Congresului naţional al îNVĂŢĂtorilor/ institutorilor din românia şi al
|
|  Yüklə 3.7 Mb.
|
Preşedinte U.C.D.M.R. Filiala AradProf. MATEKOVITS MIHÁLY FEDERAŢIA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂŢĂMÂNT ROMÂNIA SINDICATUL DEMOCRATIC ÎNVĂŢĂMÂNT ARAD B-dul G-ral Dragalina, nr. 5-7,cod 310125, AradTel / fax: 0257 / 281 882 e-mail: sdia@rdslink.ro Sindicatul Democratic Învăţământ Arad a luat fiinţă în anul 1997 din iniţiativa unui număr de peste 250 de membri fondatori, în frunte cu regretatul şi inimosul lider, profesorul Ştefan Baliţa, care au decis desprinderea de vechiul sindicat al învăţământului arădean, Sindicatul Liber. După obţinerea personalităţii juridice şi adoptarea statutului, în cadrul Conferinţei Judeţene a fost ales primul Birou Operativ al S.D.Î. Arad, format din profesor Ştefan Baliţa – lider judeţean, profesor Mioara Pondiche – vicelider, profesor Dănuţ Ieneşescu – secretar coordonator, birou care susţinut de membrii de sindicat a desfăşurat o activitate deosebită, încununată de realizări remarcabile. Aceste realizări au fost posibile şi datorită unităţii de acţiune cu toate organizaţiile sindicale judeţene afiliate la Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ. Dintre acestea amintim: obţinerea unor facilităţi ca: sporul rural, sporul de stres, sporul de fidelitate, salariul şi gradaţia de merit, indemnizaţia de dirigenţie, al 13-lea salariu, facilităţi prevăzute în Legea 128/1997, privind statutul personalului didactic; aplicarea în integralitate a legii 154/1998, privind salarizarea bugetarilor; plata la timp a drepturilor salariale; majorarea salariilor cu 8,5% în anul 2000 pentru salariaţii din învăţământ precum şi alte majorări ulterioare; indexarea anuală a salariilor; aplicarea prevederilor legale privind plata cu ora şi a activităţii prin cumul. La baza obţinerii acestor rezultate au stat numeroase şi variate acţiuni sindicale: marşuri şi mitinguri de protest, pichetări, greve de avertisment, greve generale etc. În aceste acţiuni au fost implicaţi toţi membrii noştri de sindicat, precum şi o mare parte dintre salariaţii nesindicalişti din unităţile aparţinătoare.
Având în vedere că prevederile privind modul de calcul al salariilor din Legea 128/1997 erau interpretate şi aplicate incorect, S.D.Î. Arad a decis deschiderea unei acţiuni în instanţă fapt materializat în data de 10 iulie 2003. Considerăm că cea mai importantă realizare a Sindicatului Democratic Învăţământ Arad este câştigarea acestui proces, prin care, în premieră la nivel naţional, printr-o sentinţă definitivă, irevocabilă şi executorie, s-a recunoscut faptul că salariile cadrelor didactice au fost calculate incorect, în detrimentul salariaţilor. Prin această sentinţă, instanţa a hotărât plata retroactivă pe o perioadă de trei ani a diferenţelor rezultate în urma calculării incorecte a salariilor. Suntem singurul sindicat din judeţ, care, ca urmare a acestui demers a contribuit decisiv la recuperarea integrală a diferenţelor salariale, încă din februarie 2006, de către salariaţii din unităţile aparţinătoare, pe o perioadă de trei ani în urmă. Demersul nostru, finalizat în 2004 a stat la baza câştigării unor procese similare în alte judeţe. Toate aceste acţiuni în instanţă câştigate au contribuit la elaborarea O.G. nr. 17/2006 care, prin prevederile sale a reglementat, dreptul tuturor salariaţilor din învăţământ de a intra în posesia sumelor cu care au fost prejudiciaţi prin calcularea incorectă a salariilor. De asemenea, în acest moment suntem în posesia sentinţei Tribunalului Arad, prin care este recunoscut dreptul colegilor învăţători/institutori, educatoare şi maiştri instructori, care au gradul didactic I şi peste 25 de ani vechime în învăţământ de a li se reduce norma didactică cu două ore şi a li se plăti aceste ore la plata cu ora. Un număr însemnat de salariaţi s-au alăturat organizaţiei noastre sindicale. Numărul membrilor de sindicat a ajuns la această oră la aproximativ 2600 faţă de aproximativ 250 de membri cu care sindicatul nostru a pornit la drum.. În perspectivă, Biroul Operativ al S.D.Î. Arad are în vedere următoarele obiective principale: respectarea şi protecţia drepturilor salariaţilor din învăţământ; contribuţia, prin propuneri constructive, la elaborarea unor acte normative specifice învăţământului, înaintate Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ Bucureşti; implicarea activă în derularea reformai în educaţie. În numele colegilor pe care îi reprezentăm, urăm succes lucrărilor primului Congres Naţional al Învăţătorilor / Institutorilor din România şi al Învăţătorilor / Institutorilor Români de peste hotare care se desfăşoară în perioada 28-29 octombrie 2006. Biroul Operativ Lider al S.D.