*• Biblioteca Centrală Universitară "Lucian Blaga" Secţia de împrumut U/bia luntrea lui caron roman ediţie
|
|  Yüklə 2.83 Mb.
|
|
La o masă, într,-un colţ al încăperii m, încă de la Început, pereche irioara, doamna Marga Mureşanu. p . Marius cu soţia lui, Dora. S-a n:m ostentativ, să stau de-a dreapta d< mea Marioara Stănculescu, lîngă ea ii Nu cade cuvînt despre împrejurările, în care s~a f Să fim împreună. Trage, fiecare, spuză peste jarul răciunii, ce mocneşte în adînc. Eu, cu toate că mai intervin, din cînd în cînd în Vcrsaţie, cad în tăcerile mele. Urmăresc însă ns'-şi feţele din preajmă. Îmi reţin luarea aminte S ■ cei din faţa mea : perechea Stănculescu. Nu-i.mal văzu-sein din primăvara anului 46, de la ferma lui Marius. Da ! Mă uit. Cei patru ani au trecut peste feţele lor — pustiitor. Au dispărut cu totul atîtea din cele de altă" dai;ă. Unde este vioiciunea Marioarei ? Unde este aceea, care totuşi a fost ! Doar acum patru ani ! în locul temperamentului nestăvilit de altă dată, stă în faţa mea un suflet devastat. Parcă este altă fiinţă Marioara ! Dar •«stăzî nu ne mai miră nimic. N-a umblat oare şi ea, în t&stimp, ca atîţia din cei de astăzi, prin închisori ? A umblat ! Ea n-a lipsit dintru ale ei, decît un an. A pat încă uşor, dacă se ia seama la ceea ce au păţit al!ii, jJBftre au intrat prin 45 şi n-au mai ieşit pînă astăzi ! Astfel, în cazul Marioarei, schimbarea „fiinţei" nu se da-toreşte închisorii ca atare, privaţiunilor şi rigorilor Marioara s-a transformat mai curînd printr-un fel S59
de reai i i, faţă dt ca însăşi. Vioiciunea de a încurcăţ-o într-o afacere, în care n-ar fi trebuit s;j lată. Mă uii la ea şi-mi povestesc singur, în 1 re, ;.■ mplarea, Un ncnoioc stupid a adus-o în înv rai ea de a cădea victirnă unui agent provocatos lista în 47. Fusese invitată la ceai, la o cucoană tar» îr, vîrstă (un „ceai", pe care am obiceiul să-l numesi five o clbck la Sfînta Vineri). Acolo Marioara se întina ];; vorbă eu un inginer, po care ea atunci îi vedea întîio oară. Inginerul cuceri încrederea Marioarei cu cîtev.u complimente. El îi destăinuie că intenţionează să evadez< pi ste cîteva zile în străinătate, cu un avion, ce i-ar sta la dispoziţie, şi-o întreabă dacă nu cumva ea are cunoscuţi, care ar dori să plece şi ei, căci în avion ar mai fi îo< încă pentru niscaiva zece persoane ! Marioara sări, ca uu fiăstrăy, la momeala aurie 'din undiţă. Trecîn-d peste mâ-euj-ile de prudenţă şi de vigilenţă, pe care calitatea c totul superioară a inteligenţii i le-ar fi dictat, Marioaj. cade în capcană. încă a doua zi Marioara lansează vesti >., îmbucurătoare şi salvatoare printre cîţiva foşti oamer.. pulitici'de prim plan din ţară, pe care securitatea începea tocmai atunci să-i fileze şi să-i ţină subt observaţi*. Cei cîţiva oameni politici, eunoseînd-o pe Maricjara ca pe soană deosebit de inteligentă şi aprigă „reacţionară \ Ia rînclui lor, şi ei în capcană. Ei se hotărăsc să Marioara juca în această afacere rqluî de mijloc-. ea neavînd cîtuşi de puţin intenţia de a pleca. La fixată pentru zborul peste hotare, cei vreo zw : politici au fost capturaţi de agenţii securităţii, chia; cînd soseau la avion. A urmat un proces mo.: r.xl. Fruntaşii vieţii politice ai epocii aveau * . {aninaţi la închisoare, pe ani, pe zeci de ani, s Cei doi Stănculeşti şi-au primit şi ei pedeapsa - -•m — fiindcă au „mijlocit" încercarea de eva-Nu pedeapsa .aceasta a fost însă ceea ce a schkr-I în cursă şi în năpastă, datorită imprudenţei şi taţii ei entuziaste. Aceste suferinţe morale au îm- ; lit-o pe Marioara în scurt timp, desfiinţînd pîn.j Marini minunatul ei temperament de altădată. La îmbătrînit şi soţul ei, care a cakuiat cu tot felul âv ■'■ ■ în viaţă, numai cu acesta nu. 3(»0 X ^ v-t*£^K»c* 'uv<.ouin c* ivot Jii^ct '-WCCl Lu CI ;>* i un răstimp, pînă în structura firii, pe Mar! iferinţeîe morale. Personalităţi de primul plan s-;r Tot în faţa mea, mai către capătul mesei, stă prof<~ rul Rareş. Şi el invită oarecum la un examen fiziono-ic. Nu mă pot mira îndeajuns de înfăţişarea lui ! are &ţa unui adolescent, cxî toate că împlineşte patru de ani, şi mai bine. Stăneuleştii sunt îmbătrîniţi, faţă «je iţrsta lor reală, cu vreo douăzeci de ani. Domnul Rareş, * îl socoteau în adolescenţă un geniu matematic. Rare.^ nu/ oi-a dezvoltat însă excepţionalele aptitudini. La o dorinţă părintească, cu totul anapoda, el şi-a suspendat, pur şi simplu, vocaţia : fără protest, dintr-un soi de complex filial, ce-l făcea să accepte automat orice hotărîre paternă. Prin suspendarea vocaţiei matematice la vîrsta de 18 ani, Rareş a „ratat". Căci succesele salu în sectorul naturalist, deşi aveau să-l ducă pînă la o binemeritată celebritate, nu vor putea să compenseze posibilităţiU* sale geniale în domeniul matematic. Nedezvoltîndu-se pt> linia vocaţiei sale intelectuale, întemeiată pe-o structură, Rareş nu s-a mai dezvoltat nici fizic. înfăţişarea adolescentinăvnu e decît semnul exterior, că Rareş şi-a oprit singur maturizarea pe-o linie ce-i era menită prin
care. încerc o senzaţie ciudată asemănînd. unul cu altul, pe aceşti oameni din preajma mea : Stăncuk * înibă' rîniţi, datorită întîmplărilor de care au fost cuprinşi, mult înainte de vreme, şi profesorul Rareş, om de
eaşi vîrstă, ca şi întîii, care a rămas un adolesc din pricina unei vocaţii suspendate. ' La mesele pomenii se înteţeşte veselia. Astfel reacţionăm cu toţii împotriva unei încordări depresive, pe t 1 a accentuat-o pînă la sfărîmarea coardelor sui) i. Litaniile de jale, în care1 se rosteşte deşertăciu: nii, mai sună în urechi, dar le acopere veselia, dez".
! numai după o lege a firii, ci şi după o lege a Io-ii şi a seminţiei de baştină. Ca să se integreze în f sclie, inginerul Stănculescu povesteşte întîmplări hazlii din viaţa de liceu de altădată. Amintirile sunt trezii f în el şi de'această întîlnire neaşteptată cu profesorul Rareş, adolescentul permanentizat, care ascultă placid glumele cu iz de şcoală. în fiinţa de lingă mine minunate «Jaruri, ■ 'a face pe alţii să se împlinească, bare ee face că Ana a eşuat tocmai în cazul soţului ei ? -na Ana simte că o privesc dintr-o parte. Se îiit©&; : - \ 1 a şopteşte : „Respir uşurată că nu ai la mormînt". Răspund, tot în şo? :iindu-mu puţin de ea, încît nu pot fi auzit de-de Ia masă : „îmi menţin totuşi acuza. Pe I -dus cu frumosul pînă în prăpastie ! N-ai vrea S i altora destinul pe care şi l-au pierdut ?" Un v (§e frumuseţe şi de roşaţă năvăleşte în obrajii Ana.
