mult în faţa poporului şi oamenilor le rămâne pe lângă încă o latitudine de acţiune mare şi liberă a gândurilor şi judecăţilor lor diferite. Căci altfel, n-ar trebui să expunem semnele noastre chiar atât de puternic!

09] Dar Eu am rânduit toate acestea astfel pentru acest timp şi am lăsat totul să se formeze şi să să dezvolte astfel, ca să putem înfăptui acum pe lângă şi foarte uşor cât se poate de mult şi în toate nestingheriţi pentru adevărata mântuire liberă a oamenilor, fără să obligăm pe cineva într-un mod deosebit către adevăr prin înfăptuirea noastră. Pentru acest timp, semnele noastre tare puse în public nu fac prin urmare nici un fel de vâlvă deosebită pentru privitorul superficial. Numai cine a pătruns mai adânc în cuvintele noastre, acela va găsi fireşte într-adevăr imediat o diferenţă nepronunţabilă de mare între semnele înfăptuite de către Mine şi între cele ale magilor şi eseenilor. Dar aceluia nu-i va pricinui această recunoaştere de aceea nici o lezare asupra sufletului său, pentru că trebuia să recunoască adevărul deja mai devreme, înainte ca să fie în stare, să găsească o diferenţă adevărată dintre semnele Mele şi cele ale eseenilor. El este prin urmare deja curat şi celui curat îi este atunci totul curat.”
Ev. 04. Capitolul 249
01] (Domnul:) “Eu aş putea să înfăptuiesc acum semne şi pentru Ierusalim, prin care întregul Ierusalim ar fi fost făcut praf într-o asemenea măsură, că nu şi-ar lăsa cu siguranţă nici două clipe de ragaz de gândire de a se alătura straşnic credinţei în Mine; dar ce credinţă ar fi aceasta? Aceasta ar fi o credinţă de sclav din teamă şi frică şi le-ar fi oamenilor o judecată, din care n-ar mai putea să se regăsească, nici în mai multe mii de ani!

02] Pentru că o credinţă oarbă, fanatică, având ca suport adevărul sau minciuna, nu are o dată pentru viaţă nici o valoare interioară şi este în viitor cu greu cândva iarăşi de îndepărtat de la un popor făcut prizonier de către ea. Şi atâta timp cât un popor trăieşte într-o credinţă fanatică, se află el duhovnicesc într-o judecată şi astfel în cea mai adâncă sclavie sufletească şi lui nu i se poate ajuta, nici aici, nici în lumea de dincolo, afară printr-o educare îndelungată prin cuvinte şi fapte şi printr-o explicaţie extrem de aprofundată şi totodată pe înţelesul lui a toate lucrurile miaculoase, care au ţinut de fapt sufletele poporului în lanţuri.

03] Dar cel mai bun mijloc este devenirea rea, înşelătoare şi mincinoasă a preoţilor, care, mai târziu, s-au dezvoltat ca ciupercile din pământ încă la fiecare învăţătură despre Dumnezeu şi s-au impus atunci poporului ca intermediatori ai Dumnezeirii, - la început fireşte ca dojenitori, învăţători, alintători şi ajutători înţelepţi şi cu totul blânzi şi mai târziu, când se puseseră o dată aşa bine în favoarea poporului, dar atunci deja şi ca judecători, ca pedepsitori şi ca stăpânitori peste tronurile regilor chiar!

04] Aşadar, în aceste cazuri se întâmplă atunci cel mai adesea, că poporul ajunge să cunoască înşelăciunile lor rele şi credinţa veche, stricată, fanatică începe să devină putredă şi să capete mereu rupturi şi găuri mai mari; şi atunci se poate peteci ea cât se poate de harnic, căci acest fapt nu mai foloseşte la nimic şi mai există deja acuşi foarte puţini, care nu vor schimba la cea mai bună ocazie următoare de îndată haina veche, pe deplin peticită şi strâmtă cu una nouă. Dar până ce un popor este adus într-acolo, se necesită cel puţin două mii de ani!

05] De aceea, fiţi într-adevăr extrem de atenţi la răspândirea învăţăturii Mele, ca nu cumva să i-o impuneţi cuiva, nici prin sabie şi mai puţin prin semne prea surprinzătoare! Rana pricinuită de o sabie este vindecabilă, dar cea a unui semn miraculos prea izbitor aproape niciodată.

