Anexa la H. C. L. nr. 28 din 23. 04. 2013 statutu L

Unitatea administrativ-teritorială căreia i se aplica prevederile prezentului statut este comuna Stremt, judeţul Alba.

Comuna Stremt, este unitatea administrativ-teritorială de bază care cuprinde populaţia rurală, reunită prin comunitatea de interese si tradiţii, alcãtuitã din sate componente, în funcţie de condiţiile economice, social-culturale, geografice si demografice.

Comuna este alcătuită din patru sate componente: satul Stremt, care este satul reşedinţă al comunei, satul Geoagiu de Sus, satul Geomal şi satul Fata Pietrii

- satul Stremt - rangul IV - sat reşedinţă de comună;

- satul Geoagiu de Sus - rangul V - sat component al comunei;

- satul Geomal - rangul V - sat component al comunei;

- satul Fata Pietrii- rangul V - sat component al comunei;

Art. 3. Comuna Stremt este persoană juridica de drept public. Are capacitate juridică deplină si patrimoniu propriu.

Patrimoniul domeniului public al comunei Stremt a fost aprobat prin anexa nr. 68 la Hotărârea Guvernului nr. 974 din anul 2002 publicata in Monitorul Oficial al României nr. 701 bis din 25.09.2002.

Comuna Stremt poate intra în raporturi juridice cu alte autorităţi sau instituţii publice, cu persoane juridice române sau străine, indiferent de natura acestora, precum si cu persoane fizice, în condiţiile legii.

Din anul 2002 comuna Stremt este membră a Asociaţiei Comunelor din România – Filiala Alba

Satul Stremţ este atestat între anii 1264-1337, în registrele dijmale papale, Geoagiu de Sus din anul 1282, Geomalul din anul 1262 iar Fţa Pietrii din anul 1956.

Satul Stremţ este atestat din antichitate sub denumirea Brucla. Denumirea lui romană era Subalpestris, denumirea germană Nußschloss, iar maghiară Diódváralja şi apoi Diód. Este interesant să amintim că Stremţul, în care se văd şi astăzi ruinele seculare ale cetăţii „Diod” se numea în timpurile îndepărtate Nucet iar în timpul stăpânirii maghiare a fost tradus de unguri în Diod. Se presupune că numele Nucet provine de la zona bogată în nuci. Denumirea actuală a localităţii provine, probabil, de la aşezarea în valea strîmtă a râului Geoagiu, deci de la cuvântul „Strâmt”. În vechea vatră a satului Stremţ au fost descoperite ruinele unor clădiri din epocă romană alcătuite di ziduri de piatră. De aici şi din alte puncte învecinate provin numeroase materiale romane:cărămizi cu ştampilă, capiteluri de coloane, opaiţe din lut, o statuetă de bronz, reprezentând un genius înaripat, o cheie, o fibulă, un glob de bronz, o monedă de argint, numeroase fragmente ceramice provinciale şi doi denari, ceea ce indică, existenţa a unei aşezări rurale importante.

L a Stremţ au existat în vechime două fortificaţii. Aceasta se dovedeşte de faptul că la adunarea din 1540 ţinută la Kersztes-Mező, a fost prezent Ioan Zolonchz, căpitan al ambelor cetăţi din Stremţ. Cetăţile sunt aşezate în centrul comunei Stremţ, circa 4Km nord-vest de Teiuş.

A doua cetate de la Stremţ – Cetatea medievală a Diodului, se remarca în arhitectura militară a vremii, prin forma sa rectangulară mai rar întâlnită în Transilvania. În anul 1442, nobilul Mihail de Geoagiu a cedat domeniul şi cetatea lui Iancu de Hunedoara care a construit între anii 1442-1445 cu materialul provenit în parte de la vechea fortificaţie, una dintre cele mai puternice cetăţi din Transilvania. În interiorul celei de-a doua fortificaţii, cetatea Diodului s-a aflat un castel care a aparţinut pe rând lui Iancu de Hunedoara, Matei Corvin, Voivodului Transilvaniei Ioan Pongratz de Dindeleag, nobilului Emerich Balassa etc.Astăzi din castel se mai păstrează fragmente de ziduri şi un bastion al zidului de apărare transformat în lăcaş de cult, declarat monument istoric.

Satul Geoagiu de Sus a avut o denumire maghiară Felgyógy, Felsőgyógy, Feldiód. La Geoagiu de Sus se semnalează un capitel de coloană şi monede imperiale romane.

