Ana səhifə

Marea evanghelie a lui ioan


Yüklə 3.17 Mb.
səhifə57/72
tarix25.06.2016
ölçüsü3.17 Mb.
1   ...   53   54   55   56   57   58   59   60   ...   72

EV. 189. Capitol.
01] (Domnul:) 02] Dar aici va trebui să vă obişnuiţi cu mesele Mele şi smochinele usacate va trebui să le daţi cămilelor voastre. Aşezaţi-vă la acele mese care sunt goale şi voi veţi fi imediat îngrijiţi cu destulă hrană şi băutură! Tu, Oubratouvishar, aşează-te aici; căci şi tu eşti pentru poporul tău un adevărat rege şi aceasta este o masă a regilor, care trebuie să diascute între ei, cum trebuie să conducă popoarele şi cum trebuie să formeze oamenii!>

03] Toţi se ghidează după cele spuse de Mine şi Marcu al nostru şi-a terminat treaba cu ajutorul celor nevăzuţi şi aşa au fost deja gata pregătiţi mai mulţi peşti cât se poate de gustoşi; şi când acei negri s-au aflat la masă, au fost aduşi peştii, pâinea, sarea şi vinul, iar oaspeţilor li s-a spus ca ei să mânânce totul ce li s-a aşezat pe masă. Imediat au început aceştia să mânânce peştii care încă erau calzi, au luat pâine şi vin şi lor li s-a părut că totul are un gust minunat.

04] Conducătorul, care acum avea mai mult curaj a început să vorbească:

05] Dar ce apă este aceasta, pe care noi am primit-o ca s-o bem? Şi aceasta are un gust nedescris de bun; ar putea fi băută şi fără ca unui om să-i fie sete şi această pâine dulce ca mierea se poate mânca tot timpul! Eu am primit de la superiorul din Memphis să mânânc din când în când pâine, dar care nu era nici pe departe aşa dulce cum este aceasta. Dar dintre toate eu admir cel mai mult această apă! Unde este izvorul acestei ape? Se poate cumpăra aici la voi? Eu aş vrea să iau puţin din aceasta în ţara mea şi să-i las să guste apa din pământul regiunilor cereşti.

06] Pământul este aici cu mult mai frumos decât la noi! Aici sunt peisajele foarte schimbătoare! Peste tot se pot vedea verdeţuri, tufişuri şi pomi; la noi există unele tufişuri, care cresc, - dar în rest totul este monoton şi gol. Aici munţii sunt aproape până în vârf plini de pomi şi arată cât se poate de blând; la noi acasă sunt pietre goale şi doar în unele părţi sunt acoperite cu muşchi de culoare gri-roşiatic. Totul pare pustiu şi stricat. Culorile lor sunt de obicei roşu şi gri-închis, iar deseori sunt atât de abrupte, că ici şi colo se poate urca doar cu riscul vieţii. Dacă unul a ajuns la înălţime, atunci de abia poate suporta căldura, dar amiaza nu poate chiar deloc; căci atunci devin vârful munţilor încinşi, aşa, că dacă se aşează nişte peşti peste aceştia se frig foarte bine, chiar şi carnea mieilor sau a caprelor. În acele după amieze nu se aşează nici măcar un vultur pe un vârf de munte şi caprele de munte coboară în regiunile de lângă Nil.

07] Oh, noi locuim într-o ţară dură şi foarte caldă, unde în unele timpuri este foarte greu, să fi şi să rămâi un om! Departe de Nil, mai ales după perioda verii ar fi imposibil să trăiască un om; căci acolo pot exista zile, care topesc pietrele şi nisipul, - mai ales în acele amieze când vântul începe să bată de la miază zi. Atunci se pot vedea nişte flăcări adevărate cum se mişcă deasupra deşertului şi oamenilor şi animalelor nu le rămâne altceva de făcut decât să îmbrăţişeze Nilul, care este rece la noi ca şi printr-un miracol.