06] Unde este prin urmare îndeajuns cuvântul, acolo să nu cumva să înfăptuiţi semne; pentru că acestea au fost până acum încă în toate timpurile mijloacele profeţilor mincinoşi, cu care pe popoarele oarbe le-au făcut întotdeauna mai oarbe, decât erau ele mai devreme. Dar nu vreau bineînţeles să spun cu acestea, de parcă să nu înfăptuiţi nici în caz de urgenţă vreun semn! Veţi ajunge la tot felul de păgâni ai căror preoţi ştiu foarte bine, să înfăptuiască tot felul de semne şi să facă tot felul de proorocii, care se împlinesc mereu, ori în consecinţa unei dicţii şiret formulate şi cu înţeles dublu sau prin mijloace larg răspândite, puse la cale de dinainte, ceea ce sunt aici toate o nălucire a satanei şi a îngerilor lui şi care se mărturisesc în voia şi vrerea rea a oamenilor.

07] Deci vis-a-vis de asemenea profeţi mincinoşi din temelie este potrivit să se procedeze ori cu înfăptuirea unui semn straşnic pus împotrivă sau părţii mai bune a poporului să i se explice aşa bine evident minunile mincinoase ale preoţilor lui; prin acest procedeu începe cel puţin partea mai bună a poporului să genereze o bănuială puternică împotriva preoţilor lui şi voi aveţi atunci starea deja aşa de bine în mână ca o luptă câştigată.

08] Abia după aceea, puteţi şi voi să înfăptuiţi un semn, dar numai unul binefăcător, ca de exemplu, a tămădui cumva tot felul de bolnavi prin punerea mâinilor în numele Meu şi să săturaţi, pe ici pe colo, pe cei flămânzi şi însetaţi, de asemenea, să înlăturaţi, pe ici pe colo, o furtună nimicitoare doar prin rostirea singură a numelui Meu împotriva norilor aducători de nenorocire din aer, care sunt la asemenea ocazii de obicei plini de duhurile cele mai urâte şi rele. Prin acest fapt, nu veţi pune nici un suflet omenesc ca în legături de lanţuri, ci îl veţi conduce aşa într-o cale cu totul liberă, cum conduce aici un păstor bun oiţele sale, care îi urmează de bună voie şi cu drag la fiecare pas şi popas, pentru că au de aşteptat mereu numai lucruri bune din partea lui.

09] Acum ştii tu, dragul Meu Matael, de asemenea şi faptul cum ai de procedat cu desăvârşire în conformitate şi voia Mea în privinţa răspândirii învăţăturii Mele prin cuvânt şi faptă la popoare, pe care le vei stăpâni în viitor şi tot aşa şi cei patru camarazi ai tăi!”
Ev. 04. Capitolul 250
01] (Domnul:) “Dar vei întâlni mai ales în părţile cele mai nordice ale împărăţiei tale, care va deveni o dată într-adevăr cea mai mare împărăţie a pământului, nişte păgâni chiar extrem de întunecaţi, printre care va fi foarte greu să se aducă lumina adevărului; dar nu le pricinui nici o violenţă cumva prea puternică cu puterea acordată ţie! Tu poţi să te porţi cu ei într-adevăr, unde este necesar, cu o seriozitate potrivită, dar nu cumva cu sabia sau cu semne prea bătătoare la ochi; pentru că sabia le-ar lua numai în exterior superstiţia veche, adânc înrădăcinată, dar în interior o va întări cu atât de amarnic. Dar cu semne prea orbitoare ai înfăptui numai o schimbare a unui fanatism cu un altul! Pentru că acele popoare care ar vedea semnele tale, ar rămâne acuşi duşmanii cei mai mari ai vecinilor lor care mai sunt necredincioşi şi le vor persecuta cu foc şi sabie şi cei cu credinţa veche ar face acelaşi lucru cu cei cu credinţa nouă. Ce s-ar fi dobândit atunci?

