M. Sadoveanu

Un rol important la înmormântare, precum şi la pomeni îl are o femeie în vârstă, ,,făcătoarea’’, care numeşte tot ce se dă de pomană mortului cu ,,pristolnicul’’.⁸³

Din ziua decesului se începe ,,prânzişorul’’, adică dimineaţa şi seara se cheamă la masă vecinii (de obicei copii). La o săptămână, prânzişorul (mâncare în oale noi, scaun şi masă, faţă de masă) este dus unui vecin sau unei rude. Făcătoarea spune următoarele cuvinte atunci când numeşte masa şi scaunul:

,, Să-i fie masă de mâncat şi scaun de stat’’.

După scoaterea mortului din casă, cineva sparge farfuria în care a fost lumânarea de stat, iar masa pe care a stat acesta o întoarce cu picioarele în sus.

În drumul spre biserică, apoi spre cimitir, cortegiul funerar face ,,ogină’’( popas ) la toate intersecţiile.

După înmormântare, trei femei rămân la mormânt pentru a înconjura groapa cu câlţi de cânepă, pun cuie ruginite şi tămâiază. Tot ele tămâiază încă două zile, apoi ritualul este continuat încă şase săptămâni de un membru al familiei. Bărbatul care începe să sape groapa, primeşte găleata cu apă , din care s-a stropit în urma mortului.

O altă tradiţie este de a ,, slobozi izvoarele’’. Există patru tipuri de izvoare:

1. izvorul de spălat, care se dă unei rude în prima duminică după înmormântare. Acesta cuprinde: lighean, săpun, prosop, cană şi se dă peste mormânt,

2. izvorul de cale, care se poate da la înmormântare sau la pomana de şase săptămâni. Atunci se dă o găleată, şase ,,pupi”,⁸⁴ prăjituri, suc.

3. izvorul de lapte(facultativ) cuprinde o oală cu lapte, brânză, faţă de masă, şase colaci, prăjituri, dulciuri, suc.

4 izvoarele de apă se pun astfel:

- la şase săptămâni patru izvoare (două de dimineaţă,

două de seară)

- la jumătate de an două izvoare

- la un an un izvor.

Cele care se slobod la şase săptămâni se numesc se făcătoare zilnic, zicând: ,,să se ducă la sufletul (numele mortului) la prima masă de dimineaţă (sau numele izvorului respectiv), în loc luminat, în loc cu verdeaţă.’’ Un izvor de apă cuprinde: o farfurie cu prăjituri, şase colaci, dulciuri, găleată, cană, prosop sau faşă de masă.

Tradiţia de a slobozi izvoarele este următoarea: pe un pârâiaş făcătoarea dă drumul unui colac în care este înfiptă o lumânare, iar dacă se face acasă i se dă drumul colacului pe o scoarţă de tei, zicând: ,, cum izvoare apa din izvoare, aşa să izvorască izvorul de….

(numele izvorului)”.

La fiecare pomană se pun oale, farfurii noi cu mâncare, tacâmuri, pahare, căni, care se numes⁸⁵c şi se împart vecinilor, rudelor. Tot de pomană se dau cinci beţe crestate la capăt sub forma crucii şi împodobite cu flori.

În Ezeriş este obiceiul să se pomenească morţii la ,,Ispas’’⁸⁶

( şi eroii căzuţi în lupte),la ,, Arangel’’⁸⁷, precum şi în posturile mari de peste an.⁸⁸

4.5. Sărbători, credinţe şi obiceiuri populare
IANUARIE

6 ianuarie,Boboteaza - Bocezul,

Preotul şi credincioşii merg la râu pentru a sfinţii Aghiasma mare. Înainte de această mare sărbătoare, preotul, cantorul şi crâsnicul merg prin sat să sfinţească casele. Atunci fetele se întrec să rupă un fir de busuioc din buchetul preotului, pentru a-l pune sub pernă în noaptea de Bobotează ca să-şi viseze viitorul soţ. În trecut, în seara de bobotează se organiza balul Ionilor când erau sărbătoriţi toţi cei care purtau numele Ion.

30 ianuarie, Sfinţii Trei Ierarhi – Treieraşii.

FEBRUARIE

2 februarie, Ziua ursului, Străcenia.

