Marea evanghelie a lui ioan

02] Să se întâmple, ca Rafael să ne procure aici patru pietre rotunde albe cu totul folosibile şi pe deplin curate dintr-un oarecare pârâu. Din acestea vom căuta să înfăţişăm un creier omenesc, atât de bine pe cât se poate face numai întotdeauna aşa ceva. – Rafael, du-te şi procură cele cerute!”

03] Rafael s-a făcut acum dintr-o dată invizibil, aproximativ pe durata a şapte clipe; dar atunci s-a aflat el deodată iarăşi la noi şi a pus patru pietre rotunde cu totul albe ca zăpadă în faţa noastră, adică în faţa Mea, pe masă. Două erau mai mari şi două mai mici, corespunzător creierului mare al părţii din faţă a capului pentru imagini luminoase şi creierului mic al părţii din spate al capului pentru semnele sunetelor.

04] Când pietrele s-au aflat în faţa Mea în ordinea potrivită, le-am atins şi ele s-au făcut transparente ca un cel mai curat cristal de munte. Apoi, am suflat asupra lor şi ele s-au împărţit în milioane de piramide mici cu patru suprafeţe, fiecare constând din trei părţi sau suprafeţe exterioare şi din partea de dedesubt.

05] Cele două pietre puse în dreapta Mea înfăţişau creierul în ordinea potrivită şi cele din stânga Mea, creierul în ordinea pe dos prin educaţia greşită şi prin alte influenţe rele de după aceea, cum apare acesta de obicei printre oameni.

06] Dar acolo n-au fost o sumedenie de piramide, ci, pe lângă cele puţine piramide, erau vizibile aproape toate în formele, înfăţişările şi tipurile stereometrice care apar în arta măsurătorii, ceea ce a fost cu atât de mai exact de văzut, când mărisem de zece ori printr-o suflare reproducerile creierului din faţa noastră, astfel încât se aflau acum bine aranjate patru grămezi cu totul mari în faţa noastră, pe masă şi în faţa ochilor ai ucenicilor extrem de surprinşi, au trebuit să fie foarte rapid mărite de Rafael pentru acest scop cu o măsură însemnată.

07] Eu am spus: “Acum, puteţi să priviţi cu luare aminte într-un mod într-adevăr ieşit din comun şi de bine diferenţiabil la formele de tăbliţe ale tuturor celor patru grămezi de creier!

08] Priviţi, aici, în dreapta, constă creierul mare dintr-o sumedenie de piramide extrem de veritabile şi tot aşa creierul mic din aceleaşi piramide, - numai că ele sunt de trei ori mai mici, dar totuşi îndeajuns de mari spre preluarea a multe numere ale vibraţiilor aerului pentru suflet.

09] Dar priviţi acum cu luare aminte şi cele două grămezi din stânga Mea! Acolo sunt deja forme foarte diferite, cum am observat deja mai devreme şi ele nu se potrivesc niciunde bine laolaltă; acuşi este aici, acuşi acolo un spaţiul gol şi dă prilejul pentru tot felul de concluzii greşite, cum veţi vedea un asemenea lucru mai târziu cu adevărat. Partea din spate a craniului, asemănându-se pe deplin cu cea din faţă, are de asemenea forme de table de trei ori mai mici decât partea din faţă. – Priviţi acum bine o dată la forme!”

10] Acum vin toţi, pentru a privi îndelung la creierul acum artificial înfăţişat într-o măsură mărită din cele patru pietre rotunde, până acum încă doar şi numai în formele tăbliţelor piramidale, fără împărţire interioară ale încăperilor distincte şi fără o legătură a tăbliţelor creierului între ele.

11] (Iisus:) “Când toţi îşi vor fi făcut o noţiune cât se poate de clară despre aceste lucruri, voi împărţi tăbliţele creierului în cămări printr-o suflare repetată şi le voi lega în mod polaric în fiecare cămară, precum şi cămările însăşi şi creierul mare cu creierul mic, astfel încât prin acest procedeu tăbliţele creierului, de orice fel ar fi ele, să devină capabile de preluare a imaginilor şi a semnelor.”

