Marea evanghelie a lui ioan

02] Dar eu admit, într-adevăr, că Ioan nu a mai înviat; dar am auzit, într-adevăr, eu însumi din gura lui Ioan, că, în Galilea, s-ar fi trezit un prooroc foarte mare, al Cărui încălţăminte a picioarelor el n-ar fi demn s-o ducă. Ei i-am spus aceasta lui Irod şi el a zis: Dar eu i-am spus de asemenea, ce am auzit de la marele prooroc, anume că înfăptuieşte semne imense pentru întărirea învăţăturii Sale. Eu i-am spus, că proorocul galilean înviază morţi şi mută munţii şi porunceşte furtunii şi mai multe asemenea lucruri nemaiauzite. Eu i-am spus lui Irod mai departe, că eu aş realiza puţin sau nimic împotriva puterii unui asemenea prooroc, pentru că el ar putea ucide mii cu un gând. Dar Irod şi Irodiada n-au renunţat de aceea la dorinţa lor şi Irod a spus numai: , cu adăugarea: dacă n-ar fi posibil viu, atunci vrea să-l vadă el, totuşi, ca fiind acesta un om mort!

03] Eu i-am replicat foarte curajos, spunând: Atunci, a zis el:

04] Apoi de-abia am mers noi şi suntem acum de aceea aici, - până acum cu lucrurile pe deplin neîndeplinite, deşi călătorim prinprejur, în Galilea, acum deja de nouă săptămâni cu mereu aceeaşi intenţie! Eu am trimis deja, între timp, de câteva ori, mesageri la Irod şi i-am înfăţişat limpede nerodirea ostenelilor noastre; numai că, acest fapt nu ajută la nimic! El ştie cumva din alte surse că, ori Ioan cel sculat din morţi, sau marele prooroc s-ar afla în Galilea şi ar înfăptui semne mari; noi trebuie de aceea să punem totul la contribuţie, pentru a-l prinde. Orice nehotărâre din partea noastră, va ştii el s-o pedepsească foarte sever!

05] Şi aşa am venit noi, pe incursiunile noastre, acum şi încoace, pentru că am auzit, că în Cezarea lui Filip s-ar fi întâmplat semne mari! Dar noi n-am găsit de fapt nimic decât oraşul pe deplin ars, o împrejurime pustiită de către furtuna cardinală de ieri şi v-am găsit acum pe voi, romanii foarte severi, aici!

06] Îgrijiţi-ne şi eliberaţi-ne de nebun, căruia nu-i este de dat încredere în mânia lui şi noi vă vom fi mulţumitori în schimb, de care fapt puteţi fi pe deplin asiguraţi! Ceea ce v-am făcut acum cunoscut, este adevărul cel mai deplin; voi ştiţi acum foarte exact, cum stau lucrurile. Acţionaţi acum după dreptate şi echitate! Dacă sunteţi voi, romanii, o dată pe depin domnii noştri, atunci nu ne mai interesează Irod! Dar noi vom fi dispuşi, să vă slujim încă de o mie de ori mai devotat decât nebunului şi tiranului bătrân! Pentru că, la voi, se arată, încă ceva omenesc, în timp ce Irod este un neom, când este cuprins de mânia lui!”

02] Spune Zinka: “Nimic mai uşor decât aceasta, pentru că eu, bine cunoscător al scrierii şi stăpân pe cele trei limbi, am transcris acelaşi document deja poate de cincizeci de ori, pe care Irod, ca să fie autentice cu originalul, a rânduit să fie acestea mereu certificate (adeverite) de guvernatorul roman pentru zece arginţi! N-am văzut numele tău, dar într-adevăr pe acel al împăratului acum stăpânitor. Mai mult, nu pot spune despre acest lucru.”

03] Spune Cireniu: “Aceasta este atunci evident o împuternicire nouă, care sună cu totul altfel decât aceia, în care sunt eu însumi semnat! Mi-ai mai putea tu, cumva, spune încă şi ca adăugare, în ce timp a ajuns Irod la împuternicirea de pomină din Roma?”

