Buletin informativ 2008 Buletin informativ
|
|  Yüklə 3.23 Mb.
|
CITATE COMENTATE Despre ROMANI: Jefuitori ai lumii, după ce le lipseşte pământul pentru pustiire, acum [ romanii] scormonesc şi marea. Dacă duşmanul este bogat, ei îi râvnesc averea, de e sărac, ei sunt dornici de stăpânire, aşa încât nu la săturat până acum nici Răsăritul nici Apusul: din toţi singuri ei doresc să înghită cu aceeaşi furie bogăţia şi sărăcia. Furtul, măcelul şi jaful ei le numesc cu termenul mincinos de stăpânire, iar pacea lor e tăcerea pustiului... Soţiile şi surorile noastre, chiar de ar scăpa de brutalitatea duşmană, ne sunt batjocorite în numele prieteniei şi ospitalităţii. ( Discursul unui luptător breton, Calgacus, către trupele sale; Tacit , Viaţa lui Agricola, citat de: J. Carpentier, F. Lebrun, Istoria Europei, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1997, p.93.). Despre TRACO - DACO - GEŢI: Traco-Dacii erau o populaţie latină originară care în Balcani se numeau Besi, iar dincolo de Bosfor Bitii( la români există numele Bîtiu) ce aveau drept capitală Troia - spunea marele savant Stăniloaie - Latina originară deosebindu-se de cea peninsulară, adusă de troieni în Italia după cucerirea Troiei de greci. Pr. D: BĂLAŞA, De la Zamolxe la Iisus Hristos; Ed. Cuget Românesc, BIRDA, 1993 Cele mai vechi urme europene ale unei economii de producţie se găsesc în Balcani(J. Carpentier, F. Lebrun, Istoria Europei, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1997, p.31.) Mai la nord, Ungaria Meridională, Sudul Ucrainei, România, Bulgaria şi o parte a Iugoslaviei cunosc până la sfârşitul mileniului al V-lea o cultură - numită Starčevo -Criş/Körös- care se demarchează net de influenţele anatoliene. Creşterea animalelor dar şi vânătoarea şi pescuitul joacă un rol economic important. aşezări permanente sau seminomade se stabilesc pe văi( cultura grâului şi a meiului); se construiesc locuinţe de lemn îmbrăcate cu argilă. (J. Carpentier, F. Lebrun, Istoria Europei, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1997, p.31.) La nordul Dunării... deplasările de populaţie, sensibile către 4700 î. H. constituie începutul unei vaste mişcări ce va difuza destul de repede tehnicile agricole. (J. Carpentier, F. Lebrun, Istoria Europei, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1997, p.33.) Populaţia sporeşte producându-se noi migrări din Ungaria(J. Carpentier, F. Lebrun, Istoria Europei, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1997, p.39.) Ţărmul Mării Nordului şi al Mării Baltice... colonizarea acestora cu grupuri purtătoare ale tradiţiilor danubiene duce la apariţia în aceste zone a unei economii agricole diversificate. (J. Carpentier, F. Lebrun, Istoria Europei, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1997, p.33.) Curentul epidanubian ajunge în aceeaşi perioadă până pe ţărmurileMânecii, ale Văii Loarei şi în Bretagne. (J. Carpentier, F. Lebrun, Istoria Europei, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1997, p. 40.). ... în Balcani dar şi la marginea ţinuturilor ungureşti se prelucrează arama... Turnarea se va folosi abia la sfârşitul mileniului al V-lea, prin progresul tehnic al cuptoarelor meşteşugarilor ceramişti din regiuni danubiene... mărturia unor iscusinţe deosebite... asistăm la veacurile ce urmează la apariţia unei mulţimi de centre indigene de turnat arama... Ungaria exportă toporaşe de aramă spre vest şi răspândeşte noua tehnologie.(J. Carpentier, F. Lebrun, Istoria Europei, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1997, p.39., p. 40.) ... în Complexul din Munţii Orăştiei ce conţine peste 200 de terase antropogene, au fost identificate ... numeroase unelte, cuptoare, urme de ateliere etc. cu unelte de prelucrare a fierului ( 27 de nicovale etc), lupele de fier ( găsite de ordinul tonelor) şi lingourile ocupă pe departe primul loc; un număr mare de piese de orfevrar dovedeşte marea producţie de obiecte de artă aplicată, din metal preţios, Aici era deosebit de dezvoltată metalurgia, meşteşugul făurăriei şi prelucrării metalelor punând în evidenţă un mare avânt economic a cărei producţii era destinată comercializării în zone mai mult sau mai puţin îndepărtate, Complexul mai sus amintit fiind un imens centru economic şi spiritual al lumii antice. Locuinţele unele cu planuri complicate, cu acoperişuri de ţiglă, au apă curentă . prelucrare după articolul lui E. IAROSLAVSCHI, Fierarii Sarmizegetusei Regia, publicat în rev. Dacoromania, nr 22, Alba Iulia , 2005. Dacii cunoşteau o metalurgie mai avansată decât cea de azi?! Andrei Vartic, găseşte în sanctuarul dacic de la Racoş cuie .Studiind un cui dacic vechi de peste 2000 de ani, din fier pur de 99,97%. O minune antică, ce se poate obţine numai în condiţii speciale de laborator sau în Cosmos! Până la ora actuală sunt cunoscute în lume numai două exemple de astfel de fier antic: stâlpul de fier de la Delhi şi un disc din Mongolia. Cuiul dacic este acoperit, cu trei straturi moleculare, perpendiculare, care-l protejau impecabil. Cercetătoarea Beatrice Cauet din Toulouse ( referitor la minele de la Roşia Montană) a dovedit o intensă exploatare dacică . ... istoricul Horia Ciugudean... aurul de la minele Cârnic a îmbogăţit tezaurele lui Burebista şi Decebal. V. BRILINSKY, Brăţările de aur, punct de referinţă a istoriei Daciei, publicat în rev. DACIA magazin, nr. 44. iulie 2007 pag 10 Dacii s-au remarcat şi prin aurul exploatat. Analizele chimice au arătat că o parte din aurul faraonilor egipteni provine din Munţii Apuseni. ( Nicolae Iorga,Istoria Românilor, Vol. XXX, partea I, Bucureşti,1936, p.30.). ... romanii au luat mult aur odată cu tezaurul din Sargesia, evaluat de Jerome Carcopino la 165 500 kg aur şi 331 000 kg argint Napoleon Săvescu, Noi nu suntem urmaşii Romei, Ed. Intact, Bucureşti, 2002. Bogăţiile fabuloase luate de romani: 1 625 000 kg aur şi peste 3 270 000 kg argint , vase de preţ, turme, prizonieri etc. CRITON, Getica citat de R.S. CARPIANU Enigma insulei sau călătorie peste şapte milenii, Editura Getica, Bucureşti, 1990. p. 151 Traian are norocul de a ajunge prin trădare la tezaurul dacilor; acest tezaur împreună cu imensele resurse smulse Daciei îi permit lui Traian „ mari realizări economice în imperiu'': fondator de