Î. Arad, prof. DĂNUŢ IENEŞESCU - şcoli româneşti şi învăţătorii lor de dincolo de hoatrele ţării - O ZI DE ŞCOALĂ ÎN MACEDONIAFilă din jurnalul învăţătorului aromân Gh.P. Barba de la şcoala românească din Livezi-Grecia Livezi, 5 mai 1923 Elevii stau îngrămădiţi, neliniştiţi, privind lacătul mare care le ţine închisă poarta şcolii. De un an, autorităţile locale au interzis arborarea tricolorului alături de steagul noii stăpâniri care s-a întins până la noi graţie României şi a marelui bărbat de stat Venizelos. Acesta, recunoscător României, a promis solemn, sincer, garantarea tuturor drepturilor de care vlahii noştri se bucurau şi în trecut sub „jugul otoman”. De un an copii poartă tricolorul sub cămaşă. De acum vor trebui să înveţe şi carte, în limba maternă, pe ascuns? Ceea ce „păgânii” au îngăduit, „fraţii creştini” ne vor interzice ? Directorul şcolii, învăţătorul şi înţeleptul Canacheu Constantin (domnul Dina), cunoscător a 8 limbi (româna, turca, elina, greaca, albaneza, bulgara, sârba, franceza), a plecat în zori la Salonic, pe jos, pe scurtături numai de el ştiute, încălţat cu opinci uşoare cum numai el ştie să le facă, cu traista şi sarica pe umeri peste un impunător costum trac pe care nu l-a schimbat niciodată cu haine nemţeşti. S-a dus să sesizeze consulatul României despre noul abuz al unor autorităţi locale cu vederi înguste. La plecare, sigur de reuşită, ne-a sfătuit să ne păstrăm calmul, să nu forţăm intrarea în şcoală, să aşteptăm măsurile ce se vor lua în urma intervenţiilor pe care le va face inimosul nostru consul şi pentru moment să ţinem lecţiile sub cerul liber. Luna mai, la noi, la Livezi, înseamnă început de an şcolar (perioada de şcolarizare este: Sfântu Gheorghe – Sfântu Dumitru). O serie nouă de elevi fac cunoştinţă cu şcoala, cu alfabetul nostru latin. Vreo 20 de copii înscrişi în clasa I-a sunt în grija mea. Învaţă cu interes literele alfabetului. Dar, azi nu avem clasă şi nici tablă. Fratele meu, Nicolae, învăţător şi el, dă o sugestie: pe o vatră de cenuşă, în coliba improvizată pentru catârul şcolii, s-ar putea exersa scrierea literelor învăţate până acum. Şi, iată-i pe copii stând turceşte în jurul unei vetre de mari de cenuşă, desenând pe rând câte o literă. Încet, rotund, o admiră pentru o clipă. O mai corectează. Apoi, nu fără părere de rău, netezesc cenuşa pentru a da rând altuia. Dar, ca să se adeverească zicala „un rău nu vine niciodată singur”, un şarpe de casă, lung cât toate zilele - lung mai ales pentru micuţii copii -, se iveşte din iesle, şerpuieşte peste vatra de cenuşă, desenând un „S” mare şi iese afară pe uşa colibei larg deschisă. Copiii încremenesc de spaimă. Apoi, cât o eternitate, se scurg greu câteva secunde în cea mai solemnă tăcere. Secunde de grave reflecţii atât pentru micuţii mei şcolari cât şi pentru mine, învăţătorul investit cu greaua răspundere a modelării generaţiei tinere în astfel de condiţii. Doar câteva secunde. După care, rup tăcerea: „Şi acum în picioare, să cântăm” Dau tonul şi din colibă, 20 de voci cristaline, răsună spre zările largi, până spre muntele „Zîna”: ”Ardealul, Ardealul, Ne trebuie Ardealul, De-ar fi sa ne-ngropăm de vii”........ Copiii nu ştiu încă unde este Ardealul. Ştiu însă că şi învăţătorul lor, ca şi părinţii unora dintre ei, şi-a riscat viaţa înrolat voluntar în armata franceză, pe „frontul Salonic”, pentru că „Ardealul ne trebuie, de-ar fi să ne îngropăm de vii”. Aici, în Macedonia, mai mult poate decât în orice altă parte locuită de români, trăim senzaţia că fără o Românie puternică, întregită cu Ardealul, vom fi sortiţi pieirii. După pauză reiau lecţia de scriere: „Copii, în orice rău se află şi câte un bine. Suntem însă datori să-l descoperim şi să-l folosim. Iată, şarpele ne-a arătat cum trebuie scrisă litera „S”. Copiii rămân câtva timp pe gânduri. Studiază atent dâra lăsată pe cenuşă de înfricoşătorul şarpe. Apoi, cu gravă seriozitate, exersează pe rînd litera „S”. Mulţumim domnului Vasile Barba din Freiburg, preşedintele Uniunii pentru Limba şi Cultura Aromână, pentru că ne-a pus la dispoziţie acest text al părintelui său născut în satul aromân Livezi din nordul Greciei, absolvent al Şcolii Superioare Române din Salonic, învăţător la şcoala românească din satul natal, voluntar în Legiunea Română a armatei franceze, decorat de Regele Ferdinand pentru rănile de pe front, refugiat din Grecia în Cadrilater. ŞCOLILE ROMÂNEŞTI DIN TRANSNISTRIA Redeşteptarea sentimentului românesc în RSS Moldoveneasca, în timpul dezgheţului perestrokist, a declanşat reacţia conservatorilor rusofoni din judeţul Transnistria, care s-au temut de o reunificare cu România. La 11 august 1989, în întreprinderile de subordonare unionala se formează soviete muncitoreşti, numite Colectivele Unificate de Muncă (OSTK), ce încep lupta împotriva introducerii limbii române, a alfabetului latin şi a reformelor democratice. În septembrie 1989, sovietele locale din Tiraspol, Tighina şi Râbniţa resping legea limbii de stat (la 31 august 1989 limba română este proclamată limbă de stat în RSS Moldovenească); se iniţiază o mişcare de nesupunere faţă de autorităţile statului moldovean. La 2 septembrie 1990 - are loc, la Tiraspol, "al doilea congres extraordinar al deputaţilor din Transnistria" care proclamă "republica moldovenească sovietică socialistă nistreană". La 12 martie 1991, "sovietul suprem" de la Tiraspol a interzis folosirea alfabetului latin