Ana səhifə

Marea evanghelie a lui ioan


Yüklə 3.17 Mb.
səhifə59/72
tarix25.06.2016
ölçüsü3.17 Mb.
1   ...   55   56   57   58   59   60   61   62   ...   72

Ev. 04. Capitolul 199
01] (Domnul:) “Dar aceasta este deja o experienţă veche, că oameni, care înţeleg uşor ceva şi care n-au fost înainte destul de straşnic prelucraţi, vor lepăda treaba uşor înţeleasă şi cuprinsă cu mintea de asemenea foarte uşor, în timp ce oameni, care oarecum prin o sumedenie de lovituri în coaste şi încercări dure de dinainte înţeleg şi cuprind cu mintea o învăţătură, n-o mai leapădă pe aceeaşi atunci uşor de la ei.

02] O, există unii, care posedă aici talente foarte bune şi au şi pentru acest fapt orice altă capacitate! Ei înţeleg totul uşor şi îl înţeleg bine; dar în timpul ispitelor necesare atunci întâmplate se gândesc la avantajele lor lumeşti, se tem că jertfesc prea mult şi încearcă atunci după posibilitate să uite şi să lepede acele lucruri duhovniceşti, care, chiar dacă sunt pentru ei evident adevărate, nu le mai poartă în această lume nici un interes. Asemenea oameni se aseamănă acelor muşte de zi aproape pe deplin transparente, care întreaga zi frumoasă se joacă în lumină şi sunt pline de viaţă, ca fiind ele înşişi cu totul iluminate şi înfierbântate din temelie; dar când vine atunci noaptea ispititoare pentru viaţă, atunci şi lumina şi fierbânţeala lor are un sfârşit şi cu acestea şi viaţa lor!

03] De aceea acei oameni, care la început înţeleg un oarecare adevăr puţin cam greu, sunt mai potriviţi pentru împărăţia lui Dumnezeu decât acei care înţeleg uşor; pentru că ei ţin atunci la sine cele înţelese într-un mod sincer şi cald în viaţă, în timp ce cei care înţeleg uşor se joacă cu lumina din ceruri tot aşa, ca muştele de zi cu lumina soarelui, dar n-au atunci în ceea ce urmează nici un folos mai mare din lumina cerească decât muştele de zi din lumina soarelui.

04] Dar există uneori asemenea unii oameni, care înţeleg uşor un adevăr, îl ţin la ei şi iluminează mai departe atunci şi în timpul nopţii asemenea unor stele luminoase şi îşi crează pentru sine şi pentru alţii un folos mare; dar asemenea oameni sunt puţini şi sunt rari.

05] Dar aceşti negrii aparţin toţi de cei care înţeleg greu; dar ceea ce au înţeles o dată, aceea le aparţine şi vor străluci mai târziu mereu în urmaşii lor târzii asemenea stelelor din Orion şi asemeni Sirjezc-ului (Sirius-ului) în depărtarea mare.

06] Cu înţelegerea temeinică şi cu perceperea corectă a învăţăturii Mele stau lucrurile aproape aşa ca şi cu dobândirea unei averi: Cine a ajuns într-un mod foarte uşor la o avuţie însemnată, acela o va cheltui de asemenea uşor; pentru că, cu lipsuri nu a fost el niciodată obişnuit şi a econimisi n-a încercat niciodată. Dacă a ajuns o dată în posesia unei avuţii prin moştenire sau printr-un alt fel de câştig uşor de realizat, nu va respecta avuţia; pentru că simte şi gândeşte de asemenea, că o avuţie însemnată se poate dobândi foarte uşor. Dar cine şi-a dobândit prin hărnicia mâinilor lui o avuţie însemnată, acela cunoaşte osteneala şi munca grea şi ştie, cât de multe picături de sudoare l-a costat fiecare bănuţ; de aceea, el şi respectă avuţia lui cu greu dobândită şi n-o risipeşte şi n-o cheltuie desigur niciodată într-un fel uşuratic.

