Buletin informativ 2008 Buletin informativ
|
|  Yüklə 3.23 Mb.
|
Din nou la datorie!…Nicolae D. Marin, Budeşti(publicat în Revista pedagogică – culturală – socială „AMICUL ŞCOALEI”, Anul X, Cluj, 15 septembrie 1934, No. 13) Goarnele n’au sunat răsboiul; clopotele bisericilor n’au dăngănit şi măcelul dintre naţii n’a reînceput! E linişte şi pace pe pământ; relativă, radar este totuşi pace … Iar sătucul uitat de lume, dar nu de Dumnezeu, noi ştim c’avem un crez, avem un ideal … Şi acolo, făr’d’ar fi cunoscuţi cu adevărat de cineva, muncim; muncim mereu. Ţara ne-a trimis în locuri nedesţelenite încă; ne-a trimis aşa cum ne-a avut! Nu ne-a pus în mână tratate de muncă; nici multe îndemnări încă nu ne-a dat. Ne-a dat ogorul; ne-a dat glia; glia s-o lucrăm şi s’o facem de nu ştiu câte ori mai roditoare… Ne-a dat satul ţărănesc să-l culturalizăm, să-l civilizăm, că suntem doar într’al XX-lea secol. Ne-a dat terenul zic, dar … scule nu ne-a dat! Ştie ţara că dascălii au suflet şi că sufletul e atotputernic; din piatră seacă scoţi, când sufletul e cu tine! Ş’acolo’n Răsărit şi’n Apusul ţării – mâncaţi sau nu – dascălii îşi fac cu abnegaţie şi cu elan „sfânta datorie”! Răsplata lor? Nicicând! Deocamdată ei au o nemuritoare răsplată: „mulţumirea sufletească”! La altceva nu s-au gândit niciodată … Ş’altă datorie! Când acum 18 ani trâmbiţa suna alarma mobilizării generale, dăscălimea a fost cea dintâi la … datorie. În primele lupte de la Jiu şi Olt au murit zeci de’nvăţători şi răniţi au fost nu ştiu câte sute! Iar când aceeaşi trâmbiţă a sunat sfârşitul tragicului măcel uman, pe răbojul sutelor de mii de morţi s‘a însemnat cu roşu: 1000. Da! 1000 de dascăli au căzut la ceea ce a fost pentru noi: Mărăşti, Oituz şi Mărăşeşti… Mai la urmă? Nimic! Totul e normal … Ba nu! … Mi-aduc aminte că mai acum câţiva ani se pusese pe tapet chestiunea „învăţătorii nu vor mai deveni ofiţeri de rezervă” … Nu ştiu de ce, dar aşa a fost cazul. Ar fi crezând că învăţătorii nu aveau atâtea cunoştinţe; sau poate li s’a fi părut suspect că învăţătorii mor prea repede’n război; prea se bagă – orbeşte – în duşman! Ş’atunci, scriam de supărare, într’o revistă, articolul „Învăţătorul numai sergent”! Astăzi? Din nou suntem chemaţi la datorie. Pregătirea premilitară a tinerilor de 18 – 20 ani se’ncepe. Şi cine le sunt comandanţii? În majoritate, dascălii! Ei, sublocotenenţii de rezervă – de preferinţă învăţătorii – sunt chemaţi aici. Ţara găseşte în dascălii săi sprijinul neprecupeţit. Din nou suntem chemaţi la datorie! Răspundem sus şi tare „suntem gata”!. „Pentru ţară” – cum zice poetul – ne jertfim! Exemplul îl dăm azi ca şi ieri! Suntem la datorie, ŢARĂ!