oraşe cu numele împăratului, bate monede cu efigia lui chiar şi oraşele greceşti, se instaurează cultul lui Traian la Sarmisegetusa i se ridică un templu unde slujeşte un sacerdot, să construiască Tropaeum Traiani în Dobrogea, Forumul lui Traian, Columna la Roma ,temple, apeducte ,teatre,drumuri, canale,poduri, porturi în Roma şi alte oraşe ale imperiului, se suprimă impozitele pe un an, fiecare plebeu a primit peste 650 de denari şi grandioasele serbări ce au durat peste 3 ani etc. prelucrare după R.S. CARPIANU Enigma insulei sau călătorie peste şapte milenii, Editura Getica, Bucureşti, 1990 p152 Ca urmare cei mai drepţi şi mai viteji dintre traci, poporul de rând, ţărănimea noastră este cea din urmă din Europa ... nici o ţărănime nu a rămas ca ţărănimea din regatul român N. IORGA, Pagini alese, vol .2, p326 citat de R.S. CARPIANU Enigma insulei sau călătorie peste şapte milenii, Editura Getica, Bucureşti, 1990 p155 Ziduri antehomerice pe muntele Istriţa ... locotenentul Vasile Cârlova... a descoperit zidurile unei impunătoare cetăţi ... Dintre ruine, ruşii au scos şi confiscat 36 de cară de aur, argint şi obiecte de artă. Cu piatra din ziduri a fost pavat drumul dintre Galaţi şi Brăila şi au fost reparate zidurile vechii cetăţi brăilene. În alt loc tot pe acest munte în anul 1861 arheologul austriac Bock ...zidurile acestei cetăţi aveau grosime ciclopică, laturile ei fiind apărate de patru turnuri uriaşe. G. HAŞA, Noi ipoteze despre Tezaurul de la Pietroasa, publicat în rev. DACIA magazin, nr. 52. mai 2008 pag. 12. Realizările dovedesc că dacii erau maeştri în tăiatul pietrei. Aveau unelte cu care puteau ciopli piatra, şi au fasonat cantităţi imense de piatră. Au realizat construcţii unice în Europa, cu ziduri de piatră ecarisată( blocuri de calcar fasonate) sau terase cu blocuri de andezit. Tăiau rocile cele mai dure cum este andezitul, pe care l-au transportat în munţii Sarmisegetuzei sub formă de blocuri imense de la distanţe de aproape 100 km
Pornind de la informaţiile matematice oferite de conformaţia Marelui Sanctuar de la Dealul Grădişte şi făcând calcule de specialitate prof. T. URSU ajunge la rezultate extraordinare, dacii ştiau că Pământul este un geoid şi puteau calcula acestuia raza : raza Pământului (ca elipsoid de rotaţie) la punctul central al terasei a XI -a cu valoarea de cca. 6 367 320 m, rezultă că diferenţa(faţă de cel calculat în prezent) este doar de ... aproximativ 72 metri, deci un indice de exactitate de : 99, 99887082% T. URSU , Kogaion: Hic sunt leones!... publicat în rev. DACIA magazin, nr. 40. februarie 2007 pag 10. Începând cu tăbliţele de la Tărtăria strămoşii noştri daci se afirmă printr-o cultură extrem de avansată pentru acele timpuri, bine conturată şi solidă, ce din multe puncte de vedere este valabilă şi necesară şi în prezent. Am convingerea că daci, geţii, sarmaţii şi mulţi alţi menţionaţi de istorici în bazinul Dunării, convieţuiau în armonie dacă nu cumva erau unul şi acelaşi popor cu nume diferite în funcţie de ţinuturile locuite. Deosebirile manifestându-se prin aspecte ale obiceiurilor , tradiţiilor , la fel cum azi sunt deosebiri între cântecele şi tradiţiile olteneşti , bihorene, maramureşene, basarabene, dobrogene etc. cu toate că toţi vorbesc aceeaşi limbă, şi-n esenţă au elemente comune tradiţiilor. Forma de manifestare diferă. Densitatea mare şi răspândire a acelora-şi toponime în zonele de munte, în diferite zone ale spaţiului locuit de traco-geto-daci , este o dovadă a de netăgăduit unităţi lingvistice din cele mai vechi timpuri. Strabon şi Mela Referitor la locuitori de pe malul drept al Nistrului, până în sudul Dunării (Danuvius de la izvor până la Cazane şi Istru în continuare) iar în apus până în ţinutul dacilor: şi unii şi alţii vorbeau o limbă identică. STRABON, Geografia, POMPONIUS MELA, Chorografia, citaţi de A. BUSUIOCEANU, Zamolxis, Editura Meridiane, Bucureşti, 1985. p.62-69. ...get care se joacă cu cercul pe malul râului sarmatic... MARŢIAL, Epigr., VII,80, 3-10, citat de A. BUSUIOCEANU, Zamolxis, Editura Meridiane, Bucureşti, 1985. p.54 Cine erau acei „ goti'' ... care în cântecele lor pomeneau cu veneraţie, ca de un strămoş, pe înţeleptul Dicineus, preot şi sfetnic al lui Buruista, regele „Got'' A. BUSUIOCEANU, Zamolxis, Editura Meridiane, Bucureşti, 1985. p.205. Geţii aceia care mai sunt numiţi şi acum goţi OROSIUS, Historii,anul 417, citat de : A. BUSUIOCEANU, Zamolxis, Editura Meridiane, Bucureşti, 1985. p. 85 Într-o scrisoare Ovidiu face următoarea remarcă :Dacă cineva ar fi silit pe Homer să trăiască în această ţară, vă asigur că şi el ar fi devenit get C. C. GIURĂSCU, Istoria românilor, citat de R.S. CARPIANU Enigma insulei sau călătorie peste şapte milenii, Editura Getica, Bucureşti, 1990. p103 Abia se mai păstrează o amintire a limbii elene şi ea însăşi a devenit getă prin sunetul barbar care o pătrunde. Pretutindeni răsună cuvântul getic temut. Îmi pare adesea că eu însumi mi-am uitat latineasca. OVIDIU, Tristia, IV,1, citat de R.S. CARPIANU Enigma insulei sau călătorie peste şapte milenii, Editura Getica, Bucureşti, 1990 p183. Aceste afirmaţii a lui Ovidiu sunt o dovadă clară că în acele vremuri limba geţilor se deosebea de celelalte prin „asprimea sunetelor'', şi de fapt poetul era nemulţumit: nu pentru că nu o înţelege ci că nu mai întâlnea acele artificii a limbii literare a elitei Romei, şi că-şi strica pronunţia ( Ovidiu trăieşte ceva asemănător cu ce se întâmplă acum cu familiile de intelectuali care-şi trimit copilul la ţară la bunici, iar când se întoarce după o vacanţă de vară sănătoasă, mare tragedie: copilul ne face de ruşinee!, vorbeşte ca la ţeară!). Creaţia artificială latina cultă punea în dificultate chiar pe demnitarii Romei. Acesta era şi unul din motivele pentru care preferau limba vechilor greci. Guvernatori în Dacia Romană au fost şi greci! Referitor la Hadrian când citea discursurile imperiale în absenţa lui Traian... auditoriul râdea de accentul său .... continua să se dedice cu asiduitate mai mult limbii vechilor greci decât latinei.. A. R. BIRLEY, Hadrian, Editura BIC-ALL, Bucureşti, 2007, p. 63. Se poate concluziona că se face o mare greşeală atunci când se ia ca punct de reper, de necontestat, în studiul etimologiei cuvintelor