07] Dar aşa stau lucrurile şi cu comorile duhovniceşti. Cine le câştigă uşor, acela de-abia le respectă, pentru că se gândeşte în sine şi se şi simte, că ori nu le-ar mai putea pierde absolut niciodată, sau, dacă ar şi pierde ceva din acestea sau chiar totul, va recâştiga tot ceea ce a pierdut iarăşi foarte uşor. Dar nu astfel stau lucrurile; pentru că cine pierde aici ceva în mod duhovnicesc, acela nu mai recâştigă cele pierdute atât de uşor o a doua oară precum prima oară.

08] Pentru că în locul celor duhovniceşti pierdute păşeşte de îndată partea materială şi aceasta este o judecată şi nu se mai lasă iarăşi împinsă atât de uşor la o parte, ca la început. Pentru că aşa cum toată duhovnicia devine aici necontenit mai duhovnicească şi mai liberă, tot aşa devine şi toată partea materială necontenit mai materială, mai lumească şi mai plină de judecată şi de moarte; dar cine se afla o dată prin în judecată şi este legat în voinţă şi în recunoaştere, acela îşi dă cu greu libertatea lui însuşi sau niciodată.

09] Cine are o dată cuvântul Meu, acela trebuie să-l ţină şi să rămână în acelaşi de neschimbat, nu doar numai prin cunoaşterea singură, ci mai ales prin fapte şi lucrări potrivite cu cuvântul; pentru că toată cunoaşterea şi credinţa fără fapte este absolut nimic şi nu poate avea nici o valoare pentru viaţă!

10] La ce îi foloseşte cuiva, care ar avea de făcut o călătorie la o oarecare localitate lui cunoscută doar după nume, către care loc el nu cunoaşte calea, dacă i-ar face un cunoscător al drumului o descriere deplină, cum merge calea către acea localitate, dacă el, acum cunoscător al căii, nu vrea să meargă pe aceeaşi, ci se întoarce şi începe să meargă mai departe într-o direcţie cu totul diametral opusă?! Va ajunge vreodată la acea localitate? Eu spun: Acela poate ajunge unde-o vrea, numai la localitatea determinării lui nu va ajunge niciodată; pentru că acolo unde vrei să ajungi, în acea direcţie trebuie să şi mergi!

11] Aceşti negrii sunt desigur oamenii cei mai cunoscători din lume în descrierea pământului! Fără superiorul Iustus Platonicus n-ar fi găsit calea încoace într-adevăr veşnic niciodată în consecinţa cunoaşterii lor; dar după ce calea le-a fost o dată ordonat descrisă de către superior, au călătorit ei atunci întocmai cu descrierea şi prezenţa lor de acum mărturiseşte îndeajuns, că au adus foarte exact la îndeplinire îndrumările superiorului şi pentru acest fapt a fost nevoie de o voinţă nestrămutat de tare, care le este proprie tocmai acestor negrii într-o măsură foarte înaltă. Dar cine vrea ceva cu totul tare, acela şi duce la îndeplinire cu siguranţă, ceea ce doreşte el aprig.

12] Cine are prin urmare cuvântul Meu şi învăţătura Mea şi face cu o voinţă nestrămutată cele în concordanţă cu acestea, acela trebuie să-şi atingă scopul şi nimic nu-l poate împiedica în această privinţă; dar cine face aici într-adevăr ceva după cuvântul Meu, dar pe lângă face de asemenea ceea ce râvneşte lumea trecătoare, acela se aseamănă cu un om, care parcurge o jumătate de drum către o localitate, dar de îndată ce ajunge la jumătatea căii, se întoarce imediat şi parcurge calea deja stăbătută iarăşi înapoi. (a Ev. 04. 199: Mt. 6, 24; Regi 1 18, 21; =Lc. 16, 13; Iac. 4, 4; Cor. 2. 6, 15; Ev. 01. 167, 16-18; Ev. 08. 77, 14-15; Ev. 08. 125, 9-12; Ev. 11. 15, 11; VatB. 450)

