Notă de fundamentare

Promovarea acestui act normativ este determinată în principal de:

▪ scopul eficientizării activităţii de executare silită;

▪ combaterea evaziunii fiscale în sensul identificării şi impunerii veniturilor nedeclarate;

▪ creşterea eficienţei şi eficacităţii administraţiei fiscale din punct de vedere al efectuării verificarii persoanelor fizice cu averi mari, în special în cazul persoanelor fizice care efectuează operaţiuni semnificative cu numerar şi care nu raportează venituri echivalente administraţiei fiscale;

▪ necesitatea combaterii în regim de maximă urgenţă a fraudei fiscale, a asigurării unei mai bune monitorizări a activităţii operatorilor economici care desfăşoară livrări de bunuri cu amănuntul, precum şi prestări de servicii, direct către populaţie,

▪ pentru instituirea unor pârghii care să conducă la creşterea gradului de colectare a veniturilor bugetare şi la diminuarea evaziunii fiscale în domeniu,

▪ pentru întărirea supravegherii şi controlului acestor activităţi,

▪ pentru creşterea gradului de încredere al populaţiei în corecta utilizare a aparatelor de marcat electronice fiscale, de către operatorii economici cât şi în colectarea corectă de către organele fiscale de specialitate a impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat,

▪ pentru a genera şi menţine ritmuri ridicate de creştere economică pe termen lung sunt necesare eforturi susţinute pentru dezvoltarea unei economii competitive prin diminuarea economiei subterane prin reducerea componentei de neraportare a veniturilor de către întreprinderi,

▪ pentru diminuarea evaziunii fiscale prin impulsionarea conformării voluntare prin oferirea de stimulente actorilor economici pentru a se comporta „corect” şi pentru a se creşte gradul de responsabilitate civică,

▪ pentru stimularea competitivităţii şi reducerea evaziunii fiscale, cu scopul creşterii capacităţii previzionale a autorităţilor în perspectiva aplicării bugetării multianuale, pentru crearea premiselor pentru fiscalizarea economiei informale, precum şi pentru creşterea veniturilor încasate din TVA.

Ultimele modificări esenţiale ale actului normativ primar s-au făcut în anul 2007 prin Ordonanţa de Guvern nr. 47/2007 privind reglementarea unor măsuri financiar fiscale care a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 52/2009.

Potrivit prevederilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum şi prestări de servicii, direct către populaţie au obligaţia de a emite bonuri fiscale clienţilor, cu unele excepţii, iar la cererea acestora eliberează şi factura, în condiţiile legii.

În prezent în România se utilizează aparate de marcat electronice fiscale echipate cu role jurnal pe suport de hârtie (aparate de generaţie veche) şi memorie fiscală în care sunt stocate informaţii precum denumirea şi codul fiscal al emitentului, adresa de la locul de instalare a aparatului, logotipul, seria fiscală a aparatului si datele de sinteză cu caracter fiscal provenite din rapoartele fiscale de închidere zilnică, pe când în ţările membre UE s-a trecut de mult atât la producerea cât şi la utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale dotate cu jurnal electronic securizat, folosind memorii energoindependente precum SDC sau MMC pentru inscrierea informatiilor din rola jurnal, sub forma unor fisiere electronice securizate.

Având în vedere că, în ţara noastră nu se mai produc aparate de marcat electronice fiscale, aparatele fiind importate de către distribuitorii autorizaţi din ţări care deja nu mai folosesc decât aparate dotate cu jurnal electronic securizat, acest lucru generează dificultăţi cu achiziţionarea de subansamble şi piese de schimb, necesare pentru întreţinerea aparatelor utilizate de comercianţi, de la producătorii din ţările UE care nu mai pot satisface solicitările distribuitorilor din România.