02] Dar, deoarece învăţătura Mea este un adevărat mesaj al păcii din ceruri, de aceea să nu pricinuiască ea dezbinare, şi război printre oamenii şi popoarele pământului! Acest lucru să fie preîntâmpinat atât de mult pe cât este posibil. Pentru a preîntâmpina acest fapt din partea Mea, ar fi doar nevoie să vă iau tare sub puterea voii Mele atotputernice, după care lucru aţi deveni fireşte incapabili să gândiţi şi să înfăptuiţi altfel, decât cum vrea tocmai voia Mea măsurată cu o măsură bună; dar cum ar arăta atunci starea cu libertatea voinţei voastre proprii?! Şi dacă aş fi vrut acest lucru, nu Mi-ar fi fost Mie Însumi niciodată nevoie, să mă întrupez în această lume; pentru că atotputernicia Mea veşnică ar fi putut să vă cuprindă şi fără acest trup şi să vă oblige să vorbiţi una sau alta şi să acţionaţi, tot aşa cum a ştiut voia Mea să-i îndemne odinioară pe prooroci înspre acest scop. Dar ar fi acest fapt pentru voi de vreun folos? Voi aţi fi devenit prin aceasta într-adevăr asemeni acestor negri nişte oameni cu suflet natural desăvârşit, dar cu greu vreodată copii ai lui Dumnezeu desăvârşiţi.

03] Dar de aceea, ca să deveniţi voi înşivă propovăduitori pe deplin liberi ai cuvântului Meu pentru toate timpurile timpurilor, am venit Eu chiar în trup la voi pe acest pământ, unde am rânduit şcoala de plantare a copiilor Mei pentru întreaga veşnicie, ca să auziţi ca fiind copiii Mei liberi de asemenea liber din gura Mea această învăţătură, s-o cumpăniţi şi să puteţi atunci s-o şi propovăduiţi mai departe printre popoarele acestui pământ; şi cine o va primi de asemenea liber în curăţia ei, acela va primi cu acestea de asemenea liber perspectiva în privinţa celei mai fericite înfieri a lui Dumnezeu.

04] Dar cine nu va primi liber această învăţătură a Mea, acum dată vouă, ci prin oarece fel de violenţă impusă, nu va putea avea atâta timp nici o cotă parte la perspectiva spre adevărata înfiere a lui Dumnezeu, până ce va începe să se îngrijească extrem de viu din imboldul cel mai propriu, ori aici sau şi în lumea de dincolo de Mine şi de cuvântul Meu cel mai curat şi până ce îl va face el pe acesta de bună voie punctul de sprijin al direcţiei vieţii lui.

05] Văd, din păcate, cum şi cu această învăţătură a Mea va arăta situaţia chiar destul de tristă în general în câţiva ani, după ce Mă voi fi întors iarăşi acasă. Dar văd şi faptul, cum se va menţine ea în comunităţi mici curată ca soarele până la sfârşitul timpurilor ale acestui pământ! Şi acest fapt este o plăcere mare a inimii Mele celei mai adevărate de Tată. Dar lucrurile generale să vă intereseze puţin pe voi, cei curaţi, sau chiar absolut deloc; pentru că din porcii cei mulţi nu veţi face niciodată filozofi. Pentru aceste făpturi este atunci şi o mâncare acuşi destul de bună. Strig într-adevăr: (fă asemănare cu Mt. 11, 28); dar această chemare spre viaţă din partea Mea, va rămâne neauzită şi neurmată de către foarte mulţi!”


Ev. 04. Capitolul 251
01] (Domnul:) “Vor veni timpuri în care înţelpţii vor striga din cuvântul Meu:

02] Dar Eu voi amâna tot mai mult şi îi voi spune fiecăruia, care Mă va chema întrebând astfel: (Mt. 10, 22; Mt. 24, 13)

03] Pe scurt, în aceasta vor fi de recunoscut totdeauna adevăraţii uncenici ai Mei, că se vor iubi unul pe altul, cum vă iubesc Eu pe voi toţi şi că nu propovăduiesc niciodată numele Meu şi cuvântul Meu cu sabia!

04] Da, dacă s-ar afla o dată un popor pe deplin în lumina Mea şi ar fi ameninţat din exterior de către nişte popoare îndârjite, oarbe şi păgâne, care nu voiau să preia absolut deloc credinţa în Mine, dar ar persecutat într-adevăr mieluşeii Mei cu toată îndârjirea şi mânia, atunci a venit timpul să se scoată sabia din teacă şi să se alunge lupii pentru totdeauna de la turmele evlavioase. Dar dacă se trage o dată sabia din teacă în numele Meu împotriva lupilor, atunci să fie ea scoasă şi cu toată seriozitatea, astfel încât lupii să-şi amintească de sabia, care i-a curpins cu frică în numele Meu. Pentru că unde iasă o dată în evidenţă o judecată în numele Meu, să nu aibe ea numai aparenţa unei seriozităţi numai de-abia de o jumătate de măsură!