12] Cireniu nici nu se poate linişti de atâta mirare şi spune în sfârşit: “Ah, acum înţeleg! Egiptenii străvechi, care au construit mai întâi clădirile lor de şcoală în forma piramidelor, au fost desigur încă oameni sufleteşti desăvârşiţi ca în străvechi timpuri, deci din interior plini de lumină şi puteau privi îndelung la construcţia organică al trupului lor! Şi acelora le-au fost desigut vizibile aceste forme piramidale, ca fiind cele mai importante pentru recunoaşterea omului şi au ales după aceea şi aceste forme la construirea clădirilor lor şcolare extrem de măreţe! Da, ei vor fi pătruns şi inţeles cu privirea şi construcţia fiecărei piramide distincte ale tăbliţei creierului într-un mod cât se poate de exact şi vor fi dat atunci fiecărei piramide şi în interior o asemenea amenajare în măsura cea mai mare de măsurat, aşa cum au găsit cât se poate de amenajat organic o piramidă a tăbliţelor creirului!

13] De aceea are aşa o piramidă în interior un asemenea număr mare de tot felul de culoare şi încăperi, la care şi cu care unui om acum deja şi extrem de raţional îi este imposibil să se mai poată descurca, pentru ce una sau cealaltă a fost bună! Doamne, am judecat acum într-adevăr aşa cu totul bine?!”

14] Spun Eu:" Cu totul bine şi adevărat cu desăvârşire; pentru că aşa a fost treaba şi egiptenii au pictat şi pe suprafeţele piramidelor, mai ales în interior, tot felul de semne şi inscripţii şi imagini, care arătau corespunzător tot felul de lucruri posibile, ce are un om de parcurs şi de dobândit prin luptă pe acest pământ în carnea lui, cum are el însuşi a se recunoaşte şi cum dragostea adevărată este punctul principal a toată viaţă.”

02] Cele două vârfuri din faţa suprafeţelor ale tăbliţelor craniene, dintre care fiecare astfel de piramidă mică craniană posedă opt, sunt ustensilele de scris, cu care, cu ajutorul mişcării nervilor creierului proprii pentru acest fapt, care cu nervii vederii şi ai auzului se află într-o legătură extrem de artistică şi organic-mecanică, pe tăbliţe se scria, ori după o anumită ordine, sau se desena pe ele încă alte imagini de lumină corespunzătoare duhovniceşti.

03] Dar fiţi acum cu totul deosebit de atenţi la toate ce se vor întâmpla aici! Noi vrem acum să umplem aceste creioane cu limfă şi să începem mai întâi cercetările noastre la creirul în ordine! – Eu vreau ca peste aceste tăbliţe ale creierului să se scrie mai întâi cu totul straşnic într-un mod ordonat, ca şi reieşind dintr-un singur cuget, atât pe partea de vedere cât şi pe cea a auzului!”

04] Acum şi-au încordat toţi ochii după posibilitatea fiecăruia şi s-au uitat aţintit cu atenţia cea mai încordată înspre aparatul nostru cranian. Eu am fost nevoit să rânduiesc aici să se dezvolte fireşte imaginile luminoase şi de lumină materială orbitoare; fiindcă cu lumina sufletului ar fi fost atât de bine ca nimic vizibil pentru ochii trupeşti ai ucenicilor Mei. – Ce au observat acum cercetătorii cei mai atenţi?

05] Eu au observat, cum din vârfuri se vărsau stele mici roşiatice şi albăstrii peste tăbliţele creierului şi anume într-o asemenea ordine, că un ochi destul de ager începea să recunoască pe tăbliţele creierului din aceste steluţe nenumărate tot felul de imagini mici dintre cele mai minunate.

