*• Biblioteca Centrală Universitară "Lucian Blaga" Secţia de împrumut U/bia luntrea lui caron roman ediţie

ce ana remarcat că aproape cu orice i ă, cc-o înei vou, el izbutea doai

:i aptitudini decît pentru \iaia monc . ia inteligenţa şi destoinicia unui om nu erau în i un fel puse la vreo încerci

După plecarea Secretarului, chemai în birou pe dac­tilografa şi pe omul de serviciu. O rugai pe dactilografă, cu care mă înţelegeam într-o limbă mixtă frarico-luzl să încă pe interpreta între mine şi omul de serviciu, i. nu vorbea decît limba ţării sale. Dactilografa traducea âin franţuzeşte cele ce aveam de spus omului de serviciu, şi uni tălmăce.'i, invers, răspunsurile lui Joao.

152

jo domnişoara. dacti'ogn¹ f5 îmi spune că oşti nc-de leafa ce-o primeşti la legaţie. E-adevărat ?" ,_ao dă numai sfios din umeri. Pe urmă îşi adună

'" .Vedeţi, domnule Ministru, am familie şi mi-e cu

■putinţă să ies la cale cu 300 escudos. Am fost' nevoii ă mai iau o slujbă. în orele libere alerg, împart poşta, ca să mai cîştig 200. Dar foarte greu poţi face faţă la <2puă slujb'e. îmi mănînc sănătatea. Luînd seama că*în state .-.rrnnez pentru o sumă mai mare, mă gîndii să atrag aten­ţia Excelenţei Voastre../'

„Joa<> să-mi spui cu ce salar ai fost angajat din par­tea domnului Secretar ?" îl întreb. " „Cu 300-'.

„Atunci de ce eşti nemulţumit ? Cele trei sute !■ primit regulat ?"

„Da", răspunde Joao, „le-am 'primit regulat". Cu flctul îndoit, omul voia parcă să bată în retragere : „N-a.f putea spune că sînt nemulţumit", continuă Joao, „dar arn familie, soţie, trei copilaşi. Am fost silit să mai caut o sîujbă. ceea ce mă împiedică de a sta ziua întreagă 3;. poziţia Legaţiei. — Şi aşa — cugetai să vă rog..."

„Uite, Joao. sînt foarte surprins de cele ce-mi s despre ; doua slujbă. Nu -ştiam lucrul acesta. Află că mai puica tolera o asemenea situaţie. Un salariat al L>^%-> nu poate sluji şi în altă parte. Dar să privim h:-crurik- mai de aproape. în cele din urmă 300 escu'dos nu sînt o sumă de dispreţuit aici în ţara d-voastră. Şi încă ceva : dumneata recunoşti că le-ai angajat faţă de dom­nul Secretar cu 300, şi, totuşi, arunci o ochire la cei e scris în state ! Aceasta — nu e prea frumos. Domni-cretar îmi spune că şeful Legaţiei este suveran şi i jează salariaţii prin bună Înţelegere, de la om la om. Dumneata te-ai învoit? Te-ai învoit. Atunci de ce eşti nemulţumit ?"

„M-am învoit", răspunse Joao, „şi sînt gata să vesc şi pe mai departe. D-voastră sînteţi însă suveran dreptate domnul Secretar. Tocmai de aceea îndrăznii să vă vorbesc despre greutăţile mele financiare. Speram că aveţi bunătatea...-

■ „Da, Joao, înţeleg, şi iată, vreau să-ţi îndrept sil¹' fyi oj\ condiţii. Ce-ai spune să-ţi dau 500 po

153

dar să renunţi la a doua slujea ? ta sa in 1 > dispoziţia noastră..."

permanc.

„600 ?" mă întrerupe Joao, despre 500 !"'

W j Dec,

nolile la jumătate. Va pAea să cî^e _Pe viitor cu o s ^JJ^£+ /« ™ ^

-ura slujba, cit ciştiga pînă aci cu doua. jfmaniere sînt astea ? Cînd spun o vorbă, e vorbă spusă,

„Atunci nc-am înţeles, Joao, de-acum vei primi î _înţ_eles, Joao ? Să nu mă mai întrerupi ! La întîi a fie-

escudos pe lună. Dar să renunţi la slujba de poştaş'. *'^ _luni primeşti, după cum ţi-am repetat-o*de atâtea

mai înainte vorbe _or-_lt 900 escudos ! Dacă eşti mulţumit, bine, dacă nu —

poţi pleca !"

„Am greşit, Joao, cred că în chipul acesta eşti pe _(>900 escudos ! înnebunesc, domnule Ministru !" Şi cu*

plin mulţumit. Cu o singură slujbă cîştigi mai mult de _aCeste cuvinte, ţipate cu un geamăt de junglă, Joao se cu cele două de pînă acum". repezi pe uşă afară. Suma, ce-l înnebunea pe Joao, nu

„Cu 600, domnule Ministru, sînt foarte mulţumit. V» gj^.clecît exact suma pentru care el semna statele de plată. mulţumesc din toată inima, şi în numele celor trei copi. 1 Am rămas cu dactilografa. Măria Luiza amuţi, auzind laşi", Joao se luminează. geamătul de bucurie al concetăţeanului ci.

