1. Oferta şi producţia turistică delimitări conceptuale

Agrementul: concept şi rolul său în realizarea unui sejur turistic agreabil

În concordanţă cu cerinţele turistului, agrementul vizează destinderea şi reconfortarea lui fizică şi psihică, dezvoltarea capacităţilor sale. În cazul satisfacerii unor nevoilor fizice, activităţile sportive, cele care pun în mişcare organismul uman, de la simpla plimbare până la realizarea de performanţe, deţin un loc important. În ceea ce priveşte latura psihicã, activităţile culturale distractive şi cele instructiv-educative au un rol hotărâtor: ele au ca obiectiv crearea unei atmosfere de destindere, de amuzament şi comunicare, contribuind la îmbogăţirea bagajului de cunoştinţe al turistului. Totodată, agrementul reprezintă pentru firma de turism, un mijloc important de individualizare a ofertei turistice, de diversificare a produselor sale. De asemenea, agrementul stimulează circulaţia turistică fiind o sursã importantã de încasări, de creştere a rentabilităţii economice.

Agrementul vizează destinderea şi reconfortarea fizică a turistului, divertismentul şi dezvoltarea capacităţilor sale. În cazul acoperirii nevoilor fizice, activităţile sportive, cele care pun În mişcare organismul de la simpla plimbare până la realizarea unor performante deţin un loc important. În ceea ce priveşte latura psihică, activităţilor cultural-distractive şi celor instructiv-educative le revine un rol hotărâtor deoarece ele au ca obiect crearea unei atmosfere de destindere, amuzament şi comunicare, contribuind la îmbogăţirea bagajului de cunoştinţe ale turistului.

Agrementul reprezintă un element important de care trebuie să se ţină seama în amenajarea zonelor turistice. Activităţile de agrement se pot structura în funcţie de:

- locul unde ele se desfăşoară;

- nivelul de organizare (unitate de cazare, alimentaţie publicã, staţiune);

- forma de participare a turiştilor.

Tipologia echipamentelor de agrement turistic

a) legate de natură: terenuri de călărie, parcuri naturale, zoologice, muzee oceanografice;

b) cu caracter sportiv care, la rândul lor, pot fi pentru sporturi:

- nautice - ambarcaţiuni, schi nautic, plonjări submarine;

- jocuri terestre - săli de gimnastică, terenuri pentru jocul copiilor, terenuri de tenis, volei, minigolf, piscine, saune, stadioane de fotbal, elemente pentru sporturi de iarnă, de munte: diverse utilaje mecanice de remorcare, telecabine, piste de schi, săniuş, bob, patinoare;

- aeriene;

c) cu caracter cultural: teatre, săli pentru spectacole, concerte, cinematografe, muzee, biblioteci, galerii, ateliere de artizanat, pentru congrese sau reuniuni diverse. Pot fi adăugate la acestea, activităţile de formare sportivă;

d) pentru divertisment: discoteci, cabarete, săli de bal, cluburi, baruri, jocuri mecanice, bowling-uri.

Pot exista şi alte genuri de echipamente în afară de cele prezentate mai sus, lista acestora putând fi completată.

Animatia

Animatia a apărut si s-a dezvoltat ca o componentă a agrementului, având ca scop petrecerea în mod plăcut si de cele mai multe ori si util a timpului liber, a turistilor, atât pe perioada călătoriei cât si în timpul sejurului.

Termenul de animatie provine din limba greacă, de la verbul *anima* care se traduce prin *a da viată* si este utilizat în mai multe domenii ca: cinematografie, marketing, management si începând cu anii *60 si în turism, perioada din care datează si primele definitii date conceptului de animatie în turism.

Rolul animatiei în turism este de a da viată activitătilor de agrement, a antrena mai mult sau mai putin activ participantii la actiunile programului turistic.

Astfel, animatia în turism poate fi privită ca o tehnică de organizare a activitătilor menite să antreneze participarea turistilor în scopul de a petrece util si plăcut timpul, de a se distra, de a se relaxa activ, dând posibilitatea tuturor de a-si exprima personalitatea si spiritul creativ.