06] Eu am înfăptuit pentru această clipă fireşte şi faptul că ochii celor cercetători au primit pentru câteva clipe capacitatea de mărire puternică a unui microscop, ceea ce a fost aici foarte necesar, pentru că altfel, cercetătorii n-ar fi distins multe dintre minunatele imagini şi forme ale semnelor luminoase. Aici, n-ar fi fost îndeajuns mărirea înzecită de mai devreme a piramidei mici craniene. Dar deoarece vedeau ei acum tăbliţele creierului înmiit mai mari, de aceea puteau deja tot timpul să descopere foarte multe.

07] L-am întrebat atunci şi pe Cireniu despre toate ce ar vedea acum. Şi el a spus: “Doamne, minuni peste minuni! Din obeliscele din faţa piramidei, foarte labile şi constând din foarte multe organe înspre toată lungimea şi de-a lungul şi de-a latul, se revarsă necontenit o sumedenie de steluţe de o culoare luminos roşiatică şi luminos albăstrie. Cele două cornuri oarecum de umplut a fiecărei dintre cele patru suprafeţe ale piramidei sunt necontenit active şi umblă de-a valmă cu toată hărnicia cu vârfurile lor împroşcând scântei necontenit pe suprafaţa piramidei lor situată vizavi şi o presărează pe aceasta cu steluţe. Ar trebui să fi de părere că prin această umblare de-a valma aparent fără sens şi ca şi întâmplătoare pe tabla cu trei cantur, in-ar putea reieşi nimic decât o măzgăleală; dar cresc ca de la sine tot felul de lucrări ordonate în înfăţişare şi sunt foarte plăcute privirii.

08] Numai că observ acum că cei doi stâlpişori devin pe deplin liniştiţi, când o suprafaţă s-a umplut o dată cu imagini desenate. Dar este abia credibil că aceste o mie ori o mie de semne şi imagini mici au putut fi desenate acolo în acest timp scurt de către cele două creioane vii pe o asemenea tablă triunghiulară! Formele mai sunt, ce-i drept, foarte mici, deşi vedem o asemenea suprafaţă în cea mai mare înălţime a unui om; dar aceste imagini şi desene mici se află aici atât de curat, că nu-ţi mai poţi închipui deja nimic mai curat şi mai desăvârşit.

09] Dar de ce nu sunt pe tăbliţe nici un fel de imagini de desoperit, adică pe tăbliţele de pe creierul mic care sunt cu totul asemănătoare cu cele de pe creierul mare? Eu nu descopăr pe acestea nimic decât linii pure, puncte şi alte lucrări desenate în formă de cârlig, din care nu pot să trag nici o concluzie. Ce să însemne aceasta?”

10] Spun Eu:" Acestea sunt semne ale sunetelor şi semne ale cuvântului; dar ele nu se află aici totuşi se sine stătătoare, ci se află mereu într-o legătură polarică cu o suprafaţă a unei tăbliţe a creierului mare şi sunetul sau noţiunea, care este aplicată pe tăbliţele creierului mic prin intermediul liniilor, punctelor şi a altor semne în formă de cârlig, este desenată în aceeaşi clipă de asemenea de obicei pe suprafaţa piramidei creierului mare aflându-se cel mai jos, ca o imagine mică corespunzătoare şi îi este astfel înfăţişată sufletului spre recunoaşterea mai uşoară.

11] Pentru a realiza aceasta, o sumedenie de fire nervoase trebuie trasate de la fiecare piramidă mică craniană a creierului mic spre piramida mică corespunzătoare a creierului mare, căci altfel, n-ar putea nimeni să-şi facă o închipuire clară despre o noţiune auzită, despre o împrejurime sau întâmplare explicată prin cuvinte.

12] Intonaţii nearticulate şi muzica, nu sunt transmise, de unde provine şi faptul că nici un om nu-şi poate închipui dintr-un ton sau dintr-o armonie sau o melodie o oarecare imagine sau un oarecare lucru; pentru că, aşa cum am spus, asemenea intonaţii nu sunt iarăşi desenate pe tăbliţele creierului mare, ci rămân lipite doar pe suprafaţa corespunzătoare de piramidă a creierului mic, ca linii, puncte şi cârlige.

