Summary Dumitru Matcovschi – 70 yars old person a man who tells

1. Ilie, Ştefan Rădulescu. Vorbiţi şi scrieţi corect, - Erori frecvente în limbajul cotidian. Copyright 2005, Teora, 144 p.

2. Ilie, Ştefan Rădulescu. Vorbiţi şi scrieţi corect: erori frecvente în limbajul cotidian. / Ed. a 2-a, rev. – Bucureşti: Editura Niculescu, 2007, 228 p.

3. Lilles, Ferreol. Noël, Flageul. Metode şi tehnici de exprimare scrisă şi orală. Editura Polirom, 2007, 203 p.

Catedra Limbi Moderne USMF “Nicolae Testemiţanu”

An effective method of developing students` communicative skills is the debate. This method promotes a constant and fluent communication. Debate is an excellent activity for language learning because it engages students in a variety of cognitive and linguistic ways. Debate in English teaching is also highly effective for developing argumentation skills for persuasive speech and writing. It is quite challenging for non-native speakers who can develop their debating and communicative skills.

Debate-ul este o metodă eficientă de dezvoltare a abilităţilor de comunicare a studenţilor. Această metodă promovează comunicarea permanentă şi continuă. Debate-ul este o activitate excelentă de învăţare a limbii străine deoarece ea angajează studenţii într-o varietate de activităţi cu caracter cognitiv şi lingvistic. Metodica predării limbii engleze susţine că această metodă este foarte eficientă atît în dezvoltarea abilităţilor de argumentare cît şi a abilităţilor de vorbire şi scriere persuasivă. Această metodă reprezintă o provocare pentru vorbitorii ne-nativi, oferindu-le posibilitatea de a-şi dezvolta abilităţile de dezbatere şi comunicare.

Cuvinte-cheie: debate, argumentare persuasivă, abordare cognitivă, gîndire critică.
Rigorile metodicii contemporane impun diversificarea la maximum posibil a procesului instructiv-educativ. Or, numai aşa productivitatea în cadrul orelor de limbă engleză poate spori. Diversificarea procesului instructiv-educativ prevede utilizarea unui număr variat de metode atît traditional clasice cît şi cele contemporane în scopul asigurării eficacităţii în însuşirea şi asimilarea materialului nou predat la orele de limbă străină, precum şi însuşirea temeinică a limbii străine.

O metodă considerată atractivă de metodica predării limbii engleze este debate-ul. Debate-ul este o metodă atît cognitivă cît şi creativă, fiind o adevărată provocare pentru studenţi. Denumirea metodei provine din limba engleză, semnificînd dezbatere. Iniţial această metodă era pe larg utilizată în politică. Înalţii demnitari utilizau această formă de conversaţie între partide politice, grupări sau formaţiuni pentru, pe de o parte a pune în dezbatere o problemă sau alta şi a găsi soluţia la această problemă, iar pe de altă parte pentru a pune în valoare calităţile lor oratorice. Or, în acea perioadă un bun politician era considerat acela care poseda înalte abilităţi oratorice susţinute de un elevat vocabular cu un număr impunător de cuvinte. Elita politică engleză în special venera această formă de discuţie.

Pe parcursul istoriei această formă de comunicare se bucură de o atenţie din ce în ce mai mare. Ea este introdusă de unii profesori în instituţiile de învăţămînt superior. La început ea era privită cu neîncredere de unii. Treptat însă, această metodă începe să se bucure de o mai mare atenţie.

Debate-ul este o formă structurată de dezbatere educaţională, compusă formal din echipe cu un număr egal de membri. Aceştia sunt puşi în situaţia de a pune în valoare «pro şi contra» argumente, diferite pentru ambele faţete ale unor chestiuni asupra cărora oamenii, deşi bine intenţionaţi, pot fi în dezacord.

Formatul debate-ului poate fi variat, ajustîndu-l la nivelul abilităţilor de comunicare a studenţilor.