Gerarul plin de nămeţi şi de viscole, martie ce ta-n SCOS cap de dedeţel din păniînt, adică lunile din urmă ale ii, se scurgeau negrăit de încet. Anotimpul era plumbu -şi monoton şi parcă nu mai avea nici o cadeni •ioară. Răul meu sufletesc se făcea tot mai anevoie M de îndurat, cu toate că parcă în cursul săptămânilor se ]
igea totuşi încetul cu încetul. Răul sufletesc cobora insă în sub-cuget, încît stingerea însăşi era necurmat ;ătoare. Dacă firea protectoare nu s-ar fi îngrijit să mă apere de încercările acestui rău, mulîndu-mă într-un fql de somnolenţă, n-aş mai fi putut să ies din starea în care mă împotmolisem. întîmplările de Ia hanul brodnicl-lor şi din Cîmpul Frumoasei, mereu prezente ^prin (jartea inimii, mă însoţeau, nu subt formă de imagini şi tîlcurî, ci ca o stare confuză a fiinţei: Somnul meu de noapte^n i împletit cu o trezie nervoasă, iar trezia de zi era mai mult o lînce^eală somnolentă, din care cugetul clar se alegea numai rareori. O monotonie cronică avea să-mi cotropească, cu ceaţa ei plumburie, toată fiinţa. Şi era ca un i făcut : nici o iarnă a vieţii mele n-a fost atît de plină de M cerbi ca aceasta. Zăpezile ce acopereau platoul de către munţi, ce-l vedeam uneori de pe terasa înaltă de b 362
-v- ". ii"1 eiv„ ' L:-..-'t' dt» slolui i de corbi, al ciror fatidic ci orc • t nu rr.ui i'.'ara cam să-l tălmăcesc : ca un ecou ci celor trec-te Su.u ca o neagră prevestire' a zilei de n.îlne. Priveliştea ce-o puteam cuprinde de pe terasă, valea Mureşului cu hanul părăsit colo în zare, şi cu o linie ferată pe care circulau trenuri dc-o înfăţişare' mizera, f ase de locomotive primitive, ce-şi fluieră în dialect p-ovinci.il de altădată dezolai ca peste acest peisaj, e pi'ifl'iică doar deotivaiaării sufleteşti. Şi aş fi că;*it de'sigur p. -jv : destrămării, dacă un arumc orar cazon, obllgînd pe cctaican la semnături şi parafă într-o condică de prezenţă, i, i m-ar fi men'^ut în chip mecanic deasupra Htîmplărî-h-v vi a vîrteju Jor, în care eram ameninţat să mă cufund. Şi eram iaiăşi ..singur1'. Singur, purtînd în mine un top mai greu al sîngelui meu. Obişnuinţele cotidian-?, netul linguiiţei în ceaşca cu surogat de crfoa, paşii anăraţi pe caldarîm din ogradă pînă la BiK*-oieea cL i 2tate şi înapoi, faptele fără strălucire ale >i\j. schimbai i ,î păreri în cadrul familiei, nu izbuteau să rii t >ulgă di/i » .-ţeaua <^e painjen, plină de musculiţe su v ^i uscat", o u-sitei. Am intrat într-un ,,timp" anc\ <■> < s. ce i. t i nu mai aibă capăt. Nici Ana Rarcş, mîivii ca apt ru nini apărea, ca mai de mult, la ora ştiui\, /.otuic li mină, la încrucişare de uliţi. De altf jl ' "•• nu ti icesu în vis, toate duceau numai în ,.t \ rxv:. II ' "ica de eîrrp, ir.iplicmd verdeaţă, buc m Hbe: r Işcrve, şi-a degradat, ca niciodată ' u\ ser c aiJ ,,cîmpul muncii", un sinonim al r ,i'ii. îronLînd materialismul istor' î u.îă a doctrinei, ce-şi recruta adepţij p totului ameninţaţi că vor fi dezbrăcaţi < nu-şi vor manifesta în chip spontan ei. ii ndu-mi prin cuget teoria oficială a I jr ist'» v 'numite comună primitivă, sclavagism, ftu ■ ism, ca. ;m şi socialism, arătam într-o zi advocatului Gruia 1, o stradă, ce puţea a latrină, care este situaţia r oncretă : „S-ar părea că vom ieşi în cir îad i t na primitivă. Vom intra, dacă se ia scârna îa t«_t a t tio, în faza sclavagistă a socialismului. Acestei fa^t sclavagiste urmează să-i prevedem o duii-tâ de cîtcvo mii de ani, potrivit duratelor fireşti ale faro.'or istorico"'. Thv.pui sumbru, ce ne pătrundea prin toţi pu;ii, cuti>^- 363