unui popor o limbă care a existat mai mult în imaginaţia literaţilor. Se cunosc multe cazuri în istoria limbilor literare culte oficiale a unui stat, care au fost create la comandă politică şi care se deosebesc esenţial de limbile ţărăneşti materne foarte diferite ale aceluiaşi popor ( de exemplu: limba franceză, limba italiană, limba germană, limba spaniolă etc); la polul opus, remarcabilă este însă unitatea limbii ţărăneştii a tuturor românilor!, cu valabilitate şi pentru cei din afara frontierei. Aceste acţiuni ale specialiştilor în lingvistică, creatori de limbi literare, inventate recent ca răspunsuri la diverse comenzi politice, sunt dovezi ale tendinţei fărâmiţării lingvistice, de-a lungul timpului, a unei limbi ţărăneşti relativ unitare cândva. Aceste realităţi pun sub semnul întrebării teoria împrumuturilor de cuvinte atât de utilizată şi forţat aplicată în limba noastră. Teoria împrumuturilor aplicată cu uşurinţă sau tendenţios este generatoare de mari erori, desfiinţând naţiunea matcă. În cazul nostru logica împrumuturilor lingvistice a desfiinţat naţiunea traco - daco-getă!. Asemănarea limbii române cu latina a făcut pe mulţi lingvişti să se bazeze în studiul ei pe ipoteza că ea provine din limba adusă, la începutul erei noastre, de cuceritorii romani conduşi de Traian. Rezonanţa unor cuvinte româneşti cu cele slave a dus la ipoteza că ele ar fi fost adoptate din limbile slave. Etc. Uşor nu? Un studiu atent dovedeşte însă, că cea mai mare parte din cuvintele româneşti sunt întro formă mai veche decât cuvintele latine ( aduse de Traian!) sau slave, deci nu provin din aceste limbi. M. CĂLUŞIŢĂ - ALECU, Cuvinte vechi, articol publicat în rev. DACIA magazin, nr. 53 iunie 2008, pag. 7. La Livezile , judeţul Alba: cea mai mare intervenţie craniană din preistoria României şi din datele cunoscute până la ora actuală din Europa ( Concluziile aparţin cercetătoarei Kathlen Mc. Sweeney de la Universitatea din Edinburgh- Marea Britanie). Arheologii scoţieni au confirmat descoperirea arheologului Horia Ciugudean . M. CÂNDEA, Aveau cunoştinţe avansate despre agricultură şi practicau o agricultură prosperă: ... şi geţii cei asprii cărora câmpurile fără răzoare le dau libere roade şi cereale şi, neplăcându-le să-şi cultive pământul mai mult de un an, un (ogor) înlocuitor (primit) prin sorţ egal, îl înlocuieşte pe cel ostenit de munca câmpului. .HORAŢIU,Ode, II, 24, 11-16. citat de A. BUSUIOCEANU, Zamolxis, Editura Meridiane, Bucureşti, 1985. p.69 Probabil că mulţi vor trebui să mediteze serios la imaginea - insuflată artificial - a „ primitivei Daci'', dacă le vom reaminti că cel mai puternic împărat roman, Augustus, a fost la un pas de a se încuscri cu regele dac Cotiso. N. Savescu , Scrisul dacic este unul din aspectele cele mai sensibile ale cercetării contemporane, publicat în rev. DACIA magazin, nr. 40. februarie 2007 pag 19 N. Savescu , în articolul: Scrisul dacic este unul din aspectele cele mai sensibile ale cercetării contemporane, publicat în rev. DACIA magazin, nr. 40. februarie 2007 pag 17. referitor la istoria veche a României spune : a fost mutilată şi răstălmăcită nu numai dintr-o ignoranţă determinată de complexe de inferioritate dar cel mai adesea, prin servituţi solicitate de caleidoscopul geopolitic..”modelul'' acceptării mecanice a descendenţei actualilor români din legiunile romane, a făcut să se ignore .. (adaug) românii ai căror strămoşi nu au fost sub talpa Romei: din Bihor, Maramureşul istoric , Moldova, Bucovina, Basarabia o parte din Ardeal şi chiar Muntenia, şi care şi-au dat viaţa pentru alungarea cotropitorilor. Prin această gravă mutilare aducem o jignire memoriei înaintaşilor noştri, fiind un exemplu educativ extrem de negativ, mai ales pentru acei români ai căror stră-strămoşi s-au întâlnit cu romani numai în luptă ca inamici. Carpi ... erau dacii liberi care după cucerirea romană se retrăseseră în Carpaţii de nord-est... populaţie băştinaşă ostilă romanilor OROSIUS, Historii,anul 417, citat de : A. BUSUIOCEANU, Zamolxis, Editura Meridiane, Bucureşti, 1985. p. 84. Herodot unde dacii sunt arătaţi ca băutori de lapte HERODOT, Hist., I, 216 A. BUSUIOCEANU, Zamolxis, Editura Meridiane, Bucureşti, 1985. p.54 Copilul dac, sătul de laptele juncanelor getice, jucând-se cu cercul sarmatic...MARŢIAL, Epigr., VII,80, 6-8 A. citat de BUSUIOCEANU, Zamolxis, Editura Meridiane, Bucureşti, 1985. p.54 Despre HESTIA: Vechea Europă (mileniul II î.d.Hr.) ... era condusă de regine... cu un sobor al Muierilor, al Babelor ... cea dintâi regină cunoscută nominal se numea Hestia ( Histi, Istia iar mai târziu Vesta; aici probabil că-şi au originea numelui: fluviului sfânt Istrul şi cetatea Histria)... care era în acelaşi timp şi mare preoteasă. Practicau Cultul Soarelui, în temple aveau vetre cu Focul Sacru. În acele vremuri au alcătuit un cod de legi ce s-a numit Codul Belaginelor (al Legilor Frumoase)...cod care cuprindea normele de comportare a cetăţenilor... preluate mai târziu de Zamolxis. Regina este inclusă în panteonul zeilor de greci apoi de romani, odată cu codul de legi creat. Cu circa 8-7 secole î.H., poetul Hesiod, constatând că în lumea de limbă greacă pătrunseseră o mulţime de zei care nu aveau legătură unul cu altul, a făcut „ordine'' . A alcătuit o gegenealogie fictivă a zeilor... În această genealogie fosta regină Hestia... apare ca fica cea mai mare a lui Cronos, sora lui Zeus... apoi preluată de romani socotită fiica lui Saturn. Rea Silvia, mamacelor doi gemeni, Romulus şi Remus, a ucenicit la templul zeiţei Hestia - Vesta, fostă regină a strămoşilor geto-daci Pr. D: BĂLAŞA, De la Zamolxe la Iisus Hristos; Ed. Cuget Românesc, BIRDA, 1993. Zamolse : Za înseamnă zână, zi, sacră, sfântă şi zânele existau numai în aria geto - dacă; mol înseamnă femeie. Zamolsianismul este concepţia teocratică creată de Preotesele cele Mari şi rămâne cel mai important cult al Antichităţii. Trecerea de la Zamolsele - femei la preoţii zamolsieni bărbaţi ... s-a făcut într-o perioadă de milenii. vreme îndelungată oficiau împreună preotesele şi preoţii. O. COTAN - PRUNĂ, Cotanii - triburi sacre din Munţii Carpaţi, articol publicat în rev. DACIA magazin, nr. 53 iunie 2008, pag. 46. Despre ZAMOLXIS: Iisus Hristos Învaţă că: Cel ce crede în Mine, chiar de va muri, va trăi... Eu le dau viaţa veşnică şi nu vor pieri niciodată Zamolxis