Debate-ul poate avea mai multe formate de tipul:

• 
  pro-contra
  
• 
  avantaje-dezavantaje
  
• 
  punctele forte-punctele slabe.
  

Dezbaterea ce se axează pe identificarea avantajelor şi dezavantajelor unui fenomen, proces, situaţii sau caz atît din lumea medicală cît şi din cea uzuală, îi obligă pe participanţii dezbaterii să fie atenţi, consecvenţi şi cooperanţi. În prealabil ei trebuie să fie antrenaţi în aplicarea extensivă a unor procedee de gîndire critică aşa ca analiza, sinteza, comparaţia.

Debate-ul axat pe elucidarea punctelor forte şi a celor slabe sau a virtuţilor şi neajunsurilor se focusează pe compararea unor procese, fenomene, situaţii din domeniul medical apelînd la gîndirea lor critică şi analitică.

Indiferent de format, ceea ce este important de subliniat este că tema dezbaterii reprezintă doar un pretext pentru exersarea abilităţilor de comunicare în spaţiul public, de gîndire critică şi de argumentare logică şi nu o încercare de a stabili valoarea de adevăr a uneia din cele două poziţii exprimate în timpul dezbaterii.

Debate-ul se desfaşoară în felul următor: iniţial se aleg cîţiva studenţi care vor fi desemnaţi drept arbitri sau juriu, restul grupei este divizat în două echipe. Aceste echipe vor fi oponente, adică vor fi într-un dezacord una cu alta. Fiecare echipă îşi asumă rolul corespunzător, aducînd argumentele de rigoare în susţinerea opiniilor şi poziţiei lor.

În cadrul competiţiilor de dezbateri arbitrii urmăresc măsura în care participanţii reuşesc să argumenteze convingător, să organizeze prezentarea, să raspundă prompt şi analitic contra-argumentelor echipei oponente şi dacă sunt persuasivi. Juriul este format dintr-un număr impar de arbitri, care sunt invitaţi să nu ia în considerare opinia personală asupra temei puse în discuţie. Uneori rolul de juriu îl poate avea profesorul care va avea sarcina de a delibera şi de a acorda decizia finală. Ascultarea atentă, tolerantă, umorul şi “fair play-ul” contează în acordarea deciziei.

În esenţă, utilizarea debate-ului la orele de limbă engleză are doar avantaje. Tehnicile de dezbateri dezvoltă o serie de abilităţi care se prezintă drept avantaje ale acestei metode. Abilităţile dezvoltate în timpul debate-ului sînt: gândirea critică, capacitatea de structurare şi sinteză a informaţiilor noi, concizia în exprimare, persuasiunea, ascultarea activă, stilul de prezentare într-o apariţie publică, abilităţile de lucru în echipă, abilitatea de comunicare spontană, capacitatea de a forma argumente şi de a opera cu ele.

O condiţie indispensabilă în aplicarea debate-ului la orele de engleză este pregătirea prealabilă a studenţilor. Rolul profesorului este de a-i cunoaşte pe studenţi cu această metodă, de a le explica scopul utilizării acestei metode, obiectivele, avantajele, modul de utilizare şi condiţiile de bază pentru desfăşurarea cu succes a acestei metode.

Temele discutate pot fi extrem de variate. Criteriul de bază în selectarea temelor de dezbatere este actualitatea temei. 

Temele de dezbatere pot fi ajustate la conţinutul lecţiei, fiind într-o conexiune cu textul studiat la oră sau se pot alege separat de tema lecţiei. Atît experienţa proprie cît şi literatura de specialitate demonstrează că succesul debate-ului, pe lîngă multi alţi factori, constă şi în alegerea unor teme actuale şi interesante de discuţie. Studenţii se angajează cu uşurinţă şi sînt activi atunci cînd temele de dezbatere prezintă interes. Studenţii trebuie atenţionaţi că tema de dezbatere trebuie analizată şi comentată prin prisma multiaspectuală luînd în consideraţie aspectul socio-uman, bio-etic, religios, moral, istorico-cultural, economico-politic etc. Numai atunci cînd se ţine cont de toate aceste aspecte în dezbaterea unei teme, debate-ul poate fi considerat că a atins forma sa completă, iar subiectul propus este discutat, argumentat şi comentat complet.