pe teritoriul autoproclamatei republici, reintroducând grafia chirilică în scoli. În cel mai răsăritean şi îndepărtat avanpost al latinităţii, bătălia pentru limba româna se va transforma în război sângeros, de o cruzime înspăimântătoare, ce va declanşa un genocid cumplit împotriva românilor din Transnistria. Un război şi un genocid pe care lumea "civilizată", apuseană l-a ignorat total; nenorocirea este că l-a ignorat şi România. Într-o regiune în care românii reprezintă 40% din populaţie, situaţia învăţământului este: 82% din şcoli în limba rusă, 13,5% în limba "moldovenească" (grafie chirilică), 3,8% în limba română şi 0,7% în limba ucraineana; conform sondajelor, 66% dintre copiii transnistreni doresc să studieze în limba română. Conform armistiţiului de la 21 iulie 1992, la încheierea războiului, dintre Republica Moldova şi Federaţia Rusă, semnat de Mircea Snegur şi Boris Elţân, s-a hotărât ca 8 şcoli din Transnistria să fie şcoli româneşti, cu grafie latină, sub jurisdicţia Republicii Moldova. Aceste şcoli au fost supuse unui continu război, ameninţate mereu cu desfiinţarea; în 1996, la intervenţia OSCE, s-a reuşit aprobarea continuării activităţii lor cu statut de instituţii private, şcoli speciale, finanţate de la bugetul Republicii Moldova, subordonate Ministerului Educaţiei din Chişinău şi utilizând curriculumul Republicii Moldova. Anul 2004 În februarie 2004, aşa-zisul Soviet Suprem de la Tiraspol hotărăşte închiderea şcolilor cu predare în limba română şi subordonarea lor regimului separatist de la Tiraspol. S-a dispus închiderea, de la 1 iulie, a tuturor şcolilor care folosesc în procesul de învăţământ grafia latină. în urma acestei hotărâri, şcolilor româneşti din Transnistria li s-au prezentat înştiinţări oficiale din partea administraţiilor locale, cerându-li-se să părăsească sediile pentru a fi închise, în baza dispoziţiei date de autorităţile separatiste. La 15 iulie 2004, forţele de ordine ale regimului separatist de la Tiraspol au atacat aceste şcoli, înconjurându-le cu miliţia transnistreană, deconectându-le de la electricitate, apă şi alte servicii, supunând elevii unor torturi şi la atacuri fizice. Liceul "Lucian Blaga" din Tiraspol este şcoala care a avut cel mai mult de suferit. Pe 15 iulie, zeci de miliţieni transnistreni au luat cu asalt liceul, spărgând uşile, geamurile, ridicând mobila, materialele didactice şi arhiva liceului; clădirea a fost încercuită cu trupe de miliţieni şi securişti înarmaţi pentru a împiedica accesul elevilor şi profesorilor în clădire. Din arhiva confiscată au luat numele, adresele şi locurile de muncă ale părinţilor elevilor, care au fost supuşi presiunilor, ameninţaţi cu concedierea la locurile de muncă în cazul în care refuză să-şi înscrie copiii la o şcoală rusească. Liceul "Alexandru cel Bun" din Tighina Pe 15 iulie, elevii şi profesorii s-au baricadat în clădirea şcolii de teama de a nu avea soarta şcolii din Tiraspol; şcoală a fost deconectata de la apa, energie electrica şi gaz. Miliţia şi reprezentanţii Direcţiei de învăţământ a oraşului Tighina, au încercat sigilarea liceului, dar cadrele didactice, elevii şi părinţii, în frunte cu directoarea Maria Roibu au împiedicat accesul acestora în incinta şcolii, asigurând prezenţa în şcoală 24 de ore din 24; nu s-a recurs la forţă, deşi liceul a fost înconjurat de miliţieni şi funcţionari. Elevii, părinţii şi profesorii elevilor de la Liceul "Alexandru cel Bun" din Tighina s-au constituit într-un Comitet pentru apărarea drepturilor copilului. La 21 iulie 2004, Orfelinatul din Tighina a fost ocupat de miliţienii, autorităţile locale oprind alimentarea cu apă şi energie electrică. Pe 21 iulie 2004, preşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, reacţionează, în sfârşit, anunţând blocarea exportului mărfurilor produse în Transnistria şi solicitând implicarea Statelor Unite şi a Uniunii Europene în soluţionarea conflictului. Negocierile purtate a doua zi la Tiraspol eşuează. Şeful misiunii OSCE la Chişinău, William Hill, declara că situaţia este explozivă şi cere soluţionarea pe cale paşnică a problemei. La 22 iulie, înfometaţi, copiii de la internatul din Tighina au intrat pe geam în cantina orfelinatului. Toate căile de acces către şcoală au fost blocate, timp de mai multe luni, orfelinatul rămânând fără apă şi curent electric. Copiii primeau doar seara ceva mâncare şi apa adusă de către reprezentanţii OSCE. Şcoala a rămas continuu înconjurată de miliţieni înarmaţi, cu kalaşnikoavele îndreptate spre copiii desculţi, flămânzi şi însetaţi, care nu doreau decât un singur lucru: să înveţe în limba româna. În ziua de 26 iulie 2004, miliţienii şi oficialii transnistreni din Râbniţa au încercat să închidă liceul românesc din oraş, dar s-au izbit de rezistenţa directoarei liceului, Eugenia Halus, a cadrelor didactice, a elevilor şi părinţilor, adunaţi în curtea şcolii şi hotărâţi să păzească şcoala zi şi noapte. În ziua de 29 iulie, liceul a fost atacat de miliţienii transnistreni, care au evacuat copiii, părinţii şi profesorii baricadaţi în şcoală, arestând 6 părinţi