Satul Geomal s-a numit în germană Nussdorf şi în maghiară Diómál. Pe teritoriul satului Geomal s-au descoperit un fragment de cărămidă romană cu urme imprimate, un denar din timpul împăratului Septimius Severus şi trei monede romane. De asemenea aici în anul 1951, pe vesantul de est al delului numit „Măgura Geomalului, aflat la aproximativ 2Km spe nord-vest de sat, săteanul Stoica a descoperit un tezaur monetar.

Pe teritoriul comunei Stremţ se găsesc următoarele situri arheologice: AB-I-s-B-00073, AB-I-mB-00073.01 Ruinele cetăţii Diodului-epoca medievală, AB-I-m-B00073.02 Aşezare din epoca romană, AB-I-m-B-00073.03 Aşezare de tipul Latene, AB-I-m-B-00073.04 Aşezare de tipul Hallstatt, AB-I-m-B-00073.05

Aşezare din epoca bronzului, AB-I-m-B-00073.06 Aşezare din Neolitic, aşezate în vechea vatră a satului lângă grajdurile fostului CAP, AB-I-s-B-00074 Aşezare din epoca bronzului situată în „Valea Bercului”, în satul centru de comună.

În satul Geoagiu de Sus se află situl AB-II-mA-0029 ce reprezintă Biserica episcopală „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” din sec.XVI, de asemenea mai exsistă două situri unul neprecizat şi unul unde

s-a descoperit tezaurul de la Geoagiu de Sus.

În satul Geomal,de asemenea există un sit cu localizare neprecizată, situat în locul descoperirii tezaurului de la Geomal.

Trebuie menţionat faptul că locuitorii comunei au participat la marile evenimente istorice care au avut loc în Transilvania şi România

În anul 1782, luna noiembrie, la Stremţ are loc revolta a zece săteni împotriva nobilului Zeyk.

În anul 1784 locuitorii de pe Valea Geoagiului au participat la răscoala condusă de Horea, Cloşca şi Crişan. După înfrângerea răscoalei mulţi dintre ei au fost obligaţi să participe la Alba Iulia pe Dealul Furcilor la martiriul lui Horea şi Cloşca.

Stremţenii au participat masiv la evenimentele de la 1848 având în frunte pe tribunul conducător Suciu Gheorghe a cărui sabie se păstrează la profesorul Cristea Zenovie din Stremţ.

La Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 au paricipat 120 stremţeni, 80 geogeni şi 60 geomăleni

În primul război mondial au plătit cu jertfa de sânge 20 stremţeni, 44 geogeni şi 7 geomăleni.

În al doilea război mondial au căzut pe câmpurile de luptă 29 stremţeni, 22 geogeni şi 21 geomăleni.

Numele celor căzuţi în cele două războaie se găsesc pe monumentele ridicate în cinstea lor în cele trei sate ale comunei-la Stremţ în anul 2009, la Geoagiu de Sus în anul 2010 iar la Geomal în anul 2011.

Menţionată şi cinstită trebuie să fie şi jertfa veteranilor de război: 64 din Stremţ; 71 din Geoagiu de Sus;

33 din Geomal.

Lupta anticomunistă s-a simţit din plin şi în comuna Stremţ zeci de persoane petrecându-şi ani buni în temniţele comuniste.

În satul Stremţ a fost CAP până în anul 1989.

La evenimentele din decembrie 1989 au participat şi stremţenii fiind organizaţi în strucrurile Frontului Salvării Naţionale.

Art. 5 Prezentarea geografică.

Amplasare, suprafaţă, vecinătăţi

Comuna Stremţ este aşezată în partea de nord-est a judeţului Alba la intersecţia paralelei 46°15'0" latitudine nordică cu meridianul 23°33'0"longitudine estică.

Suprafaţa totală a comunei este de 67,71 Km² din care suprafaţa de 546,03 ha se află în intravilan.

Comuna Stremţ se învecinează la est cu oraşul Teiuş, la nord cu satele Gârbova de Jos şi Gârboviţa,aparţinătoare municipiului Aiud, la vest şi nord-vest cu comuna Râmeţ, la sud-vest cu satele Cetea şe Benic, aparţinătoare comunei Galda de Jos iar la sud cu satul Galda de Jos.

