I. Introducere: Peste 19. 000 de specii de plante şi 000 de specii de animale de pe Glob sunt clasificate ca fiind pe cale de dispariţie. Alte câteva mii de speciii ajung în pragul dispariţiei în fiecare an înainte

I. Introducere:

Peste 19.000 de specii de plante şi 5.000 de specii de animale de pe Glob sunt clasificate ca fiind pe cale de dispariţie. Alte câteva mii de speciii ajung în pragul dispariţiei în fiecare an înainte ca biologii să l e poată identifica.

Principalele cauze ale dispariţiei speciilor de plante şi animale sunt: distrugerea habitatelor, exploatarea comercială (colectarea de plante, vânatul iraţional şi braconajul), distrugerile produse de către speciile aclimatizate şi poluarea. Dintre aceste cauze, distrugerea habitatelor reprezintă cea mai mare ameninţare pentru aceste specii.

De-a lungul erelor geologice, diferitele specii de plante şi animale au evoluat încet şi au dispărut din cauza schimbărilor climatice radicale şi a imposibilităţii de a se adapta competiţiei pentru supravieţuire. Totuşi, din anii 1600, rata de dispariţie a crescut progresiv, odată cu creşterea populaţiei umane şi consumarea resurselor naturale.

Mulţi oameni de ştiinţă consideră că de la dispariţia dinozaurilor, în urmă cu 65 de milioane de ani, astăzi ne aflăm în mijlocul celei mai mari perioade critice, de distrugere ireversibilă a numeroase specii de plante şi animale.Menţinerea ecosistemelor actuale, precum pădurile, recifurile de corali sau mlaştinile, depinde în mare măsură de biodiversitatea lor. Dispariţia uneia dintre speciile care alcătuiesc un astfel de lanţ trofic poate duce la declinul ecosistemului respectiv.

Scăderea ireversibilă a biodiversităţii are un impact serios asupra nivelului de trai al oamenilor.Ecosistemele sănătoase asigură hrană, aer curat, apă şi soluri fertile pentru agricultură. De asemenea, 40% din medicamentele moderne provin de la plante şi animale.
II. Cauze:

Distrugerea habitatelor de către activităţile umane este cauza primară a dispariţiei unor specii de plante şi animale. Pe măsură ce vieţuitoarele evoluează, ele se adaptează unor habitate specifice, care le asigură condiţiile optime de viaţă de care au nevoie. Poluarea, drenarea mlaştinilor, defrişarea pădurilor, urbanizarea şi construcţia de drumuri (Transamazonianul, Transsiberianul) duc la distrugerea sau fragmentarea acestor medii de viaţă. Astfel, speciile pierd contactul cu celelalte populaţii, reducându-se astfel diversitatea genetică şi adaptându-se mai greu la condiţiile climatice schimbătoare. În unele cazuri, habitatul fragmentat devine o zonă prea restrânsă pentru a suporta o populaţie mare.

În ultimii 400 de ani, exploatarea comercială mondială a animalelor pentru hrană şi alte produse a crescut simţitor. Multe specii de balene au ajuns în pragul dispariţiei după ce au fost pur şi simplu măcelărite pentru ulei şi carne. Un alt exemplu concludent este rinocerul negru african, ucis pe scară largă pentru cornul său, care este preţuit ca medicament şi afrodisiac. De asemenea, familii întregi de cactuşi şi orhidee sunt ameninţate cu dispariţia din cauza culegerii lor iraţionale.

Speciile aclimatizate introduse unui nou ecosistem au cauzat, de multe ori, declinul speciilor native. În 1959, coloniştii britanici au introdus bibanul de Nil în lacul Victoria în Africa de Est. Acest peşte de pradă a redus drastic populaţiile native de peşti şi a cauzat dispariţia a nu mai puţin de 200 de specii endemice, care se hrăneau cu alge. Astfel, vegetaţia acvatică din lacul Victoria a crescut extrem de mult şi echilibrul natural a fost dereglat, ireversibil până în ziua de astăzi.

O altă cauză majoră care a dus şi duce la diminuarea drastică a faunei şi florei este poluarea mediului. Diferite chimicale toxice s-au răspândit tot mai mult în circuitul hranei în cadrul ecosistemelor. Poluarea apei şi temperaturile ridicate ale apei au făcut să dispară numeroase specii de peşti endemici. Ploile acide au distrus, până la sfârşitul sec.XX, 118 milioane m3 de material lemnos în Europa. De asemenea, deversările chimice au afectat pentru mult timp şi fundul oceanic.