05] Împotriva unor păgâni orbi ale căror suflete mai sunt prea depărtate de ordinea Mea şi cărora le este imposibil să poată înţelege cuvântul Meu, dar care cultivă credinţa lor altfel cu o râvnă deosebită, să fie sabia scoasă din teacă şi pusă în picioare doar ca un păzitor al hotarelor pentru atâta timp, până ce păgânii vecini vor fi început să se supună, încetul cu încetul, ordinii Mele; dacă s-a întâmplat aceasta, atunci locul sabiei să reprezinte semnul bunei înţelegeri şi a dragostei frăţeşti.

06] Dar cu totul altceva este faptul, dacă în viitor oamenii, care au fost numiţi din început

07] Acum aveţi şi rânduiala, cum şi când aveţi de folosit sabia în numele Meu! Aţi înţeles toate acestea foarte bine şi adevărat?”

08] Spune Matael: “Doamne, Tu singura iubire a mea, după toate cele ce au fost spuse şi explicate de către Tine în modul cel mai milostiv, nu mai aflu nimic întunecat în mine şi îţi spun acum din cea mai adâncă temelie a inimii mele mulţumirea cea mai călduroasă de viaţă pentru aceste lucruri şi deja dinainte mulţumirea tuturor acelor oameni şi popoare, pe care le voi câştiga prin râvna mea pentru cuvântul Tău şi pentru Împărăţia Ta!”

09] Spune Cireniu: “Doamne, exact aceeaşi mulţumire îţi aduc şi eu şi îndrăznesc în faţa Ta, o, Doamne, să fiu acum un prooroc slab din ceea ce ai adăugat tocmai explicaţiei de folosire a sabiei asupra poporului cunoscut al lui Dumnezeu: această sabie va fi foarte tare reprezentată în Ierusalim! Peste acest popor, aş vrea deja acum să instaurez cu sabia cea mai ascuţită o cruce inuman de mare; pentru că acesta îmi pare a fi deja peste măsură de vrednic pentru tăierea de către sabie!”

10] Spun Eu:" Încă nu pe deplin; îi mai lipsesc trei măsuri de maestru a toată răutatea cea mai inumană! Când le va fi comis şi pe acestea în ciuda a toată învăţătura şi avertizarea, atunci de-abia, prietene, să fie instaurată asupra acestui oraş şi peste toţi locuitorii lui crucea mare inumană a ta cu sabia cea mai ascuţită! Dar noi mai vrem să avem cu poporul încă o răbdare de patruzeci şi patru de ani şi mai ceva în plus şi vrem să-l lăsăm avertizat faţă de pieire mai şapte ani prin tot felul de mesageri, prin apariţia morţilor şi prin multe semne mari de pe bolta cerească! Şi prietene, dacă ar fi şi toate acestea zadarnice, atunci de-abia să se lovească asupra lor semnul tău inuman în cea mai mare măsură şi cu sabia cea mai ascuţită! Eu aş fi dorit, ca acest fapt să fi fost de preîntâmpinat!

11] Dar ceea ce se va mai întâmpla acolo, aceea o ştie Tatăl singur şi altfel nici un înţelept în întreaga nemărginire! Dar căruia îi va revela Acela acest lucru încă la timpul potrivit, acela va ştii acest lucru de asemenea!”

12] Aici spune Cireniu: “Dar Tu, o, Doamne, vei şti într-adevăr foarte exact acest timp; pentru că în Duhul Tău eşti Tu totuşi Tatăl Însuşi!”
Ev. 04. Capitolul 252
01] Spun Eu:" Ai vorbit foarte adevărat! Tatăl este în Mine din tot belşugul; dar Eu, ca Omul din exterior, sunt totuşi numai un Fiu al Lui şi ştiu în sufletul Meu numai ceea ce El Îmi revelează! Eu sunt desigur flacăra iubirii Lui şi Sufletul Meu este lumina din focul dragostei a Tatălui; dar voi ştiţi chiar, cum lumina acţionează întotdeauna şi pretutindeni în mod minunat!

02] Soarele de la care reiasă lumina, are o aranjare minunată interioară şi extrem de interioară; dar aceasta îi este cunoscută numai părţii celei mai interioare a soarelui. Lumina exterioară, chiar dacă înviorătoare a toate nu ştie nimic despre această rânduială şi nici nu schiţează pe undeva o închipuire, din care s-ar putea vedea rânduiala interioară şi cea mai interioară a soarelui.