13] De asemenea, se aseamănă el cu un slujitor, care vrea să slujească la doi domni, care stau reciproc împotrivă. Se va descurca acela cu munca la cei doi domni, pizmuindu-se reciproc? Va putea să-i iubească pe amândoi, chiar dacă numai după aparenţă? Dar ce fel de înfăţişare a feţei vor face cei doi domni, când vor afla, că slujitorul dublu le este la fel de devotat fiecăruia dintre cei doi domni? Nu-i va spune unul ca şi celălalt slujitorului: Pentru că nimeni nu poate sluji la doi domni după adevăr; el trebuie să-l îndure pe unul şi pe celălalt să-l dispreţuiască. Şi iată, un asemenea slujitor glumeţ şi uşuratic va fi atunci alungat de ambii domni în acelaşi timp din slujire şi va mai fi atunci cu greu primit de un al treilea în slujbă şi va fi cu el în aşa fel, că va şedea pe jos între două scaune. (a Mt. 6, 24; 1 Regi 18, 21; =Lc. 16, 13; Iac. 4, 4; 2 Cor. 6, 15; Ev, 01. 167, 16-18; Ev. 08. 77, 14-15; Ev. 08. 125, 9-12; Ev 11. 15, 11; VatB. 450)

14] Dar că aceşti negrii nu vor să fie slujitori la doi domni, ci la Acel unul şi vor fi astfel, acest fapt îl deduci cu totul uşor din treaba, cum conducătorul are de luptat cu camarazii săi cărora cuvintele superiorului le sunt îngropate puternic în inimă şi nu sunt atât de uşor de scos afară!

15] Singurul lucru pe care superiorul l-a pomenit despre o personalitate Dumnezeiască din cărţile lui Moise, este un punct de sprijin şi un pod, pe care pot fi aduşi la Mine. Şi tocmai pe acest pod se află acum în mare parte conducătorul şi caută să le schimbe părerile ale celor mai îndârjiţi. Dacă nu-i trimit îngerul într-ajutor, nu va fi nici într-un an la capăt cu ei; dar Eu îl voi trimite acum pe înger şi treaba va lua desigur o înorsătură bună!”

16] Spune Cireniu: “O, Doamne, acolo aş vrea să fiu într-adevăr prin apropiere, pentru a putea auzi dezbaterea într-un mod mai limpede şi mai răspicat!”

17] Spun Eu: “Nu va fi necesar; pentru că vântul ne va aduce totul la urechile noastre!”
Ev. 04. Capitolul 200
01] Imediat după aceea îl chem pe înger şi îi spun, din pricina tovarăşilor de la masă cu voce tare: “Rafael, acum s-a reîntors Oubratouvishar cu camarazii săi la punctul potrivit şi acum poţi să le ajuţi cu o lovitură celor care se ceartă! Ei sunt pe deplin dispuşi, să accepte punctul său de vedere şi înţelegerea sa despre Mine, dacă le poate dovedi, că piatra a fost cu adevărat adusă încoace din Nouabia într-o clipă prin tine. Du-te aşadar acolo şi adu-i fiecăruia, care cere, ceea ce cere, din coliba lui încoace şi toată treaba în jurul mărului discordiei se va sfârşi cu aceasta pe deplin în mod favorabil!

02] Pentru că aceşti oameni cu o voinţă puternică, dar cu o înţelegere greoaie, trebuie să fie convertiţi printr-o minune, pentru că, cuvântul singur are pentru ei o puterea prea mică de convingere. Acestor oameni nici nu le dăunează o minune chiar aşa de mult ca vouă şi cu totul în special aşa unor evrei; pentru că ei înşişi, ca oameni naturali, pot fi în stare de minuni cu totul respectabile doar prin credinţa lor puternică şi prin voinţa lor de neînduplecat, dar ceea ce consideră ei bineînţeles ca fiind o treaba aproape cu totul naturală. De acest fapt ne vom convinge mai târziu. O minune mare are la ei valoarea numai a unei jumătaţi de minune şi aşa pot fi ei prelucraţi prin minuni cu totul într-un mod nepăgubos fără o oarecare supărare. Mergi acum prin urmare acolo! Ceea ce ai de vorbit şi de făcut, se află deja în tine.”

