Subiecte de tipul al ii-lea pentru bacalaureat

clavirul, acordeonul, flautul, chitara, fanfara, clopotul, urletul de câine, strigătul de cucuvea, ţârâitul de greier, tusea, plânsetul, chiotele, bocetele, claxoanele,

ţipetele de tren.

Decorul bacovian surprinde o lume a a lucrurilor, obiectele sunt purtătoare de mesaje: piaţa, strada, parcul, periferia, cimitirul.

Tehnici simboliste:

- simbolul;

- sugestia;

- corespondenţele; sinestezia;

- muzicalitatea;

- versul liber.

- condiţia poetului;

- natura, iubirea;

- starea de nevroză;

- moartea;

- evadarea;

- claustrarea;

Motive: singurătatea, melancolia, spleen-ul, ploaia, toamna, culorile, muzica, parcul, cimitirul.

49. Expune doctrina estetică promovată de revista «Dacia literară».
“Dacia literară”, aparuta la 30 ianuarie 1840, redactor M. Kogălniceanu.

A aparut in perioada paşoptistă - 1830-1860.

Reprezentanţi: V. Alecsandri, D. Bolintineanu, Grigore Alexandrescu (fabule, satire), C. Negruzzi (Scrisori, Alexandru Lăpuşneanul).

Introducţia la «Dacia literară» este articolul-program al paşoptiştilor. Acesta conţine următoarele puncte:

1. Dorinţa de a se edita o revistă, care să conţină producţii literare de pe întreg teritoriul Daciei (revistele de până atunci aveau o culoare locală şi erau influenţate politic).

2. Dorinţa de a unifica limba română literară.

3. Nevoia de a avea o literatură originală şi unitară pentru toţi românii.

4. Se pun bazele unei critici obiective (“vom critica opera şi nu persoana” – Kogalniceanu).

5. Se combat traducerile si imitaţiile: ”traducerile nu fac o literatură”; “imitaţia ucide în noi duhul naţional” – Kogălniceanu

6. Se propun teme originale pentru literatură:

a) istoria naţională;

b) folclorul şi tradiţiile;

c) natura, frumuseţile patriei.

A fost înfiinţată în 1863. A avut revistă proprie, apărută la 1 martie 1867 – “Convorbiri literare”.

Junimiştii au avut preocupări în trei domenii:

1. 
   cultura – prin prelecţiuni populare organizate de aceştia, pentru educarea maselor;
   
2. 
   domeniul limbii –
   

T. Maiorescu s-a pronunţat în ceea ce priveşte neologismele într-un articol din 1881 – Neologismele; el arată că acolo unde în limba română există pe lângă cuvântul slavon un cuvânt de origine latină trebuie îndepărtat cel de origine slavonă şi păstrat cel latin; Ex: vom zice binecuvântare şi nu blagoslovenie; bunavestire şi nu blagoveştenie; Acolo unde lipseşte din limbă un cuvânt şi trebuie neapărat introdusă o anumită idee vom împrumuta din limbile neolatine, în special din franceză şi italiană.

3. 
   domeniul literaturii – cel mai important studiu al criticului T. Maiorescu este cel din 1872 – Direcţia nouă în poezia şi proza românească; în acest studiu, prezintă situaţia poeziei şi a prozei româneşti de până la el, în acelaşi timp sesizând apariţia unui “om al timpului modern“, Mihai Eminescu. Îl numeşte pe Vasile Alecsandri «cap al poeziei noastre în generaţia trecută», afirmând despre «pasteluri că sunt o podoabă a literaturii române».
   

combătând mediocrităţile.

Titu Maiorescu a impus o direcţie nouă în literatura română. Deşi nu a făcut analiză pe text, a sintetizat în anumite afirmaţii valoarea şi importanţa celor mai buni scriitori ai vremii:

- în poezie – Mihai Eminescu

- în proză – Ioan Slavici – promotorul realismului rural

- Ion Creangă – geniu “poporal”

- În dramaturgie – I.L. Caragiale

51. Expune ideile care stau la baza direcţiei moderniste, promovate de E. Lovinescu.
Modernismul a fost promovat de revista «Sburătorul» (1919-1922; 1926-1927) şi de cenaclul cu acelasi nume.

Obiectivele revistei erau promovarea tinerilor scriitori şi imprimarea unor tendinţe moderniste în evoluţia literaturii.

„Sburătorul” refuză să-şi arate preferinţa pentru vreo formulă estetică anumită, astfel încât la revistă colaborau sămănătorişti, parnasieni, simbolişti, realişti.

Ideile lovinesciene vor fi restrânse şi publicate în Istoria literaturii române contemporane şi în Istoria civilizaţiei române moderne.

„Sburătorul” va pleda pentru racordarea literaturii române cu spiritul veacului.