Mihai Petrescu, Şc. cu cls. I-VIII Dbriceni, Olt Margareta Gheorghiţă, Şc. cu cls. I-VIII Nr. 3 Slatina Olt Dorinel Bogeanu, I.S.J. Olt ASOCIAŢIILE PROFESIONALE - O INTERFAŢĂ CALDĂ ÎN CADRUL SISTEMULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT Asociaţiile profesionale, constituite cu cadrele didactice care au urmat cursuri de formare prin programe naţionale şi/sau internaţionale, s-au format prin adeziunea responsabilă a acestora şi vin să ofere expertiza lor acumulată pentru a asigura sustenabilitatea administrativă, legislativă şi financiară a acestor programe de formare care au avut alocate sume mari de bani de la Guvern şi de la finanţatori externi-Banca Mondială de exemplu. Nevalorizând resursa umană formată prin programele de genul „ M&F-Componenta M&F a M.E.I-Formarea formatorilor pentru directorii din învăţământul preuniversitar”, „Programul PIR-Subcomponenta 1.1.- Mentoratul pentru dezvoltarea profesională a cadrelor didactice prin activităţi desfăşurate în propria şcoal㔺.a. ar însemna să condamnăm învăţământul la un etern „start zero”, lăsând uitaţi pe cei formaţi şi formând alţi formatori ş.a.m.d. în condiţiile în care, pentru învăţământ resursele nu sunt excedente! Asociaţiile profesionale, recunoscute şi promovate de MECT ca viabili parteneri educaţionali, se implică responsabil, dar şi foarte documentat (prin componenţa lor ele sunt un cumul de experienţe de la nivel de bază, cu expertize certificate) ce vin să întărească necesitatea ca ridicarea calităţii educaţiei, să se realizeze în viziune integrată prin acceptarea implicării asociaţiilor profesionale create în acest scop şi care vizează: o mai bună gestionare a resurselor umane; crearea mai multor oportunităţi de recalificare şi educaţie continuă şi sporirea eficacităţii prin elaborarea unui program strategic, coerent de reformă, planificare, administrare şi conducere a sectorului. Invocăm pluralismul educaţional- menţionat de MECT, prin care se poate oferi un cadru specific de manifestare şi recunoaştere a partenerilor educaţionali –asociaţiile profesionale din sistem, care să asigure o viziune integratoare şi coerentă asupra educaţiei şi formării continue, în consonanţă cu calitatea de stat membru a României în Uniunea Europeană, pentru a răspunde recomandării formulate recent de BM „ Sistemul educaţional din România se află la o răscruce…Guvernul va trebui să ridice calitatea educaţiei, în primul rând printr-o mai bună gestionare a resurselor umane”1 (1 Autorii acestei Note sunt Ana Maria Sandi şi Mariana Moarcăş, cu contribuţiile lui Alec Gershberg, Raluca Banioti şi Truman Packard.) Această „interfaţă caldă” este expresia unei foarte dechise, sincere şi reale atitudini profesionale, emanând propuneri, soluţii dinspre şi înspre nivelul de bază, ca reprezentant legitim, ales de marea majoritate a membrilor pe care-i reprezintă în consonanţă cu recunoaşterea şi tratarea lor ca atare, în calitate de parteneri educaţionali ai MECT. Aceste organisme aduc spiritul legii, al deciziei centrale ca un dat firesc şi negociat, dezbătut de cei doi parteneri, lansându-le fără sentimetul de impunere a deciziei ci ca pe un bun reciproc, devenind astfel asumate rapid şi mai bine aplicate, mai credibile. Susţinând şi promovând descentralizarea, dorită în mod salutar de MECT, asociaţiile aduc propuneri noi şi concrete de ameliorare şi remediere a sistemului, în urma unei diagnoze privind costurile, eficienţa şi ineficacitatea unor programe de formare aplicate până acum cu bani mulţi, veniţi de la Bugetul de stat, dar şi de la finanţatori externi, dar „pierduţi” prin neasigurarea valorizării continue a resurselor umane formate prin astfel de programe, în contextul subfinanţării sistemului de învăţământ. Venim şi cu propuneri de atenuare a unor efecte colaterale negative în activitatea la clasă a zeci de mii de dascăli ce le-ar provoca legea în mod sigur dacă ar rămâne în forma din proiect, deoarece la scăderea calităţii noilor veniţi în rândurile acestei profesii se adaugă scăderea calităţii cadrelor didactice generând astfel, în lanţ, scăderea calităţii serviciilor educaţionale şi, prin extensie, a rezultatelor educaţiei. Aducem propuneri care pornesc din cele constatate de noi în eficienta activitate de dezvoltare profesională a cadrelor didactice din mediul rural, prin programul de mentorat, propunând, ca persoană juridică cu competenţe certificate în domeniul RU prin ANMEDEP, ameliorarea unor reguli ale jocului care aduceau deservicii sistemului şi erau în mod evident absurde şi ineficiente, lucruri constatate de marea majoritate a profesorilor şi părinţilor de mult timp, dar care abia acum ar putea fi îndreptate, fiindcă sunt în acord cu filozofia a ceea ce a propus de data acesta MECT. Suntem fermi în susţinerea propunerilor noastre chiar dacă unele ne sporesc responsabilitatea, pentru fiecare în parte având temeinice argumente şi sperăm să găsim sprijin în promovarea lor la MECT, la sindicatele care ne reprezintă, la părinţi, la elevi, la liderii de opinie şi la parlamentari. ANMEDEP- ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A MENTORILOR DE DEZVOLTARE PROFESIONALĂ este compusă din 62 de mentori lansaţi pe piaţa formării continue a adulţilor prin Proiectul P.I.R.-Subcomponenta 1.1., fiecare judeţ din ţară având cel puţin un mentor- lansat şi format prin proiect şi care au probat practic rolul şi importanţa muncii lor cu cadrele didactice ce-şi desăvârşeau dezvoltarea lor profesională prin activităţi desfăşurate în propria şcoală, consiliaţi, formaţi şi asistaţi de mentori, doar că aceştia nu au certificată ocupaţia de mentor, cerută şi prin noile proiecte de legi lansate pentru sistemul de învăţământ. |