03] Cu acest răspuns, acum tuturor cunoscut, se duce îngerul la masa la care negrii, deveniţi mai vioi prin savurarea vinului, îşi ţin dezbaterile lor destul de gălăgioase. Atunci când ajunge acolo, spune el cu o voce pătrunzătoare: “De care lucru îl invinuiţi pe acest cel mai mare prieten şi binefăcător al vostru, căruia îi aveţi a-i mulţumi tot binele, de parcă ar dori el să vă înşele şi să vă impună o credinţă greşită?! De ce sunteţi suspicioşi în acea direcţie în privinţa minunii, pe care am înfăptuit-o pentru convingerea lui la porunca Domnului, de parcă aş fi eu un înşelător de el rânduit, căruia, pentru a vă înşela pe voi, i-aş sări în ajutor! Ce dovezi doriţi voi deci, care ar putea fi aici în stare, combătând în voi lăcomia voastră de dubii, să vă pună pe făgaşul cel drept? Să vă aduc ceva încoace din colibele voastre? Cereţi şi eu o voi face!”

04] La această prezentare energică au tăcut toţi şi nu ştiau ce să facă de frică.

05] Dar conducătorul a spus: “Acesta este ajutorul lui Dumnezeu! Aceasta mă va dezvinovăţi de învinuirile voastre devenite deja foarte dure! Cereţi şi convingeţi-vă; pentru că nimic altceva decât acesta singur poate numai să spargă nebunia voastră mare!”

06] După aceea, s-a ridicat unul, care avusese cele mai mari dubii şi a spus: “În coliba mea este îngropată o comoară, în afară de mine şi de soţia mea, care este aici, nu ştie într-adevăr nimeni de ea. Adumi-o încoace şi voi crede atunci pe deplin!”

07] Spune îngerul: “În ce măsură de timp să-ţi aduc comoara încoace, pe care ai învelit-o în in şi stufăriş şi pe care ai îngropat-o în acel colţ către răsărit în coliba ta în acel loc, unde în afara colibei se află un palmier mare, două măsuri de încălţăminte adânc în nisip şi care constă dintr-un bulgăre de aur cu totul curat şi greu de treizeci de livre? Spune-mi măsura de timp!”

08] Aici face cel care a avut dubii ochi mari şi spune: “Dar pentru voia a toate cerurile, cum este posibil să ştii tu, tânăr foarte minunat, acest lucru atât de exact? Cu acestea ai nimicit dubiul meu; pentru că acum îmi este totul evident din toate ce a mărturisit conducătorul şi cel mai bâtrân al nostru despre acel bărbat tânăr! Dar la toate acestea devine treaba mereu mai îngrozitor de stranie! Dacă, afară de tot dubiul, sălăşluieşte în acel bărbat întregul belşug al Duhului lui Dumnezeu veşnic străvechi, cum vom putea continua să existăm în faţa Lui! Nu l-a jignit oare dubiul nostru în cea mai mare măsură? O, o, noi toţi suntem pierduţi!”

09] Spune îngerul: “O, nicidecum, voi sunteţi acum numai toţi câştigaţi! Dar acum determină timpul în care să-ţi aduc comoara ta încoace!”

10] Spune cel care se îndoise: “O, minunatule, - nici nu mai este necesar din pricina necredinţei mele; dar dacă vrei să mi-o aduci încoace într-un mod miraculos, atunci să se întâmple acest lucru pentru tine într-un fel uşor! Dacă are ea cumva aici pentru cineva o valoare deosebită, atunci să mi-o cumpere el în schimbul altor unelte folositoare; fiindcă pentru mine nu este comoara oricum de nici un folos! Ea este frumoasă şi are locuri, care strălucesc foarte tare la soare; şi dacă o priveşte destul de atent, constă ea din tot felul de imagini, care sunt vizibile pe suprafaţa ei. Unele sunt întunecate şi lipsite de strălucire, dar altele strălucesc tare la soare. În aceasta a constat pentru mine valoarea propriu zisă a bulgărelui destul de mare şi cu totul compact. Dacă tu, tinere extrem de minunat şi frumos, vrei să mi-l aduci prin urmare încoace, nu trebuie să te prea pripeşti la toată puterea ta miraculoasă!”

11] Spune îngerul: “Uită-te la mine! În această clipă îţi aduc comoara; numără clipele, cât de multe voi avea nevoie din acestea, pentru a ajunge acolo şi a veni iarăşi înapoi!”

12] Cel care a ridicat dubii şi camarazii săi îndreaptă nişte priviri foarte ascuţite asupra îngerului, pentu a vedea, când se va depărta şi cât de acuşi va reveni după aceea iarăşi.