Din punct de vedere al poziţiei geografice, comuna aparţine Piemontului Trascăului, ce ocupă o poziţie mediană între munţii Trascăului la vest şi zona joasă a Culoarului Mureşului la est, ce aparţine marii Depresiuni a Transilvaniei.

Partea vestică a comunei aparţine reliefului montan, munţi mijlocii „muncei”, fiind vorba de Munţii Trascăului iar spre est relieful este colinar, reprezentat de Piemontul Trascăului.

Se pot remarca forme de relief dezvoltate din sedimente cretacice, pe calcare Jurasice, pe formaţiuni neogene etc.

Văile sunt puternic adâncite faţă de zonele din jur, iar când intersectează în drumul lor roci calcaroase formează sectoare de chei, situaţie care apare în vestul comunei. Interflufiile sunt prelungi, partea acestora fiind mai mare în zona montană a comunei, iar în partea estică coboară uneori în trepte până în văi.

Se întâlnesc şi forme bizare de relief în satul Geoagiu de Sus formaţiunea calcaroasă numită Bulz, iar în satul Geomal-Măgura Geomalului.

Rezervaţia naturală Cheile Tecşeştilor sau ale Runcului are relieful constituit din cele două culmi calcaroase ce coboară din Vârful Pleşii(1250m) la nord şi Vârful Prisăcii(1150m) la sud până în Valea Mănăstirii. Ca urmare a eroziunii diferenţiate şi intensei carstificări, culmile au un aspect zimţat, cu vârfuri ascuţite, sub formă de colţi şi ace, mărginite de versanţi abrupţi, ce se continuă spre bază cu acumulări deluvio-coluviale constituite din trene de grohotişuri.

Altitudinea comunei este cuprinsă între valorile 300m în vecinătatea oraşului Teiuş, iar în partea în care se învecinează cu comuna Râmeţ atinge în jur de 680m în punctul numit Dealul Geoagiului.

Altidudini de pe raza comunei Podul Larg 389m, Măgura Stremţului 461m, Podul Bârcii 332m, Măgura Geomalului 721m. Cea mai înaltă culme este situată în creasta calcaroasă din vestul comunei, numită Vârful Prisecii de 1150m.
Art. 6 Cracteristicile pedologice ale solului

Pe teritoriul comunei, solurile sunt dispuse pe trepte de altitudine, în funcţie de relief şi de climă, ceea ce determină caracterul zonal.

Solurile predominante ale rezervaţiei naturale Cheile Tecşeştilor sunt rendzinele şi solurile humico-calcice cu apariţia frecventă a rocii sub formă de blocuri, grohotişuri şi stânci calcaroase.

Pe rocile necarbonatice s-au format soluri brune acide, brune podzolite şi litosoluri.

În zona înaltă a teritoriului, în spaţiul montan, întâlnim soluri brune acide montane şi soluri brune podzolite care asigură dezvoltarea în etajul pădurilor de fag şi în pădurile amestecate de fag cu alte specii.

Solurile brune acide montane sunt soluri din clasa cambisolului cu reacţie accentuată acidă şi un grad scăzut de saturare în baze, mai puţin de 55%. În sectoarele montane unde predomină ca rocă de bază calcarul (roca mamă) s-au dezvoltat rendzinele-soluri litomorfe în formarea cărora un rol hotărâtor l-a jucat roca de bază.

Solurile brune podzolice sunt soluri din clasa argiluvisolurilor sunt bine reprezentate în regiunea deluroasă a piemontului. Alături de ele apar solurile argilarluviale podzolice, prezente pe păşunile naturale rezultate în urma defrişării pădurilor

Solurile negre de fâneţă fac parte din clasa solurilor hidromorfe şi se caracterizează prin culoare închisă chiar negră şi au un conţinut ridicat de humus /pe o grosime însemnată/ asociat cu fenomenul de pseudogleizare în partea superioară a profilului şi de gleizare în cea inferioară.

Aceste soluri apar în areale de separaţie, la baza versanţilor cu expoziţie nordică sau nord-vestică, şi sunt modelate pe marne.

În zona joasă a teritoriului comunei, pe cursul inferior al văii, pe terasele Geoagiului şi Mureşului, sunt prezente cernoziomurile levigate, aparţinând moli-solurilor, sunt soluri cu o fertilitate ridicată şi se prestează cel mai bine la cultura cerealelor, a plantelor tehnice şi legumelor.

