*• Biblioteca Centrală Universitară "Lucian Blaga" Secţia de împrumut U/bia luntrea lui caron roman ediţie
|
|  Yüklə 2.83 Mb.
|
| -y
LUCIAN BLAGA *• <> Biblioteca Centrală Universitară "Lucian Blaga" Secţia de împrumut U/BIA LUNTREA LUI CARON - ROMAN - Ediţie îngrijită ţi stabilire text • DOHLI BLAGA şl MIKCEA VASILJSCW Notă asupra ediţiei DOBLI BLAGA Postfaţă VASILESCIT BCU Cluj-Napoca HUMANITAS BUCUREŞTI 1390 Redactor : MIRCJEA DUMITRU Coperlu : DOINA KL1SAB.ETA ŞTiîFf/!: A ISBN B73—28t-01«7—5 Începutul primăverii coincidea cu începutul unui haos, ce se revărsa peste meleagurile ţării. Fila calendarului de perete indica pentru noi, paşnicii cetăţeni ai unei patrii ajunsă la răscruce, ziua acestui început de primăvară şi de haos : 15 aprilie 1944. Sirenele de alarmă intrau în funcţie cam din două în două ore, cu stridenţe ce si'îsiau sufletul şi urechile. Locuiam la marginea dinspre dumbravă a Sibiului, un loc umbros, unde de ani de zile ne simţeam oarecum la adăpost faţă da multe neajunsuri şi vicisitudini ale vremii. In acest oraş se refugiase patru ani mai înainte universitatea de îa Cluj, cînd un nedrept verdict a tăiat Transilvania în -două. Războiul lua, acum, o înfăţişare mai palpabilă şi pentru cei ce nu avuseserăm pînă atunci prilejul de a-l simţi din apropiere. Semnalele de alarmă deveniseră de cîUa timp insuportabile, prin frecvenţa şi insistenţa lor. Străini încă de orice experienţă, cît priveşte primejdia bombardamentelor aeriene, oricînd posibile, căutam scut în dumbravă, cu osebire subt un pod de cale ferată, pînă cînd ni s-a atras luarea aminte că asemenea străvezii adăposturi nu ajută ]a nimic, şi că dumbrava cu frunza ei deasă şi cu stejarii seculari era ca predestinată de a deveni ţinta atacurilor din văzduh. O stare, aproape neîntreruptă, de panică, întreţinută de incontrolabile zvonuri, ne cuprinse, Şi aceasta mai vîrtos după bombardarea capitalei, din 4 aprilie, zi de pomină, în care cetăţi zburătoare marinaseră Gara de Nord. Numele unor prieteni sau cunoscuţi, victime aic? bombardamentului, începeau să circule şi să 1 sporească panica. Ni se vorbea despre colţuri de stră/ bucureşlene cu case sfărîmate sau despicate, ee-şi eăscan ilare încăperile, unde se mai vedea cîte un pat sau cît un obiect de toaletă intimă, ca-n nişte decoruri de teatru suspendate la nivelul etajelor superioare. De la Universitate veni într-o zi, cu totul neprevăzut sfatul, cu înfăţişare de ordin, să încheiem cursurile :; să ne dispersăm, dacă nu dorim să fim transformaţi in pulbere şi fum. Aceasta însemna să ne mutăm, cu bunuri! ce puteau să fie salvate, undeva prin lumea satelor risipite la poalele munţilor, sau chiar prin plaiurile de sus unde, după toată probabilitatea, nu aveam să fim, îv aceeaşi mn.sură, expuşi eventualelor bombardamente, c la Sibiu. Hotărîrea de a pleca o luarăm mai repede ci r.e-am fi putut imagina eîteva zile mai înainte, cînd, S familie, am discutat la rece şi subt toate aspectele, pro blema dispersării. O studentă de-a mea, din Căpîltv sat aşezat într-o vale minunată pe rîul Sebeşului, no, îmbiat să ne refugiem în casa părinţilor ei, destul d cuprinzătoare unei adăpostiri, chiar fără termen. Ş'tu denia ne făcea invitaţia cu un surîs dulce şi sfios, părîr a se scuza de îndrăzneala ofertei ce ne-o desfăşura, int>;vr calînd o seamă de argumente în favoarea peisajului, atari argumente nu aveam însă nevoie. Cunoşteam sat care era mai mult un cătun, încă din copilărie, căci i cusem de vreo eîteva ori pe acolo, cu părinţii mei, c: ne duceam la vărat prin „case de pădurari", pe 3a obr fiului. Argumentul, ce cădea cel mai greu în cumpă pentru a lua o hotărîre, era fără îndoială acela al legătu; cu copilăria. După atîţia ani de război, după atîtea nea-junsuri îndurate, care ni se păreau încă numai preludii unui haos, ce va da peste noi, simţeam nevoia de a rn sefugia, cu familia, nu numai îa spaţiu undeva, ci i'iapoi, departe, în timp. Ni se îmbia un adăpost în vale copilăriei mele. Satul meu natal, pe nume Cîmpul Fru moaşei, era aşezat pe aceeaşi apă, doar mai jos, nu tocmu departe de revărsarea acesteia în Murăş, în apropiere.* cetăţii Bălgradului. Am împachetat în lăzi şi-n saci ceea ce trebuia să ducem cu noi într-un refugiu, din care nu aveam sentimentul că ne vom întoarce în curînd, şi mai -ales nu în aceleaş condiţii, în care trăiserăm pînă atunci. Frontul d.s răsărit se apropia ca un tăvălug de foc, ce culca-totul la pămînt un capăt tăvălugii! ajunsese pînă aproape de hotare]: ăit i de miazănoapte ale ţării După toate semne'; crisele,
neală, şi atHea altele, răspunzînd" cerinţelor în condiţii ne aştepta doar casa cu acoperişul ei şi mobiliarul strict necesar. Eu, cu familia, plecam în urrcă cU o maşină particulară, ce ne-o punea la dispoziţie, pentru acest diurn, rectorul Universităţii, care ţinea să înlesnească prieteneşte dispersarea universitarilor. Era o zi splendidă, de-o seninătate metalică, cînd am. luat-o pe şoseaua naţională de la Sibiu spre Sebeş-Alba. Sălciile începeau să înmugurească, acoperindu-se ca de-un abur verde, diafan. Respiram cu un simţăniînt da uşurare, . dintre zidurile medievale ale Sibiului, am scăpat în c porneam tocmai la orele critice, cînd de Ia puteau să intre în funcţie sirenele de alarmă, ă îmi vîjîiau încă urechile de stridenţele de ieri, i tăiau seninul sticlos şi glacial de d a. Pe sc- ală, întâlneam turme de oi, cu ciobani înlîr-tn cojoacele lor iernatice şi grele. Măgăruşi cu "are, purtînd desagi- enormi pe gprnare, înain-i, ducîrtd cu ei turmele. împrejmuite de dulăi de ,? o luau spre munţi, venind din şesnri depăr-din Banat sau de pe Cîirspia Transilvaniei. Erau zi-acelea tocmai zilele lor de urcuş spre plaiuri. Oricum, ii loc^gate nu avea nici o legătură cu monrreTffu] îs-" . aLdişpgr^ni_goas^^^igî§tnieuni Mcluia S -trfea, care^jiâscută şî~crc"5troîâ.....