*• Biblioteca Centrală Universitară "Lucian Blaga" Secţia de împrumut U/bia luntrea lui caron roman ediţie
|
|  Yüklə 2.83 Mb.
|
8% (aptelor spirituale ? Acuza de „decădere mornlă", co-jj era ad'usâ lui Leonte, se referea pe vremuri, în fond, ]a neeonformismul gîndirii filozofice a acestuia. Leonu Pătraşcu aspira spre o mare viziune asupra lumii, spr< viziune personală, liberă, creatoare. O asemenea libertate creatoare, înţeleasă de Leonte ea o premisă a sphitu-lui. nu convenea Bisericii, care, într-o fază de recrudescenţă efemeră şi locală a clericalismului, aştepta de Ia orice fiu al ei, să gîndească încă o data şi încă o dată ceea ce Biserica a gîndit pînă la capăt şi pînă la istovire, încă de acum o mie de ani ! Dar, după părerea lui Leonte. o asemenea bătaie pe loc nu putea şi nu poate avea nici o legătură cu menirea filozofiei. Păstrînd o anum.-admiraţie, dar şi atîtea rezerve, faţă de viziunea creştina Leonte da şi un verdict, asupra căruia niciodată n-a mai lit : această metafizică este depăşită ! Din admiraţia Hă şi din această iubitoare rezervă, pe care filozofia J a manifestat faţă de Ortodoxie, teologul trăgea-?' ■ 1 încheierea, la catedră, că Leonte Pătraşcu ar fi uk evic" ; pentru ca acum, în discursul său, să spună e/î Leonte Pătraşcu ar fi rămas un fiu credincios a, ioxiei. Teologul gîndeşte şi apreciază cam poate să ască şi să aprecieze un teoldg : intolerant şi dog-ic.,. Pentru profesorul de teologie, gînditorul Leonte nu putea să fie, în trecut, decît un „bolşevic', cum, după moarte, şi în condiţii noi, acelaşi gînditor nu Bă fie decît un „drept-credincios". După această itave de pe poziţii teologice, mai urmează şi ci, printre care vrednic de amintit, cel puţin în. i înduri, rămîne al delegatului oficial al Mink.tf învăţământului. De ani de zile. de cînd doctrina de invazie, iă-leninistă-stalinistă, a desfiinţat în ţara noastră. fa în jug, orice libertate de gîndire,' filozofia lui nte Pătraşcu a fost prezentată, în toate publicaţiile, i în studiile ce se ocupă de evoluţia gîndirii româneşti, o filozofie „reacţionară" şi „clericală". Acum, în ursul delegatului oficial, filozofia lui Leonte Pătra$ci.i e apreciat*, în chip cu totul neaşteptat, ca o filozofie „progresistă" şi „ahticlericală". Cum s-a putut ca o filozofie, care susţine că metafizica creştină e depăşită, să pară cuiva, pînă adîncaori, drept „clericală" ? Numai capete cu lotul obtuze puteau să aprecieze astfel. Este însă „pvogre-sistă" filozofia Jui Leonte, în sensul pe care oficialii 356
au obiceiul, j direa lui, L< esenţiale sau în Aprecierile : „bolşevic" ■rical" sau „prQgte- stUl 'C »e i. A olor> ite i incapabili de a cupr in vreunui din aspec ini cm inefabilele oi nuanţ ,,fiu credincios al Ortodoxiei 'f suni aprecieri de pe poziţii lamentabil de Simpliste , o''ste apret-ieii se amestecă de fiecare dată multă :â, dar din păcate nici un fel de spirit cu adevărat jkc. în aceste cuvîntări se încrucişează spade ruginite lua mort, caro ascultă, parca, zimbind Unde er i /enţa de atitudine a celor doi oiatori ? Halal de cmştiinţă şi cinste profesional') ' în atîta vc»r«i-şi prin atîtea schimbări de idine, singuta îa lai Leonte a rămas aceeaşi i 1 timp ce oratorii jonglează în i ien°a chip " ' "Jcierlle, contradictorii, dar mereu „în absolut", p ce ei se dau peste cap, făcînd roata ţigane orc jurul unui catafalc, îmi spun : ce să mai înţcl sti oameni din întîmplările ce s-au rezolvat prin ulU * tă a gînditorului ? Funeraliile pseud,p-naţionale