şi profesori; judecaţi, a doua zi, de o instanţă transnistreană ilegală, cei 6 părinţi şi profesori au fost condamnaţi la 3 sau 7 zile de închisoare sub acuzaţia de organizare de proteste neautorizate şi de opunere de rezistenţă forţelor de ordine. Şcolile româneşti din Roghi, Corjova, Grigoropol au fost închise, transformate în şcoli moldoveneşti cu predare în grafie chirilică, după manuale din 1960-1970, cu chipul lui Leonid Ilici Brejnev. La 1 septembrie 2004, situaţia şcolilor era dramatică, nefiindu-le permisă reluarea procesului de învăţământ. Şcolile nr. 20 din Tiraspol şi nr. 12 din Râbniţa, şi-au ţinut cursurile pe drum, lângă şcoală, pentru că nu li s-a permis accesul în incintă. La Şcoala nr.19 din Tighina, elevii, părinţii şi profesorii s-au blocat în incinta şcolii. Şcoala-internat din Tighina, a fost deblocată de aceşti copii orfani care au spart sigiliile şi au intrat cu forţa în şcoală. La 1 oct. 2004, două şcoli româneşti din Transnistria (cu 1000 de elevi) şi orfelinatul din Tighina erau închise de miliţienii transnistreni. Situaţia în 2005 În Transnistria mai există 8 instituţii de învăţământ care folosesc grafia latină: 1. Liceul "Evrika" din Râbniţa - dir. dna Eugenia Halus 2. Liceul "Alexandru cel Bun" din Bender (Tighina) - dir. dna Maria Roibu; 3. Liceul "Mihai Eminescu" din Dubasari 4. Liceul "Lucian Blaga" din Tiraspol - dir. Ion Iovcev , dr. adj.PădureanuRaisa 5. Gimnaziul din satul Roghi 6. Gimnaziul din satul Corjova (Dubasari) 7. Liceul teoretic din oraşul Grigoriopol, forţat să se refugieze în satul Dorotcaia. 8. Orfelinatul cu grafie latină din Bender (Tighina) La 1 iulie 2005, la Tiraspol, 4 şcoli româneşti din Transnistria au primit "înregistrarea permanentă", în calitate de şcoli "nestatale", cu statut de persoane juridice pe teritoriul autoproclamatei republici nistriene, având calitatea de a semna contracte cu furnizorii de apa, electricitate şi alte servicii comunale: Liceul "Lucian Blaga" din Tiraspol; Liceul "Alexandru cel Bun" din Bender (Tighina); Liceul "Evrika" din Râbniţa; Gimnaziul din satul Corjova (Dubasari). ÎNVĂŢĂMÂNTUL ÎN LIMBA MATERNĂ: LEGISLAŢIE, REALITATE, PERSPECTIVE Dr. Ion Popescu, Preşedintele Comunităţii Româneşti din Ucraina Familia, Şcoala şi Biserica Naţională sunt cele trei instituţii, în cadrul cărora mai avem şansa de a ne menţine copiii şi, respectiv, viitorul nostru alături de tulpina Neamului, rezistând în faţa asimilărilor. Unul dintre pilonii principali ai supravieţuirii noastre etnice ca Neam în condiţiile actuale este învăţământul în limba maternă. Vom atrage atenţia doar asupra trei probleme esenţiale: legislaţia, realitatea şi perspectivele învăţământului în limba maternă văzute prin prisma situaţiei actuale.
În conformitate cu prevederile Constituţiei, Ucraina este un stat democratic de drept (art.l), în care statul contribuie la consolidarea şi dezvoltarea naţiunii ucrainene, precum şi la dezvoltarea specificului etnic, cultural, a limbii şi religiilor tuturor popoarelor şi minorităţilor naţionale băştinaşe (art. 11). În Ucraina folosirea limbilor este garantată de Constituţie şi este specificată în legi, prin care se garantează dezvoltarea liberă, folosirea şi apărarea limbilor tuturor minorităţilor naţionale din Ucraina (art. 10). După admiterea Ucrainei în Consiliul Europei, statul ucrainean şi-a asumat angajamentul de a semna şi a ratifica Convenţia-cadru „Cu privire la protecţia minorităţilor naţionale” (deja semnată şi ratificată), precum şi Carta europeană despre limbile regionale şi minorităţile lingvistice” (semnată, ratificată în doua variante, dar încă neintrată în vigoare ca obligaţiune internaţională), şi care după ratificare devin legi organice ale Ucrainei. Art. 53 al Constituţiei garantează cetăţenilor care aparţin minorităţilor naţionale dreptul la învăţământ în limba maternă sau la studierea limbii materne în aşezămintele de învăţământ de stat şi comunale sau prin intermediul societăţilor naţional-culturale. În acelaşi timp, p. 3 al art. 119 al Constituţiei Ucrainei prevede că administraţiile locale de stat asigură: „3) îndeplinirea programelor de stat şi regionale de dezvoltare social-economică şi culturală, programul de protecţie a mediului înconjurător, iar în locurile populate compact de popoarele şi minorităţile băştinaşe - şi a programelor de dezvoltare cultural-naţională a lor”. Acest lucru, confirmat direct sau indirect de către Constituţia Ucrainei, Declaraţia drepturilor minorităţilor naţionale din Ucraina, Legile „Cu privire la limbi”, „Cu privire la minorităţile naţionale din Ucraina”, Concluzia nr. 190 (1995) referitor la admiterea Ucrainei în Consiliul Europei, Recomandarea Adunării Parlamentare a CE nr. 1201 (1993), Convenţia-cadru cu privire la protecţia minorităţilor naţionale, Carta europenă a limbilor regionale sau minoritare, precum şi art. 13 al Tratatului de bază între Ucraina şi România - ne permit învăţământul naţional, inclusiv cel superior, efectuat integral în limba maternă. Doar atât referitor la drepturile noastre teoretice. Să trecem la practică!