03] Da, Tatăl este în Mine deja de dinainte de veci; Dar şi partea cea mai interioară a Lui Se revelează Sufletului Meu numai atunci, când vrea El Însuşi acest fapt. Dar Eu ştiu totuşi totul despre toate ce au fost din veşnicie încoace în Tatăl: dar Tatăl are totuşi foarte multe în partea cea mai interioară a Sa, despre care Fiul nu ştie nimic. Şi dacă vrea să ştie despre acestea, trebuie şi El să-L roage pe Tatăl pentru revelaţia acestor lucruri!

04] Dar va veni ceasul în care Tatăl din Mine va deveni şi cu partea cea mai interioară a Lui pe deplin Una cu Mine, singurul Fiu din veşnicie, tot aşa ca şi cum Duhul Tatălui va deveni în sufletele voastre în timpul cel mai scurt pe deplin una cu sufletele din încă trupurile voastre; şi de-abia atunci, prin Duhul Tatălui din voi vă vor fi revelate toate cele ce ar mai fi acum imposibil să vi se poată revela! Şi aşa ştie acum Tatăl din Mine încă multe lucruri, despre care Fiul nu are cunoştiinţă! – Înţelegeţi bine aceste lucruri?”

05] Spun acum mai mulţi ucenici: “Ei totuşi, ce învăţătură aşa bine tare ca piatra este aceasta iarăşi! Aici am mai ruga într-adevăr iarăşi după o explicaţie! Pentru că dacă Tu şi Tatăl sunteţi Una, cum poate prin urmare Tatăl din Tine să ştie mai multe ca şi Tine? Şi totuşi eşti Tu după învăţăturile Tale complectate Însuşi Tatăl?! Ei, acest fapt să-l înţeleagă şi poate şi cine-o vrea, noi nu-l înţelegem! Treaba se umflă tot mai mult! Sigur că poate să se afle ceva în spatele acesteia; dar la ce foloseşte asta? Noi n-o înţelegem! Doamne, noi Te rugăm de aceea, ca să ne spui acestea mai limpede şi mai luminos; pentru că doar aşa, nu ne este acest fapt de nici un folos!”

06] Spun Eu:" O, copii, o, copii! Cât mai trebuie să vă îndur, până ce Mă veţi înţelege?! Eu vorbesc acum ca Om către voi oamenii şi voi nu-l înţelegeţi pe Om; cum vreţi să înţelegeţi mai târziu un cuvânt curat al lui Dumnezeu?! Dar pentru a vă face totuşi mai capabili pentru acest fapt, de aceea vreau să vă explic aceasta treabă mai îndeaproape şi aşa ascultaţi-Mă chiar foarte bine!

07] Înfăţişaţi-vă prin noţiunea corpul propriu zis al acestui soare al nostru în care sunt prezente toate condiţiile, prin care învelişul de lumină vouă vizbil şi luminând extrem de puternic este produs încontinuu la fel. Învelişul de lumină este în jurul corpului solar aproximativ ceea ce este pe acest pământ aerul atmosferic, care împrejmuieşte şi el uniform pământul întreg până la câteva mii de înălţimi de om şi formează astfel cu pământul, cumva văzut de pe lună, o placă destul de tare strălucitoare, mare şi aparentă.

08] Dar cum se formează aerul pământului? Din procesul cel mai interior al pământului! Partea cea mai interioară a pământului este prin urmare mai întâi plină de aer şi numai superplusul se adună mereu în aceeaşi măsură în jurul pământului. Dar ca interiorul pământului să producă necontenit aerul, de aceea trebuie în el să fie activ un foc nestins, care se formează din activitatea mare a duhurilor interioare.

09] Îmaginaţi-vă acum acestea astfel: Focul cel mai din interior corespunde cu ceea ce numesc Eu şi din toate elementele dizolvate prin focul interior se produce aer, dar care corespunde cu ceea ce numim noi .

10] Dar focul n-ar putea dăinui fără aer şi aerul n-ar putea fi produs fără acel foc. Şi focul este prin urmare aer şi aerul este foc; pentru că şi flacără este cu adevărat numai aer a cărui duhuri se află în cea mai mare activitate şi aerul în sine este şi el numai foc pur, dar în starea de odihnă a duhurilor lui din care constă acesta. Este de aceea acum uşor de înţeles, că de fapt focul şi aerul sunt una. Dar înainte ca duhurile aerului să nu fie iritate pănâ la un anumit punct, rămâne aerul totdeauna numai aer şi de aceea între aerul de foc iritat, ca fiind deja foc şi între aerul încă liniştit şi propriu zis nu este o diferenţă mare.

