M. Sadoveanu
|
|  Yüklə 353 Kb.
|
IUNIERusaliile: a doua zi de rusalii (la sfânta treime) după slujbă credincioşii ies în câmp împreună cu preotul ca să sfinţească şi să facă o slujbă pentru o recoltă. Se iau spice de grâu şi se pun la trei steaguri. aceste spice rămân în steag până anul următor. La Rusalii se dau de pomană cireşe, brânză şi pupi împletiţi. Sânzienele – 24 iunie. în această zi se fac cununiţe din sânziene care se pun apoi într-un cui la poarta de la intrare pentru a fi ferită de lucruri rele. IULIE Cele mai multe zile de trăznit sunt în iulie, în jurul sărbătorii Sf. Ilie, aducătorul de ploaie. 8 iulie (2006) Sfântul Mare Mucenic Procopie, Prăcupu. 17 iulie (2006) Sfânta Mare Muceniţă Marina. Unii consideră că în această zi, la răsărit, se vede Marina jucând la răsărit. 22 iulie Sfânta Maria Magdalena 23 iulie Sfântul Foca 27 iulie Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon (fratele lui Ilie), Păncelimonul. OCTOMBRIE 26 octombrie – Sfântul Dumitru – Sâmedru În credinţa populară Sf. Dumitru umblă pe Pământ, în ipostază de sfânt, însoţit de Sf. Gheorghe (Sângiorz) cu care a legat un legământ pe viaţă şi pe moarte: Sângiorzul trebuie să înfrunzească codrul până la 23 aprilie, iar Sâmedru să-l desfrunzească până la 26 octombrie. În concluzie, Sâmedru încuie vare şi desfrunzeşte codrul. Este o sărbătoare cu dată fixă.91 DECEMBRIE 25 decembrie – Naşterea Domnului Praznicul Naşterii domnului aduce în sufletul fiecărui creştin nostalgia copilăriei, precum şi puritatea şi inocenţa acestei vârste. De aceea, această sărbătoare este dedicată copiilor, ei fiind aceia care se bucură cel mai mult de măreţia acestei sărbători. Tot ei sunt cei care vestesc Naşterea Domnului, mergând din casă în casă, cu colinda în ajunul Crăciunului. În cele două zile de Crăciun, există obiceiul ca finii să meargă la naşi cărora le duc în traistă un colac şi lopăciţă de porc iar moaşei, 2-3 metri de cârnaţi.
O bătrână din Ezeriş, Ana lu’ Vuşcu, născută în 1914 îşi a minteşte că mergea la cules de cânepă cu mama ei, deoarece în acea vreme fiecare om cultiva cânepa în propria grădină. După ce culegea cânepa, femeile o duceau la Tău şi o puneau la murat, timp de 7 zile. Apoi o aduceau acasă şi o puneau la uscat alte 7 zile, după care o meliţau cu meliţa92 Cânepa era trecută pe urmă prin nişte pieptene iar apoi o torceau la şezători. Ana îşi mai aduce aminte că nu se mânca pâine decât la sărbători. Chiar şi atunci, oamenii trebuiau să mergă în alte sate ca să cumpere făină albă, pentru că aici în sat încă nu se cultiva grâu. În acele timpuri în Ezeriş nu exista decât un duchean93. La sărbătorile de iarnă, bărbaţii se făţuiau şi mergeau cu colinda prin sat. Sătenii îşi ţineau mereu porţile deschise şi primeau toţi colindătorii. Copiii care mergeau cu colinda aveau la ei un ciur, în care primeau nuci, mere sau lei. Apoi, bărbatul din casa colindată lua ciurul şi dădea cu el de grinda casei. Bunătăţile din ciur cădeau, iar copiii săreau să le prindă.94 Capitolul VI. Dicţionar de regionalismeAcţiuni A.a anina- a agăţa B. a bâzgoia- a privi curios a bogicăi- a căuta a broci- a trăi bine cu cineva a buşî – a mărunţi pământul
a cârci- a prevesti, a se cânta – a se boci a căpărî- a negocia, a plăti în avans a chici- a aranja a colcăi- a fi plin a cure - a fugi D. a se dăda –a se obişnui a dohăni- a fuma a drâglui- a grebla a drâşcui- a nivela, a netezi betonul-zugrăveala
a se face de mir – a se face de ruşine a fărbui – a vopsi
a gini- a observaa gireje – a drege mâncarea, a tăbăci piei, a goni- a împreuna două animale de sex opus, pentru reproducere H. a hârconi- a sforăi Î. a împistri- a coase pe etamină, a se înţâmpri- a se întări
a jâmui- a râma L. a i se lăsa- a pofti a lua frai – a lua liber a lucra cu şelaina – a lucra cu hoţie M. a milui- a-ţi părea rău a mijgura- a ploua încet a molări- a fotografia N. a năimi – a tocmi oameni la lucru a se năzări – a se părea a năprăci- a învinovăţi O. a se ocoşi- a se făli a-şi oligni – a-şi scrânti a se opinci – a se strădui a orândui- a face curăţenie a ostoi – a potoli P. a pălăpăi- a gesticula a petrece – a conduce a se potopi- a se prăpădi de dor, a dori a prici – a sfătui a probi – a încerca
a râşchia- a scurma a roboci- a munci mult în gospodărie
a sfăgi – a certa a slăbi durerea- a lăsa, a soborî- a face hernie a se strofoca- a depune mult efort a stropşi – a mărunţi, a toca Ş. a şârui- a face şiruri pe un teren agricol, cu şiruitoarea a se şpârleca- a se răsti , a se înfuria
a tăbărî- a obosi a târsî – a curăţa pământul de mărăcini a tocmi- a se înţelege a trâcni- a se speria, a tresări a troncăni – a face gălăgie a tuna – a lătra
a ugi- a rămâne a umbla vandra- a hoinări
a văcălui – a vărui a vărui – a zugrăvi
a zătri – a întârzia a se zbiciura –a se usca a zdrăvina – a strănuta a zdrăngăni – a trânti lucrurile a zdrumica – a fărâmiţa a zgrăbăla – a zgâria a zogoni – a alunga a zuita – a uita
|