Conceptul de animatie în turism nu reprezintă o simplă dezvoltare a activitătii de agrement, liberul acces al turistului la mecanismul formelor de agrement sau un simplu exercitiu de creativitate, ci constituie un proces complex de dezvoltare a comunicării umane si a vietii sociale prin metode de integrare semidirective, un mod de dezvoltare a personalitătii umane sub aspect cultural, etic, moral si estetic.

Luând în considerare rolul si functiile atribuite timpului liber, se observă că acesta se află în strânsă legătură cu:

• 
  Odihna si recreerea, care permit recuperarea după oboseala fizică, tensiunea nervoasă sau intelectuală (stresul), provocate de diverse activităti;
  
• 
  Distractia si divertismentul care permit evadarea din cotidian si înlăturarea rutinei;
  
• 
  Dezvoltarea personalitătii conform aspiratiilor fiecăruia, un aspect în care timpul liber creează noi conditii favorabile pentru îmbunătătirea capacitătilor fizice, mentale si spirituale.
  

• 
  Un proces de dezvăluire prin crearea de conditii ca orice grup sau individ să se descopere pe el însusi;
  
• 
  Un proces de punere în legătură a grupurilor de oameni între ei, cu opere si creatori sau cu centre superioare, fie prin acceptare ( acordul părtilor ), fie printr-un conflict formalizat ( de exemplu joc de echipă );
  
• 
  Un proces de creativitate, prin interactiunea indivizilor si grupurilor cu mediul ambiant prin propria exprimare, propria initiativă si propria responsabilitate;
  
• 
  Crearea tuturor conditiilor pentru petrecerea într-un mod cât mai plăcut si util a sejurului;
  
• 
  Informarea clientilor si stimularea consumului serviciilor hoteliere cu plată si fără plată;
  
• 
  Antrenarea clientilor în diferite activităti recreative, cultural – sportive, ca participanti activi sau pasivi;
  
• 
  Antrenarea clientilor în activităti inedite, altele decât cele pe care le desfăsoară în mod obisnuit în timpul anului, reîntoarcerea la copilărie si la esenta lucrurilor;
  
• 
  Crearea unei atmosfere plăcute pe tot parcursul sejurului.
  

Organizarea activă de animatie turistică presupune analiza următoarelor componente:

• 
  Animatorii, caracteristicile animatorilor, motivatiile, proiectele, formatia acestora;
  
• 
  Publicul animatorilor;
  
• 
  Metodele propuse si tehnicile utilizate;
  
• 
  Echipamentul în care se desfăsoară activitătile;
  
• 
  Continutul activitătii de animatie;
  
• 
  Nivelul cultural sau sportiv al activitătilor;
  
• 
  Rezultatele obtinute;
  
• 
  Evaluarea animatiei;
  
• 
  Costul animatei.
  

• 
  O functie de adaptare si de integrare care urmăreste să asigure socializarea indivizilor si-i pregăteste pentru schimbările multiple legate de societate din punct de vedere cultural, precum si social – economic;
  
• 
  O functie de recreere / relaxare, legată de petrecerea timpului liber, societatea actuală având tendinta de a se ocupa organizat cu divertismentul si activitatea zilnică a indivizilor, mai ales cu ajutorul echipamentelor sociale si culturale adaptate si a personalului specializat;
  
• 
  O functie educativă, cum ar fi scoală în paralel, contra-scoală complementară, animatia oferind uneori posibilitatea să se completeze formatia de bază si să se aprofundeze anumite interese culturale;
  
• 
  O functie de corijare, în măsura în care animatia permite acoperirea anumitor carente educative sau culturale, mascarea anumitor dezechilibre sau prevenirea conflictelor posibile, limitarea devierii socio-culturale;
  
• 
  O functie critică, având o functie de normalizare, animatia poate, de asemenea, să permită exercitiul unui spirit critic si să fie locul căutării de noi raporturi între indivizi si grupuri, a căutării unui nou mod de viată calitativ superior, mai putin obsedat de productivism, de goana după bani, confort, refuzând împotmolirea materială si spirituală si pasivitatea.
  