Programa de studii la limba engleză cuprinde o serie de teme în baza cărora se poate aplica debate-ul. La anul I, la lecţia “Immunity” putem propune drept temă de dezbatere ,,Is immunity inborn or acquired?’’ La anul II, în cadrul lecţiei “ The cell” (Celula) putem utiliza tema de dezbatere “Are the stem cells a blessing or a curse?”( Sînt celulele stem o binecuvîntare sau un blestem?); tema “Public health in Moldova” poate avea ca subiect de dezbatere “Is medical insurance efficient in our country?” (Este oare asigurarea medicală din Republica Moldova eficientă?); “Tobacco and its alkaloids” poate avea ca temă de dezbatere “ Should smoking be banned in public places?”(Trebuie de interzis fumatul în locurile publice?); la “Groups of drugs” putem utiliza debate-ul cu tema “ Should drugs be sold without prescriptions?”(E necesar de a adopta o lege care să interzică vinderea medicamentelor fără prescripţii?).

Temele de dezbatere pot fi încorporate temei generale din cadrul orei, dar pot fi alese şi altele ce prezintă interes. Unele din ele ar putea fi :

• 
  Scientist should not be allowed to use animals to test new medicines (Trebuie de interzis cercetătorilor să testeze medicamentele pe animale);
  
• 
  Genetic engineering is nothing but a violation of the laws of nature (Ingineria genetică este o violare a legilor naturii);
  
• 
  Cloning could have disastrous consequences for mankind in the future (În viitor clonarea poate avea consecinţe dezastruoase pentru omenire);
  
• 
  Genetically modified food is extremely dangerous for our health (Produsele genetic modificate sînt extrem de periculoase pentru sănătatea noastră);
  
• 
  Should euthanasia be allowed in Moldova (Ar trebui să introducem eutanasierea în Republica Moldova);
  
• 
  Will plants substitute the drugs in future (În viitor plantele vor substitui medicamentele);
  
• 
  Should abortion be banned ( E necesar de interzis avortul).
  

Debate-ul este o metodă ce activizează studenţii. Ei îşi exprimă în mod liber opiniile referitor la subiectul anunţat, perfecţionîndu-şi atît competenţele sale oratorice cît şi cele comunicative.

În scopul realizării obiectivelor înaintate, profesorul le poate propune sudenţilor ca suport lingvistic unele şabloane de iniţiere şi menţinere a unei comunicări. Aceste formule de conversaţie sînt utile în exprimarea propriei opinii şi reacţionarea la alte opinii, exprimarea acordului sau dezacordului. Acestea vor contribui la consolidarea şi promovarea abilităţilor de comunicare. Ca exemple de expresii-tip ar putea servi:

-formulele de exprimare a opiniei personale

In my opinion..., I'd like to..., I'd rather..., I'd prefer..., The way I see it..., As far as I'm concerned..., If it were up to me..., I suppose..., I suspect that..., I'm pretty sure that..., It is fairly certain that..., I'm convinced that..., I honestly feel that, I strongly believe that..., Without a doubt.

-formulele de exprimare a dezacordului

I don't think that..., Don't you think it would be better..., I don't agree, I'd prefer..., Shouldn't we consider..., But what about..., I'm afraid I don't agree..., Frankly, I doubt if..., Let's face it…, The truth of the matter is..., The problem with your point of view is that...

-formulele de oferire a explicaţiei

To start with, The reason why..., That's why..., For this reason..., That's the reason why..., Many people think...., Considering..., Allowing for the fact that..., When you consider that...

Utilizarea acestor formule de exprimare va facilita desfăşurarea debate-ului.