Actualele aparate utilizate în comerţul cu amănuntul şi serviciile către populaţie nu sunt dotate cu jurnale electronice şi generează inconvenienţe atât pentru utilizatori cât şi pentru administraţia fiscală astfel:

• 
  costuri pentru utilizatori cu achiziţia rolei jurnal (daca consideram ca lungimea medie a unui bon este de 10 – 15 cm, lăţimea 54 mmm, într-o rolă de 30 m se pot tipări aproximativ 200 bonuri. Dacă în medie pe un aparat aflat în prezent în exploatare se consumă o rolă pe zi, cu un preţ aproximativ pe rolă de 0,4 euro, înseamnă că într-un an de zile economia rezultată numai din tiparirea rolei jurnal este în jur de 150 euro);
  
• 
  costuri cu depozitarea rolelor de hârtie respectiv cu spaţiile de depozitare a acestora, în special pentru comercianţii cu volum mare de tranzacţii, avand in vedere faptul ca legea prevede pastrarea rolelor jurnal timp de 2 ani;
  
• 
  costuri medii cu achiziţionarea subansamblelor şi pieselor de schimb uzate, de la producători din ţările U.E., care nu mai produc în serie aceste tipuri de aparate cu rolă dublă de hârtie;
  
• 
  imposibilitatea menţinerii lizibilităţii datelor fiscale pe rolele jurnal pe perioada de păstrare a acestora prevăzută de lege, respectiv de 2 ani;
  
• 
  imposibilitatea monitorizării de către administraţia fiscală a informaţiilor privind veniturile fiscalizate de către utilizatori;
  
• 
  imposibilitatea valorificării informaţiilor reprezentând veniturile fiscalizate de către utilizatori prin crearea unui instrument de analiză de risc necesar pentru organizarea acţiunilor de control.
  

Autorizarea caselor de marcat cu jurnal electronic securizat va crea o serie de avantaje atat utilizatorilor şi mediului înconjurator cât şi administraţiei fiscale, cum ar fi:

• 
  reducerea costurilor unui operator economic pentru un singur aparat cu aproximativ 145 euro/anual întrucât o memorie cu o capacitate de 2 GB a cărei preţ este de aproximativ 4 euro, permite memorarea rolei jurnal pe timp de un an de zile la un consum mediu pe un aparat de o rola pe zi,
  
• 
  economia de hârtie, presupunând că în medie greutatea unei role de hârtie este de 80gr, la un consum de o rolă jurnal pe zi rezultă că într-un an se consumă pentru fiecare aparat aproximativ 30 kg de hârtie. Dacă în momemtul de faţă există în exploatare aproximativ 900.000 case de marcat, se poate estima o economie de 27.000 tone de hârtie.
  
• 
  informaţia din rola jurnal fiind conţinută într-un fişier electronic securizat poate fi accesată ori de cate ori se doreşte şi poate fi prelucrată sau utilizată în sisteme informatice în vederea unor raportări sau controale în timp real.
  

1. 
   Păstrarea în format electronic a datelor detaliate ale tranzacţiilor în formatele criptate prin metodele şi dispozitivele de stocare ;
   
2. 
   Înregistrări detaliate, disponibile doar pentru inspectorul fiscal când acesta le solicită;
   
3. 
   Păstrarea unei piste complete de audit şi, în anumite cazuri, monitorizarea evenimentelor;
   
4. 
   Dotarea caselor de marcat cu un sistem de monitorizare;
   
5. 
   Elemente tehnice, care asigură protecţia împotriva modificărilor ulterioare, şi care garantează integritatea datelor.
   

• 
  nu toţi comercianţii/ prestatorii de servicii către populaţie sunt dotaţi cu aparete de marcat fiscalizate şi în consecinţă conducând la neeliberarea de bonuri fiscale;
  
• 
  utilizarea de case de marcat nefiscalizate, fără dublarea lor de case de marcat fiscalizate, conducând la eliberare de bonuri nefiscale;
  
• 
  utilizarea de case de marcat nefiscalizate, DUBLATE de case de marcat fiscalizate în aceeaşi locaţie, şi folosite alternativ fiind eliberate preponderent bonuri nefiscale;
  
• 
  neeliberarea de bonuri fiscale (şi nici nefiscale) pentru toate bunurile vândute/ serviciile prestate;
  
• 
  alterarea memoriei fiscale a caselor de marcat sau înregistrarea selectivă, parţială a tranzacţiilor, cu ajutorul unor aplicaţii informatice de tip Phantom-ware sau Zapper, programe care sunt create de producatori externi de software-uri, nu de producătorii caselor de marcat.
  