13] Dar îngerul nu se depărtează absolut deloc, ci îl întreabă pe cel cu dubii de mai devreme: “Aşadar, ai observat prezenţa mea?”

14] Spune scepticul: “Nu, pentru că până acum te-ai aflat tare ca piatra în acelaşi loc!”

15] Spune îngerul: “O, nicidecum; pentru că uită-te numai în jos, la picioarele tale se află foarte sănătoasă şi bine întreţinută comoara ta!”

16] Scepticul se uită sub masă şi comoara lui se află în înveliş neatins la picioarele lui! De acest fapt se sperie cel sceptic într-o asemenea măsură, că buzele lui altfel cu totul roşii precum carminul devin de aceea palide şi el începe să se cutremure straşnic.

17] Şi ceilalţi capăta o înfăţişare a feţei cu totul ieşită din comun din pricina acestei apariţii şi strigă: “Dar pentru puterea şi voia lui Dumnezeu! Ce e asta, cum poate fi asta?! Tu minunatule nu te-ai depărtat de pe loc nici o cea mai scurtă clipă! Cum a fost deci posibil acest lucru?”

18] Spune îngerul: “La Dumnezeu toate sunt posibile şi voi puteţi să deduceţi din asta, cum Dumnezeu Domnul, chiar dacă este aici prezent ca Om asemeni unui alt om, conduce, guvernează şi menţine totuşi întreaga nemărginire cu puterea voii Lui cea mai nemărginită şi cum nu poate exista veşnic niciunde ceva tăinuit de ochii Lui atoatevăzători, despre care n-ar şti El în modul cel mai exact!

19] Că Duhul veşnic Dumnezeiesc S-a întrupat acum pe acest pământ şi a devenit El Însuşi Om, la acest fapt L-a îndemnat dragostea Lui peste măsură de mare către voi oamenii acestui pământ mai cu seamă şi prin aceasta şi către oamenii de pe toate celelalte nenumărate corpuri cereşti, pentru a vă fi pe toate timpurile veşnice un Dumnezeu şi Tată perceptibil, vizibil şi capabil de a I se vorbi în toată dragostea! Pentru că El, ca Dumnezeu, este dragostea cea mai puternică şi cea mai curată, dar din care cauză nici un om şi nici un înger nu I se poate apropia altfel, decât doar şi numai în şi prin dragoste.

20] Dacă vreţi să veniţi la El, atunci trebuie să-L iubiţi înainte de toate mai presus de toate şi voi reciproc ca fraţi advăraţi şi ca surori cu o inimă sinceră; fără o asemenea dragoste este o adevărată apropiere de El atât de bine ca curat imposibilă! Dar acum, ridcă tu, iepure speriat, comoara ta şi pune-o sus pe masă şi priveşte cu luare aminte, dacă este ea într-adevăr cea a ta!”


EV. 201. Capitol.
01] Aici, culegându-se după şocul primit, s-a aplecat negrul şi a ridicat pe masă o bucată destul de mare, a tras paiele şi pânza jos de pe acesta şi în scurt timp s-a aflat dezvelită pe masă bucata de aur; şi mulţi s-au apropiat şi au privit acea comoară costisitoare. Nici chiar Iuda Iscaroteanul nu a putut să-şi stăpânească curiozitatea, a privit acea comoară şi i-a părut rău în secret, că nu era el posesorul acelei comori.

02] Când comoara a fost privită şi admiartă îndeajuns de mult, atunci a întrebat negrul pe înger, cui ar fi cel mai bine să-i facă cadou această bucată, deoarece el nu ar mai vrea s-o poarte pe lungul drum până acasă.

03] Şi îngerul i-a amintit de Cireniu şi a spus aceste cuvinte: “Uită-te acolo, în partea dreaptă a Domnului se află guvernatorul Romei! Acesta domneşte peste Asia şi peste o mare parte a Africii; tot Egiptul se află sub comanda lui şi prin urmare chiar şi superiorul din Memfis! Acestuia să-i dai comoara! Şi tu, Oubratouvishar, ai face mai bine, să dai această comoară guvernatorului, decât superiorului din Memfis, care nu-şi bate capul deloc sau foarte puţin cu astfel de comori! – Dar pe de altă parte este doar un sfat de-al meu, tu însă poţi săvârşi după bunul tău plac!”

