Draft prof univ dr. Ioan Chiper

3. Spre o victorie a Aliaţilor (1943-1945)

3.1. Sfârşitul războiului în Europa

Pe frontul sovieto-german s-a desfăşurat cea mai mare bătălie de tancuri din istorie. Comandamentul german prin aplicarea planului „Citadela“ a urmărit să reia iniţiativa strategică, cu înaintarea concomitentă a armatelor germane către oraşele Orel şi Belgorod şi încercuirea trupelor sovietice în apropierea oraşului Kursk. Sovieticii au aflat direcţia şi data loviturii şi au organizat o apărare solidă. Înaintarea germană declanşată la 5 iulie 1943 a fost oprită, iar la 12 iulie sovieticii au declanşat contraofensiva care se va încheia peste 10 zile cu o gravă înfrângere pentru germani.

Dacă bătălia de la Kursk n-a epuizat ultimele rezerve ale Germaniei ea a reuşit să le slăbească definitiv pentru bătăliile ce urmau să vină. Ruşii erau acum liberi să atace deoarece ei au ales şi au alternat lovituri de la un capăt la altul al frontului. Înspre nord ei se aflau pe punctul de a da înapoi spre Statele Baltice şi în cele din urmă spre Prusia de Est. În centrul ei se putea îndrepta spre Polonia şi Germania, la sud ei se puteau îndrepta spre Balcani şi realizarea vechiului vis rusesc de închidere a Dardanelelor. Au optat pentru toate aceste trei variante.

În toamna lui 1943 au atacat Grupul de armate Sud de sub comanda lui von Manstein. Germanii au sperat să treacă frontul de la râul Nipru în jos pentru a menţine Crimeea. Ruşii, însă, i-au împins înapoi de-a lungul întregii lungimi a Niprului şi la sfârşitul lunii noiembrie 1943 au izolat Armata 17 germană în Crimeea.

În partea de nord ruşii au eliberat Kievul. Încercarea trupelor germane de a-l recupera printr-o con­tralovitură executată la 15 noiembrie 1943 a eşuat. La jumătatea lunii decembrie 1943 Comanda­mentul suprem sovietic a hotărât ca în anul 1944 să execute zece operaţii ofensive care să ducă la înfrângerea trupelor germane şi eliberarea completă a URSS precum şi a altor popoare europene.

În Marea Mediterană forţele aliate au declanşat operaţia „Husky“. Armata 7 americană şi Armata 8 britanică, susţinute de puternice forţe blindate, aviaţie şi marină, pornesc de pe coasta africană spre sudul Italiei. Se dau lupte grele între forţele aliate şi italo-germane pentru Sicilia.

În urma victoriilor obţinute de forţele aliate, regele Victor-Emanuel hotărăşte la sfârşitul lunii iulie să-l înlocuiască pe Bennito Mussolini cu mareşalul Badaglio. Pe 25 iulie acesta este demis şi apoi arestat. Adolf Hitler a definitivat planul „Alaric“ privind acţiunile din Italia în care se preconizau eliberarea lui Mussolini, ocuparea Romei şi restabilirea ducelui în fruntea Statului.

La 5 august 1943 noua conducere a Italiei a angajat negocieri secrete cu anglo-americanii în Sicilia. Pe 3 septembrie 1943 s-a semnat armistiţiul însă va fi anunţat pe 8 septembrie iar aliaţii au început operaţia de debarcare în Italia continentală. Până la mijlocul lunii octombrie trupele anglo-americane eliberaseră jumătate din Italia.

Un grup de paraşutişti germani a reuşit la 12 septembrie 1943 să-l elibereze pe Mussolini. Patru zile mai târziu are loc întâlnirea dintre Mussolini şi Hitler la Rastenburg. Pe 23 septembrie dictatorul italian se reîntoarce la reşedinţa sa de la Rocca delle Caminatte. Se deplasează la Salo unde va proclama „Republica Socială italiană“.