în străinătate" ved^a i 'oărS~acest fenomen de transhumantă. „Nu, draga, încercăna s-o lămuresc, „Ciobanii şi turmele nu sa c bombardamente, cum îţi închipui ; de mii de înfăptuieşte mereu acest drum, în aceste, zile de ■Săvară. Toamna tîrziu, cînd frunzele îngălbenesc, cio- B>ii coboară iarăşi în văi, la şes. Acesta cate veşnicul ^^■Utreier, între şes şi plai, după un calendar al lor, mai osos de întâmplările şi faptele istoriei, care pe noi ne a14llfeă acum din oraş". Din cînd în cînd eram nevoiţi să ^^J: Ki;;.':"ip.n pe'roşea, ca să dăm răgaz oilor de a se descurca Într6 strigătele şi fluierăturile ciobanilor : claxoanele maşinii, care le dezorientau cp simetrie Io, mecanice, neaşteptate şi nefireşti prin atîta verde Cîfl'i penesc. încunjurat aşa, pentru un moment, de lume: ciobăniei pe o şosea de asfalt, mă purtam cu gîndttl I; bombardierele ce puteau să-şi facă apariţia printre mic luşeii cerului. Eram încercat de simţămîntul acut c „istoria", întruchipată în bombardiere imaginare, iv alunga spre „preistorie", spre o preistorie multi-milenar:: simbolizată de ciobănia din preajmă. Ciobanii, oile, măgă ruşii şi dulăii ne întîmpinau la fiece pas, spunîndu-n că ne găseam, într-adevăr, nu pe-o şosea, ci pe un drum, ce ducea din istorie, înapoi spre preistorie. Gîndul nv se pierdea prin vremi de demult, care într-un fel nr-stăruiau subt aparenţele civilizate ale momentului. M»i găseam, în răstimpul scurt al unei opriri, că acest drun spre preistorie coincidea cu o întoarcere fără termen in valea copilăriei mele. Atare coincidenţă mi se părea „c;. un făcut"'. Şi. depărtîndu-ne de zona critică a oraşului mă linişteam încetul cu încetul, ca subt scutul unor străvechi prezenţe materne. Asemenea asociaţii de ido, îmi aduseră viu în minte chipul celui mai bun prieten a! meu. al celui mai vechi prieten, al lui Leonte Pătraşcu. care, doar cîteva luni mai înainte — îşi dezvolta cu oareşi-cari accente lirice (într-o revistă de filozofie), concepţia sa despre repetata retragere a românilor din istorie î : preistorie. Mi se păx'ea că turma, ce se risipea* ca di'i praştie, în preajma maşinii, venea să întărească, cu u> nostalgic behăit, concepţia filozofului. Aflasem, doar cu cîteva ceasuri mai înainte, că Leonte, care era profesor de filozofie la Universitatea din Iaşi, s-a ascuns, din aceleaşi pricini uşor de lămurit şi valabile pentru toată suflarea, în satul său natal, care se nimerea să fie şi satul meu de obîrşie. Lucrurile veniră aşa : Universitatea ieşeană se refugiase nu tocmai de mult în Transilvani." între zidurile cetăţii de la Alba-Iulia. Deoarece însă Alba era, şi ea, o urbe expusă de .aci încolo unor neprevăzute bombardamente, Leonte ajunse la încheierea că nu poate găsi într-altă parte un adăpost mai sigur, decît în satul nostru natal.' Gînd copilăros, îmi spuneam, căci saţiui nostru situat pe cîmp deschis nu oferea nici o apărare Ajunşi în Seboş-Alba, vechi burg săsesc, adunat în jurul unei biserici clădite prin veacuri de demult. în stil ro-
îiic Ş' fţotic, cu o şcoală germană în faţă, de care mâ Lrau atîtea amintiri din copilărie, mă trezii cu privirea Iburată de-o lacrimă. Clasele primare le-am urmat 1:mPreuna cu I'e011^e> ac*> 1& şcoala aceasta săsească. In-torcîndu-ini puţin capul, ca să nu fiu văzut de soţia şi de fiică-mea, mi-am şters cu podul palmei rodul sufletului ales în vîrf de geană. Urma s-o luăm pe rîu în sus, spre Căpîlna. „Să ne abatem puţin", îi spun soţiei mele, pe rîu în jos pînă în Cimpul Frumoasei. Am aflat^ astăzi je dimineaţă că Leonte s-ar fi retras acolo, Sş vrea să-l văd. Să ma* stăm puţin de vorbă. Ce ciudată încrucişare de drumuri !" îl găsirăm pe Leonte în Cîmpul Frumoasei. Se gospodărea în casa părinţilor săi. Casa fusese înstrăinata cu vreo treizeci şi cîţiva de ani mai înainte, după încetarea din viaţă a tătînelui său, care fusese preot în sat. Ku n§ aştepta, dar adăsta lîngă gîiiiciul pivniţei, parcă ne-ar fi aşteptat. De zeci de ani nu mai văzusem nici casa. nici curtea aceasta, unde în cea dintîi copilărie Leonte îmi da întîlnire de joacă -zilnică. Iată-ne acum pe amîndoi, adînc cutremuraţi de o întîlnire în asemenea împrejurări. Aci petrecusem împreună anotimpurile copilăriei. Leonlc era pentru mine o parte întregitoare a acestui peisaj. Părinţii săi locuiau în partea de sus a satului, ai mei în partea de jos, tocmai lîngă şcoala comunală. Prin apropierea casei noastre erau Moara şi „bolboaca". căde-:iile de apă şi viitoarea, în care răcoream caniculele verilor. N-avea satul ascunziş în care noi să nu fi pat uns, nici cuib de vrabie în care să nu fi aruncat o ochire pentru a iscodi numărul ouălor pestriţe. Cam în acelaşi timp, emd Leonle părăsea cu mamă-sa, rămasă văduvă, latul, mutîndu-se la Sebeş-Alba, se făcea că şi părinţii iei, ţărani nu tocmai^săxa.d^jipaii miif,'aXB§şp_o3arIâ îritf-o a aceluiaşi oraş, spre a_ sugrăvegHea mai d6j aproape creşterea şi învăţătura, -ce căutau~T 9
lL-s- încercări de metafizică, foarte îndrăzneţe şî;vciuale în publicistica vremii. Din cale afai ii ^dăruit pentru incursiuni în împărăţia ultimelor taifte \el descoperea mereu noi filoane metafizice în adîncmiii-jnebătătorife încă ale existenţei. Şi tainele prindeau contn Kn imaginaţia sa, ca-n vremuri de început, dnd omul î' fexterioriza gîndirea în vocabule mitice. în viziunile sal ' metazif ice, Lecuite Pătrascu îmbina deopotrivă vagi poeziei şiprcc|2ia-iQatcmaticii. Paralel, eu iijbutisenTSâ^îfr " îîmade poeţi în L"eonte eu vedeam,'încă ăL adolescenţă, ..con-ştiir^a'"' W&& ', despre mine el spune adesea că sînt „demonul" său, şi cu aceasta el schit oarecum o aluzie la insondabila semnificaţie, pozitivă f. creatoare, a „demoniei", aşa cum acest concept era înţ»te. de unii filozofi contimporani. în primii ani după ; război mondial, Leonte lansase, în subtile cozwritaiiî acest concept al „demonici'', iar gîndul dobîndi o circulaţie şi-un mare răsunet în eseistica românească. în clipa cînd îi inttam în ogradă, Leonte ne î- '< cu o vădită paloare în obraji, de emoţie. Mişcări flcteşti eu îi răspundeam desigur cu aceeaşi eittoţi aceeaşi paloare. Soţia şi fiică-mea căzurăv. într-un fel d admiraţie mută faţă de acest om, despre a cărui ptitet de gîndire auziseră atîtea de la mine. S-a înlîmplat i fiică-mea, cînd era mai mică, să creadă că Leonte îmi . gfegurul ..frate", aşa de mult se vorbea în casă despiffe i în rpalitate eu n-aveam nici un frate de sînge. Am su