04] Spune Zinka: “Oh, nimic mai uşor decât aceasta! Această împuternicire a primit-o el deja anul trecut, ceea ce ştiu cu atât mai exact, pentru că eu însumi am scris cererea pentru aceasta. Era scris în cerere, ce-i drept, într-adevăr chestiunea, ca împăratul, ca singur domn şi stăpânitor cu desăvârşire, trecând peste toate funcţiile subordonate, să dorească să-i acorde lui, ad personum (pentru persoana lui), o împuternicire spre acoperirea lui necesară în acel fel şi chip, cum este ea stilizată în cerere, sub însemnare. Dar, acum, vine de fapt partea principală, în spatele căreia – aşa doar după opinia mea – se află o ticăloşie mare!

05] Că Irod a făcut o asemenea cerere la Roma, pentru acest fapt mă pun eu garant ca martor cu atât mai credibil, pentru că eu, cum am spus, am scris şi am stilizat cererea cu mâna mea. Dar cererea extraordinară nu s-a dus – cum se înţelege aceasta uşor de la sine –, fără o însoţire grea de mult aur şi argint, către Roma. Aducătorii au fost cinci dintre fariseii cei mai de frunte, care au întreprins în acel timp o călătorie la Roma în treburile lor foarte proprii. Aceştia au venit la Irod, cu câteva zile înaintea plecării lor şi l-au rugat, dacă n-ar avea el nimic de transmis la Roma.

06] Ei i-au venit la timpul extrem de potrivit; pentru că el uneltea deja de patru săptămâni, cum şi prin cine să fi putut aduce cel mai sigur şi cel mai în secret cererea extraordinară la Roma. Această ocazie i-a venit de aceea cu atât mai convenabil, pentru că el se înţelegea destul de bine cu cei cinci farisei cei mai deştepţi şi îi considera ca fiind cei mai cinstiţi ai neamului lor. Atunci când i-a întrebat el în privinţa răsplăţii de mesageri, care nu se intreprinde, altfel, din Ierusalim, uşor sub două sute de livre, n-au cerut ei nimic; pentru că, ce i-ar îndeplini lui Irod, care le-ar fi dovedit de asemenea deja multe servicii de prietenie însemnate, aceasta ar face-o ei de asemenea numai din prietenie pură!

07] Cu aceasta a fost Irod mai mult decât pe deplin mulţumit şi le-a înmânat celor cinci cererea, cu tot cu încărcătura grea, la care au avut treizeci de cămile îndeajuns de cărat. Astfel înfăţişat, a călătorit cererea extraordinară la Roma după textul literal, dar, după adevărul sigur, altundeva, ceea ce nu poate ştii unul ca noi!

08] O călătorie de aici până la Roma durează trei săptămâni pline în împrejurări favorabile de vreme, altfel şi o lună; câteva zile, adesea săptămâni, se rămâne la Roma şi îşi are timpul său, până ce vine cineva de la împărat. O asemenea cerere n-o rezolvă împăratul înainte de o jumătate de an în cazul cel mai favorabil, pentru că el are mii de treburi statele mai importante în faţa lui. Acum, vine călătoria înapoi, care are nevoie totuşi de tot aşa de mult timp, ca şi călătoria până acolo! Calculat exact din multe experienţe, n-a venit încă nimic înapoi de la Roma înainte de trei sfert de an, după cunoaşterea mea.

09] Cei cinci mesageri, însă, au adus înapoi împuternicirea cerută, tocmai după notarea din cererea scrisă de mine, scrisă cu totul pe pergament frumos şi înzestrată şi prevăzută cu toate semnele împărăteşti cunoscute, lui Irod înainte de durata de timp de şase săptămâni şi l-au felicitat, în plus, pe Irod cu tot fastul; dar eu am cugetat în sinemi partea mea la aceasta şi am pus astăzi capul meu ca zălog, că cei cinci mesageri, în privinţa chestiunii în cauză, au fost tot aşa de puţin la Roma ca mine!