04] Spune conducătorul: “Sfatul tău înţelept, este pentru mine o poruncă, pe care eu o voi înfăptui chiar şi cu pierderea vieţii mele, deoarece tu poţi să-mi dai cele mai bune şi înţelepte sfaturi!”

05] Cu aceste cuvinte se ridică amândoi – cel necredincios cu bucata sa de aur şi conducătorul cu diamantele sale mari – şi aşa merg ei spre Cireniu.

06] Când ajung la el, a grăit aşa conducătorul: “Eu nu am ştiut mai devreme cine eşti. Dar eu nu m-am interseat de nimeni altcineva decât de Domnul, deoarece m-am gândit: ‘aici doar unul poate fi Domnul, toţi ceilalţi trebuie să fie slujitorii Săi!’ Dar acum mi-a povestit acel băiat uimitor de alb, că tu, privind pământeşte, eşti un mare domn şi conducător şi aşa m-am hotărât eu împreună cu colegul meu de drum, după sfatul acelui băiat minunat, să-ţi dăruim comorile noastre aduse aici într-un fel minunat ca tu să te foloseşti de ele, dar pentru aceasta, dacă vei putea să ne dai câteva unelte folositoare pentru casă, ca noi să putem coace pâinea în casa noastră, care este aşa de bună şi grozavă la gust.

07] Uneltele noastre de bătut şi de tăiat sunt rele şi se tocesc repede; căci ele sunt făcute cu multă osteneală din lemne şi din oase de animale. În Memfis am văzut noi însă tot felul de unelte de tăiat care nu se tocesc cu atâta uşurinţă nici pe o piatră, - şi de astfel de unelte am avea noi mai multă nevoie decât de metalul galben strălucitor, care este moale şi de nefolosit! – Primeşte de aceea aceste două bucăţi!”

08] Spune Cireniu: “Bine, prieteni, eu voi accepta din partea voastră aceste două bucăţi cât se poate de preţioase; dar nu pentru mine, ci pentru acest popor galileu care este sărac şi are datorii mari de impozite faţă de Roma! Cu aceste două bucăţi este acoperită această ţară faţă de Roma pentru zece ani consecutivi şi ţara se va putea redresa în această vreme.

09] Când vă veţi întoarce voi iarăşi acasă, voi purta eu grija, ca să vi se dea tot felul de unelte bune şi folositoare pentru casele voastre şi dacă voi veţi dori să vă puneţi sub protecţia Romei, atunci ve-ţi primi voi din an în an unelte noi şi folositoare! Căci altfel va trebui ca voi să faceţi la câţiva ani călătoria spre Memfis unde veţi primi voi aceste metale, dar bineînţeles că doar la schimb!”

10] Spune conducătorul; “Pentru a decide aceasta, va trebui ca mai întâi să se ţină o adunare în popor, ceea ce la noi este tot timpul un lucru foarte greu, pentru că ţara noastră este foarte mare şi deseori îi aduce pe locuitori în locuri foarte greu accesibile şi de aceea este foarte greu să se ţină o şedinţă în popor. Dar cel mai bun lucru va fi totuşi, ca noi să mergem din când în când în Memfis pentru a lua de acolo ceea ce ne trebuie cel mai urgent.

11] Legile voastre romane sunt foarte bune; dar ele nu ar folosi şi nu ar fi potrivite pentru poporul nostru. Şi superiorul din Memfis ne-a făcut această ofertă, pe care noi nu am putut s-o acceptăm, aşa cum nu o putem accepta nici pe a ta. Chiar dacă veţi putea intra în ţara noastră, nu v-ar fi de vreun folos! Voi aţi rătăci prin deşerturile fierbinţi şi aţi pieri cu sutele şi nu aţi găsi oameni decât o grămadă de lei, pantere şi tigri în turme de sute de bucăţi, care o să vă sfâşie în bucăţi; dar nu aţi rezista nici împotriva şerpilor şi a viperelor periculoase!”