Toate aceste metode sunt utilizate pe scară largă într-o proporţie sau alta în funcţie de mărimea şi tipul comercianţilor, de amplasarea lor în zone urbane sau rurale şi conduc la o neînregistrare masivă a veniturilor şi în ultimă instanţă la neplata TVA, a impozitului pe profit, a impozitului pe venitul microîntreprinderilor sau a impozitului pe venit în cazul persoanelor fizice autorizate.

• 
  comercializarea de aparate de marcat electronice fiscale după retragerea dreptului de distribuţie sau comercializare obţinut de distribuitorul autorizat în baza avizului;
  
• 
  refuzul utilizatorului de a permite accesul tehnicianului de service în unitate pentru efectuarea verificărilor la solicitarea şi în prezenţa organelor de control asupra aparatelor de marcat electronice fiscale;
  
• 
  refuzul utilizatorului de a pune la dispoziţia tehnicianului de service cartea de intervenţii a aparatului de marcat electronic fiscal;
  
• 
  ruperea/înlăturarea sigiliului aparatului de marcat electronic fiscal ca urmare a intervenţiei utilizatorului sau a altor persoane neautorizate asupra aparatului de marcat electronic fiscal.
  

Totodată în practică se întâlneşte frecvent situaţia în care organul de control sancţionează comerciantul pentru neemiterea de bonuri fiscale cu amendă şi măsuri complementare de suspendare a activităţii comerciale pe o perioadă de trei luni, comerciantul o atacă de multe ori fără o susţinere reală pe fond şi această sancţiune complementară nu-şi mai produce efecte întrucât simpla depunere a plângerii împotriva procesului verbal de sancţionare conduce la suspendarea executării acestuia, respectiv activitatea comerciantului evazionist se poate desfăşura în continuare.

În prezent societăţile comerciale care îşi modifică denumirea şi/sau adresa dar îşi păstrează codul de identificare sunt obligate să înlocuiască memoria fiscală cu o nouă memorie care să conţină informaţii privind noua denumire şi/sau noua adresă a societăţii, fapt ce determină costuri suplimentare pentru operatori şi pierderi prin întreruperea activităţii comerciale a acestora iar pentru ANAF necesită timp şi personal suplimentar pentru participarea la înlocuirea memoriei.
C. Măsuri privind organizarea Loteriei bonurilor fiscale
Evaziunea fiscală reprezintă un fenomen complex, care creează prin amploarea sa dezechilibre majore în bugetul de stat, conducând astfel la deteriorarea calităţii serviciilor din sistemul de sănătate, educaţie, asigurări sociale.

Pentru ca lupta împotriva evaziunii fiscale să-şi atingă scopul urmărit, este necesară nu doar aplicarea unor măsuri coercitive care să conducă la disciplinarea fiscală a operatorilor economici care încalcă legea, ci şi implicarea activă a populaţiei, astfel încât prin eforturile conjugate ale autorităţilor şi cetăţenilor, acest fenomen să fie drastic diminuat.

Se constată că în domeniul comerţului cu amănuntul şi al serviciilor prestate direct către populaţie, există un nivel ridicat de evaziune fiscală, una dintre modalităţile concrete de eludare a plăţii impozitelor şi taxelor datorate statului, fiind neemiterea bonurilor fiscale de către operatorii economici care au această obligaţie potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.28/1999 privind obligaţia operatorilor de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.

Loteria bonurilor fiscale vine în sprijinul nevoii administraţiei fiscale de a avea o imagine cât mai exactă asupra încasărilor realizate de operatorii economici care efectuează livrări de bunuri şi prestări de servicii direct către populaţie, răspunzând totodată solicitărilor mediului de afaceri cu privire la perfecţionarea căilor de combatere a concurenţei neloiale resimţite din zona agenţilor economici care nu fiscalizează în mod corect veniturile.