Învaţă că: nici ei, nici adepţii săi, nici unul din urmaşii acestora nu vor murii, ci vor merge într-un loc anume, unde vor trăi pururi şi vor avea parte de toate bunătăţile (Fontes, I, 49) Pr. D: BĂLAŞA, De la Zamolxe la Iisus Hristos; Ed. Cuget Românesc, BIRDA, 1993 Istoria cunoaşte trei mari preoţi legislatori. Secolul XIII î.d.Hr. are trei mari reformatori legislatori : Zarathustra...,Moise.. Zamolxis sau Zalmozis mare preot, mare rege şi mare legislator, zeificat de o parte din traco-geţi. Pr. D: BĂLAŞA, De la Zamolxe la Iisus Hristos; Ed. Cuget Românesc, BIRDA, 1993 Zamolse aduna într-o clădire - zice Herodot- Vall în care se afla Hall o sală mare în care erau cinstiţii geţii cei vrednici şi viteji, oferindu-le ospeţe, prilej cu care îi învăţa legile naturii, normele de conduită umană, credinţa în divinitate şi în nemurirea celor viteji căzuţi în luptă. Triburile nordice au mitizat personalitatea lui Zamolse sub denumirea de O-Din (Codin nume întâlnit la români) adică Om Divin, dar şi de Wodan sau Wotan ori Gotan, Katan, Cotan - vorbitorii limbajului sacru fiind de aceeaşi credinţă şi de acelaşi neam, din aceeaşi etnie. O. COTAN - PRUNĂ, Cotanii - triburi sacre din Munţii Carpaţi, articol publicat în rev. DACIA magazin, nr. 53 iunie 2008, pag. 46. Zamolxis ... a clădit o casă ... în care îi primea pe fruntaşii ţării...învăţându-i ... (Fontes, I, 48-49) ... dascălii greci îşi ţineau lecţiile în grădinile publice(Academos) şi prin pieţe cu un auditoriu compozit. Prin comparaţie se poate aprecia caracterul superior al şcolii zamolxiene, bine orientat şi cu un scop precis programatic. Pr. D: BĂLAŞA, De la Zamolxe la Iisus Hristos; Ed. Cuget Românesc, BIRDA, 1993 De la un înţelept ca Socrate citat de un altul ca Platon, aflăm că Zamolxis a fost, pe lângă medic psiho-terapeut, şi mag: o persoană căreia strămoşii noştri îi datorează statutul spiritual, ca cea mai dreaptă şi umană orânduire socială pe care a avut-o lumea antică. Zamolxis, regele nostru, care este zeu - spunea acel trac - afirmă că , după cum ochii nu se pot vindeca fără capul întreg şi nici capul fără corpul întreg, tot astfel nici corpul nu se poate vindeca fără suflet, dar că acesta e motivul pentru care medici greci se înşală în privinţa multor boli... PLATON, Charmides, 156 b-e, citat de : A. BUSUIOCEANU, Zamolxis, Editura Meridiane, Bucureşti, 1985. p. 34. Zeul suprem al geto dacilor... Zamolxis este un zeu al cerului ...... acolo la el, în cerul senin şi albastru... sufletul se ridică, abur nevăzut ... unde îl aşteaptă viaţa cea veşnică. Zeul e adorat pe munţii înalţii.. cât mai sus cât mai aproape de cerul senin. Tracii credeau în nemurirea subpământeană aceea a lui Dionysos şi Hades ... numit mai târziu Dionysos - Sabazios este un zeu care-şi duce viaţa sub pământ... aici oferă viaţa veşnică tracilor, sub pământ la lumina torţelor. Geto - daci erau traci , dar tracismul lor era diferit de cel sudi.c A. NOUR, Credinţe, mituri şi superstiţii geto-dace, , publicat în rev. DACIA magazin, nr. 52. mai 2008 pag. 25. Deosebirile religioase, cu privire la viaţa veşnică, au slăbit unitatea traco - daco - geţilor, favorizând expansiunea romană. Despre DECENEU şi BUREBISTA: Historia Gotica a arhiepiscopului don Rodrigo Jimenez de Rada şi Cronica General a lui Alfonso el Sabio ( Cronica Regelui Înţelept) vorbesc despre strămoşii din îndepărtata Dacia sau Gocia, despre Dunăre, Zamolsen... despre marele rege Boruista...învăţatul Dicineo... A. BUSUIOCEANU, Zamolxis, Editura Meridiane, Bucureşti, 1985. p.210 ... influenţa cultului Dionysiac pentru a-l contracara, îl determină pe Deceneu să refacă şcolile de instruire filosofică şi astronomie şi dezvoltă medicina, ştiinţele teoretice şi practice... reforma duce la refacerea statului zamolxian şi la reactivarea Belaginelor... Gnosticismul traco - dacic, după forme şi locuri, durează până în a doua jumătate a mileniului întâi după Hristos. După ce Sinoadele dau o formă precisă Creştinismului, acesta se integrează doctrinei precizate şi din el rămân numai anumite elemente. ... Trecerea este clară de la adorarea unui astru... s-a trecut la adorarea unei puteri divine a lui Iisus Hristos - Soarele Dreptăţii .Pr. D: BĂLAŞA, De la Zamolxe la Iisus Hristos; Ed. Cuget Românesc, BIRDA, 1993 Despre DECEBAL şi despre REGALIAN: Dacia era un mare regat cu bază etnică perfect omogenă, cu tradiţii istorice seculare, cu structură socială şi economică bine definită, cu o cultură înaintată ... o naţiune conştientă de ea însăşi... dacii, ca naţiune politică, n-au acceptat niciodată stăpânirea romană; cei care n-au căzut în cele două mari războaie s-au retras în Dacia septentrională şi de acolo - ca daci liberi - au invadat necontenit provincia ... V. PÂRVAN citat de G.D. ISCRU în articolul: Regalian- primul restaurator al Daciei, publicat în rev. DACIA magazin, nr. 53. iunie 2008 pag. 2 Sacrificiul lui Decebal este capcana în care cad romani. De acum nu se mai poate negocia, căderea imperiului Romei este hotărâtă. Dacia Romană se transformă într-un câmp de luptă iar Dunărea devine o poartă deschisă prin care dacii liberi şi aliaţii lor atacă permanent imperiul distrugându-l. La numai 12 ani de la „marea victorie '' , în anul 118 e.n. Hadrian era pregătit să retragă legiunile romane şi să părăsească Dacia. R.S. CARPIANU Enigma insulei sau călătorie peste şapte milenii, Editura Getica, Bucureşti, 1990 p157 Au fost momente când neliniştea a ajuns la paroxism. Inscripţii şi texte vorbesc în vremea Antoninilor despre furia dacilor... şi de nebunia lor. O monedă prezintă figura alegorică a unei femei cu un stindard în mână, pe un fundal de munţi, cu următoarea înscripţie în greacă -paranoia Gaeton-(“ nebunia geţilor'') A. BUSUIOCEANU, Zamolxis, Editura Meridiane, Bucureşti, 1985. p.206 În vremea lui Claudius trupele din sudul Dunării proclamă împărat un dac pe Aureolus, apoi pe un alt dac Regalianus urmaş de-al lui Decebal ce luptă împotriva Romei A. BUSUIOCEANU, Zamolxis, Editura Meridiane, Bucureşti, 1985. p.205 După împăratul Aurelian dacii împreună cu aliaţii lor trec Dunărea aducând nesiguranţa mai aproape de Roma. După anul 286 un şir de împăraţi daci de origine umilă ajunşi la putere prin revolta legiunilor, sunt duşmani neîmpăcaţi ai oligarhiei din Roma. Doreau instaurarea unui nou imperiu cu centrul la Nicomedia, capitala tracilor bitini. Între aceştia Galeriu , fidel credinţelor lui strămoşeşti ...