Pentru a se putea pune în aplicare un astfel de proiect, hotelierii, cu sprijinul administratiilor locale si a guvernului trebuie să se preocupe pentru realizarea unor investitii care să permită crearea bazei materiale ssi a premiselor de realizare a acestor programe prin: construirea de piscine, protejarea si amenajarea plajelor, amenajarea teraselor pentru a putea permite desfăsurarea de activităti specifice pe tot parcursul zilei.

În cazul statiunilor balneare, aceste investitii sunt mult mai mici, întrucât fiecare hotel care dispune de bază proprie de tratament, îndeplineste majoritatea criteriilor necesare pentru organizarea de activităti de animatie.

Programele de animatie trebuie să satisfacă toate categoriile de preferinte si să fie accesibile tuturor categoriilor de clienti. Se pot organiza programe de animatie culturală, de recreere, sportică, gastronomică, precum si programe specifice pentru clientii sositi la tratament sau pentru programe de punere în formă.

Studierea diferitelor elemente ale unei veritabile politici de animatie impune necesitatea angajării si formării unui personal de specialitate. Chiar de la început, la nivel de hotel este nevoie de o persoană calificată care să cunoască motivatiile turistilor si să fie în măsură să:

• 
  Participe la planificarea si punerea în functiune a instalatiilor de animatie;
  
• 
  Să organizeze si să coordoneze activitătile si facilitătile;
  
• 
  Să elaboreze programe de animatie si să supravegheze realizarea lor;
  
• 
  Să asigure informarea turistilor si publicitatea referitoare la posibilitătile de petrecere a timpului liber în hotel.
  

Se preferă însă animatorii care pot desfăsura toate tipurile de activităti pentru adulti si animatorii specializati pentru copii.

În majoritatea hotelurilor se face o diferentiere a programelor pentru copii de cele pentru adulti, desi în multe situatii, la programul de dimineată se lucrează mixt, pentru toti clientii hotelului, indiferent de vârstă.

Animatorii specializazi pot avea una sau mai multe specializări de bază, principala problemă fiind sezonalitatea muncii lor.

Realizarea unei activităti de animatie poate fi încredintată si ghizilor locali, colaboratori sau chiar personalului care locuieste în statiuni si care se ocupă cu altă activitate în afara sezonului turistic.

Desi organizarea si punerea în aplicare a programelor de animatie este costisitoare, în timp ea produce efecte economice majore prin cresterea gradului de ocupare, cresterea sejurului mediu si implicit a încasărilor medii pe turist.

• 
  animaţia de pură deconectare, de ruptură în raport cu activităţile uzuale precum bai de soare şi mare, plimbări, drumeţii, vizitarea diferitelor obiective, întâlniri cu rude şi prieteni, etc;
  
• 
  animaţia recreativă care cuprinde în special parcurile de loisir generale (cu instalaţii de distracţie), tematice (nautice, zoologice, planetariu), rezervaţii şi cazinouri;
  
• 
  animaţia comercială, generată de faptul că efectuarea de cumpărături deţine o pondere importantă (aproximativ 6%) în structura motivelor călătoriei şi reprezintă un mod agreabil de petrecere a timpului liber;
  
• 
  animaţia orientată spre obţinerea unei forme fizice depline – cure balneare, programe de slăbire, înfrumuseţare, fitness şi practicarea diferitelor sporturi în scopul întreţinerii sănătăţii;
  
• 
  animaţia culturală – care urmăreşte cunoaşterea, formarea şi educarea turistului şi include o gamă largă de activităţi , între care vizite la muzee, edificii istorice şi culturale, participarea la diverse evenimente culturale, sejururi de învăţare a unor limbi străine, etc;
  
• 
  animaţia spectacol – care cunoaşte, la rândul său, forme dintre cele mai diverse de manifestare: festivaluri teatrale, evenimente cinematografice, musicale, de artă, folclor, cunoaşterea naturii, a florei, faunei, participarea la competiţii sportive, etc;
  
• 
  animaţia gastronomică – care include prezenţa la expoziţii sau concursuri de artă culinară, precum şi circuite cu tematică specifică (bucătăria tradiţională a unei zone, degustări de vinuri);
  
• 
  animaţia profesională – se adresează unui public specializat, avizat şi se manifestă sub forma târgurilor şi expoziţiilor, congreselor, circuite cu tematică industrială, agricolă, etc.
  

