Ana səhifə

Mihail Sebastian


Yüklə 22.41 Kb.
tarix26.06.2016
ölçüsü22.41 Kb.


Mihail Sebastian (n. 8 octombrie 1907, Brăila - d. 29 mai 1945) a fost pseudonimul literar al unui romancier şi dramaturg român de origine evreiască, născut la Brăila. Pe numele său adevărat Iosif Hechter face studii universitare de drept şi filozofie la Bucureşti. A lucrat ca secretar la o importantă casă de avocatură din epoca respectivă dar a fost şi avocat pledant. Descoperit de Nae Ionescu, preşedintele comisiei sale de bacalaureat, a fost invitat de acesta să colaboreze la revista Cuvântul, unde s-a împrietenit cu Mircea Eliade. Odată cu creşterea antisemitismului i s-a interzis să mai funcţioneze ca jurnalist, şi i se retrage şi licenţa de avocat pledant, şi se transformă în dramaturg, semnându-şi piesele cu pseudonimul Victor Mincu.

Opera literară


A debutat în literatură în 1932 cu un volum foarte scurt, Fragmente dintr-un carnet găsit, apoi în acelaşi an a publicat un volum de nuvele, Femei. A publicat mai multe romane, Oraşul cu salcâmi(1935) (roman al adolescenţei), Accidentul(1940) (roman de dragoste), influenţate de Marcel Proust, Gustave Flaubert şi de alţi romancieri francezi. În anul 1934 publică un alt roman De două mii de ani, de această dată despre ce înseamnă să fii evreu în România. Cartea a căpătat o celebritate nedorită, mai ales în urma prefeţei semnată de magistrul lui Sebastian şi al generaţiei Criterioniste, profesorul Nae Ionescu. Textul lui Nae Ionescu încerca să fundamenteze antisemitismul din perspectivă teologală, conchizând că evreii nu au nici o putinţă de salvare întrucât sunt evrei. La scurt timp va publica şi Cum am devenit huligan, în care adună articolele apărute în presă, care reprezintă un dosar al receptării operei sale. Procedeul foarte modern îl reia pe cel folosit de André Gide în romanul Falsificatorii de bani.

Dramaturgia


Sebastian se impune în literatura română ca dramaturg cu piesele de teatru Steaua fără nume, Jocul de-a vacanţa, Ultima oră. Piesa Insula a rămas neîncheiată. A murit călcat de un camion în 1945, la numai câteva luni după ce naziştii fuseseră alungaţi din România, în plină tinereţe creatoare.

Opera literara


Fenomenul receptării lui Sebastian a fost unul dintre cele mai spectaculoase, atât în timpul vieţii scriitorului, cât şi în posteritate. Scandalul generat de prefaţa lui Nae Ionescu la volumul "De două mii de ani" (1934) a făcut ca autorul, discret plasat până atunci pe scena literară, unde se impusese mai ales prin foiletoane critice, să ajungă brusc în centrul atenţiei. Capriciile istoriei nu l-au putut împiedica pe Sebastian să aibă succes şi ca dramaturg, încă din timpul vieţii. După moartea sa prematură în 1945, la nici 38 de ani, el rămâne în atenţia publicului mai ales ca autor de teatru. Piesele i se joacă din când în când, dar tinerii îl ignoră. Atât criticul cât şi romancierul din el intră în umbră pentru o jumătate de secol, până când, în 1996 (anul publicării Jurnalului său din perioada 1935-1944), se redeşteaptă interesul cititorilor pentru tot ce a scris Mihail Sebastian. Piesele sale Steaua fără nume, Ultima oră şi Jocul de-a vacanţa au fost chiar ecranizate, cea din urmă transformându-se într-o coproducţie româno-franceză, în care rolul principal feminin era interpretat de Marina Vladi.

Jurnalul intim


Jurnalul său intim ţinut în anii unei sălbatice resurecţii a antisemitismului, adică în perioada 1935-1944, a fost publicat postum, abia în 1996. Originalul a fost scos din ţară prin curier diplomatic de fratele său mai mic Andrei Benu Sebastian şi a fost dus la Ierusalim. În prezent originalul se găseşte la Universitatea din Ierusalim, fraţii săi aflându-se în posesia unor copii fotografice. Avocatul Pierre Hechter, stabilit în Franţa, la Sceaux s-a implicat personal în chestiune prin crearea unei fundaţii Mihail Sebastian. Leon Volovici, profesor şi critic literar israelian originar din România, a prefaţat ediţia publicată la editura Humanitas şi îngrijită de Gabriela Omăt, cartea fiind un document de mare valoare istorică care documentează antisemitismul societăţii româneşti în anii războiului (care a dus la masacrarea a circa 200.000 de evrei) şi rinocerizarea (aderarea la fascism) a unor intelectuali ca Mircea Eliade şi Nae Ionescu. Între timp Jurnalul a fost publicat şi în Franţa, SUA, Olanda şi de curând şi în Germania. Opera sa este pe cale de a fi (re)descoperită atât în ţară cât şi în străinătate. 2007 fiind anul centenarului naşterii sale, în ţară şi în străinătate vor fi publicate noi studii despre Mihail Sebastian.

Jurnalul intim. Ultima oră


În Germania Jurnalul a fost publicat sub numele Voller Entsetzen, aber nicht verzweifelt / Tagebücher 1935-1944 şi a apărut în editura Claassen Verlag, Berlin 2005. Pentru acest Jurnal, foarte recent, la 20 noiembrie 2006, lui Mihail Sebastian i s-a conferit postum la München importantul premiu de carte "Geschwister Scholl" pe anul 2006, premiu ce este conferit în fiecare an începând din 1985 de către Börsenverein des Deutschen Buchhandels. Premiul de 10.000 de euro a intrat în posesia celor două nepoate de frate ale scriitorului, Michelle şi Dominique Hechter, care locuiesc în Franţa şi în Israel.

Varia


Manuscrisul iniţial al romanului Accidentul, cuprinzând cinci capitole, i-a fost furat lui Mihail Sebastian în Franţa iar autorul nu l-a mai găsit. A fost obligat să-l rescrie de la zero.

Opere publicate

Proza


  • Fragmente dintr-un carnet gasit (1932),

  • Femei, nuvele, 1932

  • Oraşul cu salcâmi (1935), roman

  • Accidentul (1940), roman. A fost reeditat la Editura EST-Samuel Tastet Editeur, in 2001

  • De două mii de ani. Texte, fapte, oameni (1935), roman şi Cum am devenit huligan dosarul receptării sale

Piese de teatru


A avut interdicţie de reprezentare a pieselor din cauză că era evreu. A folosit un al doilea pseudonim, Victor Mincu.

  • Jocul de-a vacanţa (1939),

  • Steaua fără nume (1942),

Restul operei dramatice a fost publicată postum.

  • Ultima oră

  • Insula - text neterminat

Jurnal intim


  • Jurnal, 1935-1944, Text îngrijit de Gabriela Omăt. Prefaţă şi note de Leon Volovici, Bucureşti, Editura Humanitas, 1995,

Publicistică


Criticul foiletonist a fost recuperat postum de editorul Cornelia Ştefănescu. Publicistica sa se gaseste in volumele:

  • Mihail Sebastian, Cronici. eseuri. Memorial, editura Minerva, 1972

  • Mihail Sebastian, Opere, vol. I, editura Minerva, 1990

  • Mihail Sebastian, Jurnal de epocă. Publicistică

  • Mihail Sebastian, Jurnal indiresct, 2006, ediţie de Teşu Solomovici


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©atelim.com 2016
rəhbərliyinə müraciət