13] Dar de la suprafeţele piramidei creierului mic însemnate cu intonaţii purea se trasează în schimb nervi prin măduva spinării la nervii adânciturii stomacului (ganglii) şi de acolo la inimă, din care motiv muzica, dacă este ea cu totul curată, acţionează de asemenea în cea mai mare parte asupra cugetului, îl cuprinde şi nu-l face arareori gingaş şi sensibil.

14] Dar reieşind şi urcându-se din cuget, pot intonaţile să fie totuşi întipărite prin lumina dragostei ca fiind steluţele prin două obeliscuri mici pe tăbliţele creierului şi nu-i sunt atunci arareori sufletului advăraţi îndrumători de cale în hala mare de viaţă a duhului şi din acest motiv, o muzică adevărată şi cu totul curată poate să-i fie sufletului de un mare ajutor spre unirea cu duhul lui. De aceea, învăţaţi şi predaţi şi altora şi muzica curată, cum s-a îndeletnicit odinioară David cu aceasta!

15] Că o muzică extrem de curată este în stare de aşa ceva, puteţi deduce din faptul că puteţi să puneţi într-un loc duşmani şi prieteni şi puteţi atunci să rânduiţi ca muzica să fie jucată în mijlocul lor şi veţi vedea în locul duşmanilor, o sumedenie de prieteni bine dispuşi. Dar acest efect se înmtâmplă numai printr-o muzică extrem de curată; o muzică necurată şi destrăbălată înfăptuieşte tocmai contrariul.

16] Ai văzut acum cum şi intonaţiile sunt reprezentate pe o cale de ocolire totuşi şi ca ceva perceptibil pentru suflet, chiar dacă – nu ca imagini clare, dar totuşi ca forme mai înalte duhovniceşti în înfăţişarea a tot felul de semne, cum se regăsesc asemănătoare şi pe monumentele vechi ale Egiptului. Eu sunt de părere că cele ţie până acum arătate îţi vor fi aşa destul de limpezi şi aşa nu mai adaug aici nimic altceva, decât faptul că toate acestea apar numai într-un creier bine ordonat şi nestricat în educarea bună de mai înainte din cuget, unde tăbliţele creierului sunt însemnate mai întâi cu lumina cu tot felul de forme sufleteşti şi duhovniceşti.”

02] Priviţi acum încoace, să fie întipărite acum şi imagini, venind de la ochi, pe tăbliţele creierului! – Eu vreau aceasta şi aşa să se întâmple!

03] Cercetaţi acum îndeosebi obeliscele sau creioanele de scris aranjate în faţa a două suprafeţe, cum au devenit ele dintr-o dată pe deplin întunecate! Se are înfăţişarea de parcă ar fi fost ele umplute cu o culoare foarte întunecoasă şi priviţi, deja suntem noi toţi desenaţi, care ne-am adunat aici pentru a vorbi, pe tăbliţele creierului de la linie la linie, pe lângă pomii şi pe lângă toate cele ce ne vin aici la vedere! Dar nu numai într-o singură parte şi morţi, ci pe toate părţile şi ca şi vii!

04] Fiecare mişcare pe care o facem este aici redată ca de o mie ori o mie de ori, şi totuşi rămâne o poziţie sau şi o mie de poziţii anterioare însemnate în încăperile interioare ale piramidei , vizibil necontenit ochilor sufletului, pentru că este iluminată mereu de lumina sufletesc-duhovnicească; şi acest lucru a înfăptuit ceea ce se numeşte pe de-o parte <ţinere de minte> şi pe de-altă parte , pentru că această stare este întipărită în interiorul piramidei craniene. Dar acest fapt se multiplică pe calea reflexiei extrem de numeroase, astfel încât eşti în stare să duci atunci de nenumărate ori unul şi acelaşi obiect.