11] În focul însuşi este lumina şi prin urmare, privit din punct de vedere duhovnicesc, cunoaşterea şi recunoaşterea cea mai curată şi înaltă; în aerul, care este întrepătruns de lumina focului, se găseşte atunci de asemenea o cunoaştere şi recunoaştere deplină, dar evident într-o măsură deja mai inferioară. Dar dacă aerul mai liniştit se irită tot aşa, încât el însuşi devine foc şi lumină, se găseşte atunci şi în el pretutindeni cea mai înaltă cunoaştere şi recunoaştere.

12] Pământul cu o asemenea amenajare a lui se aseamănă prin urmare cu un om. Focul cel mai interior este duhul de iubire al sufletului în activitatea lui şi aerul este asemeni sufletului, care poate fi într-adevăr şi un duh de foc, dacă este el pe deplin pătruns de iubirea duhului, aceasta provine de la activitatea acestuia, unde sufletul devine atunci cu totul una cu duhul! Şi în acest stadiu ajunge sufletul prin naşterea din nou a duhului.

13] Şi iată, cu totul aceeaşi relaţie o găsiţi în soare. În partea cea mai interioară a lui, există un foc extrem de puternic, a cărui puterea de lumină întrece intensitatea luminii a atmosferei exterioare de lumină cu extrem de mult mai mult. Din această lumină se răspândeşte necontenit aerul cel mai curat al soarelui şi acest aer devine el însuşi foc şi lumină pe suprafaţa acestuia, dar într-o măsură mai mică, decât este aici focul şi lumina atotputernică a acestuia în centrul mare al soarelui. Dar atmosfera exterioară de lumină a soarelui este de aceea după fiinţa ei totuşi cu totul asemeni focului din centrul soarelui mare! Ea necesită numai de aceeaşi iritaţie cea mai mare, căci atunci se va asemăna ea pe deplin cu focul cel mai interior.

14] Aşadar, acest cel mai interior foc al soarelui este deci asemeni Tatălui din Mine şi Eu sunt lumina şi focul reieşind mereu la fel din focul central din temelie, prin care foc, totul ce este aici a fost creat, trăieşte şi există în continuare. Astfel sunt Eu în existenţa Mea prezentă partea exterioară şi cea înfăptuitoare al celui mai interior Tată din Mine şi prin urmare tot ce este al Tatălui, este al Meu şi iarăşi tot ce este al Meu, este al Tatălui şi Eu şi Tatăl trebuie să fim aici totuşi în mod necesar una cu desăvârşire, numai cu diferenţa, că în focul cel mai interior trebuie să se găsească mereu o cunoaştere şi recunoaştere mai adâncă, decât în lumina exterioară, care este iritată de către focul din interior numai mereu în acea măsură, cât este necesar.

15] Dar Eu aş putea să Mă şi emoţionez de îndată împreună cu Tatăl; dar atunci s-ar sfârşi cu voi, tot aşa cum s-ar sfârşi cu toate corpurile cereşti, care orbitează în jurul acestui soare, dacă atmosfera de lumină exterioară a soarelui s-ar aprinde o dată în puterea focului şi luminii celei mai interioare a soarelui, a cărui putere ar iritat toate duhurile în spaţiul larg al creaţiei într-o asemenea măsură, că toată făptura ar deveni instantaneu o mare de foc nemărginită, atotputernică şi descompunând toată materia pe loc! Aşadar, interiorul materiei solare este amenajat bineînţeles astfel, că suportă acest foc şi fluviile puternice curgând continuu pe acelaşi în consecinţa mişcării circulare persistente, ca la om mişcarea circulară a sângelui, îi dau focului o ocupaţie necontenită spre descompunerea şi spre formarea nouă a aerului şi din acesta iarăşi a apei şi de aceea nu poate această situaţie să atace distrugător corpul propriu zis al soarelui ; şi dacă se şi descompun părţi din acesta, ele se înlocuiesc acuşi prin apa curgând într-acolo în şuvoaie. Şi totul trebuie deci să rămână în ordinea perseverentă.

16] Dacă vreţi să cercetaţi acum această pildă ceva mai îndeaproape, trebuie să vă fie limpede totuşi întrucâtva, ce este de fapt şi ce este şi ce este sufletul şi ce duhul din el! Spuneţi-Mi acum, dacă nici acum nu sunteţi încă aproape pe deplin lămuriţi!”