Buletin informativ 2008 Buletin informativ

Adresa redacţiei este la Casa Corpului Didactic „Alexandru Gavra” Arad

Acest număr a fost realizat de Ana Curetean şi Viorel Dolha.

Colaborator: inst. Daniel Lozbă-Ştirbuleac
Coperta 1: Primul Congres Naţional al Învăţătorilor din România – Ploieşti 28-30 decembrie 1898, foto L.A. Hirsch
Coperta 4:

a) Clădirea şi sala în care s-a desfăşurat al XXVIII-lea Congres Naţional al Învăţătorilor din România şi al Învăţătorilor Români de peste Hotare-Arad 28-29 Octombrie 2006

b) Despre al XXVIII-lea Congres Naţional al Învăţătorilor din România şi al Învăţătorilor Români de peste Hotare-Arad 28-29 Octombrie 2006, în revista „Învăţământul primar” nr 1-2/2007, redactor Ion Cernea

Tipar: Tipografia „Stampa” SRL Arad,

Tiraj: 2000 exemplare
ISBN 978-973-0-05868-0

CUPRINS

• 
  GÂNDURI ÎNAINTE DE CONGRES ................................................pag.4
  

• 
  ASOCIAŢIA GENERALĂ A ÎNVĂŢĂTORILOR DIN ROMÂNIA (AGIRO) prezentare ............................................................................pag.7
  

• 
  CONFERINŢELE CONGRESULUI ...................................................pag.9
  

• 
  MESAJE, GÂNDURI DE LA COLEGI CARE AU ACTIVAT ÎN AGIRO ŞI ÎNAINTE DE 1945 ŞI ÎN ANUL 2008 al CONGRESULUI AL XXIX-LEA ......................................................................................................pag.10
  

• 
  MESAJE ŞI GÂNDURI ADRESATE PARTICIPANŢILOR LA CONGRES ..........................................................................................pag.19
  

• 
  ARC PESTE TIMP ..............................................................................pag.44
  

• 
  Gânduri despre (i)raţionalitatea în şcoală ........pag.100
  

• 
  PROVOCĂRILE EDUCAŢIEI ........................................................pag.106
  

• 
  PRIN CAPCANELE ISTORIEI? ...................................................... pag.108
  

• 
  ISTROROMÂNII – POPORUL CARE A AVUT UN SINGUR ÎNVĂŢĂTOR: ANDREI GLAVINA ................................................pag.124
  

• 
  LIPSA CULTIVARII LIMBII ROMANE ÎN ŞCOLILE DIN ZONA SERBEI DINTRE TIMOC ŞI MORAVA .........................................pag.127
  

• 
  COLEGI ROMÂNI DE PESTE HOTARE INVITAŢI LA CONGRES .............................................................................................................pag.129
  

• 
  PARTICIPANŢII LA CONGRES .....................................................pag.132
  

V.D Preşedintele AGIRo

Al XXIX-lea Congres Naţional al Învăţătorilor din România şi al Învăţătorilor Români de peste Hotare va avea loc în 6-7 septembrie 2008 la Palatul Parlamentului. Congresul este organizat de Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România (AGIRo) şi se desfăşoară şi sub patronajul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi al Camerei Deputaţilor. Contăm pe prezenţa la eveniment a celor mai înalţi oficiali români, a conducerii celor două camere ale parlamentului, a Preşedintelui Academiei Române, a comisiilor de învăţământ şi a comisiilor de politică externă ale parlamentului si a europarlamentarilor care reprezintă România la UE şi CE.

La congres, pe lângă 850 de învăţători din toate judeţele României care s-au înscris deja, vrem să fie prezente şi 70 de cadre didactice de etnie română din Ungaria, Transcarpatia, Bucovina de Nord, Basarabia de Sud, Transnistria, Republica Moldova, Bulgaria, Macedonia, Albania, Timoc, Banatul Sârbesc, Grecia, Istria-Croaţia, Italia. Conform statutului nostru avem o structură în care fiecare comunitate de peste hotare îşi delegă reprezentanţi. În aproape toate aceste regiuni avem sucursale AGIRo. Vor fi reprezentaţi şi învăţătorii aparţinând tuturor minorităţilor naţionale din România care îşi vor constitui un departament special.