05] Aşa poartă fiecare om, mai ales într-un suflet şi cu mult mai mult în duhul lui, întreaga creaţie de la cea mai mică până la cea mai mare a părţilor ei în sine, pentru că a fost făcut din aceasta.

06] Dacă cercetează el acum stelele sau soarele sau luna, atunci toate acestea sunt întipărite din nou în organele sale craniene în felul vouă acum arătat şi sufletul le cercetează şi are o bineplăcere adevărată cu ele şi cele văzute sunt săpate prin plăcerea adevărată a sufletului de îndată în interiorul şi în partea cea mai interioară a piramidei craniene, fireşte într-o riglă foarte mică de măsurat, multiplu pe calea reflexiei interioare şi poate fi oricând găsit şi mai desăvârşit cercetat de către suflet.

07] Toate acele desene din sfera lumii exterioare apar, ce-i drept, pentru sine numai ca imagini întunecate; dar imaginile de lumină aflându-se în spatele lordintr-o sferă mai bună de viaţă iluminează imaginile naturale şi acestea sunt de aceea ele înşişi iluminate îndeajuns în toate părţile ei, astfel încât pot ele să pătrundă sufletul foarte bine cu privirea în alcătuirea lui interioară şi pot să-l cerceteze şi să-l înţeleagă.

08] În plus, se află mai ales creierul mare într-o legătură continuă cu nervii de miros şi de gust, aşa ca şi creierul mic cu nervii de simţ general. Aceştia lasă pe tăbliţele craniene menite în special pentru acest fapt anumite semne distinctive , din care sufletul recunoaşte de îndată şi cu totul uşor, cum miroase, de exemplu, una sau cealaltă floare sau mireasmă, sau cum este la gust aceasta sau acea mâncare, rod sau aceasta sau acea băutură şi ce miros are ea; pentru că aranjamentul este astfel alcătuit că fiecare tăbliţă de miros şi de gust se află într-o legătură foarte severă cu una sau cealaltă tăbliţă prin nervi foarte sensibili la iritare.

09] De îndată ce un miros cunoscut pune nervii de miros ai cuiva în mişcare, se şi reprezintă acest fapt imediat pe o tablă de miros sau de gust corespunzătoare şi începând de la aceea se irită de îndată tabla de lucru corespunzătoare şi sufletul află prin acest fapt repede şi uşor, cu ce are de-a face în forma acelui miros sau gust. Tot aşa se reprezintă sufletului acel lucru şi din partea simţului general prin creierul mic, prin care lucru a fost simţul cumva iritat , în forma şi alcătuirea lui. Dar toate acestea se întâmplă bine de recunoscut numai la un creier, cum am arătat acum, extrem de pus în ordine; la un alt creier dezordonat vom găsi pe ici pe colo abia asemănări îndepărtate cu acest creier pus în ordine, cum ne vom convinge de îndată de acest lucru în mod practic şi înfăptuitor.

10] Voi aţi observat acest al doilea creier în alcătuirea tăbliţelor lui şi în neregularitatea ale încăperilor principale şi secundare, deja ca un amalgam de tot felul de figuri stereometrice, printre care şi şaibe, bile, sferoide şi alţi bulgări de felul mălaiului. Obeliscele din faţa suprafeţelor nu sunt cel mai adesea vizibile ca fiind acolo; şi unde mai sunt ele vizibile, acolo sunt ele cu totul desfigurate şi arareori de aceeaşi mărime şi putere!

11] Cum poate un asemenea creier să-i fie folositor sufletului? Acest creier, cum se reprezintă acum, a venit din motivele arătate deja astfel desfigurat din pântecele mamei. Dar vom vedea imediat, ce parcurs va lua educarea obiţnuită lumească şi la ce fel de sfârşit şi scop va ajunge el. Fiţi acum voi toţi bine atenţi la ceea ce urmează!”
Ev. 04. Capitolul 235
01] Întreabă Cireniu puţin stupefiat: “Doamne, acest creier adus încoace numai de către Tine într-un fel atotputernic şi miraculos a fost deja de asemenea distrus în pântecele mamei prin fecundările de după cea iniţială şi pline de lascivitate senzuală?”