întoarce legiunile împotriva Italiei, cu hotărârea de a şterge şi amintirea Romei. Acest „barbar'' dac obligă cetăţenii Romei să plătească cens, lucru nemaipomenit vreodată. A. BUSUIOCEANU, Zamolxis, Editura Meridiane, Bucureşti, 1985. p.207 Acesta este cunoscut în colindele româneşti ca Ler împărat. După cca 130 de ani, pe timpul împăratului Gordian III anul 238, o parte din provinciile romane din nordul şi sudul Dunării nu mai erau controlate de romani. Romanii erau într-o continuă retragere „strategică.'' Pe timpul împăratului Gallienus (253-268) teritoriul Daciei dincolo de Dunăre era pierdut pentru romani. Aşa că în anul 271 împăratul Aurelian recunoaşte oficial pierderea Daciei nord dunărene, ceea ce în fapt se întâmplase cu mulţi ani înainte .R.S. CARPIANU Enigma insulei sau călătorie peste şapte milenii, Editura Getica, Bucureşti, 1990 p157 ... în toamna anului 257 Dacii din provinciile dunărene, Pannonia, Dacia (Traiană) şi Moesia s-au răsculat. În fruntea răsculaţilor a trecut chiar guvernatorul Pannoniei, Ingenuus, un destoinic general şi om politic, avându-şi obârşia între răsculaţi. În capitala Sirmium, Ingennus s-a declarat împărat al Dacilor din Valea Dunării... în primăvara anului 258 d.H. Ingenuus, moare în bătălia pentru independenţă....Împăratul Gallienus ... ordonând şi condamnarea la moarte a rudelor insurgenţilor. Fapt ce stârneşte o mare nemulţumire în rândul armatei imperiale, aceasta având marea majoritate a comandanţilor daci cât şi o mare pondere dacică printre războinicii de rând. N. SĂVESCU, Dacia lui Regalian, publicat în rev. DACIA magazin, nr. 50. martie 2008-05-12 pag 14 Prin anii 260 -261 -după Historia Augusta- între Balcani, Dunărea mijlocie şi Carpaţi, Regelianus descendentul lui Decebal întemeiază un stat dac şi bate monedă proprie. M. DOGARU comunicare la simpozionul „Traian şi destinul Daciei'', Alba Iulia, 1998. La 21 iunie 258, odată cu intrarea în sacra săptămână a războinicilor Zalmoxianismului, a celor cu ştiinţă de a se face nemuritori, dacii s-au hotărât să continue lupta declanşată sub conducerea lui Ingenuus împotriva Imperiului Roman, Regalian şi armata de sub comanda sa au fraternizat cu poporul.... declarând independenţa tuturor pământurilor strămoşeşti şi proclamând Statul independent al Daciei cu capitala la Sarmisegetusa... stat ce cuprindea: Pannonia, Dacia (Traiană), Moesia, Dalmaţia, Dardania, Scythia, Macedonia, Thracia... la care s-a alăturat şi Dacia Liberă. Regalian ... a dirijat în provinciile Imperiului Roman o puternică invazie a neamurilor nord- pontice. Regalian asasinat în august 268. La tron urmează soţia acestuia (268-270)... care a mobilizat 320 000 de războinici pentru a lovi Imperiului Roman. În anul 270 Aurelian dac la origine devine împăratul Daciei. Puţin mai târziu, tot în anul 270, devine şi al Romei. Ca urmare în 271 în mod oficial va retrage administraţia romană din Dacia. (Care de fapt nu mai era romană de mult) Istorici care vorbesc despre evenimente: Dexip( 210- 280) în Sciticele, Eutropius în Dreviarum ab Urbe condita, Sextus Aurelius Victor în Caesares, Rufius Festus în Breviarium rerum gestarum Populi Romani, Aelius Spartianus, Aelius Lampridius, Iulius Capitolinus, Vulcacius Gallicanus, Trebellio Pollio, Flavius Vopiscus, Zosimos ş.a. . N. SĂVESCU, Dacia lui Regalian, publicat în rev. DACIA magazin, nr. 50. martie 2008-05-12 pag 14 - 16 După ce dacul Aurelian ajunge împărat la Roma, războinicii Zalmoxianismului şi dacii îl consideră trădător pe împărat: După ce-şi întări domnia, Aurelian plecă din Roma şi înaintă spre Aquileia, iar de acolo o porni spre Pannonia, căci aflase că războinicii, considerând că a trădat Sarmisegetusa, trecând de partea Romei îl vor ataca. ZOSIMOS, Istoria contemporană,citat de N. SĂVESCU, Dacia lui Regalian, publicat în rev. DACIA magazin, nr. 50. martie 2008-05-12 pag 16 Dacia - Costoboceană ( Carpo - Dacia) sau Dacia Liberă condusă de dinastia Pieporilor avea teritoriile necucerite de romani din Dacia lui Decebal, de la Pădurea Hercinică, Vistula Mijlocie, până la Pripet şi Nipru şi nord - vestul Mării Negre. . N. SĂVESCU, Dacia lui Regalian, publicat în rev. DACIA magazin, nr. 50. martie 2008-05-12 pag 14 Istoricul Rufus Festus vorbeşte de o retragere a romanilor din Dacia încă din anul 253, în timpul împăratului Gallienus (253-268). Acelaşi lucru îl spune şi istoricul Orosius în treacăt şi în puţine cuvinte. Despre BARBARI: “Barbarii'' nu erau barbari! Aceştia (sclavi, ţărani liberi, meseriaşi) au preferat întotdeauna să rămână în libertate, în afara administraţiei romane HISTORIAE ADVERSUM PAGANUS citat de R.S. CARPIANU Enigma insulei sau călătorie peste şapte milenii, Editura Getica, Bucureşti, 1990 p159 Se găsesc romani care voiesc să trăiască săraci dar liberi între barbari, decât să îndure între romani greutăţile dărilor Paulus Orosius citat de R.S. CARPIANU Enigma insulei sau călătorie peste şapte milenii, Editura Getica, Bucureşti, 1990 p159 Cei ce rămân la huni îşi duc traiul în linişte, fiecare bucurându-se de tot ce are, nesupărat şi neasuprit. M: STOIAN citat de R.S. CARPIANU Enigma insulei sau călătorie peste şapte milenii, Editura Getica, Bucureşti, 1990 p159 Despre ROMÂNI: Sunt unele opinii că nu trebuie să schimbăm nimic, de prea mult timp ne educăm generaţiile într-un anumit mod, aşa au fost formate şi nu are importanţă dacă este adevăr sau minciună. Creierele noastre au fost spălate de secole. Cine ce mai ştie despre daci? Faptul că alte popoare îşi revendică ascendenţa comună - originea dacică este treaba lor, ştiu ei ce ştiu, oricum... pe noi nu ne interesează ( Deutschland - Ţara Dacilor, olandezi, danezi -dani/ daci, suedezi - geţi etc.). Ce importanţă are că despre popoare aflate aproape un mileniu sub ocupaţia Romei lingviştii lor spun: Jaume Clave Cinca limbile şi dialectele vorbite pe teritoriul Peninsulei Iberice nu provin din latină? C. LUPU, Universitatea Barcelona , articol publicat în rev. DACIA magazin, nr. 53 iunie 2008, pag. 36.