08] La sfârşitul ultimelor trei luni din an, înainte ca să vină luna de ploaie, este cea mai groaznică perioadă, căci atunci apar furtunile de foc. Începe să fie o năduşeală. Nori, care arată ca nişte stâlpi groaznici de foc apar de după munţi şi acoperă la sfârşit tot cerul, iar nenumărate fulgere şi tunete cad de pe bolta cerului întunecat şi îi înfricoşează tare pe oameni şi pe animale. Aduc doar pagube neînsemnate, deoarece se destramă în aer; dar nu este şi nu rămâne o glumă, să auzi deseori patruzeci de zile de-a rândul aceste zgomote infernale, zi şi noapte şi pe lângă aceasta să-ţi fie tot timpul teamă, să fi ars de un fulger care ajunge până pe suprafaţa pământului, - ceea ce s-a mai întâmplat din când în când, mai ales acelor oameni, care nu şi-au acoperit trupul atent cu grăsime.

09] Dacă trece acest timp de foc, atunci începe să plouă şi să plouă între patru şi şase săptămâni sau în acea perioadă când se schimbă luna. Ploaia pică mărunt şi deasă, iar pe vârfurile înalte ale munţilor ninge din când în când. La sfârşitul anotimpului de ploaie se răceşte vremea foarte tare, aşa că noi trebuie să ne încălzim deseori în jurul unui foc. Nici acest lucru nu este chiar atât de bun, dar totuşi este de preferat perioadei de după vară.

10] Aşa este viaţa şi existenţa noastră şi aşa ne petrecem noi zilele! Noi avem de înfruntat multe probleme şi doar foarte puţine lucruri plăcute. Oh, ce ceruri sunt aceste regiuni faţă de cele, de unde provenim noi! Cât de minunat este oare să trăieşti aici, sub acest cer adevărat şi cât de sterp şi trist arată totul la noi! Dar Tu, o Doamne, ai vrut să fie aşa şi nu altfel în pielea noastră neagră, dar probabil că este bine aşa şi până acum nu a spus nimeni vreun cuvânt despre aranjamentele Tale!

11] Pielea noastră neagră este în unele privinţe o povoară foarte grea; căci după experienţe îndelungat atrage căldura cu mult mai tare decât o altă culoare mai deschisă şi în al doilea rând este cât se poate de urâtă faţă de înfăţişarea voastră albă. De exemplu, cât de frumoasă este înfăţişarea acelei feciori prezente aici şi în schimb cât de urâtă a unei fecioare de-a noastre! Noi vedem şi simţim acest lucru şi totuşi nu putem să ne colorăm altfel! Ce păr frumos aveţi voi şi ce lână urâtă şi cârlionţată avem noi ca fiind podoaba capului! Dar noi nu spunem nimic şi suntem mulţumiţi cu totul, ce ne-ai dat Tu, o Domnul şi Învăţătorul nostru!

12] Dar acum trebuie să vă arat eu forma minunată a naturii şi Tu o Doamne vei decide cu milă, ce valoare ar putea să aibă!>


EV. 190. Capitol.
01] Aici scoate din pânzele sale Oubratouvishar comoara sa cea mică şi o aşează în faţa mea cu aceste cuvinte:

02] Spun Eu:

03] Iată, această piatră a fost pilită şi îndreptată o sută şaptezeci de ani, a devenit ornament pentru coroana unor regi persieni, până când un rege l-a cinstit pe un comandant cu el; şi acel comandant la pierdut la graniţa pustie a ţării voastre, unde s-au aflat nespus de mulţi lei şi pantere. Acele animale le-am aşezat Eu spre protecţia voastră căci altfel persienii războinici v-ar fi găsit şi ar fi stârpit turmele voastre.

04] Dar cum tu ai fost ales să găseşti pe lume o comoară mare, care se afla deja de câteva sute de ani sub pietre, tot aşa eşti ales, să găseşti cea mai mare comoară pentru spirit şi din acesta pentru toate sufletele. Tu ai căutat şi ai găsit ceea ce ai dorit! Pielea ta neagră să nu te deranjeze şi pentru Mine va rămâne una dintre cele mai bineprivite culori.