iv- patru, pe treptele de piatră, în casă. Aci amintirile în veneau chiar din mirosul cu totul aparte al încăperile miroă rare s-a păstrat, acelaşi, după zeci de ani. Invada prin toii porii de amintiri, vorbeam cu glasul stins, i :,i cum eu însumi aş fi devenit o umbră printre umbr. de altă dată. .,Vă duceţi la Căpîlna ?" ne întreabă Leont • ca să urmeze : „Eu m-am întors aci, unde-mi am temeiu rile vieţii, ţărna pe care întîia oară am călcat. Dacă Iu crurile vor merge tot aşa de neînduplecat, cum par merge de-un an încoace, se -va lăsa peste noi Noaptea". Cit priveşte aprecierea' sumară a situaţiei general r ne găseam pe aceleaşi poziţii. Situaţia, în care am fos aduşi în ciocnirea dintre imperialismele, în expansiuni alternantă, ale lumii, numai surîzătoare nu era în acest moment. Şi Leonte, vorbindu-ne deopotrivă celor trei oaspeţi, cîntărca, chiar şi pe înţelesul copiilor, momentul : 10 TJn p°Por m^c Poate ft măcinat între pietrele de moară ", istoriei- Mai aveam pâiă nu de mult o vagă nădejde ntr tală regrupare a forţelor lumii o regrupare l,e- oriei- Mai aveam pâă g ntr-Q eventuală regrupare a forţelor lumii, o regrupare l,e-at ^ oi'oiit poate un prilej de salvare. Nu ştiu dacă aS-<ăzi termenii situaţiei ne mai dau drept la vreo fperanţă". Deocamdată", răspunsei eu, „n-avem de ales dpcît între ^ouă rele". Şi, îndreptîndu-mă către fiică-mea, care ut mărea cu încordare şi cu îngrijorare schimbul de vedr-ri. o •întrebam: „Şi tu, draga mea, neavînd de alea* docil intre două rele, pe care îl alegi ?" „Pe cel mai mic", fu răspunsul prompt al micuţei ..Ioana îşi rostise răspunsul după o clipă de cumpănire, dar într-un fel firesc şi c-un aer ca şi cum ea ar fi descoperit această înţelepciune proverbială, ceea ce descreţi pentru o clipă fruntea filozofului, care o sărută cu dragoste pe creştet. Şi răul cel rnai mic între cele două, ce se profilau. în zariştea noastră, era — rezistenţa în munţi, pînă la o eventuală nouă regrupare a forţelqr. Şi dacă o regrupare nu se face ? Nu-mi mai aduc aminte care dintre noi a schiţat întrebarea, eu sau filosoful ? Şi nu-mi mai aduc aminte nici caro dintre noi a .ngăimat răspunsul. Dar răspunsul lua o înfăţişare sumbră. `.Atunci se poate întîmpla să se lase întunericul, căruia iporul nostru nu iar mai putea rezista, decît întor-.uidu~se realmente în preistorie, pînă cînd vor răsări alte :ori". Acesta fu răspunsul unuia dintre noi. Un răspuns •îndit de amîndoi, dar rostit numai de unul, în clipa cînd 1 gmdea şi celălalt. îmi amintesc însă că filozoful, cu glasul său mai adînc, lămuri răspunsul : „în curs de >roape două mii de ani, pentru noi, româmi, ă'i citeva ori singura pavăză împotriva încercărilor e a ni se impune istoria din afara". Era aceasta o con-iuzie, asupra căreia filozoful şi poetul cădeau de acord .1 dialogul lora^&aro^cjra mai mult un monolog al ..geme-dlor;', al unor gemem care ar ii mca^uniţi de la umăr umăr. La despărţire filozoful spuse : „Aflaţi că la Căpîlna «-a retras de ,cîieva zila şi o foarte bună prietenă a mea. Căutaţi s-o cunoaşteţi. Ana, soţia profesorului Rareş, cunoscutul naturalist de la Iaşi. O făptură într-adevăr excep-Uonală şi fermecătoare. Ştiu că_Flavja_e înţelegătoare şi că din zece ochi, cîţi are, se pricepe să închidă nouă, cînd e vorba despre muze, ce ar putea să-l inspire pe-un poet". 11 Flavia en unul din c^Ie cîteva nume alo soţiei racK un nume de care nici ea, nici eu, nu făceam uz. Num.i Leonte o numea aşa. găsind probabil că acesta era singu-.. rul nume. ce punea în relief distincţia de stil clasic a unei apariţii feminine. Pentru toate cunoştinţele noastre, ca şi prntru noi, soţia mea era : Dora. Celelalte trei nume ale ei erau nume stinse, preferite doar în certificatul d naştere. Preferinţa ce filosoful o acorda numelui de Fia via, trăda obişnuinţa lui de neînvins de a platoniza Leonte, care a dus o viaţă de singuratic prin regiunii; sublime ale gîndului. păstra încă şi la vîrsta de 43 de an ceva din înclinarea adolescentului de altădată de a idea liza femeia,..şi această înclinare şi-o manifesta îndeoseb faţă de soţiile prietenilor săi. îi plăcea uneori s-o laehi neze pe Flavia, făcînd aluzii zîmbitoare la „pasiunile mele. Că Dora era înţelegătoare — era foarte adevăra* dar ră ea s-ar fi priceput să închidă nouă oehi din y.ccr citi îi atribuia Leonte, era cel puţin exagerat, oricum s-ai privi lucrurile. Căci Dora nu s-a lăsat niciodată st^pîn'.i, do-o cnrknitate atît de iscoditoare, încît să-şi fnuUplic în a'-a măsură ochii, cum pretindea Leonte. Inţel^gvrr-, ei faţă de cele cîteva „pasiuni", ce m-au cuprins, p rînd şi niciodată concomitent, in cursul anilor, nu er deloc echivalentă unor gelozii, pe care ar fi fost nevoii să ?i le învingă, „înţelegerea" ce-o arăta Dora er'i pur m simplu o înţelegere înţeleaptă, şi nu atît a „parium'loî mole, cît a ..rodniciei" lor. Am întors maşina spre Sebeş-Alba, micul oraş, ce-şi mai păstra unele din aspectele lui de altădată, de cetat>> medievală. între zidurile ăstui oraş mi-am petrecut anii de cla&>> primare, o parte din adolescenţă şi prima tinereţe adică vacanţele anilor mei şcolari. Trecînd prin oraş, remarcam din goana maşinii o nepotrivire între ccm ce a fosi odată şi ceea ce vedeam. în multe locuri, ce Io ştiam goale, au crescut în răstimp adevărate crînguri. Rîu], cu matca mai largă decît apa, şl-a mutat pe alocui i curbul. Nu mai recunoşteam atîtea din cotiturile, cu co-bile şi vîllori. Canalul morii, deşi acelaşi, mi s-a nărut neverosimil de îngust, dar încă tivit cu tufe de soc. Iată. încă o dată. şcoala săsească, cu devira ei înscrisă pe frontispiciu : Bildung ist Freiheit (Cultura e libertate). Aci ne tăcuserăm, eu şi cu Leonte, ucenicia între cultură şi libertate. „Mînă mai încet", îi spun şoferului, 12 • inwjj.w pe după zidul oraşului spre Petresti. Vreau "f văd ce mai este din cele de altădată". Pe străzi ră-isreau figuri cunoscute, dar îmbătrînite cu un sfert de leac, ca peste noapte, subt puterea unei vrăji. Imaginile lecunosculo deveniră emoţii şi lacrimi fără de voie. Iată strada, unde în cei dinţii ani ai studenţiei» mele mă întîlneam, pentru plimbări încoace