al zilelor cu viscole.de iarnă sau cu neguri. tte din Mureş, în lungul amiezelor cu lapovi;,'. •roi, în care oraşul şi cetatea Albei ameninţ-unde, mă întrebam mereu, cînd de-a drept ', -colite şi cu sfială, ce anume ar putea si tru care Ana evită din nou şi cu atîta plătoare" întîlnire cu mine. Cît timp în ut mai îndeaproape pe domnul Rarcş, băn a de soţ a acestuia ar putea s-o facă să re iarăşi, în atitudinea „distantă". îmi spu o iinută poate subt silnicia prepusurilor, că cu pas de-o privire bănuitoare, că i se contro l cu ceasul în mînă orice ieşire în onaş, că este mereu jgată cu privire la persoanele cu care se întîlneşt? Dar acum, după ce începusem, precum credeam, să icesc mai just fizionomia şi apucătiirile lui Rar' ghicesc unele linii de caracter, am înlăturat definit' ■/a. De la înmormîntarea lui Leonte, cînd la ma nii am remarcat sîngele domol şi placiditatea natura -Ustului, aveam certitudinea că el nu impunea soţiei sale .nici o formă de viaţă. Eram încredinţat, de-atunci, că el luftgul zilelor sale, fusese încercat doar de pasiun ştiinţifice. Rareş, aşa-mi spuneam, este omul chinuiL de-un singur alean : de acela al lumii matematice, spre dotat cum era, cu daruri divinatorii, ar fi avut toate 'e doschhe. dar la care a renunţat din lipsă d rîre cu adevărat bărbătească. Rareş nu se pricepu.;; , să-şi impună dorinţele nici măcar tătînelui, care-J comanda. Vorba tatălui său era pentru el slovă de pravila, Iar în Ana. el avea o încredere organică, un sentiment (■ îneacă orice pornire, care ar aduce cu sine vreo îndoiala. Aspiraţiile ştiinţifice, Rareş şi le satisfăcea de douăzeci de ani tu surogatul ..naturalelor". Structural el rămîmv totuşi pasionatul formelor matematice şi al langajului ■act, mai presus de orice grai. Încercam de multe ori sa refac, în imaginaţia mea zîmbitoare, deşi cu atîtea râni anume trăsături ale firii sale. Eram sigur că în form clor soţiei sale, Rareş vedea doar semnul particular al calculului integrai, iar în braţele ei, care desigur îl cu prindeau cîteodălă, Simple paranteze, ce închid o mărind 384 ■complexă. Pierderea de sine în îmbrăţişarea conjuj B pentru el un fel de destindere după o concentra aefă, şi atît ! Adevăratul eros, aşa credeam, era absent din viaţa lui. Gelozia, grimasă a afecţiunii
* * Pendula ornicului de perete bate încă indecisă î; nouă şi zece martie, cînd un vînt puternic se poprii sâ topească zăpezile şi îngheţul, căzute pe ia începutul lunii. Vîntul, bătînd cu izbucniri din hău, în gratiile la ferestre, m-a trezit adîncauri dintr-un somn se Sunt soiuri şi soiuri de vuiete. Acesta ar vrea parcă descopere casele de ţiglă şi olane. Judecind după ţuruitui din streşini, acesta trebuie să fie foarte cald. Unul din acele vînturi care, la sate, îi silesc pe feciori să-şi arunce de pe umeri