Eugen Lovinescu este autorul teoriei sincronismului, conform căreia civilizaţia şi cultura se propagă prin imitaţie de la superior la inferior. Literatura trebuie să părăsească tradiţionalismul sămănătorist şi gândirist şi să se înscrie în modernitate cultivând inspiraţia citadină, şi preluând noi forme promovate de literatura europeană. Mai întâi se împrumută forma, modelele, structurile din cultura mai dezvoltată, apoi se creează şi un fond original, forme proprii, ţinându-se cont şi de specificul românesc. Lovinescu susţine că imitaţia simplă fără asimilaţie nu are nici o valoare. Criticul acceptă teoria formelor fără fond pe care o respingea Titu Maiorescu, considerând că formele pot să-şi creeze fondul.

În concepţia lui Lovinescu, modernismul presupunea:

1. 
   trecerea de la romanul rural la cel citadin, la literatura analitică;
   
2. 
   preocuparea pentru problematica intelectualului;
   
3. 
   trecerea de la poezia epică, cultivată de exemplu de George Coşbuc, la o poezie care cultivă simbolul, subiectivismul extrem;
   
4. 
   epicul va tinde spre o creaţie obiectivă (vezi cazul lui Rebreanu).
   

• 
  Se pune accent pe apărarea tradiţiei.
  
• 
  Spiritul critic se menţine, dar împotriva tendinţelor moderne.
  
• 
  Teme: interesul pentru folclor, idealizarea trecutului naţional.
  
• 
  Curente literare: sămănătorismul, poporanismul, gândirismul.
  
• 
  Gândirismul: mişcare literară dezvoltată în jurul revistei “Gândirea”, avându-l ca redactor pe Nichifor Crainic.
  
• 
  Colaboratori: Cezar Petrescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Pillat, Tudor Vianu, Vasile Voiculescu.
  
• 
  Se cultivă valorile naţionale, dimensiunea ortodoxă.
  

Tradiţionalismul voieşte o cultură creatoare de valori autohtone; ţinta supremă a unui popor este creaţia după chipul şi asemănarea lui.

N. Crainic pleacă de la analiza cuvântului “orient“, arătând că există un nonsens în sintagma “orientare spre occident”; orientarea cuprinde în sine cuvântul "orient“ şi înseamnă îndreptarea spre orient. Criticul arată că întoarcerea spre trecut a scriitorilor trebuie concepută într-un mod dinamic combătând ideile “sămănătoriste“. Respinge anumite exagerări ale curentului “sămănătorist“, care pusese accentul pe ideea istorică şi ideea folclorică în defavoarea ideii religioase. Criticul arată că viaţa poporului român nu este doar o sumă de instincte primare, ci că întreaga noastră cultură este străbătută de duhul creator al cultului ortodox şi al concepţiei lui bizantine.

Colaboratori: V. Voiculescu, L. Blaga, Cezar Petrescu, I. Pillat, Ion Minulescu.

- direcţia modernistă cunoaşte şi ea două orientări:

• 
  Mişcările artistice care exprimă o ruptură de tradiţie, atitudine modernistă = atitudine antiacademică, anticlasică, anticonservatoare, împotriva tradiţiei.
  
• 
  Curente postromantice: simbolismul, expresionismul, dadaismul, suprarealismul.
  
• 
  Teoreticianul modernismului a fost criticul literar Eugen Lovinescu; revista şi cenaclul “Sburătorul”.
  
• 
  Teoria sincronismului
  
• 
  Teoria formelor fără fond este susţinută de către criticul Eugen Lovinescu.
  
• 
  Autonomia esteticului (esteticul trebuie disociat de alte valori cum ar fi eticul şi etnicul).
  

- respingerea tradiţiei;

- spiritul de frondă (opoziţie faţă de trecut);

- spiritul ludic (de joacă) – poemele lor mizează pe fantezie, vis, joc de imagini;

- forme de exprimare şocante.

Exemple de curente avangardiste: dadaismul, suprarealismul, constructivismul.

Reprezentanţi ai avangardismului: Urmuz, Ilarie Voronca, Gellu Naum, Geo Bogza.

Reviste avangardiste: ‘Contimporanul’, ‘Punct’, ‘Urmuz’, ‘unu’.

Termenul de modernism a fost impus în critica literară de Eugen Lovinescu, care întemeiază la Bucureşti revista ‘Sburătorul’ şi cenaclul cu acelaşi nume. Revista a activat între anii 1919- 1922; 1926-1927. Criticul Eugen Lovinescu promovează o serie de scriitori tineri în revista sa: Ion Barbu, Camil Petrescu, Anton Holban, G. Călinescu

Obiectivele revistei erau promovarea tinerilor scriitori şi imprimarea unor tendinţe moderniste în evoluţia literaturii.

Sburătorul refuză să-şi arate preferinţa pentru vreo formulă estetică

anumită, astfel încât la revistă colaborau sămănătorişti, parnasieni, simbolişti, realişti.

Ideile lovinesciene vor fi restrânse şi publicate în Istoria literaturii române contemporane şi în Istoria civilizaţiei române moderne.

Sburătorul va pleda pentru racordarea literaturii române cu spiritul veacului.