'] „Concluziile scenei — sînt valabile şi pentru D-ta"\

îi spun, „vei primi suma pentru care semnezi în state".

] Şi cu aceasta am încheiat spectacolul improvizat după

t iiii l D l tă ă iă f

„Joao, mă bucur că am căzut la învoială. Să-ţi vpz d b l i

numai conştiincios de slujbă. Domnul Secretar mi-a sp' câ-ţi faci serviciul cu sîrguinţă, sper să mă serveşti şi ; _

mine la fel. Fă-o, Joao. Ştiu să apreciez orice muncă cl\- pofta inimii mele. De le această scenă, gratuită, în felul stită. Vreau să te simţi bine şi mulţumii în slujba Lep,> ei, începu duşmănia ce avea să mi-o poarte domnul So­ţiei nonstre. Să nu duci lipsă. La întîi ale lunii primcp cretar. Ar fi putut omul să înghită umilirea în faţa pro-a.pdar, noua d-tale leafă — cît am spus ? — 700 escudos !ţ priului său cuget? Anevoie! Nenumăratele încurcături,

„6bO, domnule Ministru !" ce mi le făcu mai pe urmă la legaţie, cu voie sau din in-

Cum ? Cît am snus ?" competenţă, ar umple o întreagă cronică. Mă vedeam

^Aţi graşii acum pe urmă, aţi spus 7G0 în loc.de 600^{! la} fi"" ^>e P^{as adus să} descurc ceea ce el căuta ca obsti­naţie ta încurce. Am fost nevoit să-i suport tnîşenia, pro-

ţine Joao să rectifice.

„Cum 600 ? Am greşit la calcul. Joao ! 700 vei pri de-aci înainte. 700 ! Ai înţeles ? Nici o centimă puţin".

Joao începea să se simtă ca ridicat în alte sfere.

„Cu 700 sînt om, şi nu mai am nici o gri;ă ! An¹ nuncese cît trei. Slugă credincioasă am să Vă fiu, E -Ijnţă ! Cum r; putea să Vă mulţumesc ?"

.,Ai muncit Joao, şi pînă aci, cît ai putut. Sînt nv mit de felul cum înţelegi să-ţi faci serviciul. Dorinţa cva să te scap de a doua slujbă, care nu este compai cu situaţia D-tale de salariat al unei legaţii. Rămînc noua învoială. Dar peste o lună să nu-mi vii iară pi îngeri ! Econom, cum te ştiu, nădăjduiesc să te aj cu 000 escudos pe lună, cît vei primi dc-aci-nainte,!"

154

ştia, îngâmfarea şi nepriceperea. Nu mă puteam gîndi să mă cer înlocuirea unui funcţionar, care era rudă apropiată cu , Iiîinisiiui de Externe, şi care avea legături pi ieteneşti pe la Palat. Numai înlîici dactilografe, aceleia, cure s-a cu-sâtorit Li zilele cînd soseam in Luzitania, Societarul îi reţinuse din leafă, timp de patru ani, o mică zestre. Nu aveam să fac caz, nici atunci, nici mai tîrziu. de turpitu­dinile unui asemenea cavaler. M-am mulţumit cu spec-tacoko. mai mult de umor decît judecătoresc, ce-l regizam Pe f a intimă dintre cei patru pereţi ai biroului meu de *^a 3 fie, spectacol prin care ofeream rcpaiaţii omului ^c'' iciu, şi noii dactilografe. Zece ani mai tîrziu, Se-<-uî [-diplomat, întors în ţară încă din timpul războ-

ii,

'i ie-'¹ i sa ,iu

■::. m

*1 gr.

Unele dintre cele mai periculoase „informaţii", c au în dosarul meu, veneau de la oameni, dibuiţi. e cum, printre semeni care, din felurite motive, s--vj format în adversari ai ţintelor şi cărărilor n itia erau puşi să-şi aşlearnă veninul pe Mrtie descopere celor interesaţi „fapte", oricît de imagj destinate a forma cîndva un temei de acu-ză. Aflai, r< că cqI mai teribil informator, ce mi s-a pus de-a cur; -, era fostul secretar de legaţie, care nu rezista i li o confruntare cu propriul său cuget, necum la o • 'are cu pravila, ce planează deasupra noastră r. „Viţelul" fusese invitat să dea referinţe cu p la activitatea mea „diplomatică", din vremea cînd e 1 .! plenipotenţiar în Luzitania. Activitatea me; :ă era rezumată; în ansamblul ci, în următo:: . Creangă a pregătit sistematic terenul în ved> i refugieri a regelui Carol în Luzitania, şi a coiitr