Internetul este una dintre cele mai mari ameninţări pentru speciile de animale aflate pe cale de dispariţie, care sunt din ce în ce mai des comercializate online, potrivit militanţilor pentru protejarea mediului, informează BBC News Online.Potrivit celor care susţin protejarea mediului înconjurător, este foarte uşor să vinzi sau să cumperi de pe internet orice fel de animal, de la pui de lei, la covoare din blană de urs polar.

III. Exemple:

Vânate peste măsură, distrugerea habitatului natural sau pur şi simplu abandonate, animalele ce se regăsesc pe lista speciilor pe cale de dispariţie au foarte mici şanse să recupereze teren în defavoarea omului şi a altor vietăţi. Un studiu efectuat în anul 2006 arăta faptul că 35 de specii de animale numără sub 1000 de exemplare. Pentru a observa cât de gravă e problema, am restrâns cercul la 10 specii care e foarte posibil să dispară în următorii 5 ani.

Conform cercetătorilor, Lonesome George, un mascul din specia broaştei ţestoase de Pinta, e ultimul reprezentant al acestei specii. Nu se ştie exact câţi ani are Lonesome George, se presupune că ar avea între 70 şi 100 de ani.

2

. Baijii - delfinul din fluviul Yangtze

În luna decembrie a anului 2006, în urma unei acţiuni de căutare a delfinilor albi din fluviul Yangtze a dus la concluzia că această specie de delfini a dispărut. În luna august a anului 2007 a fost difuzat prin intermediul mass-media un video în care se vedea un delfin înotând în apele fluviului, mamifer ce seamăna foarte mult cu cei din specia Baijii, ducând la concluzia că încă mai există câteva exemplare. Însă din păcate numărul redus al acestora şi vârsta înaintată nu vor asigura perpetuarea speciei.

3

. Marmota din insula Vancouver

Cu mai puţin de 60 de exemplare existente, rinocerul Javan ocupă locul 5 pe lista animalelor pe cale de dispariţie. Odinioară răspândiţi pe întreg continentul asiatic, astăzi populează spaţii deloc extinse din Indonezia şi Vietnam. Încă din anii 1930 au fost vânaţi fără milă în Peninsula Malaysia, India, Burma şi Sumatra. Braconierii i-au vânat pentru preţiosul corn, despre care se crede că are proprietăţi medicinale iar localnicii le-au distrus habitatul natural în favoarea terenurilor agricole.În ciuda eforturilor organizaţiilor de salvare a acestei specii de rinocer, şansele de surpavieţuire sunt reduse. s

6. Iepurele de câmp Hispid

Cunoscut şi sub denumirea de "iepurele zburlit" (datorită blăniţei aparte), această specie de rozătoare trăia în munţii Himalaya, în Nepal, Bengal şi Assam. Din cauza despăduririlor, sacrificarea ambientului natural în favoarea agriculturii sau aşezărilor umane, impactul asupra iepurilor zburliţi a fost devastator.Se estimează că în lume mai există 110 iepuri Hispid.

7

. Ursul marsupial cu "nasul păros"

Scăderea drastică a numărului acestor marsupiale este cauzată de dispariţia principalei surse de hrană: plante specifice zonei care au fost înlocuite de African buffel grass (pir). Ursul marsupial cu nasul păros este cel mai rar marsupial Australian.Se estimează că în lume mai există aproximativ 113 exemplare, iar în prezent se derulează câteva programe de repopulare a zonelor unde trăiesc aceste mamifere.

8. Bivolul pitic de apă Tamaraw

Din anul 2000 această rasă de bivoli s-a alăturat celorlalte animale pe lista speciilor pe cale de dispariţie. Principalele motive pentru care numărul acestor bivoli a scăzut drastic o reprezintă agricultura, vânatul excesiv şi bolile transmise de la animalele domestice. În prezent se estimează că există între 30 şi 200 de exemplare. Deşi există legi aspre care condamnă vânatul acestor animale, această acţiune încă are loc, lucru ce face aproape imposibilă perpetuarea speciei.

9. Linxul iberian

Odinioară întâlniţi pe porţiuni extinse ale Peninsulei Iberice, astăzi mai pot fi întâlniţi în Andaluzia. Motivul principal pentru care aceste feline sunt pe cale de dispariţie o reprezintă distrugerea habitatului natural. De asemenea, mulţi lincşi au căzut pradă capcanelor pentru iepuri sau au fost lovite de maşini pe măsură ce habitatul lor era înlocuit de şosele şi autostrăzi.