cojoacele de lînă, şi care fac ca fetele să-şi simtă trupul gol subt veşminte. Vîntul, râtăcindu-se, val-vîrtej, uneori şi prin hornuri, loveşte cu putere nescăzută pînă în zorii zilei, şi apoi în tot cursul dimineţii. Zăpezile pier ca subt o suflare de febră. Nu vor trece ceasuri, şi Mureşul va începe sâ se dezgheţe, gîlgîind pe Ia | bulboane. Apele se vor umfla, debordîrtd carapacea de ■v gheaţă, şi-apoi, cu ecouri de sfîrşit de glaciar, sloiurile se vor urni subt presiunea apei dedesubt, mai întîi încăle-eîcdu-se, pe urmă desfundindu-se. Djn pricina turbulenţei l ' 365 •Juhul lurfiî — nu iv:\ ;•■ ',- ?! . - ir<-"jj; j.k\ pe c: _\ pî >. \ Lcc.uriie sub-cu jetului. Poote că a "i t •' caid "i, încărcat de Uf Hori şi de ii, vu de viitoare, lrrr>r,r.du-se ca o c^e. Văd
idu-se prin ti enţa, apei, Ceea ce e în e viziune realistă, cgei apele Mureşului vor .... ova zile de dezgheţ opace ea nâmolul. La ora opt dimineaţa ajung cu fruntea transpirată în biroul meu de la Batyaneum. Drumul mi- a't pe secundă, căci aşa cere condica de prezenţă. Scocurile urbei turuie din belşug. Pe caldarînl m-au întîmpinat pretutindeni cioburi de olane smulse de vînt, de pe c«j.se. Temperatura de afară a crescut pesle noapte de la minus cinci grade la plus opt. Cîteva străvechi manuscrise din vtrsia de mijloc, cu ilustraţii lucrate cu migală călugărească, ameninţate să fie distruse de mucegai, mă aşteaptă în teanc pe masa de lucru. Trebuie să raportez de urgenţă ministerului cultura asupra situaţiei deplorabile în care se găsesc rarităţile şi unicatele bibliotecii. Mijloacele de dc7. Pe la ora zece nimereşte ia mine doctorul Lac Niâulas. Nu-mi scăpase că omul mă ocolea în vremea din urmă cu Uii fel âo obstinaţie, sistematic, aproape cu adversitate. Evita chiar şi întîlnirilc întîmpiătoare, pe stradă. Ce vrea acum de la mine ? Să-nii împărtăşească noi dileme şi noi fundături de-ale Spiritului său, care umblă pe drumuri atît de întortocheate ? Ce ai o ? A făcut noi complexe de obsesii, pe care ţine sa şi le destăinui&scă, spre a scăpa de ele ? îl primesc amical. Lac Niculae-pare foarte stingherit. Nu-mi place să ascult oameni care îşi transformă dificultăţile lăuntrice, intime, pur personale, în probleme ce ar trebui să preocupe pe toată lumea. Acestor oameni care te asaltează inoportun, încerclr.d să te faoă martor fără simbrie al unor taine particulare, le spun ~ de obicei : „Nu e bine să-ţi scormoneşti tainele. Intestinele sunt făcute să le porţi ascunse. Nimenea nu umblă pe stradă cu măruntaiele purtate ca o beteală pa GC3 jrnî.ii !" — L "Clutlac e de-o paloare cu n gălb i Ijdult mai subţit atic decît îi ştiam. Probabil că acum geamănă ia? aşi cu acel negustor de ceară de t,îbine, pe care mi l-a dt scris cîndva Octavia. Aşa arăta fără îndoială Lae Nicuire cînd s-a întors din închisorile sale, cînd i trecut întîia oară pe la hanul brodnicilor, în căutare c o faguri goi pentru o mănăstire din Moldova. „Ce vînt te-aduee, doctore ?" îl întreb pe-un ton d< ' -nat să-l îndrume spre o ţinută mai firească în rapoit cu mine. * „Chiar un vînt m-aduce, domnule proJW'/r, vîntul ce începu astă-noapte ! Se dezgheaţă Murcrui. Se vrr porni sloiurile şi morţii din fundul apelor v r icr,i C pupra ! îngăduiţi să vă împărtăşesc ceva d! i f^mîniui h sufletului meu ?