• 
  atracţii naturale şi atracţii antropice. În prima grupă includem parcuri naţionale, cascade, lacuri sau alte fenomene geografice, iar în cea de-a doua grupă ne referim la clădiri de orice tip sau atracţii precum Marele Zid Chinezesc. Atracţiile naturale pot fi subdivizate, la rândul lor, în funcţie de condiţiile climaterice şi sezon;
  
• 
  atracţii nodale sau lineare sub aspectul caracterului acestora. Astfel, staţiunile litorale sau oraşele-capitală invită turistul la o focalizare a vizitei întreprinse în limitele unei zone, arii bine delimitate, în timp ce atracţia lineară implică deplasarea turistului dintr-un loc într-altul, cum ar fi, de exemplu, circuitul pe teritoriul unei ţări sau în scopul vizitării unei coaste litorale, etc;
  
• 
  atracţii care implică existenţa unui amplasament si cele care implică prezenţa unui eveniment. O parte din evenimente sunt temporare, altele sunt de foarte scurtă durată; ambele pot fi naturale sau antropice; ceremonia de schimbare a gărzilor la Palatul Buckingham din Londra atrage cu certitudine numeroşi turişti străini, în timp ce migrarea anuală a animalelor din Parcul Serengeti din Africa de Est sau erupţia geizerului Old Faithful din Parcul Naţional Yellowstone(SUA), sunt exemple de evenimente naturale care reprezintă o atracţie şi corespunzător, o motivaţie a deplasării turistice. Multe locuri, amplasamente, au devenit atracţii datorită unor evenimente produse în trecut: oraşul Liverpool a devenit un loc de pelerinaj în principal pentru că este oraşul natal al grupului rock Beatles sau Lourdes în Franţa este un loc de pelerinaj religios a cărui faimă este legată, în totalitate, de evenimentul care a avut loc în anul 1858, când o fetiţă de 14 ani –Bernadette Soubirons – se spune că a văzut-o pe Fecioara Maria.
  

• 
  serviciile organizate de către unităţile de cazare şi/sau alimentaţie; este o modalitate specifică hotelurilor şi restaurantelor de clasă superioară, iar activităţile sunt în general simple şi nu presupun eforturi deosebite de personal sau investiţionale. În această categorie pot fi incluse: practicarea (învăţarea) unor sporturi ca înot, schi, patinaj, golf, tennis, formaţii musicale şi de dansuri, discotecă, videotecă, bar de zi, bar de noapte, găzduirea unor evenimente-expoziţii, festivaluri;
  
• 
  servicii organizate la nivelul staţiunilor, realizate prin conlucrarea între societăţile comerciale turistice (întreprinderi hoteliere, touroperatori, întreprinderi specializate în agrement) şi/sau între acestea şi administraţiile locale; aceste prestaţii sunt mai diversificate şi au un grad mai mare de complexitate, ca de exemplu: centre de echitaţie, centre sportive multifuncţionale, poligoane, cluburi de vacanţă, porturi de agreement, etc;
  
• 
  servicii organizate de terţi, de regulă, forme de mare complexitate ce reclamă implicarea unor organisme specializate, altele decât cele turistice, de exemplu: parcuri de distracţii, turnee ale ansamblurilor teatrale, de dansuri, musicale, mijloace de transport de agreement (aviaţia sportivă, ambarcaţiuni, trenuleţe).
  