10] Ticăloşii au păstrat bine darul greu, încredinţat lor, împreună cu cele treizeci de cămile sănătoase, au falsificat semnătura împăratului şi celelalte semne şi i-au adus aşa lui Irod o împuternicire secretă împărătească, despre care el însăşi ştie, cu siguranţă, tot atât de puţin, ca şi tine, înaltule domn şi stăpân! Ştii tu, înaltule domn, aceasta este numai aşa părerea mea; poate fi de asemenea posibil, că împuternicirea provine totuşi încă de la împărat! Poate au avut corăbiile un vânt favorabil, o dată încolo şi o dată înapoi, atunci ar ieşi destul de bine socoteala, cel puţin cu călătoria încolo şi înapoi şi într-un mod de coincidenţă, pot ei să-l fi găsit pe împărat într-o oră bine dispusă şi lipsită de treburi, de îndată de la sosirea lor în Roma. Acela i-a lăsat să vină imediat în faţă şi le-a înmânat împuternicirea dorită, după care au găsit ei atunci de îndată iarăşi o corabie, mânând încoace, în Asia, s-au urcat în ea şi au ajuns cu vântul cel mai bun pe coasta Iudeii! Pe scurt, eu nu vreau să fiu în acest caz absolut deloc un judecător! Toate acestea sunt numai aşa presupunerea şi calculul meu.”

02] În plus, trebuie fiecare străin, care ajunge la Roma şi vrea să ceară ceva de la împărat, să petreacă mai înainte şaptezeci de zile la Roma, înaintea cărui timp nu ajunge, într-adevăr, nici un trimis străin sau privat în faţa regelui, în afară de un conducător de oşti sau un alt purtător de funcţie mare. Pentru că este o dată pusă astfel rânduiala în Roma, că orice străin, care vrea să dobândească o milostivire de la împărat, la Roma, trebuie să aducă mai înainte o jertfă oraşului prin aceea că mănâncă mai înainte, în oraş, cât se poate de mult şi că aduce alte daruri şi jertfe celor multe instituţii şi organizaţii, ceea ce, să spunem aşa, aproape fiecare străin, venind din ţări depărtate, poate să facă foarte bine, pentru că el, fără să fie prea bogat, nu poate veni la Roma şi nu are să se roage de asemenea pentru nici o milostivire deosebită. Fiindcă pentru plebea generală, lipsită de mijloace materiale sunt puşi şi sancţionaţi legile şi judecătorii drepţi; pe cine îl împresoară cumva ceva, acela ştie unde trebuie să meargă. Dacă merge el acolo, atunci i se va şi ajuta cu drept, după lege; pentru că la noi, romanii, nu există nici o diferenţiere şi principiul acesta este mereu valabil: (Dreptatea este temelia de bază a toate împărăţiile) şi

03] Nu este, deci, prin urmare, totuşi, aşadar, neechitabil, dacă, cei venind la Roma, îi aduc mai înainte o jertfă marelui oraş al popoarelor, înainte ca ei să fie consideraţi demni de o oarecare milostivire împărătească. Şi din aceasta reiasă acum, că cei cinci trimişi de către templu n-au ajuns în faţa împăratului înainte a şaptezeci de zile consecutive şi de aceea le-a fost imposibil să fi putut face în şase săptămâni o călătorie efectivă de aici la Roma şi iarăşi înapoi. Dar, dacă n-au putut face ei acest lucru, atunci reiasă de la sine concluzia de drept sigură, că cei cinci au reţinut pentru sine comorile de cinste ale lui Irod către împărat şi i-au adus şi i-au înmânat tetrarhului lacom de domnie o împuternicire mincinoasă şi astfel, falsă din temelie! Irod îşi închipuie acum, că are în posesie legi mai mari, decât acelea pe care le-a primit iniţial cu tetrarhia din Roma. Dar, să-i fie de aceea turnat cel mai degrabă vinul cel mai limpede!