02] Spun Eu: “Dar prietene, ce întrebare din partea ta! N-am spus mai devreme, că toate acestea sunt numai astfel înfăţişate, cum apar în realitate? Cui i-ar putea vreodată plăcea că acest creier de aici înfăţişat artificial numai din pricina învăţăturii să fi fost vreodată în serios stricat într-un pântec de mamă?! El arată numai exact aşa şi de aceea am spus: Creierul a venit deja astfel desfigurat, cum se arată el, din pântecele mamei! Aceasta este numai o dicţiune ceva mai concretă din cauza înţelegerii mai uşoare şi de aceea pentru sine numai o realitate reprodusă , dar nu una geniativă (de moştenire), adevărată! – Eşti acum lămurit?”

03] Spune Cireniu: “Doamne, iartă-mi marea mea prostie; pentru că acum am admis-o deja!”

04] Spun Eu:" Am ştiut într-adevăr că vei admite acest fapt; dar spre întrebarea ta acum extrem de prostească te îndemnase aşa un imbold lumesc reminisciat (de aducere aminte) în creierul tău şi poţi vedea din acestea, ce înţelepciune îi oferă sau îi poate oferi toată înţelepciunea aşa numită lumească unui suflet care gâfâie după adevăr!

05] Toate întrebările înţelepciunii lumeşti sunt de fapt deja peste măsură de prosteşti; dar cum va arăta atunci de-abia situaţia cu răspunsurile, pe care alţi înţelepţi lumeşti le dau înţelpţilor lumeşti care întreabă? Dacă lumina lor este deja noapte şi întuneric, cât de întunecată şi neluminoasă va fi atunci abia adevărata lor noapte şi întunecime!

06] De aceea, păziţi-vă de toată înţelepciunea lumii; pentru că Eu vă spun că ea este cu mult mai întunecată şi rea decât ceea ce numeşte înţelepciunea lumească bine văzută ca fiind o prostie! Pentru că unui prost lumesc îi este uşor de ajutat, în timp ce unui înţelept lumesc aşa pe deplin din rădăcină nu-i mai este absolut deloc de ajutat sau numai extrem de greu.Voi întrebaţi într-un fel de glumă, dacă înţelepciunii lumeşti propriu zise nu i-ar mai fi absolut deloc de ajutat? Acest fapt se află totuşi acum limpede la lumina zilei cu acest al doilea creier stricat!

07] Priviţi la acel creier pus în dreapta şi cu totul nestricat! Ce stare limpede în alcătuirile lui! Totul lumină şi lumină şi toate formele, atât în privinţa alcătuirii exterioare, cât şi în cea a alcătuirii lui interior organică, sunt aici de văzut curat dezvoltat în cea mai mare claritate! Ce noţiuni şi închipuiri clare trebuie să abie un asemenea suflet despre toate lucrurile şi relaţiile! Cât de înţelept şi în orice privinţă de puternic în viaţă este un asemenea om! Cine din numărul celor mulţi copii lumeşti se poate măsura cu el?! De toate cele ce este în stare un suflet rânduit ca în străvechi timpuri, aţi avut ocazia să observaţi mai devreme în privinţa acelor negri!

08] Dar acum avem un creier stricat în faţa noastră şi vom vedea, cum acesta este mai rău stricat printr-o educare ulterioară, extrem de rea şi pe dos şi veţi putea deduce din acest fapt mai mult decât limpede, cât de pe deplin lipsită de rod şi de înţelepciune se va înfăţişa o asemenea înţelepciune lumească faţă de înţelepciunea adevărată, ceresc ordonată! Priviţi acum la acest haos adevărat de creier! Niciunde o legătura în ordine; pe ici pe colo numai o piramidă mică craniană desfigurată! Toată treaba arăta mai degrabă asemeni unei gropi de gunoi decât asemeni unui oarecare creier!

