Prin urmare este cea mai veche carte din lume. Din anul 3500 pînă la lisus Hristos sunt 2008 ani, iar de la li sus Hristos pînă la noi sunt 2005 ani, adunaţi fac 4013 ani de circulaţie
|
|  Yüklə 3.81 Mb.
|
Rabinii jidoveşti, iar cu dînşii şi din cei de acum oarecare socotesc că greşeala lui Adam în Rai, sub chipul Pomului celui ce se zice de Poruncă oprit, ar fi amestecarea trupească cu muierea. Ci cea de obşte potrivită înţelegere a sfinţilor Părinţi şi a tuturor cu întemeiere întăreşte, cum că Adam şi Eva în Rai în feciorie curată pînă la izgonirea lor petrecură. Căci ca mai înainte de călcarea poruncii lui Dumnezeu, nu-şi cunoşteau goliciunea lor, nici poftă nu era întru dînşii, precum mai înainte s-a zis, iar după călcare măcar deşi îşi cunoşteau a lor goliciune şi pofta întru sineşi o simţise, ci se ruşinau unul de altul, iar încă şi frica şi spaima căzînd pe dînşii, nu ştiau ce vor 30
Şi i-a izgonit Dumnezeu pe Adam şi cu Eva din Rai, şi i-a sălăşluit pe ei în preajma Raiului, ca să lucreze pămîntul din care s-au luat; şi a pus Heruvim cu sabie de văpaie ca să păzească Raiul, ca să nu mai intre încă omul în Rai, sau vreo fiară, sau diavolul. Este a multora iubitoare de iscodire cercare: Cît a petrecut Adam în Rai, şi în care zi şi ceas a fost căderea lui şi izgonirea? Şi feluri de cercetători în multe chipuri de aceia umbros se asemuiesc. în Triodul postului la Duminica Brînzei în Sinaxar, se scrie aşa: în ziua a şasea s-a zidit Adam cu Mina lui Dumnezeu, şi luînd porunca, a vieţuit în Rai pînă la a! şaselea ceas, apoi călcînd porunca, s-a izgonit de acolo. Sfîntul Teofilact în tîlcuirea Evangheliei cea de la Matei cap. 27 grăieşte aşa: „în ziua a şasea (adică Vineri) omul zidit fu, şi în ceasul al şaselea a mîncat din pom, pentru că acesta este ceasul mîncării. Iar Domnul înnoind pe om şi greşeala lui îndreptînd-o, în ziua a şasea şi în ceasul al şaselea, pe Lemn se pironeşte". Gheorghe Chedrinul scriitorul de istorii ţarigrădeanul (Constantinopol) scrie aşa: Unii povestesc cum că în ceasul al treilea (în ziua a şasea) (adică Vineri) Adam zidit a fost, în ceasul al şaselea a greşit, iar întru al nouălea ceas s-a izgonit. Şi cei ce o povestesc aceasta îşi întăresc părerea lor cu aceasta, că adică în ceasul al şaselea Domnul nostru pironit fiind pe Cruce, în ceasul al nouălea a murit pentru noi. încă îi socotesc pe aceia că şi din aceasta s-au adus întru acea părere, că adică întru amiazăzi a venit Domnul la Adam şi la Eva, fiind ei ascunşi. Ci vremea cea de trei ceasuri, în care Adam în Rai a petrecut, este foarte scurtă şi nu-i de crezut. Căci cum putea Adam ca în acele trei ceasuri să pună numele tuturor fiarelor şi dobitoacelor, păsărilor şi tuturor jivinelor? Şi cînd a putut ca în vreme de trei ceasuri să cerceteze toată frumuseţea Raiului şi să se îndulcească din hrana tuturor pomilor pînă la saturare şi să doarmă? Cît şi femeia, dormind el, zidită din el a fi, ci şi diavoleasca pizmuire cea asupra omului şi meşteşugită venire a şarpelui la Eva şi vorbirea, şi amăgirea? La toate acestea mai multă vreme trebuia decît trei ceasuri. Aceasta adevărată este, cum că în ziua a şasea, adică Vineri şi în ceasul al şaselea a fost greşeala Strămoşilor noştri în Rai, şi în ceasul al nouălea izgonirea, ci nu chiar întru aceeaşi Vineri întru care şi zidiţi au fost, ci mai pe urmă în altă Vineri a fost aceea". Acelaşi Gheorghe Chedrinul grăieşte: „Unii din cei mai vechi ziseră că în anul al şaptelea se făcu