05] Această Evanghelie, pe care Eu vă voi predica-o, va rămâne doar la voi pură. Tu vei deveni apostolul Meu pentru fraţii şi surorile tale negre! Dar într-un timp scurt vă voi trimite Eu un ajutor, acela vă va conduce într-o ţară frumoasă a părţii voastre pământeşti şi el vă va învăţa agricultura şi tot felul de alte lucrări folositoare, care sunt cât se poate de necesare pentru viaţa pământească.

06] În acea ţară încă necunoscută de voi veţi deveni un popor fericit şi mulţumit şi veţi păstra puritatea cuvântului şi a învăţăturilor Mele. Dar vai de aceia, care vă vor căuta în timpuri mai îndepărtate pentru a vă stăpâni; împotriva acelora voi lua Eu sabia de jar a furiei şi îi voi bate până la ultimul om! Şi aşa veţi rămâne voi, negrilor, un popor liber într-un colţ mare închis pe acest pământ pentru veşnicie.

07] Dar dacă voi vă veţi despărţi vreodată – ceea ce trebuie să rămână posibil din pricina libertăţii voastre -, atunci cei mai puternici dintre voi vor deveni regi, vă vor chinui cu legi aspre şi libertatea voastră de aur va lua sfârşit pentru mult timp sau chiar pentru totdeauna! Atunci copiii voştri vor suferi foarte mult şi vor dori o scăpare; dar aceasta se va lăsa mult aşteptată. De aceea ordonaţi-vă aşa, ca printre voi să nu ajungă unul vreun rege – în afară de aceia, cum eşti şi tu unul! Căci tu nu eşti un tiran, ci doar unul care fericeşte poporul tău şi acest lucru se află şi în ordinea Mea şi aşa va rămâne la voi!>

EV. 191. Capitol.
01] (Domnul:)

02] Iubiţi-Mă ca fiind Dumnezeul, Domnul şi Învăţătorul vostru şi între voi ca şi persoana proprie, căci aşa veţi rămâne voi în dragostea, în puterea şi forţa Mea şi lumina Mea nu vă va părăsi niciodată!

03] Dar dacă veţi deveni mai slabi în dragostea faţă de Mine şi faţă de fraţii şi surorile voastre mai sărace, atunci va deveni întuneric în inimile voastre şi puterea şi forţa Mea vă va părăsi! Chiar dacă veţi striga numele Meu şi veţi vrea să înfăptuiţi ceva, nu vă va mai da nici un fel de forţă sau putere; căci toată puterea şi forţa şi toate lucrurile reuşite în numele Meu se menţin doar prin dragostea faţă de Mine şi faţă de aproapele vostru!

04] Doar numele Meu nu înfăptuieşte nimic, ci doar dragostea în el, prin el şi pentru el, iar prin aceasta pentru aproapele! Dar la cine va veni un sărac şi îl va ruga pentru un ajutor, dar acesta va spune către el: ‘Du-te şi câştigă-l!’, acela nu are dragostea Mea şi prin numele Meu nu va avea putere sau forţă!

05] Du-te acum la colegii tăi şi spune-le aceasta, iar după aceea vino şi Eu însumi îţi voi vesti o altă Evanghelie! Aşa să fie!>

06] Oubratouvishar se închină adânc în faţa Mea şi merge la masa colegilor săi pentru a le spune ceea ce a auzit el de la Mine. Dar cât de mare a fost mirarea sa, când, în loc de cei douăzeci de colegi, s-au mai aflat la masă treizeci şi patru de femei. El le-a recunoscut bineînţeles ca fiind vecinele sale şi rudele apropiate, iar prima sa întrebare nu a fost alta decât, când şi cum au venit aici.

07] Şi aşa au răspuns cei întrebaţi:

08] Noi nu am fi interprins una ca aceasta, dacă nu ar fi venit la noi un minunat tânăr alb venit ca şi din ceruri şi nu ne-ar fi împins la aceasta. Noi am adunat o turmă de vite, tauri şi o turmă mică de oi şi am venit cu acestea până în Memphis; acolo ne-a întâmpinat deja de departe bunul superior cu oamenii săi şi acesta a spus, că a primit vestea de la acelaşi tânăr şi de aceea a venit în întâmpinarea noastră.

