Cuvinte cheie/Glosar

FIŞA DE DOCUMENTARE 6

FIŞA DE DOCUMENTARE 7

Pentru atingerea acestui obiectiv luăm spre exemplificare transportul pe apă.

Contractul de navlosire, se încheie în cazul navigaţiei tramp (ce n-are un itinerariu fix şi un orar precis). Navele circulă în căutarea de marfă şi se opresc în porturile în care găsesc încarcături. In temeiul acestui contract se transportă mai ales mărfuri de masă, în vrac, cu ocuparea spaţiului de transport, părţile stabilind portul de încărcare şi pe cel de descărcare.

Atunci când contractul de navlosire prevede transportul unei încărcături complete sau punerea la dispoziţie a unei nave în acest scop, contractul de navlosire este încorporat într-un document numit Charter Party (Ch/P)

La transportul de mărfuri cu navele tramp, Ch/P este însoţit de un conosament, la transportul cu navele de linie este obligatorie însoţirea mărfurilor de un conosament, Ch/P nefiind obligatoriu.

In porturile romanesti este predominant contractul de navlosire, încheiat pentru folosirea întregii capacităţi de transport a navei, a unei părţi din ea sau a unei încăperi.

Contractul de transport maritim de mărfuri este acel contract prin care una din părti – o companie de transport naval (navlosantul) se obligă să transporte mărfuri dintr-un port in altul pe mare, iar cealaltă parte – navlositorul (expeditorul) sa plăteasca pretul stabilit (navlul).

Revenind la contractul de navlosire, părtile în acest contract sunt:

• 
  navlosantul (o companie de transport maritim)
  
• 
  navlositorul (expeditorul mărfii)
  

Se poate vorbi despre un drept al navlosantului la preţul stabilit (navlu) şi despre un drept al navlositorului (expeditor) la transortarea mărfii dintr-un port în altul pe mare, în siguranta, pentru care a încheiat contractul.

Când la transbordul mărfii de pe o navă pe alta, determinarea greutătii se face prin prin cântarire, numai această modalitate de determinare este certă şi trebuie luată in considerare in vederea stabilirii răspunderii.

In această situaţie, o cantitate de marfă a fost transbordată de pe o navă straină pe o navă romanească iar determinarea greutătii ei se făcuse numai prin pescaj.

Nava romanească a fost cea care a făcut transportul la destinatie. Ulterior, la data predării mărfii catre unica beneficiară a contractului constatandu-se in urma cantăririi mărfii in prezenta delegatului neutru, o diferentă in minus fată de cantitatea inscrisă in documentele de transport s-a refuzat plata cantitătii lipsa din marfa primită.

Rezolvarea a fost făcută prin cântărirea mărfii. Astfel, beneficiarul de transport poate refa plata cantitătii lipsă din marfa primită.

Cazul 2. Termenul de prescripţie a dreptului la acţiunea pentru serviciile prestate

Trebuie făcută distincţia între contractul de închiriere a unui vas pentru transportul de călători şi contractul de angajare a navei pentru transportul de mărfuri.

In timp ce in primul caz termenul de prescriptie este de 1 an de la realizarea călătoriei, celalat contract este similar cu o locatie de serviciu, termenul de prescriptie pentru serviciile prestate fiind de 3 ani.

FIŞA DE DOCUMENTARE 8

În timpul transportului de marfă, la controlul vamal este important şi titlul de transport, care la rândul său prezintă denumirea mărfurilor, fiind expresia încheierii unui contract de transport şi poartă nume diferite, funcţie de modalitatea de transport:

• 
  conosament maritim – document de recunoaştere a mărfurilor, constatator al existenţei contractului de transport, titlu reprezentativ al mărfurilor, fiind negociabil şi transmisibil. Poate fi nominativ, la ordin şi la purtător. Persoanele precizate pot fi proprietarul prezumtiv al mărfurilor, şi destinatarul;
  
• 
  scrisoare de transport maritim – document de transport negociabil;
  
• 
  scrisoare de transport fluvială;
  
• 
  scrisoare de transport aeriană – este un titlu negociabil, dar este un titlu de proprietate, destinatarul preluând marfa transportată doar după probarea identităţii sale;
  
• 
  scrisoarea de transport auto internaţională – este un titlu negociabil, dar nu şi unul de proprietate;
  
• 
  scrisoarea de trăsură în transportul feroviar;
  
• 
  lista sacilor poştali pentru trimiterile prin poştă;
  
• 
  conosamentul direct pentru transporturile multimodale.
  