Experienţa proprie mi-a permis să observ că studenţii participă cu plăcere la activităţile de dezbateri, deoarece debate-ul permite de a evada din rutina şi monotonia lecţiei tradiţionale de limbă engleză, oferindu-le studenţilor posibilitatea de a participa la dezbaterea unei teme, aplicînd diverse tehnici de convingere în scopul susţinerii argumentelor sale. Studentul este pus în situaţia de a explora minuţios bagajul vocabularului său personal pentru ca discursul său să aibă credibilitate, consecvenţă şi logică.

Un avantaj esenţial al debate-ului este înrolarea în activitate atît a studenţilor cu nivel înalt de posedare a limbii engleze cît şi a celor cu alte nivele de posedare a limbii. Literatura metodologică afirmă că iniţial studenţii cu nivel scăzut de posedare a limbii sînt mai rezervaţi şi chiar reticenţti în timpul activităţii de debate. Aceasta însă, nu trebuie să fie un motiv de alarmă pentru profesor. Studenţii slabi au nevoie de o perioadă de adaptare şi de formare a deprinderilor şi abilităţilor corespunzătoare. Pe parcursul lecţiilor, avînd în faţă exemplul colegilor săi şi urmărind cum ei se angajează cu uşurinţă şi plăcere în activităţile de debate şi dezbat cu efervescenţă diferite subiecte propuse de profesor, studenţii mai slabi “se debarasează” de complexul de frică. Treptat ei încep să participe la dezbatere, apelînd la ajutorul atît a colegilor sau profesorului cît uneori şi la limba maternă. În situaţia dată este important ca profesorul să-i încurajeze pe studenţii slabi şi să-i stimuleze să participe în activităţile de dezbateri.

Ca în orice altă activitate de comunicare, greşelile gramaticale în exprimare sînt inevitabile şi în activitatea de debate. Apare întrebarea firească: “Cînd trebuie corectate, analizate şi comentate greşelile?”

Unii adepţi ai acestei metode susţin că corecţiile trebuie efectuate nemijlocit în timpul activităţii de debate. Alţii consideră că analiza greşelilor trebuie efectuată după finisarea activităţii de debate. Corectarea imediată a greşelilor poate fi drept un impediment în exprimarea liberă şi descătuşată a studenţilor.

În concluzie putem menţiona că debate-ul este o metodă ce corespunde cerinţelor actuale ale metodicii predării limbii engleze şi anume: flexibilitate, diversificare, interactivitate, comunicare. Această metodă oferă posibilitatea studenţilor de a se exprima, a argumenta opiniile personale şi de a contrazice. Debate-ul promovează lucrul în echipă, cooperarea şi parteneriatul.
Bibliografie

1. Friederike Klippel “Keep talking”, Cambridge, University Press 1996.

2. G. Davidson “New methods of teaching English”, Ivy Publishing House, 2004.

3. Gary D. Borich “Effective teaching methods”, New York, Prentice Hall, 2005.

4. Penny Ur “A course in language teaching: practice and theory, Cambridge University Press, 1991.

5. Jim Scrivener “Learning teaching”, Cambridge University Press, 1998.

Catedra Limbi Moderne USMF „Nicolae Testemiţanu”

Dialogue represents a great variety of situations which would enable to create accurately types of interaction and would constitute not only an application of the language theories, but a whole repertory of actions. Thus it being possible to engage the person in a real action. This article highlights the possibilities of renewal of the ,,didactic dialogue’’ showing its varoius aspects in communication teaching.

Dialogul reprezintă o mare varietate de situaţii care ar permite cu precizie de a crea tipologii de interacţiune şi ar constitui nu numai o aplicare a teoriilor de limbaj dar un întreg repertoriu de acţiuni pregătind persoana de a se angaja într-o acţiune reală.

Se accentuează la fel şi posibilităţile de reînnoire a genului ,,dialog didactic’’ arătînd şi aspectele lui variate în predarea/învăţarea comunicării.