09] El ne-a dat veste despre voi, ne-a luat turmele pentru a le îngriji şi ne-a dat aur şi argint în diferite cantităţi pentru a le putea da peste tot în schimbul mâncărurilor şi a altor lucruri necesare. Noi i-am mulţumit şi el ne-a dat însoţitori până în Alexandria, care ne-au procurat tot ce aveam nevoie in Alexandria aceştia ne-au procurat o cutie de apă, care ne-a adus peste o apă care parcă pur şi simplu nu vroia să se termine.

10] Când noi am fost lăsaţi la mal, am găsit urmele voastre în nisip şi am urmat aceste urme. Noi am ajuns în sfârşit atât de aproape de voi, că am putut vedea destul de bine praful pe care cămilele voastre îl lăsau în urmă; doar când voi v-aţi pierdut în spatele unei păduri şi a unui munte, nu am mai putut vedea nimic.

11] Dar atunci a venit înaintea noastră acel tânăr şi ne-a adus într-un fel până aici, despre care noi nu putem să-ţi spunem nimic, decât că suntem întru totul uimiţi! Dar cum am ajuns noi de acolo aici, nu ştim nimic mai mult decât am şti despre un vis urât!

12] Dar acel om măreţ ţi-a dat o poruncă! Ce este? Vorbeşte! Căci acesta seamănă cu acel om pe care tu l-ai văzut în viziunile tale povestite nouă de mai multe ori, acela, pentru care ai venit tu şi noi toţi până aici! Vorbeşte, vorbeşte!>


Ev. 04. Capitolul 192
01] Spune conducătorul: “Noi, fraţii şi surorile mele, credem acest lucru, pentru că suntem acum martori oculari şi auditivi a ceea ce este şi continuă să existe aici, în faţa noastră! Toată înţelepciunea omenească, toată mintea şi chiar însăşi raţiunea cea mai curată şi lucidă nu poate înţelege, că ar fi cumva posibil, chiar numai a ne gândi la ceea ce este şi se află aici.

02] O, voi nu presimţiţi şi nici nu vă puteţi face vreo noţiune în privinţa a ceea ce este aici! Eu îmi închipuisem, după vedenile mele avute, ceva aproape nemăsurabil de mare, ce mă va aştepta aici; dar către ceva pe deplin de nemăsurat şi în totalitate nemărginit n-a îndrăznit nici chiar gândul meu cel mai mare şi slăvit să se ridice şi să poată să se ridice şi totuşi este acest fapt astfel şi se află aici, de netăgăduit în faţa ochilor noştri miraţi!

03] Voi cunoaşteţi ceea ce doar şi numai eu singur am negociat împreună cu superiorul în Memphis un an întreg cu totul tare în faţa voastră, deşi superiorul a fost adeseori de părerea că ar fi îndeajuns, dacă eu singur aş fi iniţiat în înţelepciunea lui adâncă. Dar eu i-am spus: Şi el şi-a deschis după aceea mereu cu voce tare gura lui.

04] Atunci când ne-a condus după aproximativ o jumătate de an Korak din Karnag, pentru a ne dezveli acolo vălul lui Isisi vestit din vechi timpuri, au fost atunci şi peste jumătate dintre voi prezenţi şi aţi auzit şi aţi văzut totul ca mine.

05] Noi am văzut acolo două imagini stranii: în primul rând, că I-sis-ul (existenţa de hrană a vieţii din începuturi), era ascuns în spatele unui văl gros şi pe lângă acesta, imaginea lui Osiris (Ou sir iez; păşunea omului curat, duhovnicesc).

06] Prima imagine reprezenta o femeie colosală, care avea la piept o grămadă de sâni; în timpurile străvechi, s-ar fi pus şi o vacă în locul femeii cu mulţi sâni văzută de noi.

07] A doua imagine a Ou sir iez înfăţişa o fiinţă stranie. Pe o păşune largă şi mănoasă se afla un bărbat, înconjurat de multe cirezi, care păşteau cu hărnicie şi bărbatul ciudat stătea în mijlocul a tot felul de fructe şi felul său de stat era acela al unui esenden.