şi încolo. în fiecare seară, cu fata prea frumoasă a protopopului. A murit jn răstimp protopopul. A murit şi fata. Văzînd goarta, pînă la care o însoţeam, mi se amintesc din gol surîsul visătui şi ochii vii. Am ieşit din oraş, înconjurînd zidul medieval, ca s-o luăm pe drumul ce duce pe rîu în sus. Ajungeam la Pe-treşti, sat cu mare fabrică de hîrtie. Aci am văzut în copilărie cum se prepară hîrtia ca din scrob de clătite. Aci mi-am cumpărat, la sfîrşitul întîiului război mondia', hîrtia, de care aveam nevoie spre a-mî tipări întîiul volum de versuri. Era vorba despre o „afacere". Hîrtie de tipar nu se putea obţine pe-atunci decît în baza unui , permis" de la Consiliul Dirigent, guvernul provizor, ardelean, cu sediul la Sibiu. Se făceau multe afaceri pe vremea aceea a ConriliuUii Dirigent, care luase conducerea treburilor obşteşti din Transilvania, imediat după Marea Unire. Luînd exemplu de la cei a1 se îmbogăţeau peste noapte cu ajutorul , permiselor", mi-am făcut şi eu „afacerea'. „Permisul"' obţinut de la secretariatul general al industriei îl vîndui unui librar saxon din Sebeş-Alba^ contra unei sume. ce-mi îngăduia să achit tipărirea* înthulm meu volum de versuri. Un rest din sumă îmi permitea şi o plecare pentru cîteva luni în străinătate, unde trebuia să-mi închei studiile universitare. întreg peisajul prin care treceam, era îmbibat de amintiri, duioase uneori, fierbinţi, înlăcrimate, zguduitoare acum, în condiţiile dramatice ale căutăiii unui adăpost şi a unui refugiu fără termen. Din şesul, la al cărui capăt spre miază-noapte lăsasem Cîmpul Frumoasei, intram acum între dealuri, tot pe lingă rîu şi apoi printre munţi, ce creşteau, pe un drum c'- şerpuia pe lîngă apa din ce în ce mai străvezie şi Jroai zgomotoasă. Deoarece cuvîntul se ivea în glas prea încărcat de simţire, am hotărît să-l sugrum. De mult mai vorbeam. Printre amintirile trezite, cînd de-o 13 cotitură de drum, cînd de-o casă cu faţa albastră spălată de ploi, cînd de-o figură ele om vag recunoscută la vreo curmătură, inima şi gîadul mi se întorceau iarăşi şi iarăşi la Leonte. A trecut chiar un sfşrt de veac, de cînd în aerul moale dintre aceste meridiane torceam împreuni; juvenile planuri de viitor. Nu înţelegeam după atîţia ani de eforturi şi elan, de decepţii şi osteneli, de unde scoteam. pe-atunci, încrederea nemăsurată cu care ]e ţeseunC Şi totuşi, atunci ştiam, datorită unei nebune divinaţiuni, c; eram amîndoi meniţi unor realizări pe înalte şi major-portative spirituale. Şi-i drept că fiecare s-a împlinii în felul său prin înfăptuiri ce seamănă întrucîtva cu celt anticipate atunci în duh. Operele noastre au deştepta' interesul ardent al intelectualităţii, cel puţin al cd-;i ma avansate, din întreaga ţară. G hulirea românească nu ma putea fi imaginată fără de concepţiile, pe care în răstimp Leonte le-a dezvoltat în diverse domenii ale filozofiei Şi nici poezia românească nu mai prea putea să fie gîndită fără de poezia mea: Inovaţiile noastre nu au fos' prevăzute de nimeni înainte, cu toate că ele răsăreau din ' adîncimi de totdeauna ale aceluiaşi neam de oameni. Prin ele spiritul românesc învedera mutaţii ireversibila Lumea spirituală, ce s-a clădit pe meleaguri renaâneşt. între cele două războaie mondiale, era în bună part( lumea noastră, a celor doi, sau cal puţin o lume la alcă tuirea căreia cei doi am colaborat din plin. Era „lumea1 aceasta o lume, în care se rostea maturitatea istorici ' unui popor. Şi acum, în după-amiaza acestei sile, ce f3:». ne întîlnoam, după o lungă despărţire, prin locurîl< 1 do unde am pornit eîndva în viată. Ne întîlne,am îa obîrşii Din lumea „noastră" ne refugiam în „preistorie", printiv r eterne prezenţe materne. Pentru cît timp ? Am descins la Căpîlna pe înserate. Turme de capre albe, negre, roşii, coborau pe povîrnişuvi îa sat. Prive-ii tea îmi comunica o linişte arcadică, ce-mi ogoia tumul-• tul lăuntric. Căruţele ce le trimiseserăm încă de ieri dimineaţă de la Sibiu, sosiseră la destinaţie mult înainte:; noastră. Familia preotului Bunea, nu prea numeroasă, ne aştepta în ogradă cu un iureş de bucurie. Ioana, fiteă-mea. s-a contaminat de veselia tuturor şi mai ales a băieţilor 14 dntelui Bunea. Şi astfel, în ciuda sub-Ljjjuiţ i sumbru al sufletului meu, bucuria momentului si-a făcut loc, şi în mina, stinsă totuşi ca subt surdină, izbuteam să respir, uşurat, pentru o clipă. Soţia mea şi fiica s-au integrat numaidecît gospodăriei, în care ne statorniceam, şi amîndouă păreau îngînate (jg-un nou rost. Tustrei încercam să ne suspendăm în vid orice proiect de viitor şi o aparenţă de împăcare se aşternu pe feţele noastre. .. i, După ce am stat un ceas, două, la masa întinsă, pentru noi, în tinda părintelui, nc-am retras în încăperile, ce nn, fuseseră destinate în casa de iarnă. Doborîţi de oboseală, de agitaţia diri ultimele zile, am încercat să ne dăm somnului, îm-ă noile împrejurări nu erau de natură să priască odihnei. Casa de iarnă ce alcătuia una din aripile curţii, şi care ne-a fost în întregime pusă la dispoziţie, se dovedea incredibil invadată de şoareci. O adevărată noapte valpurgică a şoarecilor se desfăşura prin pod deasupra încăperilor ocupate de noi. Cîte-un ţiuit scurt sau cîtc-o goană de norod mărunt se auzea, din cînd în cînd, şi prin cele două odăi ale noastre. Asistam foarte treji la acest val-vîrtej de rozătoare, cave devorau desigur, prin cămări, toate prescurile popii. Pentru redarea sunetelor şi zgomotelor lor toate onomatopeele graiului românesc s-ar fi dovedit cu totul neputincioase. Dar împrejurarea că somnul nu voia să se înfiinţeze mai avea şi altă binecuvînlată pricină : puzderia de pureci. După ceasuri şi ceasuri da zvîrcolire în aşternut, mă adunai dintr-un coşmar, ca să privesc, treaz de-a binelea. situaţia, la rece. Să îngădui oare purecilor răgazul de a se sătura ? Dar poate că purecii fac parte dintre fiinţele în stare să bea fără întrerupere ! Mă zvîrcolii de pe o parte pe alta : oh, cînd vor conteni să mă înţepe, cu suliţile lor, aceşti mici cavaleri în negrele lor armuri medievale ? ! Hotărîi totuşi, în cele din urmă, să-i las în voia lor, ca să văd prăpădul, la care mă vor supune. Număram cu răbdare locurile, pe unde se schiţau, felurii gradate, înţepăturile, zece, douăzeci, treizeci. Apoi îmi veni gîndul salvator să sar dintr-o dată din pat, cu toţi purecii adunaţi pe trupul-cîmp, sub pijamaua mea. Mă dezbrăeai, cit ai bate din palme, şi pijamaua, cu puzderia de pureci în ea, o băgai mototol într-un geamantan, ce se-nchidea ermetic. îmi luai altă pijama şi mă culcai ia-r*Şi cu gîndui de a repeta, grijuliu şi sistematic, operaţia 15