Tot aici întâlnim şi solurile aluviale în zona joasă a luncii şi pe terasele inferioare. Sunt soluri tinere, formate pe depozitele recente fluviale ale râului. Datorită prezenţei humusului în proporţii optime şi a stratului de apă freatică aflat la adâncimi mici faţă de suprafaţă, fertilitatea lor este deosebită.

În partea de vest formaţiunile geologice prezente pe raza comunei Stremţ, aparţin Munţilor Trascău. După ce străpunge două fâşii de roci calcaroase aparţinând Jurasicului superior(calcare masive de Stramberg), scoase la zi de masa Cretacicului superior şi îşi crează spectaculoase sectoare de chei, Cheia Pravului, Cheia de la Piatra Bălţii, Cheia Râmeţului, renumită prin particularităţile morfologice, frumuseţea peisagistică prin dezvoltarea formelor carstice, a unei flore calcifile bogate. Valea Geoagiului pătrunde spre est, în a treia fâşie de calcar Jurasic superior, respectiv culmea Pleşa Râmeţului-Piatra Cetii-Prisaca, aflată la nord-vestul comunei, în care a fost creată Cheia Mănăstirii. După depăşirea ultimului sector de chei, până în localitatea Geoagiu de Sus, valea străbate formaţiuni aparţinând Cretacicului, întâlnind aceeaşi alternanţă de gresii, conglomerate, gresii conglomeratice, marne, aparţinând îndeosebi stratelor de Râmeţ.

Formaţiunile neogene apar în aval de localitatea Geoagiu de Sus odată cu pătrunderea Piemontului Trascăului şi sunt reprezentate de depozite tortoniene (calcare, conglomerate,ghipsuri,tufuri,gresii)

iar până la contactul cu Mureşul apar formaţiuni panoniene alcătuite din nisipuri, argile marnoase,

pietrişuri piemontane. Cele mai noi formaţiuni aparţin holocenului, sunt reprezentate prin mâluri,

nisipuri şi pietrişuri.

Regimul climatic, specificităţi, influenţe

Varietatea formelor de relief precum şi modul general de desfăşurare a circulaţiei maselor de aer din cadrul munţilor Apuseni, respectivi ai Trascăului şi culoarul depresionar al Mureşului, între Alba Iulia – Aiud, au generat diferenţe climatice între cele trei unităţi de relief pe raza comunei.

Clima este continentală, cu uşoare nuanţe de excesivitate în zona piemontană (colinară), ea prelungindu-se şi la periferia muntelui unde apar totuşi uşoare nuanţe pluviale. Dispoziţia generală a unităţilor de relief în cadrul munţilor Apuseni determină procese de foehnizare a aerului la periferia munţilor şi în Culoarul Mureşului, fapt care se reflectă în căderea cantităţilor de precipitaţii dar şi în mărirea duratei de strălucire a soarelui la peste 2000-2100 ore/an, ceea ce determină valori medii anuale ale radiaţiei.

Art. 7 Regimul precipitaţiilor – cantităţi lunare şi anuale, valori medii, valori extreme înregistrate – vârfuri istorice

Precipitaţiile în Munţii Trascăului cantităţile medii ale lunii februarie sunt cuprinse între 20 şi 60 mm, aceasta fiind o lună săracă în precipitaţii, mai ales în partea de est; în luna iulie, luna cea mai călduroasă, cantităţile medii se înscriu între 70 şi 110 mm, celelalte luni având valori intermediare.

Ninsorile se manifestă între 40 şi 80 zile pe an în perimetrul montan şi 25-35 zile în zonele depresionare. Stratul de zăpadă se situează în limite medii, fiind mai persistent în zona Faţa Pietrii.

Repartiţia lunară a precipitaţiilor, care ating maximul în luna aprilie-iunie şi minimul în august februarie confirmă tipul de regim caracteristic transilvănean.Cantitatea medie de precipitaţii atinge cota de 593 mm/an, cotă ce se situează sub media pe ţară (640mm/an). Sectorul piemontan se remarcă prin cantităţi crescătoare ale valorilor (700-800 mm).

Temperatura aerului, unul din cel mai important indicator al regimului climatic, cunoaşte importante variaţii legate de oscilaţiile specifice anotimpurilor şi de cele anuale ale radiaţiei solare dar şi de ceilalţi factori radiativi şi dinamici ai climei.

Teritoriul comunei este străbătut de izotermele medii anuale de 9ºC, înspre Culoarul Mureşului şi de

4ºC în zona înaltă(Faţa Pietrii).