09] O asemenea înfăţişare primeşte creierul deja în pântecele mamei! Ce să se facă dintr-un om în viitor, ce progresele va face el în adevărata şcoală a vieţii cu un asemenea creier?! Da, dacă l-am mai lăsa în această stare şi dacă s-ar începe cu o educarea temenică a cugetului, în decursul a zece ani! Dar unde rămâne educarea cugetului?! De ea nu se mai poartă grijă deloc, în păturile sociale mai înalte, deja nici pe departe! Dar pătura socială mai joasă nu ştie oricum nimic mai mult şi mai bun, nici despre o educare a sufletului, nici despre vreuna a vieţii, decât animalele dragi ale pădurii şi capacităţile lor se aseamănă cu desăvârşire cu acei locuitori străvechi ai pădurilor, care se hrănesc şi tăiesc din furtul şi sângele a altor animale blânde.”
Ev. 04. Capitolul 236
01] (Domnul:) “Dar atât de răi cât sunt asemenea oameni în mod necesar, aşa se poate totuşi face mai degrabă un om desăvârşit din ei decât dintr-un veritabil înţelept lumesc. Înţelepţii lumii au, ce-i drept, într-o anumită privinţă ţinită către un punct, cel mai adesea către unul egoist – o minte destul de aprigă şi acest fapt pe motivul acela, pentru că tăbiţele piramidale ale creierului se menţin cel puţin în mijlocul creierului la fiecare om în mod parţial şi aliniat şi asta produce faptul că mulţi înţelepţi lumeşti aduc la iveală uneori ceva deosebit într-o sfătuire reciprocă, dar numai pentru un scop curat lumesc; dar tot ce este mai interior, mai adânc şi mai duhovnicesc le rămâne totuşi un fapt străin de cauză. Pentru că între avanatajele lumii şi acelea care durează veşnic ale duhovniciei rămâne o prăpastie de netrecut, peste care veşnic niciodată nici măcar mintea cea mai ageră lumească nu va găsi vreodată un pod.

02] Şi vedeţi, toate acestea îşi au temelia în stricăciunea temeinică a construcţiei creierului omenesc deja în pântecele mamei şi după aceea, în educarea aproape mai rea a inimii şi a cugetului; pentru că, dacă ar urma cel puţin după naştere o educare potrivită a inimii şi a cugetului, atunci creierul stricat în pântecele mamei ar fi iarăşi adus la normalitate în cea mai mare parte prin acest procedeu şi oamenii ar putea ajunge în vitor la o aşa mare iluminare şi putere de viaţă şi printr-o smerenie potrivită de mai departe şi printr-o adevărată bunătate de inimă cele pierdute, fireşte după ani de zile, s-ar lăsa iarăşi pe deplin găsite sau înclocuite.

03] Pentru că cine seamănă aici într-un sol pământesc bun, la acela nu poate lipsi recolta; dar dacă în solul pământesc oricum foarte sărăcăcios şi rău nu se împrăştie nici un îngrăşământ şi mai puţin vreodată o sămânţă a adevărului deplin de viaţă, cum şi de unde să fie aici de aşteptat un rod sau chiar o recoltă bogată în viaţă?

04] Da, oamenii lumeşti se pricep bine, să răscolească solul material al pământului asemeni porcilor şi şoarecilor de câmp şi să-l cultiveze cu tot felul de fructe. Ei fac recolte însemnate, îşi umple jitniţele şi cămările de cereale până sus şi devin după aceea plini de înfumurare şi mândrie şi de aceea cu atât mai duri şi nesimţiţi împotriva omenirii sărace, căreia lăcomia de avuţie a bogaţilor lumeşti şi de aceea fiind puternici, n-a lăsat să-i revină nici o palmă de pământ spre proprietatea cu care se poate hrăni singură.