Actualitatea temei

Dialogul a fost şi rămîne o competenţă de comunicare actuală.

Pentru a comunica, e necesar nu numai de o competenţă ce ţine de limbă dar şi de o ,,competenţă conversaţională’’.
Obiective

De a demonstra că dialogul în limba franceză oferă numeroase posibilităţi de exploatare pedagogică. Contextul, desfăşurarea conversaţiei, interacţiunea între interlocutori generează utilizarea tuturor competenţelor.

Definiţia dialogului îi aparţine lui Jean-Michel Adam care consideră dialogul un produs textual al interacţiunilor sociale. Secvenţa de dialog la fel este numită ,,interacţiune’’, ,,incursiune’’, eveniment de comunicare ,,întîlnire’’ sau ,,schimb’’. Ea dezvoltă o conversaţie, convorbire, interviu, dezbatere ş.a.

Este important de ţinut cont şi de structura dialogului:

- faza de deschidere care cere ca orice interacţiune să fie pregătită, justificată şi să demostreze intenţia comunicării;

- faza de interacţiune care cuprinde dezvoltarea comunicării;

- faza de încheiere ce marchează sfîrşitul interacţiunii.

Dialogul este un suport de predare/învăţare care are avantajul de a reprezenta o instanţă comunicativă între diverse personaje în diverse situaţii. Anume în metodologia audio-vizuală dialogul devine o adevărată competenţă deoarece el include totalitatea de date de învăţare. În timpul audierii dialogului, repetării sale şi uneori a citirii, elevul aude sau citeşte limba străină, aşa cum ea este actualizată în decursul schimbului de păreri. Dialogurile în prezent s-au schimbat mult, ele au devenit mai suple, tematica fiind adaptată după cititor. Prin abundenţa şi diversitatea lor, aceste dialoguri constituie o totalitate impresionantă de situaţii de schimb, de personaje de diferite vîrste şi de apartenenţă socială şi profesională variată. Orice dialog este însoţit de elemente de contexte, una sau mai multe ilustraţii, titlu ş.a. E cazul de adăugat ca elemente pertinente care permit de a înţelege tonalitatea interacţiunii, respectarea elementelor de punctuaţie: punctele de suspensie, de exclamaţie ... O conversaţie reală are un început şi un sfîrşit marcat prin formule de salutare şi de adio. Dacă aceste formule lipsesc atunci e vorba de o secvenţă a unei istorii conversaţionale în care cei doi se cunosc. Pe scurt, prin intermediul dialogurilor autorii încearcă să le dea un caracter real, avînd ocazia de a întîlni cuvinte pronunţate într-un spectru larg de contexte sociale.

E necesar de evidenţiat cît e de dificil de a constitui un ansamblu de conversaţii orale autentice.

Un dialog reprezintă o interacţiune orală între două sau mai multe personaje. E vorba de o funcţie creată de autori ce se întreabă de scopul dialogului. E necesar de a propune un conţinut langagier, gramatical, lexical sau fonetic în dialog şi astfel de a prezenta limba în discurs. Graţie acestor dialoguri, noi posedăm un fond extrem de bogat etnografic. Fiind bogate în diversitatea contextelor propuse, modul de utilizare care le însoţesc sunt orientate spre conţinutul lingvistic.

Pentru a comunica nu e necesar numai de o competenţă lingvistică, dar şi de o competenţă conversaţională. E important de ştiut cînd şi cum de luat cuvîntul, cum de propus o tematică, pe scurt a cunoaşte un anumit număr de reguli de conversaţie.

Sa descoperim acest început, într-o conversaţie telefonică:

Sylvie: Allô, Jérome?

Jérome: Sylvie! Comment vas-tu?

Sylvie: Assez bien ... Dis-moi, tu connais bien Gilles Daveau, toi?

Jérome: Daveau? Oui, je le connais. Pourquoi?

Sylvie: Je voudrais le rencontrer. Tu peux nous inviter chez toi?