Mă trezii dis-dc-dimineaţă. Somnul scurt, dar admc mă refăcuse. Cuprins de nerăbdarea de a-mi lua cît mai grabnic în pi imire peisajul, în care aveam să patrecem timp nedefinit, ieşii în sat. Cătunul era aşezat într-o splendidă vale, apărată de magnifice coame do munţi Coborînd, la întâmplare, de pe uliţa de sus, pe uliţa dt jos, principală, a cătunului, o ţinui spre rîu, şi anume spre o moară străveche de lemn. Răcoarea dimineţii îm; bătea umerii obrajilor. Se lăsase o adiere de îngheţ peste noapte. Pete de brumă se topeau la văzul soarelui. Moara îşi făcea slujba, cu o placiditate de vită, după cum se putea vedea încă de la distanţă, după roţile mari, ce se învîr-teau cu cele două coate sprijinite pe jilipuri. Am ocolit puţin prin zăvoi. Ce prospeţime de apă subt sălciile ce prindeau a înmuguri, şi subt arinii, ce-şi păstrau încă sevele subt carapacea solzoasă ! înconjurînd moara pe din dos, mă apropiai de intrarea ei. tJşa era scundă, că trebui să mă aplec puţin spre a intra. La intrare zăbovea un măgăruş. Desagi grei cu grîu pentru măciniş zăceau alături. Uşurat de povară, măgăruşul ronţăia nişte ciulini rămaşi piin apropiere încă din toamna trecută. Am dat bineţe morarului şi femeilor, ce veniseră la moară. Cele două perechi de pietre lucrau de zor. Osiile se învîrteau mai repede decît mi se părea din depărtare. Printre bîrnele şi seîndurile peretelui zăream apa ver-zuie-cristalină a jilipului şi lumina de afară. Călcam pe frînfuri de piatră de moară, ce păreau nişte măsele de mamuţi. „Iertaţi, am intrat numai aşa, ca să văd eurn se macină grîul la sat", explicai celor de faţă, care mă primiră zîmbitori, mulţumindu-rni, fireşte, pentru urările de spor şi sănătate. Făina curgea, pe mici scocuri, de subt pietrele rotunde ce se-nvîrteau zgomotos, glasul oamenilor se auzea doar anevoie şi ne ghiceam vorba mai mult după semne şi mimică. Făina curgea şi se aduna grămadă în dte-o ladă de seînduri, ce îngînau parcă forma unor sicrie. Am întins mîna să prind şi să tai în două şipotul de făină. Nu mai încercasem tare de mult asemenea joc şi lucrare. Făina era caldă, uşor fierbinte, ca un trup viu, şi mirosea plăcut şi arhaic. Morarul părea încărunţit de pulberea de făină ce i se aşezase pe păr şi în sprîncene. 16 «fă pierdui cu totul în senzaţia, ce prindea fiinţă în palmă. Cineva rosti în mine, pe neaşteptate, cuvintele : ^Noe a Cineva oxax!U
£)e ani de zile eram preocupat, cu întreruperi de alţi ni de planul unei piese de teatru, ce nu voia în nici un fel să se înjghebeze. Subiectul mi-l oferea o veche legendă populară, care trebuia să fie bogat amplificată spre a putea forma canavaua unei piese. Legenda, ca un arbore, trebuia să-şi mai alcătuiască o coroană mare şi -deasă, care să miroase a frunză verde. Legend^populaFă, sumară, descărnată, vorbea despre biblicul/NoeJ)oel chemat să-şi clădească o arcă în vederea potopiVkriropre deosebire de cele cuprinse în scriptură, legenda împleteşte viaţa şi intenţiile lui Noe cu o acţiune pusă la cale din partea Diavolului, cu ghid de a zădărnici fapta salvatoare. Diavolul izbuteşte la un moment dat să dărîme şi să risipească arca, pe care o clădeşte Noe. Bifuinţa, pînă la urmă, este totuşi a lui Noe, care cu o „toacă" miraculoasă reuşeşte să-şi reclădească arca mîntuitoare. Legenda se preta din cale afară la alcătuirea unui fel de „mister" teatral. Preocuparea de a scrie o piesă de teatru în jurul acestui subiect, ades părăsită şi iarăşi reluată, nu izbutise, pînă atunci, să ia o închegare concretă în imaginaţia mea. Dar în clipa cînd încercai în moară curgerea fainei sub minusculul scoc, cineva rosti în mine cuvintele : „Noe a fost morar". Am ieşit din moară, luînd-o iarăşi pe-o cărare prin zăvoi, unde puteam rătăci în voie şi neluat în-seamă. ..Da, morar, aci în moara aceasta", îmi zisei. Subiectul începea dintr-o dată să prindă fiinţă, să crească. Fabulaţia se stîrni comunieîndu-mi o stare de fericită beţie, un fel de eliberare de sub presiunea contingenţelor geografice şi istorice. Născoceam episoade, adînceam semnificaţiile. Amănuntele se iveau din necunoscut. Legenda se transforma într-un mit, ce se localiza, uneori cu trăsături de crud realism, aci, în acest cătun. Presimţeam că subiectul meu, cosmic într-un fel, avea să absoarbă în sine toată atmosfera acestei aşezări omeneşti, care era aceea a unui sat românesc cu viaţa mai veche decît istoria omenească şi în atîtea privinţe mai presus de orice „istorie". Un gînd adus de-o simplă intrare într-o moară de lemn, străveche, de senzaţia caldă a făinii curgătoare, de zgomotul pietrelor rotitoare, de muşchiul umed, abundent, crescut pe osiile roţilor de moară, de imaginea unui măgăruş, avea 17 să jSrilejuiaSfcă precipitarea rapidă a unor elemente, c mai înainte timp de ani n-nu voit nicicum să se ÎBCh spre a da un tot, un vag lot debordant şi apoi un tot i se articula şi se organiza. Bătea prin mine nu ştiu ce < şi mă încălzea certitudinea că retragerea la Căpîina va a cel puţin pentru cîtăva vreme un rost. Voi incftpe Bă :-; piesa de îndată ce mă voi fi aclimatizat la noile îpipi\> jurări. Pe uliţa de jos mă întîlnii cu părintele Bunca, ce--l. ce-mi venea tocmai după pofta inimii, căci trebuia să punem la cale organizarea vieţii noastre gospodăreşti pentru timpul cît am rămînea prin părţile locului. Ca un paradox al situaţiei îmi apărea împrejurarea că deşi împrejmuiţi de păduri de fag, de mesteacăn şi brad. procurarea combustibilului, a lemnului de încălzit, se arăta a fi problema cea mai grea şi cea mai complicată. îngrămădiri uriaşe de buşteni închideau din loc în loc libera cădere a apelor prin alvia sălbaticului rîu. Dar bur,ten.;. erau