■' ,.M-ai cam ocolit în ultimele luni, doc !" ' rn> ^ în timp ce în sinea mta îmi zic : „Ah, da, a<> bqteri'a dusă pe mîini !" ' , LîărLurieesc că este aşa, v- r.ra cam or V lege şi pricina, de îndată ce mă veţi asci p._;i <> niiVL. povară pe umerii mei, pe cei din" l-Mni «.• fem<_i singură Maica Domnului e-ndurălo mă \a ajuta !" Din vorLă în vorbă, Lae Niculae ]a cele îrtîmplate pe la hanul brodnicilor p? la în ^ iarrn. „Ştiţi, domnule piulLCor, cu eitd că port ^ . .. pentiu acclj întîrnplâii !" , Cum adică?" intervin zfmbiior în crra ca Lp-> Nirr'ae este pe cale de a-mi ,.destăinui"'. ,.Ej «are ftni ailtca din cele petrecute pe la han, n-am faci nic'ocn i nici un fel de legătură între D~ta şi Cele intimplatc !' „Şi l.Huşi, domiule profesor !"' Lre Kicblao ojiosză ad ac. Si iu că este vn .caz". T'n cm lI i bsesiiloi pama:ieşti şi al cazuisticii cleşti. < a/.ept cloci s« fiu mtrodus nu atît într-o lun.^ a adi rui'ilt r, ci într-o luoe de închipuiri, de care Lae Nu pare cu totul cuprins şi subjugat. Simt că e^ie h, a-mi V'Vbi cu belşi"{ de amânunle desp/e le^.'ii' cu Octavia, mie, c:,ie mi-am avut şi eu lcgătui ,n .^ cu ea. Am să-i rrl.-î scurt amăni-rtelc. Simt câ vj -^ca să-rci împăităşc» cile ce\a frămîntăriîe p ciae sau m-s
ici ■ u o 367
■ula« altă ca un orgol i i : iptă că a Iu; tat numai vîntul de ilae îmi arată în fraze patetice cît deiv ,i Octavia : .,Pe mine m-a ales însă M m-a scos din aceâitâ vale a deşertăciuni te ispitele. Şi no-am despărţit, eu de na de mine. Dar vina e numai a n arc pe Octavia printre patimile mele. i să caut ceară de albine pe ia han. Sunt încred Octavia şi-a căutat sfîrşitul în apele Mureş:: in cele din urmă Ji-a putut să mai îndure despăv- ascultîndu-l pe Lae Niculae, gunt' pe i1 că tîlcul ce el ii împrumută întîmplăriior ri u din noaptea spre Si'înt-Nicolae, este delirant. îmi • at : acest sens e produsul unui delir ■t optat vîntul de astă noapte, urmează L-r Poale că din apele tulburi ule Mureşului v -: Octaviei. Vresu să ştiu că hneşţe în riic". i toate că dorul ei oceanic s~ar odihni rnai : id de ape. Cred câ ai prias a !" Lae Niculae nu pare să înr e de la ale sale, iarăşi la ale sale : ■ urmă plec. Hotărîrea e luată. Vi o Dunării, care au început le. Nu încerc să evadez sp; o chemare dintr-acolo. Voi înfrunt a L i un caic. Pe celălalt ţărm mă voi scutura de mine-mi, cum se scutură un cline ieşind din apă.-^oi înc ajung la Muntele Atho»?*N--am umblat prin acele ţi ri, dar Muntele nu-mi este străin. Acolo îmi voi a. Acolo îmi voi ucide n Io se voi temele !" „Ai ispitit Sfîntul Munte din . ii întreb i D-ta vreo recomandaţie ?■* „Cunosc cu de-amănuniui . ui e mereu jii roşii de mac, . 3G3