Medalia de aur (înregistrată la Banca Naţională) acordată Congresului Învăţătorilor în 2006 a fost dată în păstrare până la acest congres învăţătorilor români din Tiraspol-Transnistria. Aceşti învăţători din Transnistria au făcut suprema dovadă a ataşamentului faţă de şcoala românească. Au apărat-o la propriu de armata, poliţia şi autorităţile separatiste, au suferit agresiuni fizice şi morale, au făcut şcoală fiindu-le tăiată apa şi curentul luni de zile, au convins elevii şi părinţii că limba nu se păstrează fără sacrificii. În satul transnistrian Cocieri în timpul conflictului din 1992 era linia frontului. Erau faţă în faţă trupe al Republicii Moldova şi ale armatei a XIV-a ruseşti. Învăţătoarea Maria Gherasim Isaicul trecea zilnic spre şcoală printre cele două tabere (moldovene şi ale trupelor căzăceşti –smirnoviste) purtând pe umăr tricolorul. Într-o noapte separatiştii au ucis-o şi au aruncat-o în fântână. (E.Nirca, Basarabia nr.10/1992,pag.205). Sperăm să găsim resurse încât astfel de colegi care trăiesc în alte state dar APĂRĂ FRONTIERELE LIMBII ROMÂNE să fie cu noi.

Colegii din ţară au aflat de faptul că încă nu am găsit resurse pentru acoperirea cheltuielilor celor din străinătate. Mulţi au propus să trimitem invitaţiile şi să punem bani mână de la mână cei din ţară. Am lansat deja invitaţiile şi colegii din străinătate au confirmat că vin.

Facem tot posibilul să nu înşelăm aşteptările şi entuziasmul cu care colegii din toate colţurile ţării s-au înscris până în 5 august la eveniment. Sala pentru care am primit aprobare are 600 de locuri. Cei înscrişi împreună cu invitaţii şi presa ne fac să avem nevoie de o sală cu 1000 locuri. Din 5 august până azi (15 august) când scriu pentru tipar aceste rânduri am refuzat deja înscrierea a încă vreo 300 sute. Cine fără suflet de învăţător ar mai veni de bună voie de la sute de km plătindu-şi transportul, cazarea şi masa sa dar şi a unor necunoscuţi de peste hotare ştiind dinainte că aici nu se împarte nimic?

Va fi un exerciţiu deloc minor de manifestare a solidarităţii de breaslă, de ardere a unor energii pozitive canalizate constructiv, de experienţe împărtăşite, de spargere de tipare, de pionierat, de creştere a conştiinţei de sine a corpului învăţătoresc. Iată ce se spunea în 1908 la o reuniune a învăţătorilor arădeni: „Chemaţi prin vocaţiune la misiune apostolică, trebue să facem chestie de conştiinţă împlinirea misiunei noastre sublime, căci numai conştiinţa de sine este aceea ce ridică individul la subiect de drept, la persoană înzestrată cu toate atributele iuridice şi morale. Problema chemării noastre este sublimă căci cuvântul ÎNVĂŢĂTOR însemnează o vocaţiune cerească”

Ne străduim în aşa fel încât Congresul din 2008 să fie un eveniment excepţional la nivelul breslei noastre şi nu numai. Suntem siguri că după acest congres vom putea funcţiona ca o reţea naţională, ca un întreg şi că vom deveni un partener respectat şi căutat.

Aşa au fost învăţătorii dintotdeauna. Nicio altă breaslă din ţară nu se poate lăuda până în 1945 cu o mai mare organizare decât cea învăţătorească. Când preşedintele AGIRo intra în audienţă la ministru, deseori acesta întreba „Ce mai face armata învăţătorilor?” Aveau asociaţii locale în fiecare judeţ. În fiecare judeţ aveau cel puţin un imobil (casa invăţătorului) în care puteau oferi găzduire colegilor de aiurea care treceau pe la ei. Aveau internate pentru copiii de învăţători care veneau la oraş la studii. În fiecare judeţ aveau bancă proprie, librărie şi o publicaţie cu apariţie regulată. Aveau case de odihnă la munte şi la mare. Aceste asociaţii se ocupau de formarea continuă a membrilor lor, organizau congrese, conferinţe unde erau onoraţi să participe somităţile vieţii ştiinţifice şi culturale ale vremii. Însă ce altceva decât amintirea le-a rămas înaintaşilor noştri ? Noi.

Când am reactivat AGIRo unora dintre venerabilii colegi care au prins acele vremuri li s-au umezit ochii. Au cel puţin 85 de ani dar în AGIRo manifestă un interes pentru învăţământul românesc nu mai scăzut decât cel al tinerilor noştri confraţi. O singură asociaţie judeţeană (Neamţ)a reuşit să intre în posesia vechilor imobile. Nu am consumat energii în demersuri pentru recuperarea proprietăţilor sperând că dreptate se face totdeauna mai devreme sau mai târziu şi mizăm pe o reglementare specială a proprietăţilor AGIRo aşa cum legea nr 10/2001 arată că este posibil în art 8 (2) şi art 48.