1. 
   Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
   

- reglementarea obligaţiei instituţiilor de credit de a comunica, în mod automat, lunar, organelor fiscale ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, toate rulajele şi/sau soldurile conturilor deschise la acestea. Măsura prezintă avantajul constituirii, la nivelul ANAF, a unei baze de date care să fie valorificată atât în scopul identificării evaziunii fiscale (venituri nedeclarate), cât şi în scopul eficientizării activităţii de executare silită (prin poprire);

2. 
   Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
   

Proiectul de ordonanţă de urgenţă cuprinde urmatoarele reglementări principale:

• 
  Procesul de înlocuire treptată a aparatelor de marcat electronice fiscale dotate cu role jurnal pe suport de hârtie cu cele echipate cu jurnal electronic, etapizat astfel:
  

- interzicerea comercializării aparatelor de marcat electronice fiscale cu rolă jurnal începând cu data de 1 octombrie 2015 ;

- obligaţia de a utiliza numai case de marcat cu jurnal electronic de către operatorii economici care au calitatea de mari contribuabili începând cu data de 1 ianuarie 2016 (numărul contribuabililor mari fiind de 1311);

- obligaţia de a utiliza numai case de marcat cu jurnal electronic de către operatorii economici care au calitatea de contribuabili mijlocii, începând cu data de 1 aprilie 2016 (numărul contribuabililor mijlocii fiind de 15387);

- obligaţia de a utiliza numai case de marcat cu jurnal electronic de către operatorii economici care au calitatea de contribuabili mici, începând cu data de 1 august 2016 ;

Această înlocuire etapizată va permite atât importatorilor şi distribuitorilor să-şi lichideze stocurile de modele vechi şi să obţină avizul tehnic favorabil şi autorizaţia de distribuţie pentru noile modele cât şi utilizatorilor să-şi achiziţioneze în timp noile aparate, fără pierderi financiare şi fără perturbarea activităţii comerciale.

Având în vedere că ambele proiecte de acte normative introduc cerinţe de ordin tehnic, prealabile comercializării, acestea trebuie notificate Comisiei Europeane, în conformitate cu dispoziţiile Directivei 98/34/CE de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, nerespectarea procedurii conducând la inopozabilitatea faţă de terţi a reglementării astfel adoptate.

Urmare a notificării, adoptarea acestor proiecte de acte normative trebuie să fie amânată timp de 3 luni, iar în cazul în care Comisia Europeană sau unul sau mai multe State membre transmit observaţii sau opinii detaliate, statul român trebuie să amâne adoptarea cu încă o lună, timp în care va da informaţii suplimentare cu privire la aspectele semnalate.

• 
  Introducerea în sarcina utilizatorilor, a obligaţiei de a asigura conectarea la distană a aparatelor de marcat electronice fiscale, în vederea transmiterii de date fiscale către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
  

• 
  Avizarea tehnică a aparatelor de marcat electronice fiscale cu jurnal electronic de către o instituţie publică /instituţie de drept public, desemnată prin ordin al ministrului pentru societatea informaţională;
  

• 
  Dotarea aparatelor de marcat electronice fiscale cu dispozitive de salvare şi comunicaţie externă şi blocarea funcţionării lor când sunt inactive oricare din dispozitivele controlate de modulul fiscal.
  

Potrivit raportului întocmit de Banca Mondială privind revizuirea legislaţiei din statele membre ale UE privind folosirea caselor de marcat, pentru reducerea evaziunii fiscale, software-ul caselor de marcat trebuie să fie proiectat astfel încât să garanteze integritatea, confidenţialitatea şi disponibilitatea tuturor înregistrărilor realizate de sistemul casei de marcat. Este important să se asigure că software-ul păstrează toate informaţiile despre toate operaţiunile realizate de sistemul casei de marcat creându-se astfel premisele ca administraţia fiscală să le utilizeze în realizarea unei analize de risc complexe care să conducă la creşterea semnificativă a eficienţei şţi eficacităţii controlului fiscal.

• 
  Crearea temeiului legal în vederea implementării ulterioare a procedurii de supraveghere şi monitorizare a funcţionării aparatelor de marcat electronice fiscale, ca o măsură de combatere a evaziunii fiscale, prin Hotărâre de Guvern la o dată ulterioară, după finalizarea perioadei tranzitorii pentru dotarea tuturor operatorilor economici cu aparate de marcat electronice fiscale noi şi pregătirea tehnică a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
  

• 
  Introducerea unei prevederi exprese privind obligaţia operatorilor economici de a elibera chitanţa la încasarea în numerar a contravalorii bunurilor livrate sau serviciilor prestate către populaţie, în cazul activităţilor scutite de emiterea bonurilor fiscale.
  