04] Da, acum şi este deci pe înţeles, de ce nu mi-a fost făcută de la Roma despre aceasta nici o înştiinţare oricum înfăţişată! Pentru că mie, ca purtătorul de putere cel mai neîngrădit al Romei peste întreaga Asie şi o parte limitrofă cu Africa, trebuie totuşi să-mi fie dată o înştiinţare despre toate, ce se rânduieşte aici, oricum înfăţişat, de către Roma peste Asia, căci, altfel, ar trebui să consider o rânduială mie necunoscută din partea Romei, dacă ar începe ea să se exprime cumva activ, ca fiind o putere autoritară provincială, deci, o revoltă împotriva Romei şi a puterii sale şi ar trebui de îndată să intervin împotriva acesteia cu toate mijloacele de putere, stându-mi mie la dispoziţie! De aceea veţi admite acum într-adevăr, că împuternicirea lui Irod trebuie să fie falsă! Dar, dacă împuternicirea este falsă, atunci veţi admite de asemenea, că eu trebuie în primul rând să-i descopăr lui Irod înşelăciunea şi în al doilea rând, să-i confisc împuternicirea falsă, să i-o trimit împăratului, ca el însuşi să pedepsească ticăloşii răi, din pricina necinstirii sfinţeniei a persoanei sale!”
Ev. 04. 017 capitol
01] Spune Zinka: “Înaltule prieten! Înaltule domn! Toate acestea le admitem cu totul pe deplin bine; dar noi admitem pe lângă încă ceva, ce tu nu pari să admiţi!”

02] Spune Cireniu: “Şi ce ar fi aceasta într-adevăr?”

03] Spune Zinka: “Politica statală dragă este aceasta, în consecinţa căreia, aproape în toate timpurile şi în toate ţările pământului, posedează preoţimile un anumit privilegiu, prin urmarea căruia ele pot face multe, ce pentru cealaltă omenire ar fi o fărădelege. Preoţii sunt destul de îndrăzneţi, să se impună cu sila celorlalţi oameni ca veritabili dumnezei şi să poarte în gură cuvântul aşa zis al lui Dumnezeu după buna plăcere a lor în faţa tuturor oamenilor. Şi nici un om nu se scoală împotriva lor şi chiar însuşi împăratul trebuie să privească la un asemenea joc obraznic cu ochi prietenoşi, din pricina superstiţiei din popor, din bătrâni obişnuită, prin care oamenii sunt menţinuţi în anumita poziţie ascultător umilă şi să nu se ridice împotriva regelui ţării, dacă acesta îi dă aceluiaşi cel mai adesea legi greu de ţinut şi îi pune în spinare aşa unele tributuri greu de îndeplinit.

04] Dar, dacă preoţilor le este permis, să facă totul după bunul plac în locul lui Dumnezeu, atunci nu va critica împăratul de asemenea faptul, într-un fel chiar ieşit din comun, dacă aceşti ameţitori de popor se bagă în caz de necesitate, uneori în secret sau şi în public, în pielea monarhului, vorbesc în numele său şi dau chiar legi, când recunosc aşa ceva ca fiind ceva tămăduitor atât pentru stăpânitor, pentru statul său şi bineînţeles, cât şi pentru sine, ceea ce trebuie să apară cu atât mai iertabil, mai cu seamă în acele provincii, care sunt foarte tare îndepărtate de rezidenţa domnitorului, aşa ca patria iudeilor de aici.