Câteva date statistice oficiale. Referitor la şcoli 1. În Ucraina în toată zona dintre Nistru şi Don (adică fără regiunile Cernăuţi, Transcarpatia şi partea basarabeană a regiunii Odesa) în anul de studii 1929-30 funcţionau 121, iar în 1938 – deja 168 de şcoli naţionale numite pe atunci „şcoli moldoveneşti”. Azi în acestă zonă nu există nici o şcoală naţională şi doar în 3 şcoli din raionul transnistrean Ananiev din regiunea Odesa (2 şcoli în satul Gadrabura şi 1 în satul Tocilovo) limba maternă este studiată ca obiect de către ceva mai puţin de 400 de elevi. Deci la aproape 100.000 de fraţi de-ai noştri moldoveni ce locuiesc în aceste zone doar mai puţin de 400 de copii studiază limba maternă în şcoală. 2. În regiunea Odesa, în special în zona basarabeană, la începutul perioadei sovietice funcţionau 62 de şcoli cu predare totală sau parţială în limba română. Deja la 1991, la data proclamării independenţei Ucrainei, în partea basarabeană a regiunii Odesa funcţionau 21 de şcoli cu predarea integrală sau parţială în limba română: 16 cu predare în limba română, două mixte româno-ruse şi trei cu predarea limbii şi literaturii române ca obiecte de studiu. În 1996, la data adoptării Constituţiei Ucrainei, din cele 21 de şcoli doar 13 mai erau cu predare în limba română, 4 şcoli erau deja şcoli mixte şi 4 cu studierea limbii şi literaturii ca obiect, „acesta fiind limitat la o singură oră pe săptămână – mai puţin decât pentru limbile străine”. Azi în zona sudbasarabeană funcţionează doar 8 şcoli cu predare în limba maternă, 10 mixte având şi clase româneşti (numite moldoveneşti) şi 5 şcoli cu studiere limbii materne în calitate de obiect de studiu. 3) În regiunea Cernăuţi doar în cei 4 ani dintre Congrese şi perioada lipsirii reprezentării noastre parlamentare 4 şcoli naţionale (inclusiv liceul din Noua Suliţa) deja au devenit mixte româno-ucrainene, a dispărut şcola românească din Camenca şi de-facto anul acesta dispare şcoala din Corovia. În pericol sunt şi clasele româneşti din Molodia. Şi dacă imediat după război în regiune funcţionau 114 şcoli naţionale, în viitorul apropiat ne putem trezi că avem mai puţin de 80 de şcoli româneşti. 4) Şi doar în regiunea Transcarpatică în fiecare sat majoritar românesc există şcoală naţională. 5) În alte regiuni şcoli naţionale nu există!
În conformitate cu rezultatele ultimului recensământ din decembrie 2001 în medie pe Ucraina studii superioare aveau 10,5 la sută din ucraineni, 10,81% poloni, 8,92% bulgari şi doar 4,14% persoane românofone (4,58% dintre persoanele declarate moldoveni şi 3,4% între cei ce se consideră români). Pe regiuni: Regiunea Cernăuţi: la noi – 3,91% (4,34% la moldoveni şi 3,65% români), pentru comparaţie la ucraineni - 8,25%; Regiunea Odesa: la noi – 3,87%, pentru comparaţie la ucraineni - 11,83%; Regiunea Transcarpatia: la noi – 1,7%, pentru comparaţie la ucraineni -7,01%; Regiunea Kirovograd în zona satelor moldoveneşti: la noi – 1,91%, pentru comparaţie la ucraineni - 8,62% etc. Referitor la posibilităţile obţinerii studiilor superioare în general, nemaivorbind de învăţământul superior în limba maternă, populaţia românofonă din Ucraina în comparaţie cu reprezentanţii etniei titulare se află într-o situaţie discriminatorie ce crează şi confirmă tendinţele de asimilare. Care sunt perspectivele? 1. Ce se întâmplă la nivelul legislativului ? Putem spune că în ultimul timp se încearcă să ne restrângă drepturile: a) Încălcându-se art.14 a Legii minorităţilor în legislaţia electorală nu ni se mai permite să înaintăm candidaţi independenţi nici la Parlament, nici în consiliile regionale şi locale. Cine va cere respectarea drepturilor noastre, inclusiv la învăţământul în limba maternă, dacă cei aleşi vor face doar jocul partidelor? b) În noua variantă a Cartei Limbilor regionale sau minoritare votată la 15 mai 2003 a fost exclusă norma legislativă care „interzicea reducerea reţelei de aşezăminte de învăţământ şi de cultură care utilizează limbile minorităţilor” – iată de unde „cresc picioarele transformării şcolilor noastre naţionale în şcoli mixte sau chiar dispariţia lor”! Şi nici un parlamentar din regiunea Cernăuţi nu a protestat că se încalcă p.3 al art. 22 al Constituţiei „referitor la neadmiterea îngustării volumului şi formelor drepturilor şi libertăţilor pe parcursul adoptării noilor legi sau amendamentelor la legislaţia în vigoare” – însă foarte degrabă, fără ruşine, vor încerca să ne cerşească din nou voturile! 