Guvernul spaniol a iniţiat o campanie naţională de salvare a acestor superbe feline. Conform unor studii date publicităţii în luna martie a anului 2005 se estimează că mai există 100 de exemplare, de la 400 câte erau în anul 2000.În data de 29 martie 2005 au venit pe lume primii 3 pui de linx născuţi în captivitate, lucru ce aduce o rază de speranţă în încercarea de a salva una dintre cele mai frumoase rase de felină sălbatică.
1

0. Lupul roşu

Astăzi casa lupilor roşii o reprezintă un spaţiu de 1,7 milioane de acri în nordul Carolinei de Nord. În anul 1980 se preconiza existenţa a doar 20 de lupi roşii, numărul lor crescând până la 207 cu ajutorul programelor de reproducere în captivitate.

Situaţia a devenit de-a dreptul dramatică. Specialiştii consideră că astăzi dispar zilnic de pe suprafaţa Pământului numeroase specii de plante şi animale, multe dintre acestea chiar înainte de a fi cunoscute de om.

Pentru a se curma această stare intolerabila de fapte, atât pe plan mondial, cât şi pe plan naţional, au fost elaborate o multitudine de acte normative care să conducă la împiedicarea degradării mediului, a ecosistemelor şi implicit să salveze de la pieire numeroase specii de plante şi animale, printre care:

• 
  În anul 1973, 125 de naţiuni au semnat Convenţia Internaţională privind Protecţia Faunei şi Florei aflate pe cale de dispariţie (CITES);
  

• 
  Au fost constituite organizaţii (Greenpeace) şi partide politice (partidele ecologiste) care militează împotriva poluării mediului înconjurător şi pentru salvarea faunei şi florei, practic a planetei noastre, de la pieire.
  

• 
  Exista o tot mai mare presiune de a impune o interdictie totala asupra importului de papagali salbatici, si orcine vrea sa cumpere un papagal ar trebui sa se asigure ca a fost crescut in captivitate.
  

Daca astazi nu intelegem rolul nostru in protejarea speciilor pe cale de disparitie, s-ar putea ca nu peste mult timp sa asistam la drama cumplita a intrarii in istorie a unora dintre ele. Am constientizat, de asemenea faptul ca noi suntem cauza decimarii acestor specii. Deci tot noi suntem cei capabili sa punem capat acestor situatii critice. Viitorul planetei sta in mainile noastre!

Poate că bunicii şi părinţii noştri nu au auzit de educaţie ecologică. Au trait intr-o lume şi o perioadă care nu s-a confruntat cu probleme majore asa cum se intamplă în prezent. Dar remărcăm astăzi: boli datorate poluării, aerul tot mai viciat din cauza defrişărilor masive, dezvoltării industriale, poluării, dorinţei nechibzuite de înavuţire, incendii naturale tot mai dese si mai puternice, schimbări climatice majore, dispariţia speciilor de plante si animale, topirea gheţarilor etc. Nu mai putem ţine ochii inchişi.pentru că nepasarea ne poate fi fatală.Şi dacă de noi nu ne pasă, pentru că avem o tendinţă de a ne crea propria suferinţă, să ne gândim la copiii noştri care vor ajunge să stăpâneasca un Pământ pustiit din cauza neglijenţei umane. Sa invatam sa protejam ceea ce avem deja pentru a nu ajunge sa ne bucuram doar la vederea animalelor impaiate, pironite intr-un colt de muzeu!

Educaţia pentru mediu este importantă la orice vârstă; nu este o ruşine să fii ecologist, dimpotrivă! Având un comportament civilizat faţă de mediul înconjurător vom fi respectaţi de ceilalţi, dar vom avea respect şi faţă de noi înşine, iar „Minunata planetă albastră” nu poate decât să ne multumească!

In fiecare seară, înainte de a adormi faceţi un exerciţiu: gândiţi-vă ce face în fiecare zi natura pentru voi şi ce aţi făcut voi in ziua respectivă pentru natură!

VI Bibliografie:

Motoare de cautare:

• 
  Filip Denisa
  
• 
  Paraschivoiu Sebastian
  
• 
  Dobrisan George
  
• 
  Ceausu Cristian
  
• 
  Petrache Luchian
  
• 
  Dumitrache Diana