05] Dacă împăratul le cere astăzi să dea socoteală şi să poarte obligaţia din cauza împuternicirii false, atunci nu vor nega ei foarte şi absolut deloc, să fi făcut aşa ceva şi fără toată însărcinarea; dar ei vor fi în stare să dea împăratului pe lângă şi motivul bun, în virtutea căruia ei au rânduit aşa ceva, numai spre binele monarhului şi a statului său! Şi ei vor şi căuta să-i dovedească împăratului într-un mod amănunţit şi luminos ca soarele, de ce a fost necesară o asemenea dispoziţie şi ce fel de folos i-a crescut din aceasta statului şi monarhului. Şi împăratul va trebui la sfârşit să-i laude şi să-i răsplătească încă în plus.

06] Pune-i tu astăzi să dea socoteală şi tu le vei putea face, după interogare, tot atât de puţin rău, ca împăratul însuşi şi vei fi nevoit la sfârşit să-i mai confirmi încă lui Irod o anumită împuternicire, dacă îţi dovedesc, că un asemenea document a fost necesar, pentru a-i pune, prin el, anumite limite lăcomiei de domnie a lui Irod, fără care el şi-ar fi format foarte uşor, în secret, o putere mare, cu ajutorul comorilor şi a bogăţiilor lui nemăsurabile, cu care ar fi început el atunci să vorbească foarte categoric cu voi, romanii! Dar ei ar fi aflat aceasta şi ar fi cuprins de îndată un mijloc potrivit prin iluminarea de sus, prin care Irod a primit pro forma un privilegiu din puterea voinţei împăratului, pe care l-ar fi obţinut, altfel prin încăpăţânare, cu forţa în scurt timp. – Dacă cavalerii templului te întâmpină cu asemenea explicaţii, ce altceva poţi tu face aici, decât să-i feliciţi şi să-i răsplăteşti?”

07] Spune Cireniu: “Acest lucru nu-l admit încă aşa cu totul potrivit! Dacă Irod avea intenţia unui asemenea plan rău şi voia să-l şi pună în aplicare, de ce nu mi-a fost acesta indicat pe o cale secretă? Eu aş fi putut doară totuşi de asemenea să iau foarte bine măsurile potrivite împotriva acestuia! De la Ierusalim până la Sidon sau Tir nu este doară totuşi chiar aşa de departe! Şi însfârşit, cum vor justifica templierii comorile mari sustrase împăratului şi cele treizeci de cămile? Eu sunt de părere, că le va pica aceasta deci totuşi puţin cam greu!”

08] Spune Zinka: “Înaltule prieten, înaltule domn! Tu pari să posedezi altfel destul de multă înţelepciune statală foarte temeinică, dar aici pari tu să fii iarăşi cu atât mai neexperimentat – ca şi cineva, care n-a purtat încă niciodată chiar şi numai un sceptru al casei în mâna sa! Pentru a-ţi indica însăşi acest lucru, poate să-i fi reţinut pe ei un motiv dublu! În primul rând: Pericol în apropierea ameninţătoare; şi în al doilea rând: Evitarea oricărei vâlve periculoase în această privinţă! Pentru că, dacă ai fi fost tu înştiinţat prea devreme despre acest fapt, atunci ai fi rânduit de îndată, ca întreg Ierusalimul să fie pus sub asediu şi pus foarte temeinic sub supraveghere; aceasta ar fi produs o confuzie mare în popor şi el ar fi fost umplut cu o ură amară împotriva voastră. Dar Irod ar fi fost în stare să folosească atunci foarte bine o asemenea stare de spirit împotriva voastră, prin care s-ar fi putut forma rele foarte imprevizibile!

09] Toate acestea bine calculând şi prevăzând dinainte, a rânduit templul din belşugul său Dumnezeiesc de înţelepciune tocmai un ceva, prin care toată gălăgia lucrului rău a fost remediat; la timpul potrivit, însă, v-ar fi înştiinţat deja oricum pe tine şi pe împărat aşa cu totul domol despre ceea ce s-a întâmplat aici, însoţit cu sfatul, ce ar fi aici mai departe de rânduit. Dar comorile destinate împăratului le-ar putea ei oricum trimite de abia atunci la tine, când ar fi considerat ca fiind sfătuibilă transmiterea înştiinţării către tine despre toate acestea.