Temperatura medie multianuală este de 8,8ºC iar temperaturile lunare medii multianuale,înregistrate la staţia de prognoză şi avertizare Teiuş, sunt reprezentate după cum urmează:

● Cele mai ridicate temperaturi lunare medii multianuale se produc în luna iulie şi se desfăşoară sub

efectul zonalităţii – se înregistrează de 14ºC şi 20ºC;

● Cele mai scăzute valori se înregistrează în luna ianuarie, valori medii multianuale sunt de -6ºC şi

-3ºC; Temperatura maximă a aerului, înregistrată la staţia Aiud a fost de +40,20ºC la 20 iulie 1987, iar minima absolută de -28,00ºC, la 14 ianuarie 1985;

Prima zi de îngheţ se semnalează în jurul perioadei 1-11 octombrie, iar ultima, între 21 aprilie şi

1 mai; Zilele de iarnă ( cu temperatuara maximă mai mică sau egală cu 0ºC) sunt caracteristice intervalului noiembrie-martie în partea înaltă şi decembrie-ianuarie în zona joasă;

În rezervaţia naturală Cheile Tecşeştilor temperatura medie anuală are valori cuprinse între 6-8ºC,

Temperatura medie a lunii ianuarie este de -3, -4ºC, iar cea a lunii iulie de +16, +18ºC.

Art.8 Vegetaţia

Vegetaţia comunei Stremţ este cea specifică zonei de şes, colinare şi de munte în condiţii de climă temperat continentală.

Principalele specii de plante şi arbori de pe teritoriul comunei Stremţ sunt: plante cerealiere, plante erbacee, plante din flora sponatnă, pomi fructiferi, viţa de vie, gorun,stejar, cer, carpen, fag, conifere, salcia, plopul, arinul şi mesteacănul.

Pe versantul din stânga văii în locul pădurilor pure, al asociaţilor de gorun cu carpen(Arpinus betulus), cu

cer(Querqus cerris), stejar pufos(Quwrqus pubescens) şi cireş sălbatic(Cerasus avium) tind să se instaleze pajişti stepizate în care predomină vegetaţia iubitoare de temperature ridicate şi rezistente la regimul redus de precipitaţii iar pe versantul din dreapta văii-care beneficiază de un tropoclimat mai rece şi mai umed pădurii de fag(Fagus silvatiua), de fag în amestec gorunul(Wuerqus robur), treptat îi iau locul pajiştile naturale secundare în care predomină vegetaţia iubitoare de umezeală, rezistentă la temperature puţin mai mici. Coniferele ocupă suprafeţe mici:pinul(Pinus silvestris) şi molidul(Picea pungens), sunt întâlnite în zonele cele mai înalte ale comunei pe teritoriul satului Faţa Pietrii şi Măgurii Geomalului.

În cadrul rezervaţiei se află etajul pădurilor de amestec de fag(Fagus silvatica) cu gorun(Quercus petraea).

Pe culmea calcaroasă s-au păstrat o serie de plante saxicole: Saxifraga paniculata,Asperula capilata, Dianthus spiculifolius şi graminee de stâncărie:Sesleria rigida, Festica cinerea ssp.pallens.

Flora – Din flora pădurilor amintim: ciuboţica cucului(Primula officinalis), măseaua ciutei(Erithronium dens canis), floarea paştelui(Anemona nemorasa), brusturele negru(Symfihytum cordatum), toporaşii(Viola silvestris), vinariţa(Aspenula adorata), clopoţeii(Campanulla abietina), etc. Vegetaţia actuală se constitue în elemente specifice cum ar fi: elemente mediteraneene: ciuboţica cucului(Primula columnae), sadina(Chrysofagon grylus), Aristolachia palida Wild, elemente pontico-mediteraneene: gura lupului(Scutellaria altissima), mazărichea(Vicia grandiflora), elemente atlantico-mediteraneene: ciuboţica cucului pitică(Primula acaulis)-pe versanţii mai însoriţi. Pe tulpinile şi mai ales pe coronamentul stejarilor pot fi observate şi reprezentante ale plantelor parazitare cum ar fi :iasca(Poliporus famentori), vâscul(Viscum album).