2. Ce se întâmplă la nivelul executivului? a) După schimbarea puterii în urma alegerilor prezidenţiale din 2004 pentru prima dată nici unul dintre şefii administraţiilor raionale din raioanele cu populaţie majoritară românească - Herţa, Noua Suliţa şi Hliboca – indiferent cine l-a propus: cei din gruparea socialistă sau cei din partida portocalie nici unul din ei nu ne vorbeşte limba! Şi atunci îl doare problema noastră - dacă nu înţelege şi nu ştie? b) Dacă ne aducem aminte de Consfătuirea organizată de către Direcţia pentru învăţământ şi Ştiinţă din 14 iulie 2005, prezidată de unul din locţiitorii şefului ARS Cernăuţi, la care au participat din partea românilor şi unii din organizatorii dl Ilie Zegrea, doamnele A. Cernova, A. Bojescu, consfătuire la care s-a pus în discuţie problema „introducerii în şcolile cu predare în limba română a studierii disciplinelor şcolare de bază în limba ucraineană”. Până azi nu s-a primit răspuns la Protestul nostru înaintat Preşedintelui Ţării. Acum se tace, după alegeri se va vedea... c) Şi pentru a înţelege ce se petrece şi ce se pregăteşte ar merita să fie analizat noul Proiect al „Concepţiei etnopoliticii de stat a Ucrainei”, elaborat de către un reprezentant al forţelor de la puterea actuală, care „a uitat” să-i specifice pe români printre etniile prin etnogeneza cărora s-au format locurile de vieţiuire tradiţionale din teritoriul actual al Ucrainei, noi nu am fost specificaţi nici între etniile autohtone şi „chiar scăpaţi” din lista celor ce se vor bucura de statutul de „minoritate naţională”, alături de poloni am fost „scăpaţi” şi din lista celor ce au avut de suferit în urma deportărilor. În analiza transmisă Împuternicitului în drepturile omului acest proiect deja a fost calificat ca fiind elaborat neprofesional şi necompetent. Ce va fi cu proiectul depinde de cine va învinge la alegeri. Şi, în sfârşit, nici una din candidaturile noastre propuse atât de cel de-al III Congres al nostru din 2001, cât şi de către UI „Comunitatea Românească din Ucraina” în 2005 nu au fost incluse în Comisia mixtă de monitorizare a art. 13 a Tratatului de bază româno-ucrainean privind respectarea drepturilor minorităţilor – Puterea are nevoie de noi doar în campaniile electorale, în rest noi cerând respectarea drepturilor noastre „le creăm doar probleme”! Concluziile să le facă fiecare de sine stătător! Noi ne pronunţăm doar în favoare respectării Constituţiei şi supremaţiei drepturilor pentru toţi cetăţenii Ucrainei!
Să ne ajute Bunul Dumnezeu! ŞCOALA ROMÂNEASCĂ DIN VOIVODINA La Şcoala din Vlaicovăţ, nici un elev în clasa I. Cadre deficitare la matematică, istorie educaţia tehnică. Impresia generală este că există tot mai puţini elevi în şcolile cu limba de predare română. În cazul unor anumite discipline în limba sârbă, există posibilitatea să se opteze şi pentru manuale alternative ale caselor de editură cum sunt: “Eduko”,”Klet”, “Narodna knjiga”, ”Kreativni centar”, “Atos”, “BIGZ”, “Draganic”, “Odiseja” “Nijansa” şi, bineînţeles, ale “Institutul pentru editarea manualelor”, în timp ce elevii care frecventează cursurile în limba română folosesc manualele unui singur editor şi anume ale Institutului pentru Editarea manualelor din Novi Sad. Potrivit colegilor noştri din mai toate şcolile de la noi, în acest an şcolar nu există neajunsuri în ceea ce priveşte asigurarea bazei materiale şi didactice necesare, cu excepţia elevilor de la Râtişor, care nici acum nu dispun de edificiu şcolar, ci sunt nevoiţi să frecventeze cursurile la Căminul Cultural. La şcoala cu patru clase de la Vlaicovăţ în clasa I nu s-a înscris nici un elev, în timp ce în clasa a II-a există 3 elevi, în clasa a III-a 2 elevi, iar în clasa a IV-a 2 elevi. Deci, în total 7 elevi. Învăţătoarea Elena Petcu afirmă că această situaţie a persistat şi în anii trecuţi şi că, din an în an, există tot mai puţini elevi. La Râtişor există clase combinate care sunt frecventate de 38 de elevi. Manualele şcolare le-au procurat încă în martie, însă cele de clasa IV-a nu au ajuns nici acum. Elevii sunt instruiţi de învăţătoarele Viorica Liuba şi VioricaVasić. Potrivit datelor furnizate de învăţătoarea Aurelia Crăiete, la Şcoala din Straja, în clasele I-III, sunt înscrişi 10 elevi, iar în clasele II-IV 13 elevi, respectiv în total 23 de elevi.