10] Dacă tu, înaltule prieten şi înaltule domn, ai primi cu totul sigur un asemenea răspuns la unele dintre întrebările tale, spune-mi dacă tu, în consecinţa unei adevărate înţelepciuni statale, ai putea face altceva, decât să le acorzi templierilor toată lauda şi să-i răsplăteşti după lege, cum orice conducător de afaceri cinstit şi bun este de răsplătit cu zece la o sută!”

11] Spune Cireniu: “Dar, dacă sunt eu pentru mine convins de răutatea numai prea sigură foarte măreaţă a templierilor, pot eu să-i laud în acest caz şi să-i şi răsplătesc încă în plus? Nu există, aşadar, nici un mijloc şi nici o cale, pentru a le veni de hac acestor fraţi ai lui satana?”

12] Spune Zinka: “Dacă Zinka cunoaşte cavalerii răi mai mult şi îi detestă mai adânc, este o întrebare însemnată; dacă eu i-aş putea distruge pe toţi, templul şi sinagogile lor cu o suflare, crede-mă, eu nu aş cugeta în plus nici o durată de două minute! Dar treburile să stau acum o dată astfel, că nu-ţi poate da un alt sfat nici chiar însuşi un Dumnezeu, decât să faci deocamdată la jocul rău o mină bună. Dacă vine după aceea timpul, atunci vine şi sfatul.

13] După calculul meu şi după calculul lui Ioan vor fi ei, începând de acum în patruzeci de ani, pe deplin maturi spre căderea pieirii şi voi veţi trebui atunci să cuceriţi din nou întreaga Iudee şi întregul Ierusalim şi să distrugeţi din temelie cuiburile lor; dar, înaintea acestui timp, se va lasă intreprins puţin sau nimic împotriva lor cu mâna înarmată, afară de ceea ce ţi-am dat mai devreme ca sfat. Tu poţi să rânduieşti să fie întrebaţi într-o vreme, cum stau lucrurile şi treburile anumite; dar, dacă vei primi destăinuirea evident de îndată, atunci acţionează, cum ţi-am spus aceasta ţie, căci, altfel, poţi să pregăteşti lucrului un deznodământ rău!”

Ev. 04. 018 capitol
01] Spune Cireniu: “Prietene, eu recunosc privirea şi şiretenia ta largă şi Irod şi-a găsit în tine un naş, care caută în întreaga Iudee cel asemeni lui! Acum, nu mai eşti tu, ce-i drept, de partea lui Irod, ci roman şi nu mai trebuie niciodată să aperi cauza lui Irod, ci doar curat cea a noastră şi acest lucru pentru noi; de aceea poţi tu să afli acum deja mai multe lucruri despre toţi care s-au concetrat aici, pe acest punct la mare şi de ce aşa cu totul de fapt! Dar, înainte de toate, spune-mi acum, ce ai face, dacă ar veni acum dintr-o dată marele prooroc galilean de pe undeva!”

02] Spune Zinka: “Eu?! – Absolut nimic; eu l-aş lăsa să meargă pe căile sale! Să mă sfătuiesc cu el, aş dori într-adevăr, pentru a vedea, dacă Ioan a avut într-adevăr dreptate în a spune, că el n-ar fi nici măcar demn, de a-i desculţa acestuia încălţămintea picioarelor! Ioan a fost un prooroc foarte înţelept şi a avut mai multă lumină decât toţi ceilalţi prooroci vechi luaţi laolaltă. Acum, dacă, însă, Ioan dă despre Iisus din Nazaret o asemenea mărturie, cât de mare, cât de înţelept şi cât de puternic trebuie să fie el!