bunul unei mari întreprinderi de cherestea de 3 Sebeş-Alba, şi nimeni nu putea să-i culeagă după dtxrinl ca să şi-i care în ogradă pentru nevoile vetrei. Ar fi cir1 de urmele furtişagului paznicii bătrînului Loga şi acţfastn pînâ într-un ceas sau două. — „Va trebui să vorbim cu batonul", zise părinte!? — „Mai trăieşte bătrînul Loga ?" întreb mirat ; „l-am cunoscut cîndva, cînd treceam pe-aici, în copilărie, şpr aşezările de vară de la Bistra şi Prigoana". Căutai, aşa, din simplă curiozitate, să capăt veşti despre cariera acestui om, care cu vreo patruzeci de ani fişai înainte a prins să-şi înfiripe temeiurile bunei stări. Log;' era un om de-o clasică simplicitate ţărănească. Nu ave > decît patru clase primare. Ştiinţa sa de carte se reducea r-nu la scriere, ci la desenarea grijulie a slovelor, ce-i sco teau broboane pe frunte. Dar el păstra şi o cuviinţă ţ i un bun simţ în consecinţă. Nici o condiţie umană nu l-; scos vreodată din tiparul străbun al ţăranului nostru. El nu-şi părăsea portul sătesc niciodată, nici cînd, ajuns p podişurile bogăţiei, îşi îngăduia luxul de a se duce l;i Karlsbad, ca să bea apă de leac din măruntaiele pămîn tului, alături de regele chibriturilor din Statele Unite. Log* devenise, datorită ostenelilor sale însoţite de-o rara 18 sinţă, un fv.1 de dictator economic în toata \ ^ i Se-ii. Şi clnd te gîndeşti cît de modest a început ! începuse ca simplu zUer, care urnea buştenii cu „ţapina". pusese cîndva ziler printre sute de alţi zilcri, cari se trudeau să pună în mişcare buştenii ce se împotmoleau printre stîncile cu colţuri, ijrite din vîltorile rîului. De la munca brută, el trecu degrabă la situaţii de organi-- ator. El angaja, pe socoteala şi după chibzuinţă sa, la început vreo clţiva, apoi în număr tot mai mare, lucrătorii de care cea mai importantă întreprindere de cherestea din ţinut avea nevoie pentru plutirea lemnului dc-a lungul celor 30 km ai rîului. Afacerea se dovedi deosebit de rentabilă- Şi toate astea încă subt vechiul regim ungaro-aus-triac. Subt regim românesc, apoi, care deschidea unui om astfel dotat porţile tuturor posibilităţilor, el trecu la întreprinderi de tot soiul şi de mari proporţii. Acum, în toiul celui de al doilea război mondial, el era mare proptieta/ Jc fabrici, mare moşier şi deţinea aproape toate acţiunile Băncii Sebeşana, care constituia cheia vieţii economice din totv ţinutul. Şi nu-i trecu omului prin minte nici o clipă să-şi părăsească vatra lui de bătrîn gospodar din "Căpîlna, spre a se aşeza într-altă parte, mai comod, în mijlocul reţelei sale de afaceri. Era legat c3 ^ munte. Aşa a crescut. Aşa a rămas. Din părinţi cio-! , el câata să rămînă şi „cioban" într-un fel, căci îa i te, undeva dincolo de ultimul podiş, pe la Tartă? iu, i tuime de oi şi stîni, în care bacii frămîntau cea nuu rasă brmză de burduf din toată ţara. - „Da'' iată că vine chiar el din hudiţă", îmi atrase ^a aminte părintele Bunea, carc-mi desfăşurare cu i mânu ntul toate cele de mai înainte cu privire la „sLapînul" ţinutului. Ne-am întîlnit. Am stat de vorbă. Ne găsirăm într-un chip şi cu aproximaţii de basm, rude mai depărtate, avînd probabil un strămoş comun prin nu se ştie care secol i'ărnas în urmă. Bătrînul şi-a rostit, cu întorsături de grai local, mulţumirea că am descins în cătunul acesta atît de bine adăpostit între munţi, şi-mi mai dete ştire că în casa sa şi-a găsit refugiul tocmai zilele acestea, venind de la Bălgrad, Doamna Ana Rareş, soţia „vestitului" naturalist de la Iaşi. Soţul „Doamnei Ana", mă lămuri bătrînul într-un ton ca şi cum şi-ar fi dat seama că spune ceva de prisos, „face naveta între Căpîina şi Alba-Iulia", 19 tinde precum se ştie s-a aşezat încă din timpul fernii, ca-n vremi de bejenie, Universitatea de la Iaşi. Bătrînul Loga, vorbind despre cetatea de lingă Murăş, alterna denumirile, spunîndu-i cînd Bălgrad, cînd Alba-Iulia. El arăta cu aceasta că trăia pe două planuri de viaţă obştească : pe unul ţăi ănesc-local, şi pe altul de natură intelectuală, economică, politică, vast cît ţara. Părintele Bunea aruncă o întrebare în legătură c i lemnul de încălzit de care aveam nevoie. Rezultatul prac- ' tic al întîlnirii a fost că Loga ne-a încuviinţat să „tocmim un om să adune din rîu rămăşiţe de buşteni, ce nu mai puteau fi transformaţi în cherestea, adică noduri, trunchiuri putrede, aşchii şi ţăndări. După ce bătrînul stărui să trec într-una din zile şi pe la casa sa, ne despărţirăm. Loga o lua pe uliţă în sus. Cu părintele o ţinurăm, de dragul privcliştei, pe uliţă în jos. Drumul avea să ne ducă şi pe lingă casa lui Loga. Lîngă casă se întindea o mare grădină aproape pătrată, împrejmuită nu de gard, ci de zid. O parte din grădină era plantată cu viţă de vie. îti&i-clndu-te puţin în vîrful picioarelor puteai să vezi peste zid. Credeam că voi vedea acolo pe doamna Ana Rareş, de a cărei apariţie devenisem foarte curios. Dar în grădină vedeam numai butuci de viţă, încă neînmuguriţi, soiuri alese desigur cu pricepere şi potrivite solului! Aproapu de casă era şi un chioşc. în răstimp se înnorase puţin, că cerul părea uşor spoit. Auzirăm atunci, dintr-o direcţie ce nu se pute . localiza decît vag, un zgomot ciudat, un zbîrnîit ca de bondari uriaşi, stins de mari depărtări. Zbîmîitul, dens şi monoton, se înteţi pe urmă, îngăduind auzului să so întoarcă într- o căutare, ce mă transforma în giruetă. Era un •omot pîslos la început, de abia perceptibil, apoi lămurit şi metalic, specific bombardierelor anglo-arnericane. Bă ruiium prin spoiala de nori direcţia zborului, cu toate că nu zăream nimic. După amploarea acustică trebuie să fi fost un stol de zeci de bombardiere. Care le era ţinta ? După toate aprecierile : Sibiul. Cînd ne-am întors în sat, ni se putea citi din paloarea feţelor spaima, ce-o încercaserăm. Şi nu aveam nici o îndoială : Sibiul, în clipa aceea, nu mai putea să fie decît un morman de ruine, întindere de moloz, nor de pulbere. întorşi în ograda părintelui Bunea, discutam cu soţia meu, şi cu fiica, despre cele întîmplate. Ne vedeam casa 20 lîngă dumbravă distrusă pînă la temelii, biblioteca -deosebi mi-o imaginam risipită, şi