îmi mai prilejuiesc şi o i mîhnire. Un tînăr vorbeşte şi în numele studenţilor la cele trei universităţi din ţară. Din frazele uşoare, alunele, cu care s-ar juca nişte veveriţe, ghiceşti'că acest 3ret nu a luat niciodată contact cu vreo carte de-a lui ante Pătraşcu. Se rostesc vorbe fără de nici o semnifi- ,ie. Au fost suficienţi deci vreo şapte ani, ca spiritul lui •onte Pătraşcu să dispară cu totul din conştiinţa Jineretu- >, Acest rezultat s-a obţinut în chipul cel mai simplu -. prin înlăturarea sistematica a cărţilor lui Leonte din toate bibliotecile, prin prezentarea stîlcită a filozofiei sale, prin instaurarea în învăţămînt a unei perspective în lamina căreia toate conceptele fundamentale ale filozofiei aveau să îndure o criminală desfigurare. Aceasta este pentru mine cea mai jalnică constatare din cîte am avut şi mai am prilejul de a face de la 23 August 1944 înco^ Din niciuna dintre cuvîntări nu se desprinde serm caţii celei din urma fapte a lui Leonte, Dimpotrivă. St faptei apare nedemn deformat. Ca la un consemn, oamenii do orice obîrşje şi la orice nivel intelectual, vorbesc despre o nenorocire, despre un „accident". Pluteşte în aer ca o sfială magică de a sg rosti cuvîiitul pus subt oprelişte, ca şi fapta însăşi. Etica curentă, cea de ieri. şi cea de astăzi, nu poate-să asimileze normelor salo convenţionale un asemenea act. Vor trece încă decern) sau veacuri pînă cînd oamenii se vor redobîndi pe ej înşişi, pe un alt podiş, ca să facă în sfîrşit o justă disociere intre eroismul spiritual şi orice morală conformistă. După ir.cheierea ceremoniei, alaiul porneşte într-un se ţi ritual spre cimitir. Un stol de vrăbii, can dau uşor în nuanţe alburii, şi nu sunt afumata ptecum cele de la oraş, ne aşteaptă pe zidul, ce împrejmuia şi pe poarta de la intrare. Cînd alaiul se afrtropi.o. stolul zboară, dintr-o dată, gureş din cale afară, peşti pierind în zare. E un zbor înveselitor, într-im parcă ar ilustra desprinderea sufletelor, de păroînt. totală se face numai în clipa coborîrii în morinînt. C. . \ v bulgărilor peste cosciugul, lăsat in adînc, la ■ " ' re, apoi tot mai surdă, durî.id pînă a e groapa de pamî'nt, şi pînă ce se clădeşte obişnui- > \ este întîîuî cîntec cu adevărat ritual al ace; , . Şi acest cîntec nu face decit să repete pe al I . care eu trei zile mai înainte însoţiră căderea lui L ..rana pămîntului". De lîngă mormîiit se văd în copaci, peste crînguri, Rîpîle Roşii. Numaidecît după încheierea slujbei de' înniormîntare. •ţii, pustiiţi de litaniile deşertăciunilor pămîni< şti. »::'■ că, precum au venit. Autobuzele aşteaptă, în şir, pe şt. la, ce trece prin faţa bisericii. ".ai cei cîţiva prieteni şi vreo cîţiva studenţi local-: „intelectualii" din sat, ne' înapoiem în casa, din ( •> oră mai înainte coşciugul. Mergem încet c ^i de plumb. Vom lua parte la epilogul ceremoniei. >mana, oferită cumînă largă din partea rud • ve moştenirea lui Leontc. în tr«i ".....-.Mii-i iale mortului, pe drumul c I nse era, pnn încăperile ca*ei, mese de ] cu feţe de cînepă. Lit din 353
1 ;inilir. nu prea cade ( ;ei să s? Intrăm în casă. Totul i ■o, ca după o ispr mai vîrtoş ţărani, suie , dau inj ■ / eeîndi : Po mc-se sunt rînduiîe cele ale p ulcele de lut ars, pîne şi vin, di • şi daruri pentru preoii, cîte-un înăj cîtc-o luminare neînccprlă, < ii din vecinătate aduc gustări icu Rodica şi Ileana, fac pe ga?/ se aş( .'o la mese. Tonul de des îl d iu în chipul.cel mai firesc ţăr iită din casă, să nu prindă rădăcini.
|