Pe 13 octombrie 1943 guvernul italian condus de mareşalul Bodaglio a declarat război Germaniei. Aliaţii au luat act de poziţia de cobeligeranţă a Italiei în războiul contra Germaniei naziste. În perioada 19-30 octombrie 1943 a avut loc Conferinţa de la Moscova care a adoptat „Declaraţia cu privire la Italia“ şi a discutat problema deschiderii celui de-al doilea front în Europa. S-a hotărât înfinţarea unei Comisii europene consultative cu sediul la Londra.

La aproximativ o lună de la Conferinţa de la Moscova are loc întâlnirea la vârf de la Teheran. La conferinţa s-a discutat coordonarea eforturilor de luptă împotriva Germaniei şi a sateliţilor ei, colaborarea postbelică şi asigurarea unei păci trainice. Conferinţa a spulberat speranţele diplomaţiei Axei cu privire la neînţelegerile dintre marile puteri ale Coaliţiei şi eventuala dizolvare a ei.

Operaţiunile militare ale aliaţilor occidentali au fost susţinute de ample operaţiuni militare ale Armatei Roşii în estul continentului. În luna ianuarie 1944 ruşii au declanşat o ofensivă de amploare în nordul ţării eliberând mai multe localităţi în aşa fel încât la începutul lunii februarie mari unităţi sovietice pătrund pe teritoriul Estoniei. La începutul lunii martie trupele sovietice primesc misiuni care depăşesc în mod constant limitele graniţelor sovietice. La 29 martie este ocupat oraşul Cernăuţi ajungând pe Prut şi pantele estice ale Carpaţilor, intrând pe teritoriul românesc.

Hitler aduce importante modificări în organizarea armatei germane pe frontul de est pentru a le face mai eficiente însă nu poate să modifice raportul de forţe. La 7 aprilie 1944 trupele sovietice ocupă Botoşaniul iar trei zile mai târziu ocupă şi oraşul port Odessa. Situaţia trupelor germano-române în Crimeea este critică. Trupele sovietice se aflau la jumătatea lunii aprilie pe aliniamentul Verba, Kolomeea, nord Iaşi, Orhei, Dubăsari, Marea Neagră. În conformitate cu înţelegerile de la Teheran, la 23 iunie, Armata Roşie a declanşat la sfârşitul lunii iunie o amplă ofensivă care a împins trupele germane pe o adâncime de aproximativ 600 Km fiind ocupate Bielorusia, Ucraina de vest, părţi din Lituania, Letonia şi Polonia.

În vest, Roma a fost eliberată la 4 iunie 1944. Două zile mai târziu pe plajele Normandiei o uriaşă grupare de forţe s-a revărsat asupra „inexpugnabilului zid al Atlanticului“ desantată din aproximativ 11. 000 de avioane şi 5000 de nave. Acestea au trecut ulterior la ofensivă deschizând astfel cel de-al doilea front în Europa. La 15 august, în nordul Franţei s-a operat a doua debarcare aliată.

Debarcările din vestul şi sudul Franţei au înrăutăţit considerabil situaţia trupelor germane. Trupele aliate au înregistrat succese importante. După eliberarea Parisului (24 august) au fost curăţate de trupele germane oraşele Rouen şi Dieppe, Soissons, Reims şi Verdun. La 3 septembrie unităţi britanice au intrat în Bruxelles, Belgia fiind eliberată la începutul lunii noiembrie 1944.

Pe frontul de Est, România a ieşit din Axă la 23 august 1944 producând cea mai mare catastrofă militară armatei germane după cea de la Stalingrad. La câteva săptămâni (9 septembrie) Bulgaria s-a alăturat forţelor Naţiunilor Unite declarând război Germaniei. Trupele sovietice vor înainta rapid spre centrul Europei, forţele germane fiind în această parte a Europei incapabile de o rezistenţă care să stăvilească ritmul Armatei Roşii.

