Cod-f-pc-4 revista presei 22-29 noiembrie 2010 cuprins
|
|  Yüklə 1.08 Mb.
|
Ecomediu, un târg prietenos cu mediulPentru a opta oară Expo Arad organizează târgul internaţional de energii şi resurse naturale - Ecomediu.Cea de a VIII-a ediţie a târgului internaţional Ecomediu, organizat de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Arad prin direcţia Expo Internaţional, şi-a deschis miercuri porţile.„Evenimentul organizat sub patronajul Ministerului Mediului şi Pădurilor, reuneşte anul acesta, într-un cadru optim, 87 de firme specializate printre care 27 de parcuri naţionale şi cele mai importante instituţii şi agenţi economici din România, Germania, Ungaria şi Elveţia”, explică Simona Hăprian, managerul de proiect.Ziua de ieri a fost completată şi de desfăşurarea conferinţei naţionale „Practici şi experienţe în protecţia mediului”, unde au fost abordate următoarele temel: Finanţări şi posibilităţi de finanţare pentru proiecte şi activităţi de mediu - surse de finanţare, condiţii de eligibilitate, condiţii de programare, studii de caz, etc; Oportunităţi de mediu în strategia Dunării; Energiile regenerabile si dezvoltarea durabila. Abordari si implicatii in dezvoltarea urbanismului si impactul energiilor regenerabile.Astăzi, va avea loc în pavilionul A o conferinţă organizată de Asociaţia Română a Apei privind provocările noilor tehnologii în managementul apei, în timp ce în pavilionul B se va desfăşura workshop-ul organizat de Agenţia de Promovare Economică a Landului Saxonia, Camera de Comerţ Dresda şi Ministerul Saxon al Mediului şi Agriculturii, împreună cu partenerii locali InPULSE Partners SRL şi CCIA Vâlcea şi Arad, parteneri ai Enterprise Europe Network.Jurnalul Arădean AR - A.P. - Peste 500 de persoane au vizitat Târgul „Ecomediu” în prima ziExpo Arad şi-a deschis porţile pentru un nou eveniment pe care îl găzduieşte: cea de-a VIII-a ediţie a Târgului Ecomediu.Manifestarea, organizată de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Arad sub patronajul Ministerului Mediului şi Pădurilor este, dincolo de aspectul strict economic, o acţiune de informare şi de res¬- ponsabilizare a publicului asupra riscurilor imense pe care poluarea, în toate formele ei, le presupune la adresa vieţii. Au expus, în standuri proprii, agenţii publice şi firme implicate în efortul împotriva poluării din Ungaria, Elveţia, Germania, Suedia şi România. Dintre participanţii din ţară, standuri remarcabile ca prezentare şi ca impact au Administraţia Naţională Apele Române şi Garda de Mediu Bucureşti. Un expozant deosebit în peisajul târgului este REMAT Arad, cu o serie de maşini, utilaje şi instalaţii din domeniul recuperării şi prelucrării deşeurilor metalice. O preocupare a tuturor participanţilor este punerea în evidenţă a faptului că recuperarea deşeurilor nu mai este o chestiune economică ci o problemă vitală a planetei, a fiecăruia în parte. Sunt expuse produse industriale ecologice pentru industria construcţiilor, pentru insustria constructoare de maşini sau electronică dar şi tehnologii de recuperare, de reciclare şi de refolosire a de¬şeurilor. Se pot vedea prese de balotat materialele recuperate, instalaţii de se¬parare a materialelor, instalaţii de golire a fluidelor din maşinile casate, maşini – unelte de fasonare şi multe altele. Toate aceste tehnologii au în vedere atât reciclarea deşeurilor cât şi refolosirea a tot ce poate fi refolosit. „Trebuie să se înţeleagă că deşeurile sunt, fie că vrem noi sau nu, o sursă foarte importantă de materii prime. Nu doar metalele ci aproape toate deşeurile pot fi refolosite. În această direcţie nu tehnologia lipseşte ci educaţia”, ni s-a spus la standul Remat Arad. La standul