greşeala lui Adam, ca şi cum şapte ani vieţuind în Rai, au călcat porunca lui Dumnezeu, în luna şi în ziua aceea întru care mai înainte de acei şapte ani fu zidit". în Sinaxarul ce s-a zis mai înainte a lăsatului sec de brînză, se pomeneşte de Filon evreu, care a scris că o sută de ani a fost petrecerea lui Adam în Rai. Iar din apuseni oarecare umbros socotesc, cum că a doua zi Adam după zidirea sa a greşit şi s-a lipsit de Rai: Vineri zidit fu, iar Sîmbătă a căzut şi s-a izgonit. Alţii scriu că în ziua a opta, Adam după zidirea sa, Porunca lui Dumnezeu călcînd-o, s-a şi izgonit, zicînd ei cum că o săptămînă întreagă s-a îndulcit de bunătăţile Raiului. Vineri zidit fu, iar în cealaltă Vineri amăgindu-se a căzut. Alţii ziseră că la patruzeci de zile după zidirea lui Adam i-a fost greşeala lui în Rai, drept aceea şi Hristos Domnul patruzeci de zile a postit, pentru neînfrînarea cea din Rai a lui Adam, care ca şi cum se făcuse la patruzeci de zile, Iar alţii spun, că a fost aceea după treizeci şi trei de ani, precum mai pe urmă şi Hristos Fiul lui Dumnezeu, Născîndu-se din Prea Curata Fecioară, atîţia ani a petrecut pe pămînt scoţînd pe neamul omenesc din căderea lui Adam. Deci noi cea atîta de multă neunire a celor mulţi văzînd-o, nu ispitim mai mult tainele pe care Duhul Sfînt în Dumnezeiasca Scriptură le-a tîlcuit. încă nu numai pentru acea vreme întru care Adam în Rai a petrecut, nu este înştiinţare, ci şi pentru celelalte vremi, după a lui Adam din Rai izgonire, pînă la potop, pînă la Avraam, pînă la ieşirea lui Israil din Egipt, pînă la David şi pînă la Naşterea lui Hristos, nu puţină îndoire este. De vreme ce în hronografe multă neunire se află, precum şi îndată vom vedea. ÎNŞTIINŢARE: pentru nepotrivitul număr al anilor: Oricine se îndeletniceşte întru citirea cărţilor istorice şi cu bună alegere socoteşte anii faptelor celor de demult, ştiută şi luminat văzută îi este acea mare între ani neunire, începînd de la Biblii, care Dumnezeieşti Scripturi se numesc, dintru care toţi şi hronografe, povestitorii de istoriile cele de demult, ca nişte rîuri din izvoare au ieşit. însă în numărările anilor nu se uniră şi nepotriviţi s-au făcut. Pentru că altfel în Biblii şi altfel în hronografe se numără anii. Ci şi între hronografele acelea nu este unire, pentru că mulţi în multe feluri socotind, unul aşa, altul într-alt fel numără anii. Deci scriind eu această cărticică o am înfăţişat după Biblii cu Hronograful cel grecesc, tipărit ce se numea a lui Gheorghe cel cu porecla Chedrin care a vieţuit 32
Aici trec alăturea neunirile şi nepotrivirile altor noroade, dintru care fiecare după ale sale Biblii şi după ai săi hronografi numărîndu-şi anii, scriu, precum cineva şi înţelege, într-alt chip evreii, într-altul romanii, într-altul alţii. Şi pe cîţi hronografi se află la celelalte popoare, pe atîtea feluri de despărţiri între numerele anilor. La aceia nu mi se cuvine mie a mă uita. Iar cercetarea slavoneştilor hronografe şi Biblii ni se cade nouă. Deci, intrînd cu Dumnezeiescul ajutor întru povestirea celor de demult fapte, care după a lui Adam în Rai izgonire s-a făcut, întru început am judecat a pune Hronologia, adică numărarea anilor, care se începe de la Adam pînă la Naşterea lui Hristos. însă aceasta una pentru cuprinderea în scurt a cărţii acesteia, iar alta, ca ştiută să fie cititorilor nepotrivirea anilor, care în Biblii şi care în hronografe se numără. Cronologia sau numărarea anilor după Bibliile slavoneşti şi