Din cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea asociaţia învăţătorilor şi-a schimbat în câteva rânduri sediul şi numele. În 1927 autentificarea statutului AGIRo s-a făcut premeditat în 30 iunie fiindcă la 30 iunie Biserica Ortodoxă Română are în calendar „Soborul Sfinţilor 12 Apostoli” , iar Biserica Română Unită cu Roma are în calendar „Adunarea celor 12 Sfinţi Apostoli”. Învăţătorii din România şi-au asumat şi îşi asumă zi de zi misiunea de apostoli şi înţeleg să sărbătorească de chiar ziua apostolilor. Sediul din perioada interbelică a Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România a fost (şi sperăm că legiuitorul să îl restituie asociaţiei noastre) pe strada Sfinţii Apostoli la nr 14. Din perioada interbelică şi până azi Ziua Învăţătorului (asimilaţi fiind aici şi educatoarele şi profesorii) s-a sărbătorit fără întrerupere la 30 iunie. Puţine sărbători au rămas neclintite in calendare atât sub monarhie cât şi sub regimul comunist cât şi sub guvernările post decembriste.

Trebuie încurajată şi instituţionalizată implicarea asociaţiilor profesionale în luarea deciziilor la nivel central şi local din sistemul de învăţământ. Acest demers ar responsabiliza mai mult corpul profesoral şi ar aduce în sistem încă un actor. În perspectiva descentralizării reale asociaţiile profesionale ale cadrelor didactice vor fi un potenţial factor în plus de preîntâmpinare a unor decizii eronate, subiective sau discreţionare. Participarea asociaţiilor profesionale alături de conducerea şcolii, sindicate, reprezentanţi ai părinţilor, autorităţilor locale, reprezentanţi ai direcţiilor pentru învăţământ în diferitele comisii (de angajare, de evaluare etc) ar spori gradul de încredere în aceste comisii şi ar diminua din reţinerea pe care o au unii dascăli faţă de descentralizare. Încurajarea mediului asociativ prevăzută şi în expunerea de motive a MEC este în trendul european. Vezi si ARTICOLUL 9 din constituţie „Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit statutelor lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor.” În scurt timp AGIRo va avea organizaţii în fiecare şcoală. Prin propunerile noastre de lege ferenda, pe care sperăm ca MECT şi legiuitorul să le găsească justificate, dorim prezenţa, alături de autorităţile publice, administraţia şcolară, sindicate şi părinţi, a unui nou actor –asociaţiile profesionale ale cadrelor didactice. Până acum legiuitorul şi MECT nu au reglementat şi rolul celui de al treilea actor prevăzut de textul constituţiei citat mai sus. Vina o avem şi noi că nu am cerut-o. O cerem acum.

Mai cerem să fim consultaţi în a corecta din punct de vedere normativ confuzia dintre formarea continuă şi cea iniţială a celor care predăm la ciclul primar. Dacă sistemul de învăţământ nu găseşte forme flexibile şi resurse în a-şi perfecţiona cu adevărat angajaţii săi, cum să pretindă că face faţă formării pe tot parcusul vieţii pentru întreaga naţie. Învăţătorii deja învăţători nu trebuiau şi nu trebuie umiliţi în a o lua de la capăt cu formarea iniţială de parcă ar fi rămas repetenţi. Ridicarea lor la alt palier de formare trebuia să fie prin forme flexibile de formare continuă care să fie relevante completând doar acel set de competenţe pe care angajatorul crede că nu le-a fost dat de liceul pedagogic. Obligatoriu angajatorul să finanţeze aceste cursuri. Solicităm angajatorului şi sindicatelor la care cotizăm să in în serios o decontare a tuturor taxelor de şcolarizare plătite de colegii învăţători care au urmat deja colegii sau facultăţi devenind învăţători la pătrat. În toate domeniile angajatorii suportă cheltuielile cu dezvoltarea profesională a angajaţilor. Celor care predăm în învăţământul primar nu ni se aplică nici pricipiul aceleiaşi remuneraţii la volum de muncă egal şi nici remuneraţii egale la aceleaşi studii absolvite. Pe principiul că elevii noştri sunt mai tineri ca şi cei de gimnaziu? Atunci şi medicii pediatrii ar trebui plătiţi pe sfert faţă de cei din geriatrie.

Propunerile noastre faţă de pachetul de legi ale educaţiei au fost singurele care au fost publice. Nu ştim propunerile celorlalţi actori din învăţământ fiindcă nu au făcut publice propunerile lor. Toţi care ne-au scris au apreciat ca valoroase, coerente şi motivate serios aceste propuneri.

Iată doar titlurile aspectelor care, in viziunea Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România ar trebui sa fie integrate in strategia naţională pentru educaţie (materialul de 10 pagini a fost trimis preşedenţiei):