Ministerului Mediului şi Pădurilor ni s-a spus, printre multe altele, că „Poluarea este problema de viaţă şi de moarte a planetei. Ce ne propunem noi nu este sensibilizarea oamenilor prin tragerea semnalului de alarmă, ci punerea în stare de acţiune a tuturor factorilor care trebuie să întervină pentru stoparea fenomenului şi reducerea efectelor sale. Primul dintre aceşti factori, cel mai important şi singurul vizat, este omul. Poluarea, ca problemă, nu mai este un moft al câtorva ci o urgenţă a planetei, una dintre cele mai grave dacă nu cumva chiar cea mai gravă”. Despre una dintre ţintele imediate ale târgului ne-a vorbit Simona Hăpian, organizatoarea principală: „Trebuie ca târgul acesta să fie şi un semnal pentru viitorul imediat. În 2013 va intra în vigoare şi în ţara noastră legislaţia Uniunii Europene în privinţa protecţiei mediului. Considerăm că mai sunt foarte multe de făcut pentru a atinge standardele europene şi timpul este foarte scurt.” Potrivit estimărilor făcute de Simona Hăpian, în prima zi târgul a avut peste 500 de vizitatori. Dintre aceştia, foarte mulţi au fost elevi de liceu, veniţi în grupuri organizate şi însoţiţi de profesori. Glasul Aradului AR – Eugen Puiu - Campanie cu peşte „eco“ la târgul Ecomediu organizat de către Expo AradUn peste realizat din peturi umplute cu hartie colorata atrage atentia celor care viziteaza targul Ecomediu, deschis la Expo Arad International. Targul Ecomediu va fi deschis pana pe data de 26 noiembrie si este vorba despre un targ international de echipamente, utilaje, aparate, echipamente pentru investigarea, analiza si controlul calitatii apei, aerului, solului, utilaje de salubritate si igiena urbana. www.vestv.ro AR Târgu EcomediuAstazi s-a deschis târgul Ecomediu,expozitie internationala de echipamente, utilaje, aparate pentru investigarea, analiza si controlul calitatii apei, aerului, solului, utilaje de salubritate, igiena urbana, energii neconventionale si regenerabile.Evenimentul, aflat la cea de-a VIII-a editie este organizat sub patronajul Ministerului Mediului si Padurilor. www.infotv.ro AR Teme similareO mare nedreptate, să stai pe un munte de aur şi să trăieşti în sărăcieDe-a lungul istoriei, aurul de la Roşia Montană şi în general din Munţii Apuseni a luat drumul străinătăţii, al Romei, Budapestei, Vienei ori al Moscovei şi mai puţin sau deloc al Bucureştiului. Indiferent de cine l-a râvnit şi exploatat, moţii, adică băieşii aurari, au trăit, cu puţine excepţii, în lipsuri şi sărăcie cu speranţa că odată şi odată imensa bogăţie de aici le va aduce o viaţă mai bună, mai uşoară şi mai fericită. Se vor împlini oare speranţele lor odată cu noul şi mult discutatul Proiect al Companiei Gold Corporation în care canadienii de la Gabriel Resources au circa 80 la sută iar românii de la Minvest Deva circa 20 la sută. Aceasta-i întrebarea care provoacă de 13 ani încoace multe întrebări, controverse, necazuri şi dureri, speranţe şi vise. Care ar fi oare cea mai bună soluţie pentru ca tragedia pe care o trăiesc în prezent moţii rămaşi fără locuri de muncă după lichidarea exploatărilor de la Zlatna, Baia de Arieş, Roşia Montană, Brad şi Certege să ia sfârşit. De bună seamă că aurul din Munţii Apuseni, ca şi talanţii, după cum ne învaţă Biblia, nu trebuie să zacă în pământ. El trebuie să fie valorificat dar nu oricum şi aici este de fapt cheia problemei. Mai concret, statul, românii, moţii, care din generaţie în generaţie au robit în minele de aur trebuie să câştige şi să nu piardă din această megaafacere. Decât să-l exploatăm în pierdere, mai bine să stea în pământ până când se va găsi o oportunitate profitabilă.Analizând în această lumină “aurie” Proiectul