... războaiele imperiilor a căror rezultat a fost împărţirea Daco -României între cele trei mari imperii: Roman de Apus, Imperiul Rusesc şi Imperiul Turcesc . Această robie a creat un complex psihologic de inferioritate care s-a transmis şi actualelor generaţii. Aşa se face că nici astăzi cercetătorii... nu se pot ţine în poziţie verticală... Pr. D: BĂLAŞA, De la Zamolxe la Iisus Hristos; Ed. Cuget Românesc, BIRDA, 1993 Oare cei care pregătesc modelele educative pentru tineri învăţăcei nu pot încerca şi altceva?, mulţi gândesc altfel şi mult mai constructiv pentru acest popor, pentru a-i insufla o demnitate cu care să se mândrească în această Europă Unită. Există atâtea dovezi dacă vrem să le vedem şi să nu le înstrăinăm. Lăsăm căutătorii de aur să facă să dispară ce se găseşte în sol. Dacă arheologii descoperă relicve ale unui trecut aceştia cu o uşurinţă incredibilă afirmă că este un produs a unei alte culturi. Nu putem să ne asumăm responsabilitatea propriilor noastre valori? Relicve ale unui trecut, plin de realizări a lumi geto-dacice, încă nu poate face obiectul unei enciclopedii autohtone, cu toate că librăriile sunt pline de enciclopedii. Sunt în aşteptare pentru a fi cunoscute într-un tot unitar: - Gânditorul de la Hamangia şi soţia ( vechime circa 6000 de ani); - Cheile Bâcului - drum străjuit de lespezi şi bolovani gigantici care traversează în linie dreaptă Basarabia şi se întinde până departe în Crimea; - Brazda lui Novac ce traversează Oltenia, Muntenia şi sudul Moldovei cu adâncimea actuală de circa 3m, anterioară romanilor; - Cetatea Luanei în Judeţul Buzău; - conducte de alimentare cu apă la cetăţi carpice care şi astăzi funcţionează; - prelucrarea bronzului aurului şi argintului (6000- 5500 îen). În numeroase localităţi au fost descoperiri incredibile mai valoroase decât la Troia sau la Micene: topoare de aur la Tufalău, pumnale de aur la Măcin, spadă de aur 3kg şi 12 pumnale de aur 500 şi 230g fiecare executate acum 3500 ani de către geto-daci; - la Ostrovul Mare, Săcueni şi Grăniceri în morminte princiare ale unor conducători geto -daci sau descoperit veşminte de aur la fel ca cele menţionate de Homer şi găsite în mormintele regale de la Micene; - Tezaurul de la Hinova contemporan cu Homer care are obiecte de aur a căror realizare presupunea cunoştinţe care constituie un mister; - Cloşca cu puii de aur care probabil aveau funcţionalitate astronomică şi astrologică şi aparţineau oracolului şi ziguratului din zonă (prelucrare după R.S. CARPIANU Enigma insulei sau călătorie peste şapte milenii, Editura Getica, Bucureşti, 1990 ) şi multe altele sunt în aşteptare.
Întrebată dacă suntem urmaşii Romei experta germană Barbara Deppert Lippitz, spune: Nu, aceasta este o altă greşeală, voi cu siguranţă sunteţi urmaşii dacilor. ...romanii au venit, au luat aurul, au stat o perioadă şi au plecat... Poporul român se deosebeşte radical de cel italian.. voi, poporul român, puteţi să vă mândriţi cu originea voastră (dacică) şi să vă consideraţi cel puţin egali celorlalte popoare care au rădăcini în bătrâna Europă. V. BRILINSKY, Nu există nici o îndoială, brăţările sunt ale dacilor, publicat în rev. DACIA magazin, nr. 42. mai 2007 pag 30 Traian nu ne reprezintă pe noi şi nici n-a făcut-o vreodată. El nu are nimic de-a face cu poporul daco- român, nefiind altceva decât un cuceritor de moment al câtorva kilometrii din marea Dacie. Sâ nu ne lăsăm păcăliţi de propaganda unor politicieni ori a unor istorici corupţi sau inconştienţi. Călătorie în Dacia, ţara zeilor, Publicat în rev. DACIA magazin, nr. 50. martie 2008-05-12 pag 2 Marţial , poetul spaniol, contemporan şi cu Traian abia de-l pomeneşte în scrierile sale MARŢIAL, Epigr., XII, 8, 8-10, citat de BUSUIOCEANU, Zamolxis, Editura Meridiane, Bucureşti, 1985. p.54 Scriitorii spanioli antici cunosc poporul get sau dac abia din secolul I î.e. n. adică din vremea când aceşti oameni din Carpaţi, ajungând să înjghebeze un întins şi puternic stat, intră în conflicte repetate, din ce în ce mai grave, cu imperiul Roman. ... Notaţiile lor se grupează toate în jurul a trei momente din istoria dacilor... ( momentul Burebista, Cotiso, Decebal - Domiţian) Lipsesc orice impresii în legătură cu cucerirea Daciei de către Traian, autorii citaţi sunt toţi anteriori acestui eveniment.. Mai curios e că nu vom întâlni aceste ecouri nici la scriitorii mai târzii, care într-o neaşteptată consonanţă par să fi ignorat această faptă a împăratului sau este menţionată în treacăt. Tradiţia lui Traian, cu toate că este de origine iberică, se oglindeşte prea puţin în textele spaniole . A. BUSUIOCEANU, Zamolxis, Editura Meridiane, Bucureşti, 1985. p.39, 82 Singură Mitropolia Moldovei şi a Sucevei e ab antiquo suverană, neatârnată de nici o patriarhie; acestei mitropolii a Moldovei şi Sucevei se datoreşte introducerea limbii române în biserică şi stat, ea este mama neamului românesc ... Revista Patriarhiei Române, Anul XLVII, nr.1-2, Ianuarie- Iunie 1995, pp. 10- 15, citat de G. GAVRILĂ COPIL în articol publicat în rev. DACIA magazin, nr. 53 iunie 2008, pag. 32. Nici creştinarea noastră nu a fost făcută de Roma, în timpul în care aveau Dacia Romană, pentru că în acest timp ei prigoneau fără milă pe creştini. Creştinismului îi era mult mai uşor şi cu riscuri mai mici să se răspândească de la Ierusalim în Dacia, direct şi nu ocolind pe la Roma. Esenţa cunoaşterii Zamolsiene care printre altele învăţa pe daci că: nici ei, nici adepţii săi, nici unul din urmaşii acestora nu vor murii, ci vor merge într-un loc anume, unde vor trăi pururi şi vor avea parte de toate bunătăţile (Fontes, I, 49) apropiate de învăţătura lui Iisus Hristos: Cel ce crede în Mine, chiar de va muri, va trăi... Eu le dau viaţa veşnică şi nu vor pieri niciodată, a făcut ca trecerea la creştinism a daco-geţilor să fie o trecere firească, cu mult înaintea creştinării Romei. Dacă specialiştii în manuale şcolare ( istorici şi filologi) îşi vor menţine actuala poziţie faţă de problemele fundamentale a evoluţiei civilizaţiei în aceste teritorii, se va ajunge la faptul că nimeni nu le va mai citi opera. Cei setoşi de informaţii vor alege lucrări de specialitate ale unor autori străini, mult mai apropiaţi de sufletul autohtonilor.