În această zi se făceau cotoroage (răcituri). se strângea apoi untura de pe cotoroage, iar vara se ungeau cu ea animalele ca să nu fie înţepate de muşte.

MARTIE

9 martie, Cei 40 de mucenici, Sîmţii.⁸⁹

Pe nemâncate, se ocoleşte casa de trei ori cu folomoc aprins pentru a feri casa de şerpi şi ploşniţe. şomoiocul este păstrat în casă de la lunea curată a anului anterior.

25 martie, Bunavestire, Blagoveşcenie sau Blagoveşceana

În această zi se dă de 42 de ori cu ciocanul în pământ ca să iasă căldura. oile se ocolesc cu tămâie.

FEBRUARIE - MARTIE – APRILIE

• 
  Zăpostâtul, lăsata secului. începe în ultima duminică înainte de postul paştelui.
  

• 
  Moşii de iarnă se prăznuiesc sâmbăta înaintea zăpostâtului (25 februarie, în 2006), în această zi se dau de pomană cotoroaje. pe vremuri, în această sâmbătă, seara se făcea bal care era ultimul, până la paşti.
  

• 
  Ziua păstorilor (27 februarie în 2006), este lunea care urmează după Lăsata de carne. acum se dă de pomană, colac, ou, brânză, pentru ca bărbaţii să nu se taie cu topoarele în pădure.
  
• 
  Postul mare
  
  • 
    Prima zi din postul mare – lunea curată. în această zi femeile spală cu leşie toate vasele (vasele se leşuiesc) ca să nu fie de slastă (de dulce). cârpa cu care s-au spălat vasele se lasă să se usche (să se usuce), aşa cu cenuşă pe ea, apoi va fi folosită la sîmţi.
    
  • 
    Marţea turnului – a doua zi din post, când se aduc pomi pentru moşie (cireşi, pruni, etc.).
    
  • 
    Toate zilele de joi până la paşti nu se lucrează, „de boală rea”, „de ameţeală la vaci”.
    
  • 
    Prima sâmbătă din postul mare (11 martie, în 2006) – Sântoager. În Ezeriş, din această sâmbătă şi până vinerea următoare sunt Caii lui Sântoager, caii. în săptămâna Cailor, oamenii nu mai lucrează după asfinţitul soarelui, de teama cailor. în sâmbăta cailor se togerează via⁹⁰. fetelor li se taie puţin din păr deoarece există credinţa că va creşte mai bogat. acest ritual este însoţit de următoarea zicere: „- Toagere, Sântoagere/ Dă chicuţă fecelor/ Cum dai coadă cailor”. În lunea acestei săptămâni se dă zob cailor (porumb, sare). Vinerea ies caii iar ziua este numită calul şchiop.
    

• 
  Duminica Floriilor (16 aprilie în 2006) – toţi copiii merg la biserică, îmbrăcaţi în haine noi, pentru a se împărtăşi. de florii se dă de pomană o olcuţă cu poame fierte, colaci şi floricele.
  
• 
  Joia Patimilor. în urmă cu aproximativ 10 ani, sub îndrumarea preotului Romulus Şandru, ezerişenii au început să prăznuiască Cina de taină.
  
• 
  Paştile (23 aprilie, în 2006).
  

• 
  Prima zi de paşti, dimineaţa, femeile merg la mormânţ cu pomană, într-un coş împletit: farfurie nouă cu prăjituri, colaci pentru fiecare mort, ouă roşii.
  
• 
  Lunea paştilor este Lunea finilor, deoarece finii merg la naşi, cu traista în care se pune un colac mare şi ouă.
  
• 
  Joi după Paşti nu se lucrează de piatră, de trăznit, de boli.
  

MAI

1 mai – Sfântul prooroc Ieremia, Irimia. este zi de trăznit.

Ghermanul: sâmbăta înainte de ispas şi cea de după ispas sunt numite la Ezeriş, Ghermanul. Când este Ghermanul nu se spală, nu se coase, nu se lucrează în grădină. este considerată zi de trăsnit.

Înălţarea Domnului - Ispasul - este la 40 de zile după paşti (1 iunie, în 2006). De Ispas, ezerişenii ţin ruga. Fiecare familie primeşte goşti. se consideră că familia care are mulţi goşti este de fală în sat.