03] Ştii tu, înaltule prieten, dacă aş fi vrut în serios să-l prind cumva pe Iisus – chiar dacă numai aparent -, atunci aş fi putut face acest lucru deja de mult; pentru că în temelie am ştiut eu totuşi cel mai adesea, unde se afla Iisus! Dar nu am avut cu adevărat nici o intenţie pentru acest lucru şi sincer spus, - eu am avut o frică proprie faţă de acest bărbat! Pentru că, după toate cele ce am auzit despre el – şi acest fapt de la martori credibili, chiar de la samarinieni -, trebuie să fie el straşnic în belşugul unei oarecare Dumnezeiri foarte desăvârşite – sau trebuie să fie un magician iniţiat din şcoala veche, egipteană! În nici o privinţă n-aş dori eu de aceea să am ceva deosebit de-a face cu el; pentru că atunci aş primi eu desigur toată puterea vântului în faţă. Cu adevărat, eu pentru mine aş dori doar să-l văd şi să-i vorbesc, dar totuşi numai în situaţia cea mai paşnică; dar în această haină a mea de prigonitor nici măcar o dată de departe!”

04] Îl întreb acum Eu Însumi pe Zinka şi spun: “Dragă prietene şi Eu sunt Unul, Care îl cunoaşte pe Iisus din Nazaret atât de bine cât pe Mine Însumi, dar pot să-ţi spun numai aceasta despre El, că nu este un duşman al nici unui om, ci un binefăcător al tuturor acelora, care vin şi caută ajutor la El. El este, ce-i drept, desigur un duşman al păcatului, dar nu al păcătosului, care se căieşte de păcatul său şi se reîntoarce smerit la bine. De către El, n-a fost încă nici un om judecat şi osândit şi dacă ar fi fost păcatele sale mai multe decât nisipul mării şi iarba pământului.

05] Dar învăţătura Sa constă cu totul pe scurt în aceea, ca omul să-L recunoască pe Dumnezeu şi să-L iubească mai presus de toate şi pe aproapele lui, orice şi oricine ar şi fi el, însemnat sau neînsemnat, sărac sau bogat, de gen masculin sau feminin, tânăr sau bătrân, tot aşa ca pe sine însuşi. Cine face acest lucru tot timpul şi evită păcatul, acela va afla foarte degrabă în sine, că o asemenea învăţătură este cu adevărat din Dumnezeu şi că n-a venit din gura unui om, ci din gura lui Dumnezeu; pentru că nici un om nu poate ştii, ce să facă el, pentru a dobândi viaţa veşnică şi în ce ar consta aceasta. Un asemenea lucru ştie numai Dumnezeu şi la sfârşit şi acela, care a auzit aceasta din gura lui Dumnezeu.

06] El învaţă de asemenea, că toţi oamenii, care vor să dobândească viaţa veşnică, trebuie să fie învăţaţi de către Dumnezeu; cei care aud aici numai de la oameni, ce să facă ei, aceia mai sunt încă departe de împărăţia lui Dumnezeu. Pentru că ei aud, într-adevăr, cuvintele rostite de o limbă muritoare; dar, aşa cum limba care a dat cuvintele este muritoare, aşa este atunci şi cuvântul în omul care le-a auzit. El nu acordă atenţie acestuia şi nu-l face viu prin nici o faptă. Dar cuvântul care vine din gura lui Dumnezeu, nu este mort, ci viu, îndeamnă inima şi voia omului spre faptă şi face astfel viu omul întreg.

07] Dar, dacă a devenit o dată viu omul, prin cuvântul lui Dumnezeu, atunci rămâne el viu şi liber, pe veci şi nu va mai simţi şi gusta vreodată cumva moartea, - şi dacă ar şi putea muri după trup de o mie de ori!

08] Vezi, prietene, acesta este aşa în toată scurtimea sâmburele învăţăturii marelui prooroc din Nazaret! – Spune-ne nouă, cum îţi place acesta şi ce crezi tu atunci despre marele prooroc!”