La Şcoala Generală „Sf. Gheorghe” din Uzdin, în clasa I s-au înscris 23 de elevi români, în clasa II-a 21 de elevi, în clasa III-a 24 de elevi, în clasa a IV-a 15 de elevi, iar în clasele V-VIII, cursurile în limba română sunt frecventate de 61 de elevi. Potrivit celor evidenţiate de Todor Rămianţ, directorul acestei şcoli, cadre lipsesc la istorie şi arte plastice. La Şcoala Generală „3 Octombrie” din Locve - Sân-Mihai, după cum am aflat de la directorul acestei instituţii, Ion Sfera, în clasa I s-au înscris 20 de elevi în timp ce 171 de elevi frecventează cursurile în limba română, la clasele I-VIII. Cadre există la toate obiectele în afară de educaţia tehnică, dar în acelaşi timp au nevoie de un pedagog şcolar şi de un secretar. La Şcoala Generală „George Coşbuc” din Grebenaţ, potrivit celor evidenţiate de directoarea Danica Rajkov, învăţământul se desfăşoară doar în limba română. În clasa I sunt înscrişi 13 elevi, iar numărul total al elevilor de la clasele I-VIII se estimează la 76 elevi. Cadre lipsesc la istorie, geografie şi biologie. Potrivit datelor furnizate de profesoara Elena Lelea, la Şcoala Generală „Coriolan Doban” din Coştei, în clasa I sunt înscrişi 9 elevi, iar cursurile I-VIII sunt frecventate de 114 elevi. Cadre lipsesc la matematică şi fizică. Referitor la manuale, există unele probleme în sensul că nu sunt manuale pentru clasa a VI-a, mai concret, manualul de limba română, iar manualele primite sunt vechi şi procesul educativ-instructiv nu se poate desfăşura în mod eficient. La Şcoala din Voivodinţ în clasa I, sunt înscrişi 4 elevi, în clasa a II-a 8 elevi, în clasa a III-a un singur elev, iar în clasa a IV-a 4 elevi, în total fiind 17 elevi. Şcoala Generală „George Coşbuc” din Torac are 237 de elevi, dintre care 124 frecventează cursurile în limba română, clasele I-VIII, în clasa I fiind înscrişi 10 elevi români. În şcoală lipsesc şi 3 cadre, şi anume la următoarele obiecte: franceză, istorie, matematică. Procurarea manualelor este asigurată prin intermediul şcolii, şi ele trebuie să ajungă pe parcursul acestei săptămâni. Învăţământul se desfăşoară pe clase la ciclu inferior, respectiv la clasele I-IV, şi pe cabinete în clasele V-VIII. Informaţiile au fost furnizate de către directorul Şcolii, domnul Milan Pašić. Anul acesta la Şcoala Generală „Žarko Zrenjanin” din Satu-Nou s-au înscris aproximativ 640 de elevi, frecventând cursurile în limba română şi în limba sârbă. În clasa I s-au înscris 11 elevi români. Lipsesc 2 cadre la geografie şi istorie, iar manualele sunt procurate din timp, pentru ca elevii să poată să înceapă să înveţe.
Şcoala din Iancaid are un singur despărţământ, cursurile se desfăşoară numai în limba română şi există doar clasele I-IV. Iancaidul fiind o localitate mai mică, foarte puţini copii sunt înscrişi la şcoală. Anul acesta, în clasa I este înregistrat un singur elev, iar în total sunt 11 elevi. Cursurile se desfăşoară în clase combinate (clasa I cu a III-a împreună şi clasa a II-a cu a IV-a). Manualele sunt asigurate de Şcoala Generală „Djura Jakšić” din Zrenianin. La Vârşeţ sunt înscrişi în clasa I 17 elevi români, dintre care 5 sunt la şcoala de bază, 5 la Straja, 5 la Sălciţa şi 2 la Mesici. Numărul total al elevilor români de la Şcoala Generală „Olga Petrov” este de 206 de elevi, dintre care în clasa a II-a sunt 23, în clasa a III-a 19, în clasa a IV-a 20, în clasa a V-a 26, în clasa a VI-a 34, în clasa a VII-a 31, iar în clasa a VIII-a 36 de elevi.Lipseşte profesorul de limba engleză. Nu sunt procurate toate manualele, căci unele sunt asigurate din iunie, iar altele trebuie să ajungă în curând. Învăţământul se desfăşoară pe cabinete. Şcoala din Seleuş a primit anul acesta în clasa I doar 3 elevi de naţionalitate română, în total fiind înscrişi în clasele I-VIII 48 de elevi, care frecventează cursurile în limba română. Clasele sunt combinate, elevii din clasa I împart clasa cu cei din clasa a III-a, iar elevii de clasa a II-a sunt în aceeaşi clasă cu cei din clasa a IV-a. De manuale s-au interesat părinţii copiilor înainte de începerea şcolii. La Şcoala Generală din Nicolinţ sunt în total 98 de elevi români în clasele I-VIII, iar în clasa I sunt înscrişi 14 copii. Există câteva cadre deficitare, şi anume la: engleză, matematică, educaţia tehnică, fizică. Manualele au fost procurate din timp de părinţii copiilor. Învăţământul se desfăşoară şi pe clase, dar şi pe cabinete, ceea ce depinde de obiect. Se planifică să se renoveze clădirea şcolii şi să se mărească numărul de cabinete, pentru ca elevii să poată să frecventeze cursurile în condiţii normale. La Vladimirovaţ (Petrovasâla), Şcoala Generală are 130 de elevi, dintre care 14 elevi în clasa I, 20 în clasa a II-a, 20 în clasa a III-a, 18 în IV-a, 16 în clasa a V-a, 14 în clasa a VI-a, 16 în clasa a VII-a şi 12 elevi în clasa a VIII-a. 12 elevi români frecventează cursurile în limba sârbă. Lipsesc cadre la educaţia tehnică, matematică, fizică, chimie şi la educaţia fizică. Manualele