Păşunatul – Întinsele suprafeţe de păşuni şi fâneţe naturale au permis dezvoltarea şi creşterea animalelor: cabaline şi bovine pentru munca câmpului şi pentru asigurarea celor necesare în gospodărie, cabaline, porcine, ovine, caprine ş.a.Pe teritoriul satului Stremţ s-a conservat forma tradiţională de păşunat sub administrarea cetăţenilor grupaţi în Asociaţia de păşune “Trandafirul” Stremţ.

Fauna

Speciile întâlnite în cadrul comunei sut de origine central-europeană, întâlnindu-se specii din zona de munte, deal, a luncilor şi apelor. Dintre mamiferele de interes cinegetic prezente pe raza fondului de vânătoare, semnalăm prezenţa cerbului carpatin(Cervus elephus) şi căpriorul de pădure(Capreolus capreolus)

specifice pădurilor din zona înaltă de munte.

Dintre carnivorele mari în zonă este semnalată prezenţa ursului carpatin(Ursus arctos), lupului(Lupus caninus). Au mai fost semnalate următoarele specii: mistreţ, vulpea, iepurele, viezuri, hârciogul(Cricetus cricetus, nizonul(Ondrata zibenthica) etc. Mai pot fi menţionate nevăstuicile(Mustella nivalis), dihorul(Putorius putorius; jderul de copac(Martes martes) ş.a.

(tritonul-Triturus cristatus), broasca râioasă brună(Bufo bufo), broasca de pământ brună(Pelobates fuscus),

şopârla de munte(Lacerta vivipara), vipera comună(Vipera berrus) etc.

Ihtiofauna – este reprezentată prin crap(Cyprinus carpio), mreană(Barbus barbus), clean(Leuciscus cephalus; păstrăv(Salmo trutto fario) etc.

Lumea păsărilor – este de asemenea bogată şi variată, fiind prezent vulturul negru(Ae gypius monactus),acvilei de munte(Aquila crysaetos), acvila mică(Hieratis penuatus), însă cele care caracterizează zona menţionăm: sturzul de vâsc(Turdus viscurus),gaiţa(Garrulus glandarius), mierla(Turdus merula), ciocănitoarea pestriţă(Dendrocapus medius, piţigoiul mare(Parus major), Bufniţa(Bufo bufo), uliul şorecar(Buteo buteo), stăncuţa(Corvus monedule), guguştiucul(Stroptopelia decaota), vrabia(Passer domestica), fazanul(Phasianus colchicus), provenit din colonizări, cucuveaua(Athene noctua), mai pot fi întâlnite şi o serie de oaspeţi de primăvară: lăstunul(Delicon urbica), rândunica(Hirindo rustica), cucul(Cuculeos canaris), potârnichea(Perdix perdix), privighetoarea(Luscinia megarhyncos), barza albă(Ciconia ciconia) etc.

În zona joasă a fondului de vânătoare, pe cursul inferior al văii Stremţului, până la vărsarea în râul Mureş, în zăvoaie se pot întâlni numeroase specii de raţe sălbstice, unele adevărate rarităţi: raţa sunătoare(Bucephala clangula) şi raţa de gheaţă(Clangula hiemalis), ambele specii nordice, care apar în special toamna, iar iarna doar accidental.

Componenta hidrografică mai importantă este reprezentată de Valea Geoagiului cu o lungime de 48 Km şi suprafaţă a bazinului de 229 Km².

Izvoreşte de sub Vf. Poeniţa (1437m) din munţii Metaliferi, străbate un teritoriu foarte complex din punct de vedere geologic şi geomorfologic datorită calcarelor din zonă.

Altitudinea medie a bazinului este de 841m. În zona piemontană, gradul de fragmentare este mare, iar rocile au o permeabilitate mai ridicată, scurgerea medie specifică este de aproximativ 4,69l/s/Km².

Specific acestei văi este faptul că,pe parcursul ei,aceasta poartă mai multe denumiri. Astfel, în locul de unde izvoreşte se numeşte „Valea Poeniţei”,în comuna Mogoş ia denumirea de „Valea Mogoşului”.

Se numeşte „Valea Râmeţului” în sectorul din cheia cu acelaşi nume, iar în continuare i se spune „Valea Mănăstirii”, în zona cabanei turistice. Până la vărsarea în râul Mureş, capătă succesiv numele

„Valea Geoagiului”, „Valea Stremţului” şi „Valea Teiuşului”.

Debitele maxime înregistrate au fost în perioada iunie-iulie 1975 (82,0m³/s) când au fost inundate sectoare din Geoagiu de Sus şi Stremţ înregistrându-se pagube materiale importante.