după hronografele cele scrise cu mîna ruseşti; la fel şi după cele greceşti şi romane, de la începutul Facerii lumii, pînă la Naşterea lui Hristos, întru care se arată nepotrivirea hronografilor şi se dovedeşte că nu este desăvîrşită înştiinţare, întru care an a fost Naşterea lui Hristos. Socotesc că oricare va citi în cărticica aceasta de numărarea anilor se va mira de cea multă neunire între Biblii şi între hronografe întru numărarea anilor, care (precum ni se pare este) din cele prea vechi tălmăciri ale Bibliei în feluri de limbi, şi din cei mulţi scriitori, cu mîna (nefiind încă atuncea meşteşugul tipografiei) unul de la altul prescriind, au intrat greşelile. Deci să se pomenească aici cuvîntul D«. n nul ui nostru tisus Hristos acesta către Sfinţii Apostoli: „Nai es&e al vostru a şti vremile şi anii, pe care Tatăl i-a pus întru a Sa Putere" (Fapte Ap. I, 7). Din care cuvinte ale Domnului şi nouă să ne fie încredinţată sfătuire, ca să nu iubim a iscodi la cercarea vremilor, ci folosul cel mai mult în cărţi să-l căutam decît în numărul anilor. Căci şi pentru sfîrşitul lumii, vrînd unii să ştie, li s-a zis de Domnul: „De ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii cereşti, ci numai singur Tatăl Meu" (Matei 24, 36). Ca şi cum ar zice: „Toţi de înfricoşata Judecată să vă temeţi, în care an va fi aceea, să nu ispitiţi!" De asemenea şi pentru cele mai dinainte vremi a zice ne este: „Toţi cei ce citiţi Istoria Dumnezeieştii Scripturi cea din Biblii, a drepţilor bărbaţi, să urmaţi vieţii celei plăcute lui Dumnezeu, ca să vă învredniciţi părţii lor, iar celor răi să nu le urmaţi, ca să scăpaţi de pierzarea lor. Iar pentru anii cei ce Tatăl cel Ceresc i-a pus întru Puterea Sa, să nu foarte iscodiţi, ca nu iubitori mai mult de cercare decît cititori de Cărţi să vă arătaţi. Bine grăieşte Apostolul: „Pentru ani şi pentru vremi, fraţilor, nu ne este trebuinţă a scrie vouă" (V E Z I). 34
ADAM, Facere 5:  După izgonirea din Rai, a născut pe Set în anul vieţii sale Set a născut pe Enos, în anul vieţii sale Anii de la Facerea lumii Enos a născut pe Cainan în anul Cainan a născut pe Maleleil în anul Maleleil a născut pe Ared în anul Ared a născut pe Enoh în anul Enoh a născut pe Matusal, în anul Matusal a născut pe Lameh, în , anul Lameh a născut pe Noe în anul Noe a născut trei fii în anii vieţii sale, pe Sim, pe Ham şi pe lafet " (Fac. 6). Iar după naşterea celor trei fii, Noe a trăit pînă la potop, ani De la întîiul an al lui Adam pînă la potop, ani Potopul a fost la şase sute şi unu de ani (601) ai vieţii lui Noe. Iar de la Facerea lumii în anul Iar începîndu-se de la luna lui Martie anul Facerii lumii, a ieşit Noe din corabie ia aprilie în 27 2164 2244 1658 de zile, întru care mai înainte de un an intrase. Noe după Potop a trăit trei sute cinzeci de ani (350) şi a murit. Toţi anii vieţii lui au fost nouă sute cincizeci (950). Sem a născut pe Arfaxad după ? 9 9 Potop în anul (Facere, 11) s ' După aceasta a trăit întru naştere de copiii, ani trei sute treizeci şi cinci (335), romanii 2165 2245 1654 scriu cinci sute şi a murit (500) Se află un Cuvînt sub numele Sfîntului Gură de Aur „Pentru curte şi pentru şarpe" tipărit în „Marele sbornic moscovit", în care la foaia 455, la ceea parte scrie: Cum că în vremile acelea vechi, nici odinioară nu mureau copiii înaintea părinţilor, ci mai întîi părinţii. Deci aici socotind după Bibliile slavoneşti anii lui Noe şi ai lui Sem, după Potop se arată că nu Noe a murit