Roşia Montană trebuie să precizăm din capul locului că prioritare şi primordiale trebuie să fie, ca în orice afacere, calculele economice axate pe beneficiile pe care le poate aduce pentru dezvoltarea zonei şi a ţării. Deci din start, în proiectul Roşia Montană nu are ce căuta politica de partid, intervenţiile şi taclalele politice, indiferent de culoarea lor. Şi cu atât mai puţin deciziile politice care au adus atâta pagubă economiei naţionale dacă ne gândim numai la modul în care a fost privatizată o altă mare bogăţie a României, respectiv petrolul. Adică dat aproape pe gratis austriecilor de la OMV de guvernul Năstase cu avizul Parlamentului, deci de nişte politicieni de toate culorile. Tocmai pentru ca să nu se mai repete asemenea tragedii şi asasinate economice, trebuie exclusă orice decizie politică. Ea trebuie să fie una pragmatică în care investiţia să fie analizată cu maturitate şi luciditate pe baze pur economice ca în orice tranzacţie comercială autentică a pieţei libere.Ori, din acest punct de vedere, în cazul Roşia Montană nu este vorba de o privatizare de tipul Petrom ci de o afacere în care o firmă a statului român participă cu circa 20 la sută plus redevenţe prevăzute de lege, plus taxele şi impozitele plătite către autorităţile centrale şi locale la care se adaugă circa 2300 de locuri de muncă directe pe perioada construcţiei şi alte 880 pe perioada exploatării precum şi alte 3600 de joburi conexe din diverse domenii de activitate şi mai ales a prestatorilor de servicii pe care le implică cea mai mare exploatare auriferă din Europa. Aceasta într-o zonă în care şomajul a depăşit 80 la sută. Impactul pe care proiectul îl va avea în economia ţării va fi de circa 19 miliarde de dolari ceea ce înseamnă că din toată afacerea partea română se va alege cu circa 56 la sută. Deci cam fifty-fifty. Ceea ce înseamnă că nu ne fură nimeni aurul şi că s-ar putea să ne furăm noi căciula, ca de obicei! Aceasta vizavi de poziţia adoptată de Banca Naţională a României care nu este interesată de depozitul de aur de la Roşia Montană deşi preţul aurului a explodat iar tezaurul României a ajuns un fel de saltea unde zac banii românilor şi pe care doarme un guvernator inert la chestiunea Roşiei Montane.Cam acestea ar fi atuurile proiectului. Ele trebuie cântărite de cei implicaţi direct în proiect, adică de partenerii de afaceri şi nu de liderii a tot felul de partide ori alte organizaţii şi asociaţii care sunt interesate mai ales electoral sau sponsorial în această chestiune. Argumentele pro şi contra, beneficiile, avantajele şi dezavantajele legate de acest proiect trebuie făcute deci cu pixul pe hârtie de părţile implicate concret în proiect astfel ca atât investitorul cât şi moţii, ţara şi oamenii ei să se înstărească de pe urma extragerii aurului. Toată lumea trebuie deci să câştige ca în orice afacere veritabilă. Oricum, a sosit vremea ca incertitudinea legată de proiectul Roşia Montană să ia sfârşit pentru că ea are doar consecinţe nefaste asupra oamenilor şi a gospodăriilor din zonă şi mai ales accentuează deruta şi sărăcia moţilor care trăiesc pe cel mai mare zăcământ aurifer din Europa. Ori, mi se pare o mare nedreptate să stai pe un munte de aur, ca şi arabii pe petrol şi să trăieşti în sărăcie când ar putea fi bogăţie şi un trai decent în casa fiecărui moţ şi român din Ţara Moţilor. Aşadar, băgaţi-vă picioarele în apă rece şi decideţi odată soarta proiectului de la Roşia Montană dacă aveţi sânge în instalaţie toţi cei implicaţi în această uriaşă investiţie! Iar dacă nu sunteţi în stare, apelaţi la UDMR care se pare că ne va hotărî soarta şi la Roşia Montană! Că aşa-i românul! Unirea AB - Gheorghe Ciul – 23.11. |