i cripte în >lo loc şi pentru oasele mele. Am veşti despre mâ-tiii, despre Iviron şi Marea Lavră. despi< \na, ;nonos Petra cu clădirile înalte de p bă şi ti nină, aidoma celor din Tibet. Aceasta din urmă mă Bprage mai vîrtos, dar voi găsi poate că primire';la Nato-Rpedi sau la Chiliandari, sau la Stavronikita, care a fost «novată de Vodă Şerban Cantacuzino. Şi dacă nu mă Brimeşte întru schimnicie nici un lăcaş, mă va îmbră-Kişa un fund de prăpastie, sau mă va înălţa o Slîncă dea-Httra mării, de unde voi vedea pînă la Samotrace ! Am ^Hpra mea o scrisoare de la bătrîna mamă. a Octaviei HKre stareţul de la Zographos. I-am spus mamei că mă ^B ruga pentru odihna sufletului răposatei din apele ^Hteşului, zile cîte voi mai avea !" „Ei da, sunt frumoase toate astea, dar apa Dunării ^Hb o treci ?" îl întreb pe Lae Niculae, pierzîndu-mă pu-^^Bprin geografia ce-a desfăşurat-o prin faţa ochilor mei ^^K care mă simt cam analfabet .■nosc pe cineva care vrea să mă ajute. E da H|i, în Alba, de obîr-«ie bănăţean de Iîngă D : Voi să ajung pînă în satul dascălului, de-. . oapte trec Dunărea ! Am venit să vă văd, d jSroff-sor, înainte de a porni la drum. Mi-aţl spus încă din ■irinvjvura trecută că locul meu este pe Muntele At;. ^B, sunt gata de plecare". Şi Lae Niculae se uită lung la scrutîndu-mi gîndurile. c cu o încruntare din spr'neene peste ceea co mi-a ^H^i adîncaori despre Octavia, şi nu fac nici un gest şi nu nici un cuvînt, ce ar putea să-i clatine în ^Hta onirică cu privire la t fitului ei. Mi s-a înve- ^Bţit un lucru : Lae Niculae crede că legăturile mele cu ^Havia au fost de natură pur intelectuală. N-am nici o ^Bsină să-i sting delirul, rece ca un fulger. Lae Niculae ^Hat o mare hotărîre. Nu găsesc nici un cuvînt să încerc ^Kppri. Omul nu va putea să-şi găsească liniştea decit te sau într-o lavră de pe Munte. ||'La plecare Lae Niculae îmi mai spune că odată ajuas ^^Hnos, îmi va trimite un semn. iţi, surit informat că în biblio'; singurul exemplar, ce mai al Botai* ^^pkurides, medicul din antichitate. Voi încerca f aş vrea să v-o Uimit pentru doamna Ana Rai S69 i foarte diăguţ, şi într-adevăr plin nti ' '.•' îi ic-j.u.-'d, în tin p ce un v,.l d" i oş;J,a îmi e . f 4,1. Lae NiruLte îmi întinde mîna. îi urez di un. Foarte ciudată mi se pare făgăduinţa lui, acum cud coboară treptele în spirală de la Batyaneum. Lae Nicaî-ie s-a îmbiat singur să trimită de la Muntele Athos — un dar pen-trr Ana. I-a dat cineva vreo sugestie în acest sens ? Nu CicJ. Oferta, pornită exclusiv din rostul sau. este din c^o a-frră px*ăpstioas.ă. E ca şi cum pe-o cale misterioasă Lac Nicube ar fi ghicit ceva din d.de.ubtul ">->»împlărjlor de li banul brodnicilor din noaptea £pre * '-NicT \iatul din noaptea de nouri maitie spt' •"■ ore ir'' dureze vreo cîteva ?:!< Mureşului > to. gî i * Pe la 17 a lunu < im 'ii «■ ■ ^e te ev' a i 'ăzut, zi şi noaplf\ pi 'df e • ei, un ~ar şi cu căngi, di .<. -tm < ca ui Octa\ ici ar fi k - &' r-tiu c vii Somnii vor conţinu i ; ţină cla pe i ,„ i * arin sau î>ubt piiLi . eir* cag de a "or. Asemenea d'fnn > op -j ^a jnt la fi. ce pas si ;:n ' 1 ttc. Niculae. rare îm i«.cu.-o sieşi < ,. c ,i- itr-un moimînl i.c O'tavia, \ ej" Alba. Pe la un ceas de noapte ci de v "ii. ■ 1 &f:iiitu] I inii rri.'iie. într-o ;,» ţf'r tu domiciliul în Ai sa, t." p> < vj, birou pînă lîngă mine ct e.. mi-c t spune: capul aplecat, j-abla j înşiăiirând : „Am primit ştire siiu* D'.năie. despre prietenul D-vo- i\ tea de 25 martie să treacă Dun, cu îr" iusr.it de-o santinelă rorrul-a v Diijlcc de ape". |