înaintea fiului său Sem, ci s-a sfîrşit Sem înaintea tatălui său Noe, căci Noe a trăit după Potop 355 ani, iar Sem născînd în al doilea an după Potop pe Arfaxad a trăit 335 ani. Deci la acest, loc de crezut se pare a fi numărarea anilor cea după Bibliile romane care spun cum că Sem fiul lui Noe a trăit după Potop 500 ani. Iar Gheorghe Chedrinul Ţarigrădeanul scriitorul de istorii greceşti scrie, cum că Sem după moartea lui Noe a trăit 150 api, la fila 11. m O 71 73 > O ti z 73 O 2 > 2 Arfaxad a născut pe Cainan, în anul vieţii sale în Bibliile romane nu este acest Cainan, şi se scrie aşa: Arfaxad a născut pe Salu şi a trăit ani Cainan a născut pe Salu în anul, vieţii sale Salu a născut pe Ever, în anul vieţii sale Ever a născut pe Falec în anul 135 2300 130 2430 130 2560 134 2694 135 2380 130 2510 130 2640 134 2774 - 30 întru acea vreme a fost despărţirea limbilor 100 60 Falec a născut pe Ragav în anul vieţii sale Ragav a născut pe Saruh în anul său Saruh a născut pe Nahor în anul Nahor a născut pe Tarah, în anul Tarah a născut pe Avraam în anul său Gheorghe Chedrinul ţarigrădeanul, scriitorul de istorii greceşti, scrie că s-a născut Avraam în anul facerii lumii trei mii trei sute doisprezece (3312). Iar în hronografele ruseşti se scrie aşa: De la Adam pînă la Avraam 3324 de ani. Alţii trei mii trei sute douăzeci şi doi (3322). Avraam a luat de la Dumnezeu făgăduinţa, şi a ieşit din casa tatălui său, din pămîntul Haran, în anul de la naşterea sa şaptezeci şi cinci (75) (Fac. 12) Şi a născut pe Isaac în anul vieţii sale (Fac. 21) Isaac a născut pe lacob în anul vieţii sale lacob a născut pe Levi în anul vieţii sale Şi a intrat în Egipt, avînd ani (Fac. 47) 130 2824 132 2956 130 3087 74 3165 70 3235 130 2904 132 3036
130 3166 74 3245
70 3315
30 24 70 Pînă aici după Bibliile slavoneşti, anii de la începutul Facerii lumii sînt ca adeveriţi. Iar ceilalţi sînt cu îndoială. Căci cîţi ani au petrecut Israilitenii în Egipt, nu este adeverire desâvîrşită în Biblii, în Faptele Apostolilor în cap, 7 se scrie ani 400; şi în trimiterea către Galateni în cap. 3, 430 ani; şi în cartea Ieşirii în cap. 12, la fel 430 de ani. Iar hronografele ruseşti şi greceşti aceşti ani îi numără, începînd nu de la naşterea lui lacob în Egipt, ci de la făgăduinţa lui Dumnezeu care i s-a făcut lui Avraam la 75 de ani 37
ai vieţii sale, cînd i-a poruncit lui Dumnezeu să iasă din pămîntul şi din neamul şi din casa tatălui său. Şi ieşind Avraam împreună cu Sarra şi cu toate averile sale (Fac. 12) din pămîntul Caldeilor şi din Haran, au mers în pămîntul lui Hanaan. De la acea vreme, pînă la ieşirea poporului israilitean din Egipt, spun ei că să fie acei ani: 430. A le ajuta se vede hronografilor, cartea Ieşirii în capitolul 12 zicînd aşa: l-au alungat pe ei (adică pe israiliteni) egiptenii. Iar locuirea fiilor lui Israil care au locuit în pămîntul Egiptului şi în pămîntul lui Canaan, aceasta şi părinţii lor, ani 430. Iar cînd pomeneşte de pămîntul lui Canaan, ca şi cum o adeverează acea pomenire a acelor oameni, pe care strămoşii lor Avraam şi Isaac şi lacob o au nemernicit înainte de a intra lacob cu tot neamul său în Egipt. Şi Apostolul în trimiterea către Galateni, în cap. 3 nu de la intrarea lui lacob în Egipt, ci de la dumnezeiasca făgăduinţă care s-a făcut lui Avraam, se vede că numără acei 430 de ani, pînă la luarea Legii. Iar Legea s-a dat lui Moisi întru acelaşi an, întru care trecură Marea Roşie. Deci numără hronografii anii aceia aşa: De