12] Spune Cireniu: “Dar cum vă descurcaţi voi cu aşa de multe bestii sfâşietoare? Nu vă fac într-adevăr nici un rău?”

13] Spune conducătorul: “Doar ai auzit mai înainte din gura acelui băiat şi din gura sfântă a Domnului, cum suntem noi construiţi! Cum poţi tu să mă mai întrebi şi pe mine? Aşa este, cum a spus Însuşi Domnul despre noi; cum, prin ce şi de ce însă, - nu ştim nici noi! De aceea eu te rog să mă scuteşti cu astfel de întrebări; căci răspunsurile la acestea nu-ţi pot fi de folos!”

14] După aceasta se închină adânc cei doi în faţa noastră şi apoi au mers înapoi la colegii lor de drum pentru a le povesti, ceea ce s-a întâmplat în prezenţa Mea.


EV. 202. Capitol.
01] Dar colegii lor au spus: “Cum aţi putut voi rezolva ceva la Domnul, deoarece voi nu aţi vorbit nici un cuvânt cu El!?”

02] Atunci a spus conducătorul: “Aici unde se află El, provine totul din persoana Sa şi de aceea avem tot timpul de-a face numai cu el, cu toate că noi negociem doar cu ucenicii Săi!” – Cu această explicaţie au fost toţi mulţumiţi şi nu au mai spus nimic.

03] Dar unii au spus către înger: “Ascultă tu, băiat miraculos, nu vrei să aduci şi comorile noastre aici, deoarece toţi cinci avem ascunse lucruri preţioase în casele noastre?”

04] Spune îngerul: “Ridicaţi-le de la picioarele voastre pe masă şi noi vom vedea ce se află acolo!”

05] Atunci se uită cei cinci negri care stăteau la masă, la picioarele lor şi văd spre marea lor mirare sacoşele binecnoscute şi destul de mari, le ridică pe acestea sus pe masă şi mai apar la vedere încă patru bucăţi mari de aur, care împreună cântăreau mai mult de o sută de livre; dar în cea de-a cince-a sacoşă apar şapte pietre de codru, pe care Marcu, care se afla lângă înger, nu le dăsea nici o valoare.

06] Dar îngerul a spus: “Aşteaptă numai şi tu vei vedea, că aceste şapte pietre au chiar valoarea cea mai mare, pământeşte vorbind! Adu aici un ciocan de piatră rezistent şi noi le vom controla!”

07] Marcu fuge plin de curiozitate în cămara sa cu unelte şi apare imediat cu un ciocan de fier solid şi îi înmânează acesta îngerului. Acesta ia o piatră şi îi dă câteva lovituri atente, după care pică jos învelişul albicios al pietrei şi o perlă de mărimea unui cap de om apare la vedere, ceea ce pe toţi cei prezenţi ia surprins foarte tare.

08] Pe suprafaţa acestei perle era gravate hiroglife şi alte semne. Printre altele mai era un desen bun a templului din Ja bu sim bil în momentul ridicării acestuia, desenul era în acea clipă, unde cele patru figuri impresionante au fost terminate după o lucrare de o sută şaptezeci de ani plină de sudoare şi de unele jertfe şi unde se mai lucra cu mult efort la finisări şi prin sculptări au fost gravate scripturi imense şi alte semne în locul larg, plat şi în acelaşi timp s-au început lucrările la deschiderea porţilor în mijlocul a câtor două dintre astfel de figuri imense. Cine putea citi bine aceste scrisuri şi semne, care se puteau vedea cât se poate de limpede, acela avea în faţa ochilor provenienţa acelui templu şi motivul, de ce a fost construit de egipteni în acel timp şi de ce atât de aproape de Nil.

09] Această perlă nu avea o valoare nedefinită doar pentru faptul că era un exemplar uriaş din felul ei, ci avea chiar şi o valoare istorică. Dar pe lângă aceasta ea era din acea perioadă a pământului, după care au mai fost nevoie de mi de ani, până când a pus piciorul primul om pe această lume.

10] În acel timp al pământului, când asemenea animale uriaşe în scoici au populat pământul, valurile mărilor lumii udau cea mai mare parte a pământurilor mai joase ale Africii. Egiptenii mai vechi au găsit scoica mamă la săparea de temelie a primei piramide şi atunci când au deschis scoica mamă, au găsit în ea aceste şapte perle, dintre care îngerul a eliberat-o acum pe aceasta de scoarţa ei.