08] Prin aceste două imagini înfăţişau egiptenii, cum voi înşivă aţi auzit acest lucru din gura superiorului înţelept, mai întâi în mod învelit, existenţa din începuturi a fiinţei Dumnezeieşti creatoare şi hrănitoare şi menţinătoare a toată făptura - şi prin a doua imagine neînvelită, toată făptura creată, în viaţă şi mâncătoare.

09] Aici a început superiorul să ne explice nouă tuturor substanţa un singur Dumnezeu veşnic şi creator din străvechi timpuri cu cuvinte adânci ale înţelepciunii şi noi am recunoscut, că ar trebui să existe o fiinţă străveche atotputernică şi extrem de înţeleaptă, din Care au reieşit toate fiinţele din întreraga nemărginire veşnică şi sunt acum de asemenea continuu hrănite şi menţinute prin Aceasta.

10] Această fiinţă Dumnezeiească din timpuri străvechi nu este pentru nimeni vizibilă sau de înţeles, deoarece ea umple toată nemărginirea şi este pretutindeni prezentă şi de faţă în modul cel mai tăinuit, atât în spaţiu, cât şi în timp, din care motiv imaginea I-sis-ului a fost mereu învelită. Nimeni nu putea şi nu avea voie să dea la o parte vălul imens al I-sis-ului, afară numai în anumite timpuri deosebit de sfinte din partea celui mai înalt preot, - dar chiar acesta însuşi numai partea cea mai de jos în faţa poporului.

11] Voi aţi căpătat atunci respectul cel mai imens faţă de Dumnezeirea străveche, precum nu mai puţin şi eu. Pe calea Kar nag-ului (nu adică gol, deci îmbrăcat şi învelit) către Korak (umil ca un rac) nu s-a vorbit despre nimic altceva decât despre Dumnezeirea străveche şi superiorul ne-a explicat la fiecare pom a cărui interior este de asemenea ascuns de ochii fiecăruia, imaginea învelită a I-sis-ului şi mirarea noastră şi respectul nostru profund a crescut cu fiecare pas al cămilelor noastre care ne cărau.

12] În fiecare obiect al naturii am început să vedem imaginea misterioasă al I-sis-ului învelit şi cu văl peste şi superiorul avea o bucurie potrivită cu noi, ucenicii săi negri şi noi am privit începând din Kar nag la întreaga natură cu pe deplin alţi ochi decât mai devreme.

13] Ce discuţii minunate şi mari au avut loc după aceea între noi şi de ce fel de respect profund a fost cuprinsă toată inima noastră, când îndreptam în orele noastre libere de lucru gândurile noastre şi cuvintele noastre înspre acea unică fiinţă Dumnezeiească veşnică! Cât de des am discutat aşa cu superiorul bun şi înţelept în Memphis despre faptul, ce sentiment înviorător fără nume ar trebui să aducă la suprafaţă acest fapt într-un om, dacă ar fi cumva posibil să auzim în cuget numai o dată un cuvânt de la cea mai înaltă fiinţă Dumnezeiească, chiar dacă numai foarte încet, dar lămurit!”
Ev. 04. Capitolul 193
01] (Oubratouvishar:) “Noi l-am întrebat pe superior, dacă nu i s-a întâmplat niciodată unui om extrem de drept pe întreg pământul.

02] Superiorul a dat din umeri şi a spus:

03] Omul ca formă limitată ar dori, ce-i drept, să-şi aducă Dumnezeul străvechi mai aproape, inima lui este însetată după faptul de a-L vedea o dată pe Creator într-o formă omenească accesibilă şi a schimba cu El, veşnicul Duh străvechi, nişte cuvinte ca şi cu un om; dar acest fapt nu este nimic altceva decât o dorinţă prostească a omului slab la minte, care este foarte scuzabilă într-o anumită privinţă, dar nu poate fi veşnic niciodată realizată. Pentru că mărginirea nu poate deveni veşnic niciodată nemărginit – şi nemărginirea niciodată mărginită!>

04] Aşa ne-a vorbit superiorul înţelept şi noi am şi înţeles aceste lucruri, atât de bine pe cât era posibil pentru capacitatea noastră slabă de înţelegere.