parcă aveam vedenia ^ flăcări umblînd ca şerpii printre cărţi. Fiică-mca l ăi îti d ^or flă şp p U ma aerul de a-mi mulţumi că am stăruit împotriva dorinţei rostite de ea, să plecăm totuşi din Sibiu şi că am 1 lecat chiar în ultimul moment. în după-amiaza aceleiaşi aflam însă prin radio că nu Sibiul, ci Braşovul fu bd Cî iî i i îtăi l 2ile afla p sese grav bombardat. Cîteva ziîe mai apoi se întări zvonul că mii de oameni au fost ucişi pe subt Tîrnpajn cursul aprigului bombardament. .Victimele s-au ales dintre acei neştiutori de primejdie, care, ca şi noi la Sibiu, căutaseră adăpost prin pădurile de la marginea oraşului. Veştile despre acest dezastru mă făcură să.nu mai ies î il St îhi î ă ît t prin d ş sat vreo cîteva zile. Stăm închis în casă într-o stare prin de completă lîncezealâ. De Braşov mă legau multe aduceri aminte, din adolescenţă, şi de mai tîrziu. Aş fi dorit să ghicesc prin depărtări, ce anume părţi ale oraşului fuseseră măcinate. Mă întăream singur că peste cîteva zile vom primi veşti de ia prieteni din această urbe, în care ca licean mi-am croit cele mai mîndre visuri de viitor. De acelaşi oraş medieval cu a sa Biserică Neagră, cu ale sale turnuri de apărare în ruină, mă legau însă nu numai vechi amintiri de caldă şi chinuitoare pubertate, ci şi trăiri nu mai puţin calde şi chinuitoare cu totul recent, îmi înfrînara aducerile aminte, căci nu voiam să aju: .._■. dintr-o dată în inima lor. Evitam e-o strîngere a pleoapei amintirile fierbinţi, le dam numai ocol pe departe. Cea din urmă a mea vizită la Braşov avusese loc cîteva săptămîni mai înainte. Prieteni mă invitaseră să ţin o conferinţă. Asemenea invitaţii le primeam de obicei cu refuzuri, dacă nu ursuze, cel puţin hotărîte. Dar prietenii C' la Braşov cunoşteau îndeaproape o slăbiciune de maturitate a vieţii mele. Ei ştiau prea bine că de la o vrem*-căutam cele mai diverse pretexte şi prilejuri de a pleca la Braşov, de oriunde m-aş fi aflat. De astă daiă prilejul mi-l oferirii chiar ei, subt forma aceasta a unei invitaţii de a ţine o conferinţă. Pricina pentru care căutam pretexte de a mă deplasa oricînd şi de oriunde la Braşov, nu este prea anevoie de ghicit, şi o voi arăta. Să spun însă mai întîi vreo cîteva cuvinte despre „conferenţiarul", ce se trezi în mine în ultimii ani, în ormtl ere mai demult era cuprins de sfieli aproape bolnăvicioase de a vorbi în public. De cînd m-am întors în ţara, oi AJt după lunga absenţă de 15 ani, reuşii, în pofida vre ■ mele, să-nii fac o oareşicare faimă de „conferenţia! Şi s-a întîmplat că pretutindeni, unde acceptam să ţi i vreo conferinţă, sălile să se dovedească prea puţţn încăpătoare pentru doritorii de a mă asculta. Publicul fac, ! coadă la aceste rare conferinţe, şi oamenii, în lipsă c;. locuri, se arătau dispuşi să asculte şi din coridoare sau cl« pe trepte. Conferinţele mele erau îndeobşte hicrătj alcătuite, spre a fi citita. Volubilitatea nu era o Calitate a mea. Improvizaţia nu-mi sta la îndemînă. Nu aveani virtuţi de ..orator" în nici un fel. Spre inima ascultate, i-lor îmi tăiam pîrtie, totuşi. Mă impuneam atenţiei prin substanţă; prin cuvîntul cizelat cu grijă, printr-o înceţi- : şi monotonie a dicţiunii, prin idee cumpănită, se îmbie curioşilor ca rezultat al unui îndelungai si Awnm sfiala de orice frază retorică, de gestul actori.ee-.-, de anecdotă sau glumă. Urmărisem cîndva cu un su.~, îngăduitor şi într-un chip pizmaş, pe imul din cor." mei scriitori, care excela tocmai prin asemenea cal de adevărat „conferenţiar". îl văzui într-o împrej pe acest confrate, foarte simpatic, apărînd pe scenă t salt larg, de după culisă, şi cu un strigăt de apostrofa > ca-nlr-o piesă bulevardieră, coca ce te făcea să te aştep'.i în aceeaşi dipă şi la o detunătură de revolver. Unor '.ini spectaculoşi nu puteam să le fac vreo co ■ m genul îmi repugna, căutam, pe cont proprr.!, să ojbişnuiesc publicul cu conferinţe de-un fel diametv i opus. Aceste lucruri şi altele asemenea îmi treceau pr> i minte în acele zile mohorîte, cînd veştile despre bombardarea Braşovului luau o înfăţişare tot mai precisă. Dai amintirile, ocolite, se alegeau ca. junghiuri în inimă. Ele făceau oarecum corp cu viaţa. Şi încercările de a le ţin -gubt pragul conştiinţei, însemnau doar o izbîndă de-o clipă, două. La Braşov locuia, nu departe de Livada Poştei, o prietenă, căreia, ca unei tinere vestale, ce întreţinea focul poeziei, îi închinasem, în ultimii ani, atîtea din versuri!.: mele, Vr jj". verva şi arderea eyfnă transformaseră penti a cîteva anotimpuri în cîntec. Şi era acest cîntec un' eînte;: nou, chiar faţă de cîntecul meu de pînă atunci. Ştiam că fiinţa, pe care o numeam prietena poeziei, era inspiratoarea atîtoi- cîntăreţi şi mai tineri, şi mai vîrstnici. Do altfel în aurniirea mea imaginea oi e i mo; eu însoţită do 22 - a unui ni de cîntăreţi. Curios e că acest alai cultic acC-pV(y=ului, îi» mijlocul căruia prietena se compiacea, -t "lativ, nv nio. dr" anja, nu mă tulbura, nu mă stinghe-°° °"o înt'nnplare, banală în felul ei, reuşi, totuşi, să mă ^fbure, să mă stingherească, şi chiar profund. întâmpla-a ce' avu darul că-mi deterioreze imaşinea ce-mi Xlcătuif a ca, cîtusi do puţin, pantofii din picioare, 'ca 1 i.mai în cicrapi. Gestul era, aceesti o recunc-s deoi'-Vii d^ graţios şi fără îndoială foarte firecc. e executat cu o surprinzătoare repeziciune şi <'u oi e, în caîe nu mai era nici o urma de ezitoj ."> fuj de stingecie. Gestul era făcut chiar cu pklerul. A-Jioă fără ajutorul braţului şi a[l] nuir.ii. Urmărisem, cu aV» cuvinte, un ansamblu de reflexe condiţionate de-un loc precis, ca pe măsură încercală. Gestul nu fusele impro i-rat pentru această ocazie, ci trăda o îndelungată experknti '•i se repeta cine ştie a cîla oară ! în clipa aceea, de limpezi d fără voie, s-au stins în ochii mei caratele de vrajă alo aceleia, pe care o numisem prietena poeziei, şi apariţia ei deveni nceea a unei hetaire, carc-şi doza calităţile spiiituale cu virtuţi frivole, după celebre modele ale ^ntir'-Uă+M. A'uip-l"! gestului amintirea mai stăruia şi în 23 răraîn şi asti Dar f: o abi clipei cînd soseau veştile despre prăpădul de la B1' :.hiul, CL-l simţeam vioic-nt subt sîttuî sting. Se ii ,3Se, în avalanşa veştilor, ca un punct ele îtwh< dureros, după o dulce, scurtă, amară poveste. Şi t< odată cu acest junghi 6Q aprindea in mine îhlrepar scăpat oare p'rietena poeziei din prăpădul braşovean ? nu i, a : y Zile'e urmă'oare nu ne-au mai adus nici o .su i Intram, încetul cu încetul, în ritmul larg şi firesc a! u.aui sat de munte. Soarelf răsărea de după o i coamă, ajungea in zenitul rugului sau, şi asfinţea d i; t coamă. Luna creştea, mutîndu-şi locul apariţiei în *.