Controlul mărfurilor la export se poate face la nivel de produs, de utilizare sau de provenienţă. Din punctul de vedere al controlului la nivel de produs, mărfurile se grupează în libere (asupra cărora se aplică procedura normală, fără existenţa unor restricţii cantitative) şi prohibite (se comercializează doar dacă există o autorizaţie, ceea ce presupune vize administrative şi tehnice, fiind de obicei limitate prin contingente).

• 
  la transportul aerian – interiorul aeronavei, cabina piloţilor, cala, saloanele de călători, grupurile sanitare, bucătăria, containerele, sistemele de închidere etc.;
  
• 
  la transportul feroviar – cabina personalului de conducere, sala motorului, integritatea exterioară a vagoanelor, a podelei şi a sigiliilor, zona tehnică, vagoanele tehnice, toate golurile şi spaţiile de depozitare etc.;
  
• 
  la transportul auto – cabina şoferului, integritatea exterioară a caroseriei, starea sistemelor de închidere-deschidere a uşilor, agregatul frigorific, rezervorul de carburant, elementele de prindere, platformele, remorca, sigiliile;
  
• 
  la transportul pe apă – toate punţile, cabinele, punctul de comandă a navei, sala maşinilor, cala, depozitul de alimente, bucătăria etc.
  

• 
  La transportul feroviar se cere actul de transmitere a garniturii de tren (la import, actul se depune după intrarea în ţară, în timp ce la export, actul se depune înaintea plecării garniturii de tren, într-un termen stabilit, care depinde de tehnica prelucrării vamale, care însă nu poate fi mai mic de o oră), care cuprinde: numărul fiecărui vagon, numărul scrisorilor de trăsură, denumirea şi cantitatea mărfurilor în limba română; la export se trece şi numărul documentului vamal de la prima vămuire şi unitatea vamală care a emis acel document;
  
• 
  La transportul rutier se prezintă următoarele documente: certificatul de înmatriculare a mijlocului de transport, documente însoţitoare din care rezultă mărfurile transportate, carnetul TIR, cartea verde etc.;
  
• 
  La transportul pe apă, în termen de 24 ore de la acostare, la import, se prezintă unităţii vamale manifestul original al încărcăturii şi simultan se depune o copie (care trebuie să coincidă cu manifestul); copia nu se depune dacă nu se efectuează operaţiuni de descărcare sau transbordare. Pe manifestul încărcăturii se înscrie numărul fiecărui conosament (sau scrisorii de transport fluviale). Agenţii de navă sunt obligaţi să scrie pe copia manifestului denumirea mărfurilor în limba română. Pentru operaţiile de descărcare-încărcare sau transbordare comandantul, proprietarul sau agentul navei au obligaţia de a solicita unităţii vamale un permis vamal. În permisul vamal se înscriu datele de identificare ale mărfurilor. Comandantul vasului care a acostat trebuie ca în maximum 12 ore să depună o declaraţie la unitatea vamală din port referitoare la:
  
• 
  armamentul, muniţiile, materialele explozibile, produsele şi substanţele stupefiante, psihotrope şi toxice;
  
• 
  alte bunuri prohibite la introducerea sau scoaterea din ţară, conform normelor legale;
  
• 
  produsele din tutun şi băuturile alcoolice aparţinând navei şi membrilor echipajului;
  
• 
  alimentele şi obiectele nefolosite de uz curent aparţinând navei;
  
• 
  bunurile nefolosite şi bunurile care nu sunt de uz personal, precum şi bunurile de valoare ale membrilor echipajului.
  

• 
  La transportul aerian există un manifest al încărcăturii cu elemente asemănătoare ca la transportul pe apă. Termenul de depunere a manifestului este de maximum 3 ore de la aterizare. În plus, comandantul este obligat să declare produsele şi substanţele stupefiante, psihotrope şi toxice aflate la bord.
  