05] Dar, neţinând cont de toate acestea, se impunea la fiecare dintre noi ca de la sine o personalitate Dumnezeiească chiar dacă cât se poate de mare, deoarece nu ne puteam totuşi niciodată regăsi pe deplin în nemărginirea Dumnezeiească, pentru că eram prea părăsiţi. Inima noastră cerea necontenit un Dumnezeu în persoană, capabil să fie văzut şi iubit, chiar dacă raţiunea noastră prevestea tot timpul război inimii sărace, care se simţea aşadar totuşi mult prea mică, pentru a cuprinde nemărginirea Dumnezeiească cu toată dragostea, deşi superiorul nostru ne sfătuia să iubim Dumnezeirea străveche.

06] Superiorul ne-a mărturisit, că ar exista pe pământ un popor, care ar avea aici numele de . Acest popor ar fi în recunoaşterea cea mai adevărată a celui mai înalt Dumnezeu. Cel dintâi al înţelepţilor lui, un om născut egiptean pe nume Moi ie sez (asta înseamnă:


, un nume pe care i l-a dat o princesă, când l-a salvat din fluviul Nilului), a obişnuit să ducă convorbiri în jur de cincizeci de ani cu Duhul lui Dumnezeu. Aceluia tocmai Duhul lui Dumnezeu i-ar fi impus o obligaţie severă, să nu cumva să şi-L închipuie vreodată sub forma unei înfăţişări lumeşti! Şi acel înţelept a cerut o dată după nevoia inimii sale să-L vadă în persoană, dar a prmit ca răspuns:

07] Dar atunci când neţinând cont de acestea, în inima înţeleptului dorul aprig de a-L vedea pe Dumnezeu s-a făcut mai intens, Duhul lui Dumnezeu i-a poruncit să se ascundă într-o crăpătură de stâncă şi să iasă afară, când va fi chemat. Acest lucru l-a făcut înţeleptul; şi atunci când a fost chemat, a păşit afară şi a văzut într-o depărtare spatele lui Dumnezeu strălucind mai mult decât o mie de sori! Dar chipul acestuia

s-ar fi făcut după aceea într-o asemenea măsură de strălucitor, că în decursul a şapte ani nici un om nu putea să-l privească pe acelaşi fără să orbească, din care cauză acest înţelept a şi fost aşadar nevoit să-şi învăluie puternic chipul în decursul acestui timp. Deci, aşa cum ştiţi, toate aceste lucruri ne făcuse cunoscut superiorul nostru foarte înţelept.

08] În ce măsură se comportau toate aceste lucruri în acest fel sau într-un alt fel, despre acest fapt nu ştim să pronunţăm nici o altă judecată ulterioară; numai acest lucru îl ştim, că peste buzele superiorului n-a curs niciodată vreun cuvânt neadevărat. Aşa cum a auzit el acest fapt, exact astfel ni l-a şi spus nouă.

09] Ştiţi voi, atunci când l-am întrebat, unde în întreaga ţară a Egiptului Dumnezeirea adevărată şi veşnică este aşadar vreodată divinizată şi extrem de slăvită potrivit cu cel mai probabil adevăr, cum ne-a spus atunci: )! Printr-o poartă mare şi înaltă duce calea în interiorul halei mari de munte. Aceasta este împodobită cu columne, care toate sunt cioplite din stâncă. Între fiecare columnă se află un uriaş înarmat de cel puţin douăsprezece lungimi de om, în aşa fel de parcă ar purta acesta acoperişul templului.

10] Interiorul este despărţit în trei hale printr-o boltă; dar în fiecare în ambele părţi stau în picioare şapte asemenea uriaşi, laolaltă paisprezece uriaşi în fiecare dintre cele trei hale. Ele sunt înfăţişările sensului a celor şapte duhuri care reiasă de la Dumnezeu. Dar hala enumeră în cele trei părţi distincte ale ei de şase ori şapte asemenea uriaşi; asta reprezintă că Dumnezeu pusese deja din începuturile a toată făptura şase măsuri de timp şi că în fiecare dintre aceste măsuri de timp nemărginit de lungi şi cuprinzându-se mereu din temelie, aceleaşi şapte duhuri au dus totul şi au înfăptuit pretutindeni. Fiecare dintre cele şase părţi a halei lungi de templu şi împărţită în trei este împodobită cu tot felul de semne şi figurine, dintre care acela iniţiat în înţelepciunea veche poate descifra tot ce le-a revelat Duhul lui Dumnezeu înţelepţilor profunzi şi străvechi ai acestei ţări.