sunt asigurate de şcoală, iar învăţământul se desfăşoară pe clase, iar pe parcurs vor fi şi cabinete, aşa cum arată directorul Petru Glanda. La Şcoala Generală „Savo Maksimović” din Maramorac, învăţământul se desfăşoară în limba sârbă, însă există şi cursuri în limba română şi anume în clasele I-III şi II-IV, unde sunt înscrişi 25-30 de elevi, numărul elevilor români nefiind cunoscut, în timp ce la cursul superior, elevii români învaţă în clasele V-VI şi VII-VIII, numărul lor estimându-se la 20. În lipsă de manuale şcolare, ei folosesc materiale din reviste şi ziare în limba română, respectiv din “Bucuria copiilor” şi „Libertatea”. La Şcoala Generală “Paja Marganović” din Deliblata, clasele sunt combinate, fiind puţini elevi, şi anume în clasa I numărul elevilor nu se ştie exact, dat fiindcă încă nu s-au decis, iar în clasele combinate sunt 50 de elevi. O problemă mare le cauzează lipsa manualele în limba română. Cursurile în limba română sunt ţinute de profesorul Viorel Danilov, care ne-a şi furnizat aceste informaţii. La Novi Sad de asemenea există cursuri în limba română. Anume, potrivit celor evidenţiate de profesoara Anişoara Ţăran, cursurile au loc la Şcoala Generală „Ivo Lola Ribar”, de două ori pe săptămână, cu elevi de diferite vârste, la nivelul cunoştinţelor lor de limba română. Elevii îşi însuşesc noţiuni la limba română cu elemente ale culturii naţionale. În majoritatea şcolilor procesul de învăţământ se derulează în mod normal, ca şi până acum, cu excepţia unui număr deficitar de cadre didactice, situaţie înregistrată aproape în toate şcolile cu limba de predare română. Unul din slujitorii şcolii româneşti din Vârşeţ este Dorinel Stan care, după terminarea Liceului Pedagogic din Vârşeţ şi a Şcolii Superioare pentru Învăţători, s-a angajat ca dascăl la Mesici timp de 15 ani, după care s-a transferat la Şcoala Generală „Olga Petrov Radişici” din Vârşeţ În cadrul celei mai reprezentative organizaţii româneşti din Serbia – Comunitatea Românilor din Serbia (CRS), îndeplineşte funcţia de vicepreşedinte şi redactor adjunct al ziarului central al acestei organizaţii „Cuvântul românesc”, care apare la Vârşeţ şi Zaiecear.
Au fost editate cărţi de autorii noştri (in limba româna). Presedinte AVBPLAMKA LZBOMIROVA E-mail : avb_bg@abv.bg lybomirova_vd@abv.bg tel.m +359 896850141 tel/f +359 94 600164
La ora actuală şcoala noastră numără un efectiv de 50 de elevi, iar grădiniţa 27 de copii, care sunt instruiţi, respectiv educaţi de către 13 cadre didactice, majoritatea fiind vorbitori ai limbii române. În perioada vacanţei de vară, anterior începerii anului şcolar în curs, sediul şcolii noastre s-a schimbat, vechiul sediu fiind renovat pentru ca mai apoi, să servească drept sediu grădiniţei noastre. În cadrul instituţiei noastre şcolare activităţile instructiv - educative se desfăşoară cu începere de la orele 8.00 şi până la orele 16.00. După terminarea orelor de curs şi servirea mesei de prânz elevii având posibilitatea de a învăţa lecţiile în cadrul căminului de zi, sub supravegherea şi îndrumarea pedagogilor. Elevilor li se oferă şi posibilitatea participării la diferite cercuri, cum ar fi: cel de limba română, matematică, limba engleză, sport, cele mai frecventate fiind cercul de dansuri populare şi corul. Toate cele învăţate în cadrul acestora se reflectă în mod special în rezultatele deosebite obţinute de elevi la diferite concursuri şi festivaluri. În fiecare an ne putem bucura de faptul că, eforturile noastre nu sunt zadarnice şi că elevii noştri pot participa în tabere şi excursii ce au loc în România. Reflectând asupra trecutului şcolii noastre nu putem să nu menţionăm legăturile strânse pe care le avem cu Inspectoratul Şcolar al Judeţului Arad. Mulţumită amabilităţii şi sprijinului doamnei Zoea Rotaru, care acum lucreaza în Proiectul pentru Învăţământul Rural, echipa noastră de dansuri populare a reuşit achiziţionarea costumelor populare, atât de necesare reprezentaţiilor ce au loc în faţa publicului.Totodată doamna Rotaru a avut o contribuţie substanţială la îmbogăţirea bibliotecii şcolii noastre prin donaţiile de cărţi de literatură beletristică, respectiv de manuale şcolare. De asemenea, de-a lungul anilor am avut legături foarte strânse cu Liceul Pedagogic „Dimitrie Ţichindeal” din Arad, elevii noştri participând la orele de curs, iar elevii liceului făcând practica pedagogică în cadrul şcolii noastre. Cu ocazia sărbătorilor de iarnă elevii din Bătania i-au vizitat pe cei din Arad şi le-au prezentat o suită de colinde şi datini populare, iar în alte ocazii au participat la excursii şcolare comune. În Ungaria mai funcţionează şcoli în care se predă şi româna la Aletea, Bătania, Cenadul Unguresc, Chitighaz, Leucuşhaz, Micherechi, Otlaca Pustă, Săcal, Bedeu, Apateu, Jaca şi Jula (aici este şi un liceu în care se studiază şi limba română).
PROGRAMULCONGRESULUI NAŢIONAL AL ÎNVĂŢĂTORILOR/ INSTITUTORILOR DIN ROMÂNIA ŞI AL ÎNVĂŢĂTORILOR/ INSTITUTORILOR ROMÂNI DE PESTE HOTARE |