• 
  La transportul prin poştă se prezintă la mesagerie lista sacilor poştaşi sau lista coletelor, care au restricţii de gabarit, sisteme de sigilare etc.
  

• 
  la transportul feroviar cu cel puţin 2 ore înaintea plecării garniturii;
  
• 
  la transportul rutier imediat după sosirea la frontieră;
  
• 
  la transportul pe apă imediat după încărcarea pe vas a fiecărei partizi de marfă;
  
• 
  la transportul aerian în ziua în care aeronava urmează să treacă frontiera de stat sau cu cel puţin 2 zile înainte dacă scrisoarea de transport aerian a fost depusă la transportator.
  

FIŞA DE DOCUMENTARE 9

Această activitate a apărut odată cu diversificarea activităţii umane şi cu dezvoltarea activităţii economice. Ea presupune un grad înalt de specializare (comercianţii nu mai avut timp şi pentru activitatea de expediţie). Din acest motiv, s-a specializat o categorie socială care aduce servicii comercianţilor.

În societatea modernă, datorită tendinţei de globalizare, activitatea de transporturi şi expediţie presupune cunoaşterea unor activităţi din sectoare diferite/diverse care puse cap la cap duc la preţuri competitive;

Expeditorul/ expediţionarul este un intermediar care pune faţă în faţă cumpăratorul şi vânzătorul de marfă cu cărăuşul.

Majoritatea contractelor se încheie înainte de a apărea marfa.

Expeditorul este numit şi “arhitectul transportului”. El stabileţte modul în care marfa va fi transportată.

Activitatea expeditorului trebuie începută înainte de apariţia mărfii.

Expeditorul trebuie să organizeze transportul mărfii în condiţii sigure, eficienţă maximă, timp minim.

Expeditorii în marea lor majoriate nu deţin mijloace de transport proprii (acestea aparţin cărăuşului).

Una din calităţile expeditorului este aceea că trebuie să acţioneze în conformitate cu dispoziţiile primite de la cel care îi dă mandatul de expediţie (vânzare/cumpărare)

Expeditorul răspunde numai de greşelile proprii. Dacă el primeşte dispoziţii greşite el nu este tras la răspundere, dar trebuie să atenţioneze cu privire la consecinţe.

Trebuie să cunoască condiţii ce privesc transporturile:

• 
  legi
  
• 
  reglementări ce trebuie respectate pe timpul transporturilor (vamale, de mediu, calitate, ambalajul, reglementari ale tarilor de transit)
  
• 
  reglemenari vamale, cele mai importante (acordul vamal al tarilor pe unde marfa tranzitează, tarifele vamale, etc.)
  
• 
  trebuie să cunoască rutele de transport
  
• 
  mijloacele de transport
  

Activitatea expeditorului începe înainte de încheierea contractului comercial.

• 
  Expeditorul pregăteşte calculaţiile tarifare privind cheltuielile de transport, cheltuielile de accesorii privind activitatea de transport (taxe vamale, de tranzitare, de ambalare, de însoţire a mărfii).
  
• 
  Expeditorul poate executa în numele vânzătorului/ cumpărătorului plata pentru cheltuielile de transport şi accesorii.
  
• 
  Expeditorul acordă asistenţă pentru ambalarea, marcarea şi pregătirea mărfii astfel:
  

• 
  protejarea mărfii (este în interesul vânzătorului şi se merge pe containerizarea generala)
  
• 
  marcarea mărfii, deoarece se pot rătăci, pierde, sechestra ceea ce duce la neexacutarea contractului. Nu vizează numai destinaţia, ci şi atenţia de manipulare
  
  • 
    Expeditorul face alegerea mijlocului de transport şi a rutelor cele mai economice transportului mărfii în cauză.
    
  • 
    Expeditorul întocmeşte necesarul bunei desfăşurări a transporturilor (scrisori de trăsură, controlează întocmirea altor documente, declaraţii vamale).
    
  • 
    Expeditorul avizeaza din timp şi în conformitate cu contractul de transport pe cel la care îi dă mandat asupra situaţiei mărfii.