Viorel Dolha, Arad Eminescu în „Românii Peninsulei Balcanice” spunea: „Nu există un stat în Europa orientală, nu există o ţară de la Adriatică până la Marea Neagră, care să nu cuprindă bucăţi din naţionalitatea noastră. Începând de la ciobanii din Istria, de la morlacii din Bosnia şi Herzegowina, găsim pas cu pas fragmentele acestei mari unităţi etnice în munţii Albaniei, în Macedonia şi Tesalia, în Pind, ca şi în Balcani, în Serbia, în Bulgaria, în Grecia, până sub zidurile Atenei, apoi de dincolo de Tisa începând, în toată regiunea Daciei Traiane până dincolo de Nistru, până aproape de Odesa şi Kiev”. La 1.000 de kilometri de graniţa de vest a României, în peninsula Istria-Croaţia, trăiesc istroromânii. Aceştia populează versanţii muntelui Monte Maggiore (Ucka – Gora) din Istria-Croaţia. Recensământul din 1991 din regiunea Istria-Croaţia a arătat că 810 persoane s-au declarat oficial „rumeri” şi 22 „morlaci”. Aceştia locuiesc în satele Suşnieviţa, Letai, Gradine, Grobnic, Noselo, Sucodru, Jeiăni, Mune şi Brdo. În privinţa originii istroromânilor părerile sunt împărţite. Istoricul Sextil Puşcariu consideră că aceşti istroromâni sunt urmaşii populaţiei autohtone cu grai romanic pe care slavii au găsit-o la venirea lor în nord-vestul Peninsulei Balcanice. O limbă fără influenţele slave de mai târziu. Întreaga regiune cuprinsă între Marea Adriatică, Marea Neagră, Carpaţi şi Marea Egee forma o Romanie. Populaţia daco-traco-iliră romanizată vorbea în acele timpuri străromâna. Sunt menţionaţi în cronici locale de acum şapte secole sub numele de vlahi, maurovlahi, morlaci, cici sau rumeri. Au dat numele unei regiuni întregi (Ciciaria) în care astazi traiesc mai compacţi doar în satele Jeiani si Susnievita. Exista teorii cum ca ar fi venit aici cu multe secole în urma din vestul României dar cei mai multi istorici inclina spre varianta dainuirii lor pe aceste meleaguri din epoca romana. Vorbitorii dialectului istroromân din peninsula Istria-Croaţia mai sunt cunoscuţi şi sub numele de cici sau ciribiri. Una din importantele particularităţi ale istroromânei o constituie transformarea lui „n” latin în „r”. Caracterisitică evidenta a acestui dialect este rotacismul. „Bire aţi verit” în loc de „bine aţi venit”, „asir” în loc de „asin”, „mâre” în loc de „maine”. Nu folosesc verbul a vorbi ci pe a cuvînta sau a găni. In exprimare vocabularul de sorginte latină este mai frecvent folosit, dar au masive împrumuturi din slavă, italiană şi unele din germană. Iată spre exemplu cum sună în istroromână unele cunoscute proverbe:
Dalmatina, o altă limbă romanică răsăriteană a dispărut în sec. XIX. Secretarul împăratului Manuil Comnenul aprecia în sec. XII că vlahii sunt urmaşii coloniştilor romani. Cronica preotului din Diocleea, scriitor din părţile Muntenegrului, menţionează la 1150 ramura apuseană a românilor din Balcani care locuiau Serbia apuseană, Sirmium, Croaţia şi Dalmaţia. La 1436 banul Croaţiei confirma vlahilor de aici prin nişte statute „bunele şi cinstitele lor legi obişnuite”: „mai întâi să nu fie peste ei vreun cnez cu forţa. Dacă vreun cnez le-ar fi urât... să aibă voie să-l schimbe”. Legea a fost confirmată şi la 1437 subliniind existenţa cnezilor teritoriali sau de uniuni de obşti. (Lacko) de Talovac l-a făcut astfel pe un Miclăuş Dehojevic cnez valah al ţinutului după legea valahă, după cum l-au ales valahii. Voievodul românilor din Croaţia (superiorul cnezilor români) era ales numai dintre români şi „să nu fie peste ei voievod nici un croat, ci unul dintre ei să le fie voievod care le va porunci.” În Ragusa (Dubrovnik) locuia o populaţie romanică iar slavii au trăit doar în împrejurimi. In 1888 dieta croată le-a respins cererea de a-si cultiva limba. A Alaturi de bogata sa activitate publicistica - strângere de marturii de dialecte locale, de informatii asupra vietii istroromâne - Glavina s-a impus si prin eforturile sale de creare a unei scoli românesti. Despre acestea, Sextil Puscariu scria astfel, în 1925: „Propaganda slava, stimulata de guvernul central din Viena, si indiferenta românilor liberi fata de fratii lor istrieni au facut aproape inutile eforturile lui Andrei Glavina. Destinul i-a rezervat rolul aproape exclusiv de apostol national”. Dupa primul razboi mondial, în care Glavina a luptat eroic, si-a reluat activitatea în noile conditii create prin integrarea Istriei în hotarele statului italian, care, initial, a manifestat o relativa întelegere fata de dezideratele românilor. Astfel, în 1920 a fost autorizata trimiterea din România a unui învatator si a unor carti, donate de Academia Româna. Iar în 1921, Andrei Glavina a reusit sa deschida, tot la Valdarsa (Suşnieviţa), prima scoala româneasca din Istria, purtând denumirea simbolica de „Imparatul Traian”. La un moment dat, aceasta scoala numara 443 de elevi adunati din toate cele sapte sate si catune de la sud de Monte Maggiore, ea desfasurându-si activitatea atât în româna, cât si în italiana. Dar dupa moartea lui Glavina la Pola (Croaţia), la numai 44 de ani, în ziua de 9 februarie 1925., a încetat si predarea în limba româna, iar dupa cea de-a doua conflagratie mondiala, limba croata s-a introdus obligatoriu în procesul de învatamânt. Nici o initiativa a autoritatilor române nu a dat roade în acest sens. Astfel, între 1893 si 1935, au fost adusi în tara, la studii, câtiva istroromâni, multora interzicându-li-se apoi revenirea în tinuturile de bastina. Chiar Glavina s-a deplasat la Bucuresti pentru a obtine ajutoare mai substantiale, dar vizita s-a soldat doar cu un mic sprijin financiar de la omul politic I.C. Gradisteanu, sustinator, de altfel, si al cauzei timocenilor si aromânilor. -Istroromâna este pe lista UNESCO a limbilor ameninţate cu dispariţia. Apare în acest sens des un clip pe Discovery. Din păcate oficialităţile române nu fac nimic pentru deschiderea de cursuri de istroromână în satele numite din Croaţia deşi există un tratat între România şi Croaţia din 1994 şi o Cartă a limbilor regionale pe care Croaţia ar trebui invitată să le respecte. Croaţii din România au şcoli, secţie la un liceu, loc în parlament. Istroromânii din Croaţia nu au nici o instituţie de păstrare a identităţii. La invitaţia dlui Petru Raţiu preşedinte al Asociaţiei Istroromâne „Andrei Glavina” (pe care l-am avut oaspete în Arad în două rânduri), i- am vizitat pe fraţii noştri din Istria-Croaţia în martie 2000 şi martie 2003. Întâmpinat cu „Bura zi” şi „Bire aţi verit” am fost oaspetele multor familii din Jeiani şi Şuşnieviţa care deplângeau pericolul dispariţiei limbii lor vorbită sporadic doar de 1500 „oameri”. S-a pus o placă pe clădirea fostei şcoli a lui Andrei Glavina. Am avut surpriza plăcută să discut cu studenţii Vanesa Zandel şi Robert Doricici, cu un urmaş al lui Glavina (Pepo) care aveau conştiinţa apartenenţei lor naţionale şi care „cuvintau” sau „găneau” în limba moşilor lor a cărei dispariţie o tot prevăd de 200 de ani mulţi intelectuali. Aceşti „tireri” sunt speranţa că împlinirea acestei previziuni sumbre încă se va amâna. Sperăm cu toţii în zorii deşteptării pentru aceşti fraţi ai noştri lipsiţi de şcoală în limba lor, pentru a smâna momentul când una din cele 4 ramuri ale românităţii va dispare. Vor avea parte oare istroromânii de un alt Andrei Glavina?