05] Deci la acest fapt se pricep oamenii lumeşti înt-un mod cu totul excelent; dar solul pământesc al duhului, al vieţii veşnice, îl lasă ei necontenit în paragină şi se îngrijesc puţin de el. Dacă pe acesta se dezvoltă abundent spini şi mărăcini, acest lucru îi interesează puţin sau deloc şi de aceea este de înţeles, cum şi de ce oamenii acestui pământ devin tot mai răi şi mai mizeri în loc să devină buni. Dacă îşi pot ei numai construi palate măreţe, dacă stau întinşi pe paturi moi şi dacă au a-şi îndopa stomacul lor cu cele mai bune mâncăruri şi să-şi îmbrace pielea lor cu haine moi, regeşti, le este atunci îndeajuns şi sunt mulţumiţi; pentru că ei au ceea ce le poate cere numai întotdeauna viaţa lor egoistă trupească prin timpul scurt al vieţii lor pământeşti.

06] Dar dacă vine atunci mesagerul tare şchiopătând, boala rea şi ei următoare, moartea, atunci trece sufletul lor disproporţionat dintr-o frică dincolo într-una tot mai mare, în sfârşit în disperarea deplină, în neputinţă şi în sfârşit chiar în moarte şi moştenitori cu zâmbetul pe buze îşi împart atunci comorile şi belşugurile mari lăsate în urmă de către nebunii lumeşti decedaţi. Şi ce are acela atunci în lumea de dincolo? Nimic decât în orice privinţă cea mai mare săsărcie, cea mai mare împresurare şi cea mai mare nenorocire, denedescris pentru această lume şi nu cumva numai aşa pentru un timp scurt, ci şi pentru noţiunile voastre nişte timpuri neimaginabil de lungi, pe care le puteţi numi cu totul sigur cu noţiunea , dar ceea ce este şi foarte natural; pentru că de unde să-şi ia mijloacele un suflet, care nu s-a îngrijit şi n-a lucrat niciodată pentru altceva decât numai pentru trupul lui, pentru a se desăvârşi într-o lume, care nu poate şi nu are voie să dăinuiască în nimic altceva decât numai în ceea ce un suflet are în sine şi din ceea ce transformă el într-o lume de mântuire care îl înconjoară, prin eterul lui duhovnicesc al luminii exterioare.

07] Într-o asemenea lume, ar trebui să înceapă iconomia lor nouă, extrem de activă în iubire în împărăţia lor extrem de proprie a duhurilor. Dar cum să fie posibil acest lucru, dacă cugetul lor, respectiv inima lor, este înverşunată şi tare la cerbice, se scufundă tot mai adânc într-o furie de comptimire de sine, naşte mânie şi răzbunare, şi dacă în el duhul lui este ca pe deplin mort, surd şi orb şi dacă nu mai poate niciodată să cerceteze tăbliţele craniene ale sufletului şi să le ia într-o vedere mai aprofundată?

08] Şi dacă un asemenea duh ceresc s-ar şi îndrepta, dacă ar fi posibil, în sufletul total desfigurat, pentru a cerceta şi a simţi toate lucrurile care există în creierul sufletului, pentru a-l ajuta să creeze din acestea o împărăţie nouă de locuit şi de înfăptuit, totuşi n-ar găsi nimic în creierul sufletului, din care lucruri el însuşi să fie în stare să îndeplinească acest fapt, ajutându-şi sufletul: Pentru că dintre toate acele părţi materiale ce le preluase sufletul în această lume în creierul lui trupesc total stricat, ar fi fost imposibil să poată ajunge ceva în creierul lui duhovnicesc propriu, fiindcă i-a lipsit pe deplin pentru o asemenea transmitere elementul principal al vieţii, lumina din flacăra dragostei de viaţă către Dumnezeu şi din aceasta către aproapele!”