Ana səhifə

Floarea de colt sau floarea reginei (Leontopodium alpinum)


Yüklə 35 Kb.
tarix24.06.2016
ölçüsü35 Kb.
Floarea de colt sau floarea reginei (Leontopodium alpinum)

 

Floarea de colt sau floarea reginei(Leontopodium alpinum) - este o adevarata perla a muntilor nostri, o specie declaratamonument al naturii din anul 1933. Planta erbacee, perena, din familia Asteraceae, de o frumusete aparte si totodata cea mai rara din intreaga flora montana creste in muntii calcarosi, in pajistile de pe versantii abrupti si insoriti, sau pe stancarii. Este intalnita in Romania pe stancile aproape inaccesibile omului din Muntii Vrancei, Muntii Bucegi, Muntii Fagarasului, Muntii Maramuresului, Rodna, Obcinele Bucovinei, Masivul Ceahlau, Retezat, Godeanu.



Floarea de colt este protejata in rezervatii naturale cum ar fi cele din Piatra Craiului, Muntii Bucegi, Ciucas, judetul Alba etc. In rezervatia botanica din Alba floarea de colt coboara la cea mai mica altitudine - circa 600 m - din Europa.

 

Caracteristici



Floarea de colt este o planta de stepa, venita de departe, din tinuturile Asiei, unde pe alocuri creste inalta si deasa ca iarba. Intreaga planta este acoperita de peri catifelati de culoare argintie, ce protejeaza frunzele si florile de vant. De altfel, aspectul ei din pasla are menirea s-o apere de caldura si vantul care sufla in tara de bastina. Face parte din familia composaea.

Intalnita de cele mai multe ori pe culmile stancoase si tot mai rar pe platourile montane, floarea de colt are radacina fixata in putinul pamant ramas intre scobiturile sapate in stancile calcaroase. In pamant are un rizom cilindric, acoperit cu resturi de frunze negre-brune, iar la suprafata pamantului formeaza o rozeta de frunze, din mijlocul carora se ridica otulpina scurta de 5 - 20 cm, uneori de 30 cm, ce poarta o inflorescenta numita calatidiu, de forma unui disc, in care sunt grupate, in mod normal, florile. Tulpina este imbracata in partea de jos cu frunze catifelate, de dimensiuni diferite asezate de jur imprejurul tulpinei, in forma de cerc. Numeroasele si micutele flori, compuse din petale de un alb imaculat sunt dispuse in asa fel incat lasa impresia unei singure flori de forma unei stelute. La noi in tara, floarea de colt poate fi vazutainflorita in lunile iulie si august.

  

In diferite locuri din lume unde mai poate fi intalnita, floarea de colt poate atinge inaltimea de pana la 80 cm.



 

Denumiri


Floarea de colt (Leontopodium alpinum) mai este numita popular si floarea reginei sau: albumeala, albumita, edelvais, flocosele, steluta, floarea-doamnei, siminic.

 

Habitat



Floarea de colt poate fi intalnita pe abrupturile si piscurile calcaroase din Muntii Maramuresului si Muntii Rodnei, Obcinele Bucovinei, Rarau, Ceahlau, Ciucas, Muntii Bucegi, Fagaras, Cozia si Retezat.

In afara spatiului romanesc, floarea reginei infrumuseteaza zone din Abruzzi, Alpi, Balcani, Carpati, Pirinei, dar si din Asia Centrala si de Est.

 

Simbol


Floarea de colt este simbolul iubitorilor de drumetie la munte. De aceea este cautata si culeasa uneori nechibzuit. Odinioara, floarea de colt impodobea pajistile de pe culmile domoale ale Bucegilor si Fagarasului, dar fiind mai la indemana omului a fost culeasa fara crutare, disparand complet. Azi o mai intalnim sus, pe cetatile de calcar. Si numai in putine locuri, ca in Muntii Apuseni, coboara la 600 m.

Aceasta planta reprezinta in traditia populara romaneasca un simbol al dragostei si se spune ca barbatii isi demonstrau dragostea, indemanarea si curajul, culegand o floare de colt de pe stancile ascutite al muntilor si oferind-o iubitelor.

Aceasta floare, ca o steluta, este simbolul tineretii, al tuturor virtutilor si harurilor sufletului omenesc. Din cer, peste crestele muntilor si peste coltii de stanca aplecati peste vagauni si prapastii, se pornesc ploi de stelute albe, catifelate. Sunt florile zanelor, care impodobesc muntii.

In limbajul florilor floarea de colt simbolizeaza puritatea si curatenia.

 
Metode de protecţie a mediului înconjurător
În ultimii ani, mijloacele tehnice au avansat pentu a putea adapta metodele industriale la impactul activităţii umane asupra mediului. Aceste mijloace pot fi atât tehnice, cât şi legislative şi normative. La nivel internaţional, acorduri precum Protocolul de la Kyoto impun cote maxime în ceea ce priveşte gazele cu efect de seră. Alte acorduri reglementează aspecte specifice, cum ar fi protecţia unei locaţii, a unei specii pe cale de dispariţie, sau interzicerea unei substanţe.

Gestionarea resurselor naturale

Principala problema de mediu este gestionarea resurselor naturale. În scopul de a proteja resursele neregenerabile şi de a le conserva pe cele regenerabile, sunt implementate metode de gestionare. În cazul hârtiei, unele etichete permit gestionarea durabilă a pădurilor, asigurându-se că exploatarea respectă ritmul de creştere al arborilor şi că nu contribuie la defrişare. Există etichete pentru multe alte resurse, care asigură metode de gestionare durabilă. În ceea ce priveşte pescuitul şi vânatul, cotele reglementare impun respectarea unui ritm de restaurare a unor specii de animale. Cât despre speciile de animale sau plante pe cale de dispariţie sau cu o situaţie mai delicată, li se poate oferi o anumită protecţie datorită parcurilor naturale.

În acest domeniu, eforturile ce trebuie făcute pentru a asigura gestionarea durabilă a majorităţii resurselor pe care le folosim sunt mari. Acesta e motivul pentru care OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) a făcut gestionarea una din priorităţile sale.

Protecţia mediilor şi a speciilor

Pentru a conserva biodiversitatea, au fost elaborate numeroase mijloace de protejare a mediilor naturale şi a speciilor care trăiesc în acestea.



Rezervele naturale, care există în numeroase ţări ale lumii, permit conservarea ecosistemelor rare sau pe cale de dispariţie, limitând urbanizarea şi activităţile umane în zonele cu probleme. În cazul speciilor pe cale de dispariţie, IUCN (Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii şi Resurselor Naturale) întocmeşte şi actualizează Lista Roşie, care încadrează speciile pe cale de dispariţie. Datorită sprijinului din partea convenţiilor internaţionale, precum Convenţia de la Washington, sunt luate măsuri pentru conservarea acestora.

Recent, o mai bună conştientizare a situaţiei speciilor de animale a permis crearea de coridoare biologice, care fac legătura între mediile naturale, încurajând astfel migraţia şi răspândirea speciilor.


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©atelim.com 2016
rəhbərliyinə müraciət