Viorel Dolha În zona Serbei dintre Timoc şi Morava trăiesc peste 250 000 de etnici români/vlahi majoritari în 150 de localităţi. În nicio şcoală nu se predă nicio oră de limbă română. Regretatul Draghi Cârcioabă din Slatina de Bor mi-a dat copii de pe cererile semnate de peste 80 de părinţi din Slatina şi Brestovaţ (jud Bor) şi Ranovaţ (jud Morava) prin care solicită studiul limbii române în şcoală de către copiii lor (vezi foto). Au depus fără rezultat astfel de cereri ministerului sârb pentru învăţământ şi în urmă cu doi ani. Au reînnoit cererile în 2007. Nici azi nu au primit vreun răspuns îmi declară telefonic domnul Perici Draghişa - cel care a adunat semnaturile din Ranovaţ şi pe care sperăm să îl avem cu noi la congres. Iată articolele 11 şi 13 din legea sârbă pentru minorităţi (în paranteză precizările noastre): Articolul 11 „Unitatea autonomiei locale va introduce obligatoriu în uz oficial, pe principii de egalitate, limba şi alfabetul minorităţii naţionale dacă procentul persoanelor aparţinând minorităţii naţionale respective atinge 15% din numărul total al locuitorilor de pe teritoriul său, conform rezultatelor ultimului recensământ al populaţiei”. (În realitate este vorba de 17 raioane din 4 judeţe, dar luând în calcul datele oficiale limba română ar trebui să fie în uz oficial în 8 raioane, mai ales după ce Belgradul tocmai a recunoscut oficial Consiliului Rumânilor/Valahilor că limba lor maternă este româna!) Articolul 13: „Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul la instrucţie şi educaţie în limba maternă în instituţiile de învăţământ preşcolar, elementar şi mediu. În cazul în care în momentul adoptării prezentei legi nu există învăţământ în limba minorităţii naţionale (cazul românilor din NE Serbiei din judetele Bor, Zaiecear, Branicevo şi Morava), în cadrul sistemului educaţiei publice pentru persoanele aparţinând minorităţii naţionale, prevăzute la alineatul 1 din prezentul articol, statul este obligat să creeze condiţii pentru organizarea învăţământului în limba minorităţii naţionale, iar până atunci va organiza cursuri bilingve sau învăţarea limbii minorităţii naţionale cu elemente ale istoriei şi culturii naţionale pentru persoanele aparţinând minorităţii naţionale. În exercitarea drepturilor prevăzute la alineatele 1 şi 2 din prezentul articol prin lege poate fi reglementat numărul minim de elevi necesari care nu poate fi mai mare decât numărul minim de elevi stabilit prin legea pentru asigurarea formelor corespunzătoare de instrucţie şi educaţie. (Sute de şcoli rurale din Serbia ca şi din România funcţionează cu 3-7 elevi. Doar românilor timoceni li se condiţionează orele de limbă română de numărul de 15 elevi din acelaşi an. Este imposibil de realizat acest număr în cel puţin 100 de localităţi rurale în care ei sunt majoritari din motivul că toţi elevii din sat sunt sub 15 în clasele I-IV. Se încalcă flagrant acest alineat al legii. Mai mult, până şi în satele mai mari –vezi Slatina, Brestovaţ, Ranovaţ- unde au reuşit să adune între 20 şi 31 semnături/sat acest drept le este refuzat.) Programa analitică pentru nevoile educaţiei prevăzute la alineatul 1 din prezentul articol, în partea referitoare la conţinuturile naţionale în bună măsură vor cuprinde teme care se referă la istoria, artele şi cultura minorităţii naţionale. La elaborarea planului de învăţământ pentru nevoile cursurilor prin care se exprimă specificurile minorităţii naţionale în limba minorităţilor naţionale, bilingve sau învăţarea limbii minorităţilor naţionale cu elemente de cultură naţională, prevăzute la alineatul 1 din prezentul articol, participă obligatoriu consiliile naţionale ale minorităţii naţionale. (Acest lucru nu s-a întâmplat deşi românii au oficial chiar două consilii naţionale în Serbia) În vederea stimulării toleranţei faţă de minorităţile naţionale, planul şi programul de activitate în instituţiile de învăţământ şi în şcolile cu limba de predare sârbă, trebuie să cuprindă materii referitoare la istoria, cultura şi situaţia minorităţilor naţionale şi alte conţinuturi care vor promova toleranţa reciprocă şi viaţa în comun. Pe teritoriile în care limba minorităţilor naţionale este în uz oficial (ar trebui – conform legii- acolo unde sunt peste 15%), planul şi programa în instituţiile de învăţământ şi în şcolile cu limba de predare sârbă trebuie să conţină posibilitatea de învăţare a limbii minorităţii naţionale.” (Acest alineat coroborat cu recensământul din 2002 ar trebui să conducă automat-fără liste de semnături ale părinţilor- la introducerea în orar de ore facultative de română în toate şcolile – chiar şi pentru copiii sârbi - în întreg judeţul Bor dar şi în raioanele Zagubica, Kucevo, Petrovac din jud Branicevo, în raionul Bolievac din jud Zajecear, în raioanele Bor, Maidanpek, Negotin din jud Bor. Ce generoasă legea sârbă! Practic nu se predă nicio oră de română nici unde este cerută cu insistenţă) Legea sârbă nu se aplică românilor din NE Serbiei. În paralel cu aceste demersuri care să determine Belgradul în a permite cultivarea limbii române în şcoli, Bucureştiul ar putea să plătească el câte 3 ore pe săptămână pentru 3 cadre didactice de etnie română din regiune şi/sau Voivodina şi/sau România astfel încât din octombrie elevii români din Slatina, Brestovaţ şi Ranovaţ să poată studia în şcoală şi limba română. Cât de dezamăgiţi ar fi aceşti copii dacă nu li se va împlini visul întreţinut de 3 ani de acele cereri ale părinţilor lor. Unii au terminat deja ciclul primar şi pentru ei rezolvarea pozitivă a semnăturilor din 2005 ar veni oricum prea târziu. Măcar pentru cei care mai sunt în şcoală ar trebui urgent solicitat ministerului educaţiei de la Belgrad aplicarea legii sârbe şi/sau alocarea unor fonduri de la Bucureşti pentru plata susţinerii unor cursuri de limbă maternă mai mult sau mai puţin oficiale în amintitele localităţi. 
COLEGI ROMÂNI DE PESTE HOTARE INVITAŢI LA CONGRES
|
ndrei Glavina s-a nascut la 30 martie 1881, la Susnievita. Tânarul istroromân a fost adus în România de Th. Burada care făcea studii lingvistice printre istroromâni. Şi-a început studiile la Iasi, pe care apoi le va continua în Blaj, unde a si terminat liceul. S-a întors în Istria, devenind pentru o vreme învatator la scoala italiana din Arenzo. In 1905, datorita lui, s-a publicat pentru prima data, sub forma unui calendar, o lucrare scrisa în dialect si adresata conationalilor lui: Calindaru lu Rumeri din Istrie cu figure lucrat parvea votea de Andreiu Glavina si Constantin Diculescu.