■ .,-ară, după legea ei. Ceva din cadenţa, ca nu p ■ • .» ■ii'j stricată prin nimic, a sucrelor întîmptări c .in mira şi în măruntele întîmplări ale zilei şi ale nopţii ■ alternanţa de trezie şi de somn unanim a satului, < obişnuinţele omului şi în cele ale păstrăvului din ;>p SIngele femeilor era aci desigur deplin adaptat la mişca; marilor aştri. Pariatele Bunea, iscodit de mine îndi ^p^oape, :ju auUa \ ' \sei' amănunte pitoreşti. excepţknviV pe k.e fit u în legătură cu satul. Cunoşteam jr'fol o^uiu . tf, ieşiţi din tiparul obştesc, ca nişte abilai c ritvină. Şi personajele întregite şi rotunjite duo "i de ale creaţiei poetice, intrau ca d* la sine i iChlpuită pe motivul legendar al lui N->, Legene' cu lupta tăioasă dintre bine şi iau, era dosig'u c > obiit boguir.Uica Mi s-a dat să cunosc într-una clin 7.1e, lecm. în clipa hotai îtoare a înjghebării dramei şi rn 'ăiî.n-L > ici, cu păi ui roşcovan, cam înir? două vîu;te, avînd u'rv « o viaţă, echivocă, însoţită de toate bănuielile, i c ','naţia satului le putea născoci pe seama v>u .k\Ai. Atesta era ca piedestinat sa devină mod^ ii iute, cel ce căuLi să strice socotelile n-'îiiv .vinului Moş. Am căutat în gcoguJia rntul nume întortocheat*>. pitoreşti şi pline c'e urn cilt-oclată, şi un spaţiu poli b ■'., unde puto.i ea fi< c'.dt'.i atca lui N'oeV^i apoi pi insei : a aştern pe hîrtie <• -nă du; scenă, di ama imaginată.MCni' irîns să t uiesc "i tirnp c.irui încheiei.- nu se înlrcăroa. într--"n că1"'. > <"-,cu.is tundul unr-i \ ci1 munţi ce m 'hidei u /,n ea de \^ i -îf.^pi1 2\ do pu mai a la o h dram; li L ..i l'icuri c . are oferea certitudinea unui adăpost faţă de vretnu-|ur> Viorica, ce sa înteţea, izbuteam sâ lărgesc indefinit frj;* cr\ puţin cu închipuirea. Si mă împresufanî cu
Dis de dimineaţă o luai pe lingă zăvoiul morii, trecui rîul, şi mă îndemnai să urc poteca, printre măceşi, spre grădina popii, în timp ce soarele îmi pirjolea fruntea, de pe care trebuiau să dispară palorile iernii. Cu un avii ii tineresc îmi luai in primire măsuţa şi locul de lucru. Era ziua a şaptea a lunii mai. Frunza se dezvoltase în cîteva săptămîni cu o repeziciune aproape sonoră în 1ot peisajul. Verdele dozat cu lumină tare, avea acea transparenţă proaspătă, ce nu durează dectt vreo două săptămîni constituind faza de pastel a primăverii. Lăcustele şi gîngăniile de tot soiul umpleau văzduhul cu liturgia lor răsăriteană, însoţită de cîntarea de strană a bondarilor. Intensa solidaritate ţinea cumpănă unei tristeţi lăuntrice, amărăciunii Şi îngrijorării, ce mă copleşeau în cursul nopţilor, ca în ajunul unor întîmplări prezise de apocalips, dar mereu 25 mi do; dn tre m." aminate. La Căpîlna izbuteam să mă adun şi să lucr-;> Toate întîmplările, cele grave, istorice, ce ocupau contj, nentele, şi care păreau aluzii ia profeţie, şi fcelfe linişti loarp,- ale unei destinderi prilejuite de o întoarcere > dCj :^e ăublimau ca de li sine, în „misterul* !.■■ lucram. Ajungind la măsuţă, mă apucai de lucru nucnai, decît, gtflind încă de greul urcuşului, aceasta ca să in esc, pierzîndu-mă cu totul în privelişte. Trebuia ;: trec cu un efort de voinţă peste momentul cii;:c al iap;î $ de a mă topi în cîntecul lăcustelor. Izbutii pentru aeeastj întîie zi de trudă poetică pe priper, mai straşnic dec; putusem să nădăjduiesc. Lucrai vreo trei ore. Pe urnu biruit de peisaj. Căldura sănătoasă a soniclui | leni prezentă, şi lumina estompată numai de frunziş al părului pădureţ mi-o făcuseră ca o vrajă. îmi rid. a fiinţa, cu gîndul să nu mă mai adun i i. Din cui de subt pripor se auzeau apele gureşe ale vrii pretutindeni zumzetul neîntrerupt al albi zhorj
anete în auzul meu. Mult timp statui aşa răzimat îi c pe măsuţă. Şi cum şedeam pe bancă picior pest< j 'clor, absorbit de privelişte, simţii dintr-o dată cevs îşr.iiit : era ca şi cum un căţeluş şi-ar fi pus pi . le pe virfi.il bocancului meu. Dar nu prea vedeam cum a> ■: i putut să. se rătăcească pe-aci, fără a da alt semn, un ■iţeluş din cat. O nedumerire mă cuprinse, ghicind ca toate simţurile că „picioruşele" imaginare stăruiau pe \ îrful bocancului. Am căutat să nu-mi mişc deloc picioarele şi-mi aplecai încetişor capul, ca să privesc subt masă Nu era căţeluş. O veveriţă roşcovană, cu coada lungă, înfo la, îşi ridicase lăbuţele dinainte pe vîrful bocancului şi ■-'arida în această poziţie de mirare, privind împrejur criţă înregistrase mişcarea mea, şi ca un auto înflăcărat pieri dintr-un salt în pădurea de-alătur i. Unul din bunurile cele mai ghiduşe ale pădurii îmi făcuse vizită Era aceasta pentru mine un semn şi-un argument. într-t clipă de extaz, calm şi firesc, m-am unit cu cele din preajmă. Bucuria întîmplării îşi multiplica încă ecourile în sufletul meu, cînd pe la o anume oră prinsei cu talpa, care devenise ureche, ca un bubuit depărtat, ce venea prin pămînt, surd, adînc. Bubuitul se învedera întregvjli1 meu trup, care se resimţea de vibraţiile tăvîmului. E: 26 iisnuită, ştiuta de cîtva timp, a atacurilor aeriene \ spinării a R> nriânici. llCCîn'J kor i în sat citre amiază, norodul ieşea din -rfrăzi, ţîşn'nd in pilcuri, ca la un semnal. Dinspre miază- oapte se g^irea zgomotul scămos, fără de relief, al unor bombardiere, ce păreau a urma în zare cursul MwiăşiTîui, "i/jos. Oamenii păreau agitaţi, dar panica era ţinuta în frîu de conştiinţa distanţei la care sa găsea primejdia. Se zăreau în depărtare, către Munţii Apuseni, sclipind în lumina soarelui, vreo cincizeci de bombardiere americane, cîrd de păsări călătoare, ce se întorceau de undeva, după o ispravă distrugătoare. Corpurile de metal pluteau nestin- |