Acest dialog ne permite să înţelegem că competenţa de a dialoga reflectă nu numai comprehensiunea itemelor lexicale în acest caz simple, dar şi de abilitatea de a dezvălui intenţiile interlocutorului şi de a şti cum de introdus ale sale.

Să subliniem aici folosirea pragmaticului ,,dis-moi’’ şi întrebarea lui Jérome ,,pourquoi?’’. Această manieră directă de a dialoga nu poate avea loc decît între interlocutori apropiaţi. O interacţiune în mediul şcolar nu funcţionează de cît ca o interacţiune amicală. Se ştie că interacţiunile se derulează într-un mod mai previzibil în mediul public. Secvenţele în desfăşurarea lor sunt înscrise într-un mediu cunoscut. Astfel o interacţiune într-o galerie de artă ar putea fi schematizată în modul următor:

Exprimarea aprecierii din partea amatorilor – intervenţia lucrătorului galeriei – informarea despre preţ – necocierea – cumpărarea.

Schimbul de cuvinte, între două persoane ne va permite să descoperim mai multe reguli de comportament legate de personalitatea interlocutorilor şi de situaţiile în care se află. Competenţa dialogului implică la fel şi tipul de interacţiune (adunare profesională, conversaţie într-o cafenea, discuţie în timpul plimbării, în avion, la interviu ş.a.), introducerea şi menţinerea tematicii. Didactica limbilor a fost şi este totdeauna marcată prin dezvoltarea pragmaticii. Pe lîngă elementele clasice de progresare legate de limbă, găsim de obicei şi acţiuni de limbă ca: se présenter, inviter, refuser ş.a.

După cum ştim, pragmatica se interesează de utilizarea enunţurilor şi prin urmare de folosirea contextuală a diferitelor termeni. Astfel în dialogul următor doi tineri fac o descoperire arheologică:

K: Roxane, viens voir!

Regarde ces inscriptions.

Qu’est-ce que cela peut être?

R: C’est curieux. Ce n’est pas du latin ...

il ne semble pas que ce soit du grec.

Ça a l’air plus ancien.

Continuarea dialogului va ilustra actul de limbaj – a prezenta o informaţie, a povesti fapte misterioase ş.a. Deci acest dialog provoacă curiozitate. Ei îşi vorbesc de ceea ce au văzut şi descoperirea va necesita o altă acţiune.

E necesar de a decodifica actele vorbirii pentru competenţa dialogului dar la fel de a ţine cont de context, consecinţe, tipul de interacţiune ş.a.

Lingvistica interacţiunii observă în ce mod interlocutorii fac apel la diverse procedee pentru a intra în contact, pentru a trata o temă şi a menţine o coerenţă, pentru a asigura comprehensiunea reciprocă, pentru a parveni la scopuri comune, prevăzute sau nu la început de interacţiune.

Interacţiunea verbală pune în funcţie un sistem de gesturi semnificative recunoscute de interlocutori de-a lungul comunicării orale. Pentru competenţa interacţională, se pune accentul pe gestiunea cuvîntului: Cum de luat cuvîntul, cum de introdus un subiect, cum nu de monopolizat cuvîntul. Putem regăsi o totalitate interacţională care corespunde diferitelor genuri: interacţiune în familie, prieteni, interacţiune comercială, profesională ş.a.

Lingvistica interacţiunii acordă o atenţie deosebită sistemului de alternanţă ca: cine vorbeşte? cît timp? cine ia sau dă cuvîntul? considerate ca trăsături esenţiale în dialog, dar la fel contează şi aspecte mai sociale ca statutul interlocutorilor, socio-lingvistice şi formulelor tipice.

Noi înfăptuim în orice moment o serie de acţiuni verbale şi nonverbale.

Acţiunea ca obiect de studiu se bazează pe observarea actorilor cu scopul de a descoperi care este schema acţiunii sau a logicii sale. În didactică se cunoaşte puţin teoria acţiunii care s-a dezvoltat în sociologie, în ştiinţele de educaţie.