Ariile protejate ocupă în România o suprafaţă de 1 254 600 ha, respective 5,26% din teritoriul naţional. Pe teritoriul României sunt declarate 844 areale protejate, cu statut de:

• 
  parcuri naţionale – (11 la număr), reprezintă 23,82% din totalul suprafeţei protejate. Toate aceste zone permit practicarea turismului active sub diferite forme: ture obişnuite pentru începători (Ceahlău, Măcin, Cozia); până la trasee dificile pentru avansaţi (Cheile Bicazului – Hăşmaş, Piatra Craiului, Retezat); canioning; rafting; alpinism; mountain Bike, speoturism. Acestea sunt: Munţii Rodnei, Munţii Ceahlău, Cheile Bicazului – Hăşnaş, Munţii Măcinului, Munţii Piatra Craiului, Munţii Cozia, Munţii Retezat, Munţii Domogled-Valea Cernei, Cheile Nerei-Beuşniţa, Semenic-Cheile Caraşului.
  
• 
  parcuri naturale ( 6 ) constiuie 30,25% din totalul suprafeţei protejate: Vânători-Neamţ, Balta Mică a Brăilei, Munţii Bucegi, Grădiştea Muncelului-Cioclovina în Munţii Sebeşului, Porţile de Fier, Munţii Apuseni. Zona Grădiştea Muncelului este renumită pentru cetăţile dacice construite în urmă cu 2000 de ani şi care sunt incluse pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Munţii Apuseni şi Bucegi oferă toate condiţiile practicării turismului activ
  
• 
  rezervaţii ale biosferei ( 3 ) Delta Dunării (cu o suprafaţă care reprezintă 45,93% din totalul suprafeţei protejate), Munţii Retezat, Munţii Rodnei
  
• 
  rezervaţii ştiinţifice ( 52 )
  
• 
  monumente ale naturii ( 228 )
  
• 
  rezervaţii naturale ( 527 )
  

Parcul Naţional Retezat este membru PAN Parks, o fundaţie europeană care îşi propune să promoveze parcurile naţionale din Europa ca destinaţii eco-turistice deosebite la nivel European. Parcul Retezat este a cincea arie protejată certificată PAN Parks, alături de parcuri naţionale din Polonia, Bulgaria, Finlanda şi Suedia.

Parcurile naţionale s-au concretizat într-o idee ce a reuşit să facă înconjurul Pamântului. În anul 1872 a fost declarat în America primul parc naţional din lume: Yellowstone. De atunci, s-au mai înfiinţat pe toate continentele peste 1600 parcuri naţionale pentru a menţine şi proteja medii de viaţă deosebite sau specii şi peisaje rare. Astăzi, menirea acestora constă şi în protejarea proceselor ecologice care au loc – natura urmând a fi conservată ca atare, în întregime.

În SUA, sub egida NATIONAL PARK, funcţionează 388 parcuri naturale, multe dintre acestea fiind declarate monumente ale naturii, numărul anual al vizitatorilor acestora ridicându-se la 450 milioane persoane. Cel mai renumit este fără îndoială YELLOWSTONE, înfiinţat la data de 1 martie 1872, desemnat rezervaţie internaţională a biosferei în anul 1976 şi monument al naturii în 1978. Se întinde pe o suprafaţă totală de 8992 km², pe teritoriul a trei state (Wyoming 91%, Montana 7,6% şi Idaho 1,4%). Lungimea parcului de la Nord-Sud este de 101 km, iar de la Est la Vest de 87 km. Deţine 10 000 izvoare termale, 250 geizere, 100 cascade (cea mai mare Grand Canyon of the Yellowstone – are o înălţime de 94 km), precum şi unul dintre cele mai largi cratere vulcanice (45 km x 75 km). În ceea ce priveşte numărul vizitatorilor – în 1872 (anul înfiinţării) acesta era de 300 persoane, în 1900 – 8929 persoane, în 1950 – 1 109 926 persoane, în anul 2003 – 3 019 384 persoane – cu un total cumulat din 1872 de 130 855 860 persoane (54).