• 
  Posibilitatea comercializării de către utilizatori direct către centrele de reciclare a aparatelor de marcat electronice fiscale scoase din uz, numai după anularea numerelor de ordine şi cu condiţia păstrării şi arhivării memoriilor fiscale, pe perioada prevăzută de lege.
  

• 
  Modificarea denumirii avizului eliberat de Comisie sub titulatura de „autorizaţie de distribuţie” pentru corelarea terminilogiei folosite în actul normativ
  

• 
  Revizuirea excepţiilor de la obligaţia utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, respectiv:
  

- serviciile de alimentaţie publică efectuate în mijloace de transport public de călători – întrucât noile aparate prezintă autonomie de funcţionare care permite instalarea acestora în mijloacele de transport public de călători;

- transportul public rutier de călători în afara localităţii – întrucât se are în vedere corelarea cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, cu modificările şi completările ulterioare, care obligă deja transportatorii să utilizeze case de marcat pentru traseele interurbane;

- activitatea de schimb valutar prin automate;

- comerţul cash and carry desfăşurat de structuri autorizate în condiţiile legii, care vând mărfuri către persoane fizice, înregistrate în baza de date a acestora.

Introducerea acestei exceptii este determinata de modificarea Ordonanţei de Guvern nr.99/2000, privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare prin Legea nr. 197 din 26 iunie 2013, în sensul introducerii în categoria celor ce pot achiziţiona mărfuri în sistemul cash and carry şi a persoanelor fizice înregistrate în baza de date a structurii autorizate să desfăşoare comerţ cash and carry. Facem precizarea că în cadrul sistemului cash and carry comercializarea mărfurilor se realizează pe baza facturilor emise în conformitate cu prevederile Legii 571/2003 privind Codul fiscal – cumpărătorul persoană fizică fiind identificat, iar încasarea banilor se face pe bază de chitanţă.
c) modificarea şi completarea următoarelor excepţii în sensul actualizării unor termeni şi punerea de acord cu modificările legislative conexe, astfel:

- în cazul producătorilor agricoli exceptaţi de la utilizarea caselor de marcat s-a înlocuit noţiunea ”produse agricole autohtone” cu noţiunea ”produse agricole din producţie proprie” şi noţiunea “producătorii agricoli individuali deţinători de autorizaţie” cu noţiunea “producătorii agricoli individuali, autorizaţi în condiţiile legii” în scopul aplicării excepţiei doar pentru producătorii agricoli care vând produsele obţinute de ei din activitatea proprie nu şi celor care cumpără şi revând produsele agricole, aceştia din urmă nefiind practic producători agricoli ci comercianţi.

- în cazul transportului public de călători s-a introdus limitarea excepţiei în interiorul unei localităţi în vederea corelării cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere cu modificările şi completările ulterioare.

• 
  Completarea legii actuale cu noi fapte, care constituie contravenţii sau care prin gravitatea lor constituie infracţiuni, identificate de organele cu atribuţii de control, astfel:
  

- comercializarea de către distribuitorii autorizaţi a aparatelor de marcat electronice fiscale cu o altă configuraţie şi un alt domeniu de utilizare decât cele prevăzute în autorizaţia emisă potrivit dispoziţiilor legale, (amenda de la 2000 la 4000 lei);

- comercializarea de aparate de marcat electronice fiscale după retragerea dreptului de distribuţie obţinut de distribuitorul autorizat în baza autorizaţiei , (amenda de la 2000 la 4000 lei );

- nerespectarea de către utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale a dispoziţiilor privind obligaţia de a asigura buna funcţionare a aparatelor, prin solicitarea la timp a efectuării operaţiunilor de service, (amenda de la 8000 la 10.000 lei );

- refuzul utilizatorului de a permite accesul tehnicianului de service în unitate pentru efectuarea verificărilor la solicitarea şi în prezenţa organelor de control asupra aparatelor de marcat electronice fiscale (amenda de la 2000 la 4000 lei );

- ;

- comercializarea de către distribuitorii autorizaţi sau de către unităţile din reţeaua acestora acreditate pentru comercializare a aparatelor de marcat electronice fiscale fără jurnal electronic, după termenul prevăzut de lege, (amenda de la 2000 la 4000 lei );

- nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative pentru aparatele de marcat electronice fiscale fără jurnal electronic, (amenda de la 8000 la 10000 lei );
Infracţiuni noi:

- constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani, fapta persoanei constând în producerea, utilizarea sau comercializarea de aplicaţii informatice ce permit substituirea aplicaţiilor informatice stabilite prin configuraţia din avizul tehnic favorabil , eliberat potrivit legii şi conduc la modificarea, ştergerea sau neînregistrarea veniturilor care stau la baza determinării impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat;

Incriminarea faptei mai sus menţionate a fost determinată şi de recomandarea făcută de Banca Mondială potrivit căreia importul sau fabricarea şi vânzarea de aplicaţii informatice care influenţează evidenţierea vânzărilor trebuie să fie considerată o faptă gravă care afectează veniturile bugetare şi care trebuie pedepsită drastic.

• 
  Extinderea competenţelor privind constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor în domeniul utilizării şi funcţionării caselor de marcat prin includerea in categoria organelor constatatoare si a structurilor subordonate din cadrul Inspectoratului General al Poliţei Române având în vedere numărul foarte mare şi dispersia comercianţilor şi prestatorilor de servicii către populaţie;
  
• 
  Modificarea conţinutului unor articole, alineate sau litere pentru introducerea menţiunilor suplimentare menite să asigure o corectă identificare a prevederilor legislative pentru casele de marcat existente, cât şi pentru cele noi, cu jurnal electronic;
  

3. 
   Măsuri privind organizarea Loteriei bonurilor fiscale
   

Promovarea proiectului de ordonanţă de urgenţă, sprijină eforturile autorităţilor de reducere a evaziunii fiscale şi poate conduce la o mai bună colectare a obligaţiilor fiscale la bugetul de stat, creîndu-se astfel premisele uşurării sarcinii fiscale suportate de persoanele cu venituri reduse şi de grupurile cele mai vulnerabile.

• 
  Persoanele care deţin bonuri fiscale, introduc într-un sistem informatic dedicat Loteriei, gestionat de Compania Naţională Loteria Română SA, o serie de informaţii obligatorii (Ex: numărul bonului fiscal, suma totală, numele, prenumele, precum şi seria şi numărul unui act de identitate valabil, pentru persoanele fizice rezidente, iar pentru persoanele fizice nerezidente, seria şi numărul unui act de identitate valabil, seria fiscală a aparatului de marcat electronic fiscal, codul unic de identificare fiscală al operatorului economic care a eliberat bonul fiscal), în vederea obţinerii dreptului de a participa la o tragere la sorţi lunară cu premii în bani;
  
• 
  Validarea înregistrării bonurilor fiscale în vederea participării la Loterie, se realizează în funcţie de regiunea fiscală a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în care au fost fiscalizate aparatele de marcat cu care au fost emise bonurile respective, prin accesarea unui portal dedicat şi introducerea informaţiilor obligatorii;
  
• 
  După validarea înregistrării bonurilor fiscale, sistemul informatic dedicat Loteriei, generează un număr unic de identificare pentru fiecare bon fiscal, număr care participă la extragerea lunară pentru desemnarea câştigătorilor la Loterie.
  
• 
  Tragerile la sorţi pentru desemnarea câştigătorilor la Loterie se organizează lunar de către Compania Naţională Loteria Română SA, la acestea participând bonurile fiscale emise în luna calendaristică anterioară organizării extragerii.
  

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, prevede că prin joc de noroc se înţelege acea activitate comercială care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: se atribuie câştiguri materiale, de regulă băneşti, ca urmare a oferirii publice de către organizator a unui potenţial câştig şi a acceptării ofertei de către participant, cu perceperea unei taxe de participare directe sau disimulate, câştigurile fiind atribuite prin selecţia aleatorie a rezultatelor evenimentelor care fac obiectul jocului, indiferent de modul de producere a acestora.

În consecinţă, lunar la nivelul celor 8 regiuni fiscale, vor fi acordate premii totale în valoare de 192.000 lei, iar pe parcursul unui an, vor fi acordate un număr apreciabil de premii, mai precis 1.920, valoarea acestora fiind de 2.304.000 lei.