În perspectiva cercetărilor motivelor acţiunii umane, dialogul poate constitui un teren de observaţie.

Dialogul pune în funcţie personajele care au un plan, ei vorbesc de el, îl realizează, îl comentează. La fel e vorba de nimirea tematicii:

- a semna un contract;

- a face o călătorie;

- a alege un obiect ş.a.

Anume de-a lungul dialogului se citeşte realizarea prezentă, trecută, viitoare a acţiunii ce necesită mai întîi studiată, apoi specificată arătând condiţiile de realizare şi rezultatul. Dacă textele literare şi în special părţile dialogate pot constitui un corp bogat şi permit cititorului de a forma un repertoriu de acţiune, numeroase dialoguri de metode prin care acţiunea este întruchipată pregătesc interlocutorul de a se angaja într-o acţiune reală. Realizarea dialogului necesită posedarea mai multor competenţe, totalitatea cărora condiţionează capacitatea de a dialoga. Competenţele de expresie orală şi de comprehensiune nu sunt decît nişte mijloace printre multe altele pentru a atinge competenţa de dialog. Trebuie de ţinut cont şi de alţi factori la fel de importanţi în reuşita dialogului şi punerea studenţilor în situaţii comunicative diverse din ce în ce mai complicate. Ceea ce este important de a-i învăţa să utilizeze registre de limbă potrivite, să aplice strategii, să exprime emoţii diverse.

A dialoga înseamnă mai întîi de toate un schimb de cuvinte, exprimare şi înţelegere, deci a şti de vorbit cu spontaneitate, a fi atent la reacţii verbale sau nonverbale, la interlocutorii săi, de a le răspunde într-o manieră adecvată, de a mobiliza cunoştinţele şi competenţele lingvistice ca lexică, fonetică, sintaxă ş.a. de a modifica vocea pentru a exprima o emoţie, o atitudine sau o stare de spirit.

Şi în sfîrşit dialogul implică din partea interlocutorilor folosirea tuturor competenţelor langagiere în scopul eficacităţii comunicării: competenţă lingvistică sau pragmatică, strategică, discursivă, socio-culturală.

Deci, pentru a stăpîni arta dialogului este important să ţinem cont de următoarele criterii:

- a cunoaşte regulile de luare a cuvîntului în contextul dat;

- a şti rolul şi cui de vorbit;

- a recunoaşte tema şi a participa la elaborarea sa;

- a cunoaşte procedeele de continuitate a dialogului: întrebare – răspuns, dezvăluirea temei, reluarea.

Pentru a dezvolta competenţa dialogală este cazul de a numi multiple activităţi ca:

- documentul video autentic pentru a iniţia un dialog, dezbateri în clasă;

- simulările jocului de roluri ce trec în comunicare reală pentru a discuta întrebări diverse şi iniţia dezbateri ce ţin de interesele studentului.

Aceste activităţi contribue la crearea unei asigurări în comunicare. Utilizînd limba franceză în diferite situaţii, studenţii învaţă:

- a învinge anxietatea;

- a îmbunătăţi competenţele lor lingvistice;

- a asocia gestul cu vorbirea;

- a dezvolta diverse competenţe ca explicaţia, sfatul, descrierea şi argumentarea. Improvizînd, studenţii elaborează strategii de interacţiune proprii dialogului, aprofundează o competenţă de dialog, care include expression / compréhension orale şi capacitatea de a diriga structura colectivă a sensului.

Deci, pentru studenţi dialogul rămîne o programă avansată în care cultura comunicării şi acţiunea devin mijloace pentru utilizarea lexicului şi gramaticii.

Dialogurile sunt alcătuite pentru a atinge interacţiuni verbale în clasa de limbă franceză limbă străină.

Atunci factorul didactic se impune şi apare inevitabil în desfăşurarea obişnuită a dialogului unde totul se joacă în favoarea progresiei şi a intercomprehensiunii.