11] La capătul celor trei hale se află iarăşi imaginea învăluită a I-sis-ului, cea descoperită a Ou-sir-iez-ului şi pe un altar în faţa I-sis-ului se află cuvintele săpate în piatra tare: Ja-bu-sim-bil! La intrare, în cele două părţi ale porţii templului se aflau doi uriaşi în starea şezândă şi reprezintă cele patru puteri elementare principale ale lui Dumnezeu în natură; că ei şed, reprezintă ordinea şi liniştea, în care au fost ei puşi din partea lui Dumnezeu, pentru a-i sluji întregii făpturi după voia lui Dumnezeu.

12] O inscipţie de peste poartă îl avertizează pe vizitatorul acestui lăcaş sfinţit, ca să păşească mereu cu duhul recules în halele sfinţite. Cine intră în prima hală, va găsi primii doi stâlpi împodobiţi cu semne cu totul ieşite din comun; acestea sunt presupuse să aibe o legătură cu un fel de luptă lumească sub noţiunea .

13] Aşadar, aici sunt eu prea puţin adânc cunoscător al vechii înţelepciuni, pentru a vă putea explica aceste lucruri mai departe şi mai adânc! În şapte zile vreau să vă conduc acolo, unde puteţi să luaţi toate acestea voi înşivă în vizor. Fireşte că erodarea timpului a distrus aşa unele lucruri în privinţa acestei sfinţenii străvechi; dar foarte multe s-au păstrat cu totul bine şi mai puteţi să învăţaţi foarte multe de la aceste lucruri!>

14] Aşadar, ce fel de sentimente au început să facă atunci germeni în noi! Şi de-abia puteam să aşteptăm ziua în care ne va conduce superiorul la sfinţenia descrisă. Atunci când a sosit în sfârşit acel timp şi când călăream pe cămilele noastre într-acolo, cum a început starea să ardă în inimile noastre, când am început să ne apropiem numai de templul mic premergător, care se presupune că nu este nimic altceva decât un loc de înmormântare a unor înţelepţi străvechi! Dar cum bătea inima noastră, atunci când am ajuns în faţa porţii marelui templu de stâncă! Ce impresie nedescrisă a făcut priveliştea celor patru elemente personificate şi n-am devenit aproape incapabili de a vorbi, atunci când am intrat cu torţe aprinse în halele interioare ale templului? Dar de ce ne-au pătruns toate acestea chiar atât de puternic? Pentru că gândeam că suntem acolo mai aproape de fiinţa Dumnezeiească cea mai înaltă şi adevărată decât altundeva în Memphis.

15] Atunci când am părăsit iarăşi templul minunat sub însoţirea a multor lacrimi şi suspine şi când bunul superior ne-a relatat aşa unele lucruri din timpul străvechi al pământului, cât de cuprinzător ne-au îndreptat toate acestea, că am început la sfârşit să considerăm de îndată deja pământul întreg că ar fi un templu mare al lui Dumnezeu! Dacă acele două zile au fost fierbinţi sau mai mult reci, acest fapt nici nu l-am simţit, pentru că cugetele noastre au avut prea mult de lucru şi anume cu totul, ce ne-ar fi putut aduce mai aproape de Duhul străvechi al lui Dumnezeu. Şi totuşi am rămas cu acest fapt cu totul evident în neîmplinire. Noi am ştiut multe; dar I-sis-ul a rămas învelit şi acoperit cu văl şi nici un muritor n-a fost în stare să dezvelească îmbrăcămintea misterioasă a Dumnezeirii veşnice.”

1   ...   53   54   55   56   57   58   59   60   ...   72


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©atelim.com 2016
rəhbərliyinə müraciət