11] Fireşte că îngerul a fost acum împresurat cu întrebări şi el a şi explicat starea lucrurilor tocmai aşa, cum a fost ea relatată acum, aici, pe scurt.

12] Atunci când Rafael a sfârşit cu explicaţia fireşte superficială primei perle destăinuite, a spus el: “Ceea ce este nevoie, v-am spus acum pe scurt atât de bine pe înţelesul vostru pe cât este posibil; să trecem acum la destăinuirea celei de a doua perle, care va fi cu ceva mai mică decât prima!”

13] Aici a luat îngerul a doua perlă şi a eliberat-o de scoarţa ei în modul şi felul de mai devreme. Şi ea era plină de semne şi inscripţii. Pe una din suprafeţele cele mai netede a fost săpat foarte bine templul mic de la Ia bu sim bil şi pe lângă acesta un căpătâi, asemănător aceluia al marelui Sfinx. Şi îngerul a fost iarăşi împresurat în privinţa faptului de a explica toate aceste semne şi inscripţii.

14] Şi el (îngerul) a spus: “Prieteni, fără deplina trezire a duhului din suflet nu poate nimeni din oamenii care trăiesc acum să desluşească, ce reprezintă toate acestea ce sunt scrise şi desenate aici pe această perlă!

15] Deşi este această perlă tot atât de veche ca prima şi cea mai mare, astfel s-a desenat şi s-a scris pe ea în acest fel însă totuşi cu o sută de ani mai târziu şi anume în aproximativ în timpul terminării templului mic de stâncă, dar în care interiorul marelui templu n-a fost încă pe deplin terminat. De aceea este aici şi templul mic înfăţişat deja ca fiind pe deplin săvârşit.

16] Capul îl repezintă pe acela al regelui păstor atunci deja al şaptelea, care şi-a dat numele de Shivinz (greşit ), cel vioi, cel întreprinzător. El ajunsese la o vârstă de aproape trei sute de ani şi capul său fusese sculptat colosal dintr-o stâncă mare de granit, care este încă şi astăzi, destul de bine prezervat, de văzut.

17] Acest Shivinz introdusese îmbunătăţiri mari în şcoli, precum şi în creşterea animalelor şi în agricultură şi s-a bucurat însă în poporului lui şi de o divnizare aproape dumnezeiască. Dar semnele şi inscripţiile înfăţişează binele, pe care îl introdusese cu duhul său foarte activ în privinţa a toate îmbunătăţirile din această ţară.

18] El nu începuse să sape marele templu, pentru că acest lucru l-au făcut doi înaintaşi ai lui care erau foarte devotaţi Duhului invizibil al lui Dumnezeu; dar din cinstire mare a rânduit el ca ei să fie sculptaţi nu departe de marele templu pe o câmpie frumoasă în poziţie şezândă, în piatră într-o mărime colosală şi a rânduit ca aceste sculpturi să fie puse aproape de Nil spre pomenirea veşnică. Şi deoarece cei doi n-aveau nici un nume şi nici nu vroiau să poarte unul din modestie pură, de aceea le-a dat el un nume şi i-a numit (Me maine oni, = greşit în timpul de mai târziu! ), care stâlpi, sunt şi până în ziua de astăzi destul de bine păstraţi pentru ochii celor privitori.”

19] Spune conducătorul: “Da, da, toate acestea le-am văzut şi le-am admirat foarte tare! Dar cât de vechi sunt într-adevăr acum aceste lucrări extraordinare?”

20] Spune îngerul: “Aproape trei mii de ani şi cele trei milenii următoare nu vor şterge urmele lor pe deplin! – Dar aşteptaţi acum puţin, noi vom dezveli acum cea de-a treia perlă; pe a cărei suprafaţă veţi vedea săpate pe lângă cei doi înaintaşi ai lui Shivinz deja ca statui încă un alt eveniment memorabil foarte mare, care vă va pune foarte tare pe gânduri!”

1   ...   55   56   57   58   59   60   61   62   ...   72


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©atelim.com 2016
rəhbərliyinə müraciət