În Vest, Germania a încercat fără succes o contra ofensivă de mari proporţii- cunoscută ca Bătălia din Ardeni (16 decembrie 1944 – 30 ianuarie 1945) – prin care să determine „cercurile conducătoare anglo-americane – să recurgă la o înţelegere“ (6; 45). Eşecul german s-a datorat printre altele şi ofensivei de proporţii pe care au declanşat-o Armata Roşie şi trupele române. Mijlocul lunii decembrie 1944 a însemnat intrarea trupelor sovietice pe teritoriul german.

Cartierul General Suprem al Corpului Expediţionar al Aliaţilor cu sediul la Paris a planificat următoarele operaţii în Europa în trei faze. În prima, aliaţii urmau să se apropie de Rin, în a doua să cucerească capete de pod de-a lungul fluviului, iar cea de-a treia să se apropie de interiorul Germaniei.

Pentru germani situaţia era deosebit de grea. Statele satelit părăsiseră Axa, Reich-ul era bombardat ziua şi noaptea, iar forţele umane erau epuizate. Armata germană era formată din copii de 14 ani şi bătrâni de peste 60 de ani. Speranţele lui Hitler legate de noile armamente şi bomba nucleară au fost, până la armă, simple iluzii.

La sfârşitul lunii februarie ruşii cuceriseră Danzig-ul şi o parte a Pomeraniei. Viena a căzut în luna aprilie 1944. Germania, la această dată mai era ca stat doar o fâşie lungă şi îngustă de aproximativ 100 km lărgime, mergând de la coasta Balticii în jos spre Iugoslavia şi nordul Italiei. La începutul lunii martie armatele americane erau la Rin. Între aliaţi a început cursa pentru cucerirea Berlinului. Moartea preşedintelui Roosevelt a constituit poate ultima iluzie a lui Hitler. Credea că se poate salva făcând o paralelă cu moartea ţarinei Elisabeta a Rusiei care l-a salvat pa Frederic cel Mare de la invazie.

Atacul final al ruşilor asupra Berlinului s-a dat la 12 aprilie 1945. Au încercuit Capitala celui de-al treilea Reich pe 25 aprilie. Pe 2 mai rezistenţa a fost zdrobită. La 8 mai 1945 reprezentanţii Germaniei, în frunte cu amiralul Donitz, care preluaseră conducerea după sinuciderea lui Hitler şi a fidelilor săi, au semnat capitularea. Războiul mondial se termina pentru Europa.

3.2. Operaţiile din Pacific şi colapsul Japoniei

La începutul anului 1944 SUA dispuneau de un potenţial industrial net superior celui japonez. După ce-au cucerit arhipelagul Gilbert în noiembrie 1943 americanii au distrus bazele japoneze de pe insulele Caroline şi din arhipelagul Marshall. În vara anului 1944 aliaţii au pus stăpânire pe Noua Guinee. La 15 iunie 1944, bombardierele B-29 reuşesc, pentru prima dată, să bombardeze Japonia. În ultima parte a lunii octombrie 1944 au început luptele pentru cucerirea Filipinelor. În ianuarie 1945 trupele americane de sub comanda lui Mac Arthur ocupă Filipinele după ce-au câştigat cea mai mare bătălie aero-navală din cel de-al doilea război mondial. Aceasta a însemnat sfârşitul marinei japoneze.

În vara anului 1945 întregul Imperiu Japonez a început să se clatine. Trupele japoneze erau presate şi silite să se retragă din Indiile de Est şi Birmania. Pe la mijlocul lunii mai 1945 acestea sau retras şi din sudul Chinei. În următoarele două luni sub presiunea bombardamentelor au fost distruse primele cinci oraşe japoneze. Mai rămăseseră patru oraşe care nu suferiseră prejudicii importante.

La începutul lunii august americanii au luat o decizie de o gravitate extremă: lansarea primei bombe atomice. Pe data de 6 august ora 9. 15 a fost lansată prima bombă atomică asupra oraşului Hiroşima. 80. 000 de oameni au murit în câteva secunde. La 8 august URSS a declarat război Japoniei. A doua zi a fost lansată cea de-a doua bombă nucleară asupra oraşului Nagasaki. Pe data de 14 august 1945 Japonia a capitulat. Cel de-al doilea război se încheiase.