la Dumnezeiasca făgăduinţă lui Avraam pînă la naşterea lui Isaac 25 de ani. De la naşterea lui Isaac pînă la a lui lacob naştere ani 60. A intrat lacob în Egipt, avînd de la naşterea sa ani 130. Pe aceşti ani la un loc adunîndu-i vei afla 215 ani. Deci încă pe atîţia ani 215, trebuie pînă la împlinirea celor 430, care după numărarea neamului lui Levi se împlinesc, care în cartea Ieşirii în cap. 6 se scrie aşa: Levi a născut pe Gaad, Gaad a născut pe Amram, Amram a născut pe Moisi (leş. 6). Iar în care ani a născut unul pe altul, fac împărţire hronografii, (iar nu Bibliile) aşa Levi a născut pe Gad în anul vieţii sale Gad a născut pe Amram în anul vieţii sale Amram a născut pe Moisi în anul vieţii sale Moisi a început a aduce certările la Egipt în anul vieţii sale ( leş . 7 ) Şi a scos pe popor începîndu-se anul HRONOGRA F 45 3607 60 3667 73 3740 80 3820 3821 Pe aceşti ani la un loc adunîndu-i, vor fi ani 215. Şi în grecescgl hronograf Gheorghe Chedrinul spune aşa, cum că Israilitenii de la intrarea lui lacov în Egipt, au fost în robia Egiptului ani 215 (Fila 35 şi 50). Deci împreunînd cu aceşti ani ce sînt de la Dumnezeiască făgăduinţa lui Avraam, pînă la intrarea lui lacob în Egipt, vor fi anii deplin 430. Altă numărare este a celor 215 ani de la intrarea lui lacob în Egipt pînă la ieşirea poporului din Egipt, întru acest fel (Chedrin, fila 42). lacob intrînd în Egipt, a trăit ani 17 şi a murit. . losif după moartea tatălui său trăind ani 53 a murit. De la moartea lui losif (după spunerea grecescului hronograf Gheorghe Chedrinul) pînă la naşterea lui Moisi, au trecut ani 65. Moisi săvîrşindu-se de la naşterea lui 80 de ani, a scos pe popor din Egipt. Şi aceşti ani la un loc împreunîndu-i vei afla anii 215. După trecerea prin Marea Roşie x O 71 73 O > Z ■n O E 3860 40 40 ■ 27 A povăţuit Moise pe popor în pustie ani De la Adam pînă la Moisi ani (Adrihom fila 213) - Isus al lui Navi cel din seminţia lui Efrem, după sfîrşitul lui Moise, îndată s-a pus povăţuitor poporului şi i-a dus pe ei în pămîntul făgăduinţei. Iar cîtă vreme l-a povăţuit pe Israil nu este adeverire desăvîrşit, de vreme ce în Biblii nu se află scris. Grecul Gheorghe Chedrinul, la fel şi hronografii ruseşti scriu ani Iar alţii numai 5 ani. Iar socotitorii de ani ai limbii romane nu se unesc între sine; Unii zic, ani Alţii Alţii
Alţii cu ai noştri uniţi Iar alţii (Aceasta o susţin romanii: Adrihom, Gagnei şi
17 18 26 27 32 Alstedie, Stratem, Belarm, Augustin, Funcţie şi Carion). Fiecare după a sa socoteală numără anii cei ce sînt puşi în Biblii şi în cele romane. După moartea lui Isus al lui Navi, căpetenie a fost în războaie seminţia ludei, iar povăţuitor (după spunerea lui Chedrin, cap. 83 şi Isus Navi 24) a fost Caleb, cel ce era din seminţia ludei. în Biblii în cartea lui Isus al lui Navi, în capul cel de pe urmă şi în cartea Judecătorilor în cap. 2 se scrie: Cum că după moartea lui Isus, îl povăţuiau pe poporul israilitenilor bătrînii. Deci a înţelege ne este, că între acei bătrîni era cel mai întîi Caleb, ca un mai bătrîn cu anii decît toţi care din oamenii cei ce ieşiseră cu Moisi din Egipt şi în pustie în cea de 40 de ani umblare au murit, el unul după Isus între cei vii rămăsese. Iar cîţi ani, de bătrîni se povăţuia poporul israilitenesc, după sfîrşitul lui Isus, de aceasta în cărţile acelea nu se scrie, ci numai se înştiinţează, cum că trăiră multe zile după Isus, însă hronografii, după a lor înţelegere şi ani află, ci nepotriviţi. |